FT4 03 Propagare Ghidata

3.
Sisteme de propagare
ghidată a câmpului
electromagnetic
Copyright Paul GASNER 1
● Componente transversale şi longitudinale în propagarea
ghidată
● Moduri de undă în ghiduri metalice
● Ghidul metalic de secţiune dreptunghiulară
● Ghidul metalic de secţiune circulară
● Puterea transmisă în ghidul metalic

3.1.1 Structuri de propagare ghidată
● Ghiduri metalice sau dielectrice

3.1.1 Structuri de propagare ghidată

3.1.2 Componente transversale şi longitudinale
● În propagarea ghidată, vectorul de undă are aceeaşi direcţie cu direcţia de
propagare (uzual axa Oz)
● Expresia generală pentru câmpurile armonice, electric şi magnetic (mărimi
complexe), în ghidul de undă este
A  r , t = A0 r e j  t
(3.1.1) A  r , t = AT  Az = A0 T     e e  A0 z  
− z j  t
e e
− z j  t
r =  k z
trebuie avut în vedere

(3.1.2)  ET =0, k⋅
k⋅  HT =0, k × ∇ T × E T =0, k × ∇ T ×
H T =0
(3.1.3) ET = k × E
 × k , HT = k × H × k
(3.1.4) ∇=∇ T  k ∂
∂z
pentru coordonate carteziene de exemplu
(3.1.5) ∇ T = i ∂  j ∂
∂x ∂y
(3.1.6)  T =0
k⋅∇
2
∇ =∇  ∂ 2
2 2
(3.1.7) T
∂z
constanta de propagare în ghid

(3.1.8) ≡ g = g  j  g
Din ecuaţiile Maxwell staţionare rezultă
(3.1.9) E 0 T ∇ T × k E 0 z − k ×
∇ T × E 0 T =− j   
H 0 T  k H 0 z 
(3.1.10) H 0 T ∇ T × k H 0 z − k ×
∇ T × H 0 T = j  
E 0 T  k E 0 z 
(3.1.11) ∇ T⋅
E 0 T − E 0 z =0
(3.1.12) ∇ T⋅
H 0 T − H 0 z =0

componentele transversale se obţin din k ×3.1 .9
(3.1.13) k × ∇ T E 0 z × k − k × k ×
E 0 T =− j   k ×
H 0T
(3.1.14) E 0 T =− j   k ×
∇ T E 0 z − H 0T
sau, efectuând un nou k ×
(3.1.15) k ×∇ T E 0 z  k ×
E 0 T = j  
H 0T

componentele longitudinale se obţin din k⋅3.1 .9
(3.1.16)   ∇ T ×
k⋅ E 0 T =− j   H 0 z
în mod analog, se obţin componentele longitudinală şi transversală pentru
câmpul electric din (3.1.10)
(3.1.17) k ×∇ T H 0 z  k ×
H 0 T =− j 
E0T
(3.1.18)   ∇ T ×
k⋅ H 0 T = j  E 0 z
sau, în final
(3.1.19) ∇ T ×
E 0 T =− j  
H 0z
(3.1.20) ∇ T ×
H 0 T = j  
E0 z
(3.1.21) E 0 z − k ×
∇T  E 0 T =− j  
H 0T
(3.1.22) H 0 z − k ×
∇T  H 0 T = j 
E0T
∇ T⋅ 
E 0 T = k⋅E 0 z = E 0 z
(3.1.23)
(3.1.24) ∇ T⋅ 
H 0 T = k⋅H 0 z = H 0 z

3.2 Moduri de undă
Pentru câmpuri armonice de forma (3.1.1), se poate scrie
∇ E  r , t = ∇ T  
E 0T 

2 2 2 − z j  t
(3.2.1) e e
∂2 
E  r , t  
(3.2.2)  2
=−   2
E 0T  
  e − z j  t
e
∂t
care, înlocuite în ecuaţia de propagare pentru câmpul electric (v. cap2)
(3.2.3) [ T  ]
∇ 2
k 2
E 0T 
 =0
unde
(3.2.4) k 2 =22  =2k 2
este numărul de undă transversal (număr de undă critic), γ este număr de

undă longitudinal

3.2 Moduri de undă
în mod analog şi pentru câmpul magnetic
(3.2.5) [ T  ]
∇ 2
k 2
H 0T 
 =0
şi pentru componentele longitudinale

(3.2.6) [ ∇ T k  ] E 0 z   =0
2 2
(3.2.7) [ T  ] H 0 z   =0
∇
2
k
2
● Ecuaţiile (3.2.4) - (3.2.7) sunt ecuaţii tip Helmholtz, vectoriale respectiv

scalare
● mod de undă = configuraţie de câmp electromagnetic care se propagă într-
un mediu sau structură date
● mod de undă transversal magnetic TM  H 0 z =0
● mod de undă transversal electric TE 
E 0 z =0

3.2.1 Mod de undă transversal magnetic TM (unda E)

H 0 z =0 şi (3.1.19) – (3.1.24) devin
(3.2.8) ∇ T ×
E 0 T =0
(3.2.9) ∇ T ×
H 0 T = j  
E0 z
(3.2.10) E 0 z − k ×
∇T  E 0 T =− j  
H 0T
(3.2.11) − k ×
H 0 T = j 
E0T
(3.2.12) ∇ T⋅ 
E 0 T = k⋅E 0 z = E 0 z
(3.2.13) ∇ T⋅
H 0 T =0
iar ecuaţia Helmholtz corespunzătoare este
(3.2.14) [ ∇ T k  ] E 0 z   =0
2 2

3.2.1 Mod de undă transversal magnetic TM (unda E)
componentele longitudinale sunt date de
 
(3.2.15) E 0 T =− 2 ∇ T E 0 z
k
 j    j  
(3.2.16) H 0T = k × E 0 T =− 2 k ×∇ T E 0 z
 k
impedanţa de undă
 
(3.2.17) Z E= = 0
j  jk
● se consideră ghidul fără pierderi şi atunci γ=jβg, k=β0 şi din (3.2.4)
   
2 1/ 2 2 1/ 2
2 1/ 2  
 g = k −k 
2 cr
(3.2.18)  =0 1− 2
=0 1− 2
 cr

3.2.2 Mod de undă transversal electric TE (unda H)

E 0 z =0 şi (3.1.19) – (3.1.24) devin
(3.2.19) ∇ T ×
E 0 T =− j  
H0z
(3.2.20) ∇T
H 0 T =0
(3.2.21)  k ×
E 0 T = j  
H 0T
(3.2.22) ∇ T H 0 z − k ×
H 0 T = j 
E0T
(3.2.23) ∇ T⋅
E 0 T =0
(3.2.24) ∇ T⋅ 
H 0 T = k⋅H 0 z = H 0 z
iar ecuaţia Helmholtz corespunzătoare este
(3.2.25) [ ∇ T k  ] H 0 z   =0
2 2

3.2.2 Mod de undă transversal electric TE (unda H)
componentele longitudinale sunt date de
 
(3.2.26) H 0 T =− 2 ∇ T H 0 z
k
 j   j  
(3.2.27) E0T = H 0 T × k = 2 k ×∇ T H 0 z
 k
impedanţa de undă
j   jk
(3.2.28) Z H= = 0
 
● există frecvenţă de tăiere ca la modul TM

● se rezolvă ecuaţia Helmholtz pentru componenta longitudinală după care
se determină componentele transversale

3.3 Ghidul de undă metalic de secţiune rectangulară
● Se consideră ghid uniform de secţiune dreptunghiulară, cu pereţi metalici
perfect conductori, dielectricul din interior fiind aer (sau vid)

3.3.1 Modul transversal magnetic TM (unda E)
● La ecuaţia scalară Helmholtz
(3.3.1) [ ∇ T k  ] E 0 z  x , y =0
2 2
se adaugă condiţiile la limită tip Dirichlet la pereţii metalici

(3.3.2) E 0 z  0, y =0, E 0 z  a , y =0
(3.3.3) E 0 z  x , 0 =0, E 0 z  x , b =0

● se aplică metoda separării variabilelor
(3.3.4) E 0 z  x , y = X  xY  y
din (3.3.1) se obţine
1 d2 X 1 d2Y 2
(3.3.5)  k  =0
X dx 2
Y dy 2
(3.3.6) d2 X 2 d2Y 2
2
k x X =0 , 2
k y Y =0
dx dy

3.3.1 Numere de undă parţiale
unde
2 2 2
(3.3.7) k x k y =k 
kx, ky sunt numerele de undă tranversale parţiale

● soluţiile generale ale ecuaţiilor (3.3.6) sunt de forma
(3.3.8) X  x= A1 sin k x x A2 cos k x x
(3.3.9) Y  y=B1 sin k y yB 2 cos k y y
● din condiţia la limită (3.3.2)
m
(3.3.10) X 0≡ X a=0 ⇒ A2=0, k x = , m∈ℕ*
a
iar din (3.3.3) se obţine
n
(3.3.11) Y 0≡Y b=0 ⇒ B 2=0, k y = , n∈ℕ*
b

3.3.1 Componentele câmpului electromagnetic
● componenta longitunidală este atunci  E 0= A1 B 1 
m x n y
(3.3.12) E 0 z  x , y =E 0 sin sin
a b
● componentele transversale ale câmpului electric se determină din (3.2.15)
  
[
E 0 T  x , y= i E 0 x  x , y j E 0 y  x , y=− 2 i
k ∂x
j ]
  ∂ E 0 z  x , y  ∂ E 0 z  x , y
∂y
 m m x n y
(3.3.13) E 0 x  x , y=− 2 E 0 cos sin
k a a b
 n m x n y
(3.3.14) E 0 y  x , y=− 2 E 0 sin cos
k b a b
● componentele transversale ale câmpului magnetic se determină din
(3.2.16) j  0 
H 0 T  x , y= i H 0 x  x , y j H 0 y  x , y= k × E 0 T  x , y=

j 0 
=− 2 k × i
k  ∂ E 0 z  x , y
∂x
 j
∂y 
∂ E 0 z  x , y

3.3.1 Componentele fizice ale câmpului electromagnetic
j 0 n  m x n y
(3.3.15) H 0 x  x , y= 2 E 0 sin cos
k b a b
j 0 m  m x n y
(3.3.16) H 0 y  x , y=− 2 E 0 cos sin
k a a b
● componentele fizice ale câmpului sunt
m n
(3.3.17) E z  r , t =E 0 sin x sin y cos   t− g z 
a b
(3.3.18) g m  m x n y
E x  r , t = 2 E 0 cos sin sin   t− g z 
k a a b
g n  m x n y
(3.3.19) E y  r , t = 2 E 0 sin cos sin   t− g z 
k b a b
0 n  m x n y
(3.3.20) H x  r , t =− 2 E 0 sin cos sin   t− g z 
k b a b
j 0 m  m x n y
(3.3.21) H y  r , t = E 0 cos sin sin   t− g z 
k2
a a b
3.3.2 Fenomene de dispersie
● funcţii proprii = funcţiile care satisfac ecuaţiile Helmholtz cu condiţiile le
limită corespunzătoare
● valori proprii = valorile kλ corespunzătoare funcţiilor proprii
   
2 2
2 2 m n
(3.3.22) k =k =
 mn 
a b
● m, n = numărul de semilungimi de undă "spaţială” ale componentelor
câmpului electric şi magnetic pe direcţiile x respectiv y
● structura câmpului depinde de valorile m şi n şi atunci modurile sunt notate
prin TMmn respectiv TEmn (unda Emn respectiv unda Hmn)
● din (3.2.4) se obţin valorile critice pentru propagare
(3.3.23) 2=k 2 −k 2=k 2 −2  
pentru γ=0 se obţine pulsaţia critică

k
(3.3.24) cr = 1/ 2
 
● ω<ωcr (k<kλ) ⇒ ∈ℝ şi nu există propagare (cel mult oscilaţii
amortizate)
● ω>ωcr (k>kλ) ⇒ = j  g ∈ℂ∖ ℝ - există fenomene de propagare
● ω=ωcr (k=kλ) ⇒ =0 - regim critic

● constanta de fază
 
2 1/ 2
2 1/ 2 
 g = k −k 
1/ 2
k 0=    
2 cr
(3.3.25) 0  =k 0 1− 2
,

● viteza de fază
  c0
(3.3.26) v ph = = = c 0
   
g cr2
1/ 2
cr2
1/ 2
k 0 1− 2
1−
 2

● viteza de grup
 
2 1/ 2
d  cr
(3.3.26) v gr = =c 0 1− c 0 , v ph v gr =c 02
d g  2
● lungimea de undă (k0=β0)
 
2 1/ 2
 cr 2 2
(3.3.27)  g =0 1− , 0 = , g =
 2
0 g
0
(3.3.28) g = 0
 
1/ 2
2cr
1−
2

● variaţia constantei de fază (normate) funcţie de frecvenţă

● variaţiile vitezelor de fază şi grup funcţie de frecvenţă

variaţia lungimii de undă din ghid funcţie de lungimea de undă de spaţiu liber
  
2 2
0 0
3.3.28⇒  =1
g cr

● impedanţa de undă
 j     j    
– din (3.2.16) şi (3.2.27) H 0 T = k × E0T , E0T = H 0T ×k
 
 1  
(3.3.29) ⇒ H 0T = k × E0T
Z0
{

Z TM = =Z 0 E
(3.3.30) j 
Z 0=
j 
Z TE = =Z 0 H

 
2 1/ 2
g  cr
(3.3.31) Z 0 E =Z TM = =0 1−
0  2
 0 0
(3.3.32) Z 0 H =Z TE = =
 
g  2 1/ 2
cr
1− 2

variaţia impedanţelor de undă ale ghidului în funcţie de frecvenţă

3.3.2 Lungime de undă critică
● definiţie
2  c0
(3.3.33) cr =
cr
2 2
(3.3.34) cr = = , m , n∈ℕ*

k
 
2 2
m n

a b
● mod fundamental (dominant) = modul cu lungimea de undă critică de

valoare maximă: m=1, n=1 => TM11
● moduri superioare, m>1, n>1
● ghidul are comportament de filtru „trece sus”

3.3.3 Configuraţii particulare de câmp TM
● din (3.3.17) – (3.3.21) se obţin
m n
(3.3.35) E z  r , t =E 0 sin x sin y cos   t− g z 
a b
m x n y
(3.3.36) E x  r , t =E x0 cos sin sin   t− g z 
a b
m x n y
(3.3.37) E y  r , t =E y0 sin cos sin   t− g z 
a b
m x n y
(3.3.38) H x  r , t =H x0 sin cos sin   t− g z 
a b
m x n y
(3.3.39) H y  r , t =H y0 cos sin sin   t− g z 
a b
unde cr2 m cr2 n
E x0 = E0 ; E y0 = E0 ;
g 2 a g 2 b
(3.3.40)
−cr2 n cr2 m
H x= E 0 ; H y0 = E0
0  0 2 b  0 0 2 a
3.3.3 Modul fundamental TM11 (unda E11)
● m=1, n=1
 
(3.3.41) E z  r , t ∣t=0=E 0 sin x sin y cos   g z 
a b
x y
(3.3.42) E x  r , t ∣t=0 =E x0 cos sin sin − g z 
a b
x y
(3.3.43) E y  r , t ∣t=0=E y0 sin cos sin − g z 
a b
x y
(3.3.44) H x  r , t ∣t=0 =H x0 sin cos sin − g z 
a b
x y
(3.3.45) H y  r , t ∣t=0=H y0 cos sin sin − g z 
a b
unde
2 ab
(3.3.46) 11=
 a 2
b 2

3.3.3 Configuraţii câmp TM11 (unda E11)


3.3.3 Curenţi de deplasare pentru TM11
●
curenţi de deplasare sunt defazaţi cu π/2 faţă de câmpul generator:
(3.3.47) 
J d =0
∂ 
∂t ∣
E  r , t 
t=0
(3.3.48)  
J dz = k 0
∂ 
∂t ∣
E z  r , t 
t =0

= k 0 E 0 sin
x
a
sin
y
b
sin   g z 
∂
∣
2
(3.3.49) E x  r , t  11 E0 x y
 
J dx = i 0 
= i 0 cos sin cos   g z 
∂t t =0 g 2 a a b
∂
∣
2
E y  r , t  11 E0 x y
(3.3.50)  
J dy = j 0 
= j 0 sin cos cos   g z 
∂t t=0 g 2 b a b

3.3.3 Curenţi de conducţie pentru TM11
● curenţi de conducţie apar la suprafaţa interioară a pereţilor metalici
(3.3.51)  H p  r , t ∣t=0
J c = n ×
Hp – câmpul magnetic în aer, tangenţial la peretele metalic
● pereţi verticali:
2
 x  cr E 0 y

(3.3.52) x=0, n = i ,cos =1 ⇒ J c0y = i × j H y  r ,t ∣t=0=−k
     sin sin   g z 
a  0 0 2 a b
 x
(3.3.53) x=a , n =− i , cos =−1 ⇒  J cay = J c0y
a
● pereţi orizontali:
2
 y  cr E 0 x

(3.3.54) y=0, n = j , cos =1 ⇒ J c0x = j× i H x r ,t ∣t=0=−k
     sin sin   g z 
b 0  0 2 b a
 y
(3.3.55) y=a , n =− j , cos =−1 ⇒  J cbx = J c0x
b

3.3.3 Distribuţia curenţilor pentru TM11 (unda E11)
doar componenta din plan vertical


3.3.4 Modul transversal electric TE (unda H)
● La ecuaţia scalară Helmholtz
(3.3.56) [ ∇ T k  ] H 0 z  x , y =0
2 2
se adaugă condiţiile la limită tip Neumann

– pereţi verticali
(3.3.57)
∂ H 0 z  x , y
i⋅∇ T H 0 z 0, y=
∂x x=0
=0∣

− i⋅∇ T H 0 z a , y=−
∂ H 0 z  x , y
∂x x=a
=0 ∣
– pereţi orizontali
(3.3.58)
∂ H 0 z  x , y
j⋅∇ T H 0 z  x , 0=
∂y ∣y=0
=0

− j⋅∇ T H 0 z  x , b=−
∂ H 0 z  x , y
∂y ∣
y=b
=0

3.3.4 Moduri TE
(3.3.59) H 0 z  x , y = X  xY  y
şi procedând analog ca la modul TM se obţin:

1 d2 X 1 d2Y 2
(3.3.60)  k  =0
X dx 2
Y dy 2
2 2
(3.3.61) d X 2 d Y 2
2
k x X =0 , 2
k y Y =0
dx dy
2 2 2
(3.3.62) k x k y =k 
cu soluţiile generale
(3.3.63) X  x= A1 sin k x x A2 cos k x x
(3.3.64) Y  y=B1 sin k y yB 2 cos k y y
şi se impun condiţiile la limită
3.3.4 Moduri TE. Componente de câmp
(3.3.65) dX
= A1 k x cos k x x− A2 k x sin k x x
dx
şi atunci
(3.3.66) dX
dx ∣ x=0
≡
dX
dx ∣ x=a
=0 ⇒ A1=0, k x =
m
a
, m∈ℕ
dy ∣
≡ ∣
dY dY n
(3.3.67) =0 ⇒ B 1=0, k y = , n∈ℕ
y=0 dy y=b b
● componenta longitunidală este atunci  H 0= A1 B 1 
m x n y
(3.3.68) H 0 z  x , y =H 0 cos cos
a b
● m şi n nu pot fi simultan egali cu zero
● componentele transversale ale câmpului magnetic se determină din
(3.2.26)
   
H 0 T  x , y = i H 0 x  x , y  j H 0 y  x , y =− 2 ∇ T H 0 z =
k
 
(3.3.69)   ∂ H 0z x , y  ∂ H 0z x , y
=− 2 i j
k  m ∂x ∂y
m x n y
(3.3.70) H 0 x  x , y =− 2 H 0 sin cos
k a a b
 n m x n y
(3.3.71) H 0 y  x , y = 2 H 0 cos sin
k b a b
● componentele transversale ale câmpului electric se determină din (3.2.27)
şi se ţine seama de (3.3.69)
   j  
E 0 T  x , y = i E 0 x  x , y  j E 0 y  x , y = 2 k ×∇ T H 0 z =
k
(3.3.72)
= 2 k× i
k 
j    ∂ H 0z  x , y  ∂ H 0z x , y
∂x
j
∂y 
j  n m x n y
(3.3.73) E 0 x  x , y =H 0 cos sin
k b a b
2
j  m m x n y
(3.3.74) E 0 y  x , y =− 2 H 0 sin cos
k a a b
● componentele fizice ale câmpului sunt
m x n y
(3.3.75) H z  r , t =H 0 cos cos cos   t− g z 
a b
2cr m  m x n y
(3.3.76) H x  r , t =− H 0 sin cos sin   t− g z 
g a a b
cr2 n  m x n y
(3.3.77) H y  r , t =− H 0 cos sin sin   t− g z 
g b a b
cr2 n m x n y
(3.3.78) E x  r , t =− 0 H 0 cos sin sin   t− g z 
g 2 b a b
2cr m m x n y
(3.3.79) E y  r , t = 0 H 0 sin cos sin   t− g z 
g 2 a a b
3.3.5 Configuraţii particulare de câmp TE
● Modul fundamental este TE10 (unda H10) m=1, n=0
(3.3.80) 10=2 a
x
(3.3.81) H z  r , t ∣t=0 =H 0 cos cos   g z 
a
cr2 m  x
(3.3.82) H x  r , t ∣t=0 =− H 0 sin sin − g z 
g a a
(3.3.83) H y  r , t ∣t=0=0
(3.3.84) E x  r , t ∣t=0 =0
cr2 x
(3.3.85) E y  r , t ∣t =0= 0 H 0 sin sin − g z 
g a
(3.3.86) E z  r , t ∣t =0=0

3.3.5 Modul TE10. Configuraţie de câmp


3.3.5 Modul TE10. Componente de câmp

3.3.5 Modul TE10. Configuraţie de curent
● curentul de deplasare
(3.3.86) J dy = j 

∂ E y  r , t 
∂t ∣t=0

= j 
cr
0
0 H 0 sin
x
a
cos   g z 
● curenţi de conducţie pe pereţi verticali:

x
(3.3.87) 
x=0, n = i ,cos =1 ⇒  H z  r ,t ∣t=0=− j H 0 cos   g z 
J c0z = i × k 
a
 x
(3.3.88) x=a , n =− i ,cos =−1 ⇒  J caz =J c0z
a
● curenţi de conducţie pe pereţi orizontali:
{
(3.3.89) x
J c0z = j× k H z r ,t ∣t=0= i H 0 cos
     cos   g z 
 y a
y=0, n = j , cos =1 ⇒
b cr x
(3.3.90) J c0x = j× i H x  r ,t ∣t=0=−k H 0 sin
     sin   g z 
g a

3.3.5 Modul TE10. Configuraţie de curent
respectiv
{
x
(3.3.91) J cbz =− j× k H z  r ,t ∣t=0=− i H 0 cos
     cos   g z 
 y a
y=b , n =− j , cos =−1 ⇒
b cr x
(3.3.92) J c0x =− j× i H x  r ,t ∣t=0= k H 0 sin
     sin   g z 
g a


3.4 Ghiduri de undă metalice de secţiune circulară
●
sistem cilindric de coordonate (ρ, ϕ, z)

3.4.1 Moduri TE
● ecuaţia scalară Helmholtz
(3.4.1) [ T  ] H 0 z   ,  =0
∇ 2
k 2
cu condiţii la limită tip Neumann
(3.4.2) n⋅∇ T H 0 z   , ∣S =

∂ H 0 z   , 
∂ ∣
=a
=0
● operatorii transversali au expresiile

(3.4.3) ∂ 1 ∂
∇ T =  

∂  ∂
2 2
∂ 1 1 ∂
(3.4.4) ∇ T2 = 2  ∂  2
∂   ∂   ∂ 2
şi se obţine
∂2 H 0 z   ,     H 0 z   , 
2
1 ∂ H  ,  1 ∂
 H 0 z   , =0
0z 2
(3.4.5)   2 k
∂ 2  ∂  ∂ 2

3.4.1 Moduri TE
(3.4.6) H 0 z   , =R
2 d 2 R  dR 1 d 2  2 2
(3.4.7)   k   =0
R d R d  d
2 2
d2 2
(3.4.8) 2
k  =0
d
d2 R dR
(3.4.9) 2
d 2

d
  k 2 2
  −k   R=0
2
soluţia generală a (3.4.8) este de forma

(3.4.10) = A1 cos k   A2 sin k  
în structurile axiale se impune condiţia de ciclicitate
(3.4.11) H 0 z   , =H 0 z   , 2   ⇒ k =n∈ℤ
3.4.1 Moduri TE
● se consideră în final soluţia
(3.4.12)  =0 cos n 
● (3.4.9) este o ecuaţie diferenţială de ordinul 2 tip Bessel:
(3.4.13)
d 2 R 1 dR

d  d
2
2

n2
 k − 2 R=0
 
cu soluţii de forma
(3.4.14) R=B1 J n  k   B 2 N n  k   
● J n  k    este funcţia cilindrică Bessel de speţa întâi şi ordin n
● N n  k    este funcţia cilindrică Bessel de speţa a doua şi ordin n (funcţia
Neumann) N n  k   ∣ 0 ∞ ⇒ B 2=0
(3.4.15) H 0 z   ,  =H 0 J n  k    cos n  , H 0 = 0 B1

3.4.1 Moduri TE. Configuraţii de câmp
● componentele transversale ale câmpului electromagnetic se găsesc din
ecuaţiile (3.2.26) – (3.2.27)
 
H 0 T   , =  H 0    ,  H 0    , =− 2 ∇ T H 0 z   , =
k
 
(3.4.16)
 ∂ H 0 z   ,  1 ∂ H 0 z   , 
=− 2   
k ∂  ∂

(3.4.17) H 0    ,  =− H 0 J 'n  k    cos n 
k

(3.4.18) H 0    ,  = 2 n H 0 J n  k    sin n 
k
 j  
E 0 T   , =  E 0    ,   E 0    ,  =− k ×∇ T H 0 z   , =

(3.4.19) j  
= 2 k × 
k  ∂ H 0 z   , 
∂

 ∂ 
1 ∂ H 0 z   , 

3.4.1 Moduri TE. Configuraţii de câmp
j 
(3.4.20) E 0    , = 2 n H 0 J n  k    sin n 
k
j 
(3.4.21) E 0    ,  = H 0 J 'n  k    cos n 
k
● Din condiţiile la limită Neumann se alege
(3.4.22) E 0    , ∣=a =0
(3.4.23) ⇒ J 'n  k  a =0

şi se obţine un număr infinit de valori proprii kλ. Rădăcina de ordinul m a
'
derivatei funcţiei Bessel de ordin n este nm =k  a . Atunci:

'nm 2 
(3.4.24) k =k nm = =
a cr

3.4.1 Moduri TE. Frecvenţă critică
2a c 0 'nm
(3.4.25) cr = ' , cr =
nm a a
Rădăcini ale funcţiilor Bessel J 'n  k λ a  şi J n  k λ a 
ρ'nm ρ nm
n '
ρ n1
'
ρ n2
'
ρ n3
'
ρ n4 ρ n1 ρ n2 ρ n3 ρ n4
0 3,832 7,016 10,173 13,324 2,405 5,520 8,654 11,792
1 1,841 5,331 8,536 11,706 3,832 7,016 10,173 13,324
2 3,054 6,706 9,969 13,170 5,136 8,417 11,620 14,796
3 4,201 8,015 11,346 14,586 6,380 9,761 13,015 16,223
'
valorile proprii nm dau modurile TE în ghidul circular TEnm
● n reprezintă numărul (întreg) de lungimi de undă ale variaţiilor
componentelor câmpurilor E şi H în lungul coordonatei unghiulare ϕ
● m reprezintă numărul de jumătăţi de lungimi de undă ale variaţiilor
componentelor câmpului în lungul coordonatei radiale ρ

3.4.1 Moduri TE. Câmpuri fizice
(3.4.26) H z  r , t =H 0 J n  k    cos n  cos   t− g z 
cr
(3.4.27) H   r , t = H 0 J 'n  k    cos n sin   t− g z 
g
cr
(3.4.28) H   r , t =− n H 0 J n  k    sin n sin   t− g z 
2  g 
2cr
(3.4.29) E   r , t =− n 0 H 0 J n  k    sin n sin   t− g z 
2  g 
cr
(3.4.30) E   r , t =− 0 H 0 J 'n  k    cos n sin   t− g z 
g

3.4.2.1 Modul fundamental TE11
'nm ia valori minime pentru m=1, n=1
(3.4.31)  
H z  r , t ∣t=0 =H 0 J 1
'11
a
 cos  cos   g z 
 
'
11 
H   r , t ∣t=0 =  cos sin − g z 
11
(3.4.32) H 0 J '1
g a
(3.4.33) H   r , t ∣t=0 =−
11
2  g   
H0 J1
'11
a
 sin sin − g z 
 
2
11 '11
(3.4.34) E   r , t ∣t=0 =− 0 H 0 J 1  sin sin − g z 
2  g  a
 
'
11 
E   r , t ∣t=0 =− 0 H 0 J '1  cos sin − g z 
11
(3.4.35)
g a

3.4.2.1 Modul fundamental TE11

3.4.2.1 Modul fundamental TE11. Distribuţie curenţi
● Curenţii de deplasare
∣  
2 '
d E   r , t  11 11
J d ∣t=0 =  0
(3.4.36)  =  0  0 H 0 J 1  sin  cos   g z
∂t t=0 2  g  a
∣  
'
d E   r , t  11 
J d ∣t=0=
  cos  cos   g z 
11
(3.4.37)  0  0
= 0 H 0 J '1
∂t t=0 g a
● Curenţii de conducţie
 
'

(3.4.38) J c ∣t=0 =  × k H z  r , t ∣t=0=−
  H 0 J 1 11  cos  cos   g z 
a
 
'
 
J cz∣t =0= ×
  H   r , t ∣t=0 =−k H 0 J 1 11  sin sin − g z 
11
(3.4.39)  
2  g  a

3.4.2.1 Modul fundamental TE11. Distribuţie curenţi

3.4.2.2 Modul TE01
● m=1, n=0
(3.4.40)
 
H z  r , t ∣t=0 =H 0 J 0
'01
a
 cos   g z 
  
'
01 
(3.4.41) H   r , t ∣t=0 =  sin − g z 
01
H 0 J '0
g a
  
'
01 
E   r , t ∣t=0=− 0 H 0 J '0  sin − g z 
01
(3.4.42)
g a
● curentul de deplasare
∣  
'
d E   r , t  01 
J d ∣t=0=
  cos   g z 
01
(3.4.43)  0  0
= 0 H 0 J '0
∂t t =0 g a
● curentul de conducţie
 
'
01
(3.4.42) J c ∣t =0= ×
 
 k H z  r , t ∣t=0=−
 H0 J0  cos   g z 
a
3.4.2.2 Modul TE01. Amplitudinilor componentelor de câmp

3.4.2.2 Modul TE01. Configuraţia liniilor de câmp

3.4.2.2 Modul TE01. Configuraţia liniilor de curent
● curenţii de deplasare au maxim la λg/4

faţă de maximul curenţilor de conducţie
şi au sensuri diferite
● comportare anormală: pierderile pentru
acest mod scad la creşterea frecvenţei

3.4.3 Moduri TM
● ecuaţia scalară Helmholtz
(3.4.43) [ T  ] E 0 z   , =0
∇ 2
k 2
cu condiţii la limită tip Dirichlet
(3.4.44) E 0 z   ,  ∣S = E 0 z   , ∣=a =0
● (3.4.43) devine
∂2 E 0 z   ,  1 ∂ E   ,  1 ∂ 2
E 0 z   , 
 E 0 z   , =0
0z 2
(3.4.45)   2 k
∂ 2  ∂  ∂ 2
● se aplică metoda separării variabilelor şi analog modurilor TE se obţine
(3.4.46) E 0 z   ,  =E 0 J n  k    cos n 

3.4.3 Moduri TM. Configuraţii de câmp
● componentele transversale ale câmpului electromagnetic conform (3.2.26)
(3.2.27) sunt
 
E 0 T   ,  =  E 0    ,   E 0    , =− 2 ∇ T E 0 z   , =
k
 
(3.4.47)
 ∂ E 0 z   ,  1 ∂ E 0 z   , 
=− 2   
k ∂  ∂

(3.4.48) E 0    , =− E 0 J 'n  k    cos n 
k

(3.4.49) E 0    ,  = 2 n E 0 J n  k    sin n 
k
 j  
H 0 T   , =  H 0    ,  H 0    , = k ×∇ T E 0 z   , =

(3.4.50) j  
=− 2 k × 
k  ∂ E 0 z   , 
∂


 ∂ 
1 ∂ E 0 z   , 

3.4.3 Moduri TM. Configuraţii de câmp
j 
(3.4.51) H 0    , =− 2 n E 0 J n  k    sin n 
k
j 
(3.4.52) H 0    ,  =− E 0 J 'n  k    cos n 
k
● Aplicând condiţiile la limită Dirichlet ecuaţiei (3.4.46) se obţine
(3.4.53) J n  k  a =0
şi se gaseşte un număr infinit de valori proprii kλ. Rădăcina de ordinul m a

funcţiei Bessel de ordin n este nm =k  a . Atunci numărul de undă transversal
este:
nm 2 
(3.4.54) k =k nm = =
a cr

3.4.3 Moduri TM. Câmpuri fizice
cu lungimi de undă şi frecvenţe critice date de:
(3.4.55) 2a c 0 nm
cr = , cr =
nm a
● Câmpurile fizice sunt
(3.4.56) E z  r , t =E 0 J n  k    cos n  cos   t− g z 
cr
(3.4.57) E   r , t = E 0 J 'n  k    cos n sin   t− g z 
g
2cr
(3.4.58) E   r , t =− n E 0 J n  k    sin n sin   t− g z 
g 
cr2
(3.4.59) H   r , t =− n E 0 J n  k    sin n sin   t− g z 
2  g 0 
cr
(3.4.60) H   r , t =− E 0 J 'n  k    cos n sin   t− g z 
 g 0
3.4.4.1 Modul fundamental TM01
nm ia valori minime pentru m=1, n=0
(3.4.61)  
E z  r , t ∣t=0=E 0 J 0
01
a
 cos   g z 
 
'
01 
E   r , t ∣t=0 =  sin − g z 
11
(3.4.62) E 0 J '0
g a
 
'
01 
H   r , t ∣t=0 =−  sin − g z 
01
(3.4.63) E 0 J '0
 g 0 a

3.4.4.2 Modul fundamental TM01

3.4.4.1 Modul fundamental TM01. Distribuţie curenţi
● Curentul de deplasare
(3.4.64) J dz∣t=0 = k 0
  d E z  r , t 
∂t ∣
t=0

=− k 0  E 0 J 0  
01
a
 cos   g z 
∣  
'
d E   r , t  01 
(3.4.65) J d ∣t =0= 
  cos   g z 
11
 0 =  0  E 0 J '0
∂t t=0 g a
● Curentul de conducţie
 
'
 
(3.4.66) J cz∣t=0 =  ×
  H   r , t ∣t=0 =− k 01 E 0 J '0 01  cos   g z 
 0 0 a

3.4.4.2 Modul TM11
m=1, n=1
(3.4.67)
 
E z  r , t ∣t=0 =E 0 J 1
11
a
 cos  cos   g z 
(3.4.68) E   r , t ∣t =0=

11
g  
' 11
E0 J 1
a
 cos sin − g z 
 
2
11 11
(3.4.69) E   r , t ∣t=0 =− E0 J 1  sin  sin − g z 
g  a
 
2
11 11
(3.4.70) H   r , t ∣t=0 = E0 J 1  sin sin − g z 
2  g 0 a
 
'
11 
H   r , t ∣t=0 =  cos sin − g z 
11
(3.4.71) E 0 J '1
 g 0 a

3.4.4.2 Modul TM11. Configuraţii de câmp

3.4.4.2 Modul TM11. Configuraţii de curent
Curentul de deplasare
(3.4.72) J dz∣t=0= k 0
 
∂t ∣
d E z  r , t 
t =0

=−k 0  E 0 J 1 
11
a
 cos  cos   g z 
(3.4.73) J d ∣t=0=  0

∂t ∣
d E  r , t 
t=0
=  0 
11
g  
' 11
E0 J 1
a
 cos  cos   g z 
∣  
2
d E   r , t  11 11
(3.4.74) J d ∣t=0 =
  0  0
=− E0 J 1  sin  cos   g z 
∂t t=0 g  a
Curentul de conducţie
(3.4.75) J cz∣t=0= ×
   
 H   r , t ∣t=0 = k
11
 0 0
E0 J 1 
' 11
a
 cos sin − g z 

3.4.4.2 Modul TM11. Configuraţii de curent

3.5 Puterea transmisă în ghidul metalic
● vectorul Poynting (complex)
1 
(3.5.1) S  r = [ E
  r × H *  r  ]
2
● este preferabilă reprezentarea în componente transversale şi longitudinale
(3.5.2)   r =
E   k E z  
ET  
(3.5.3)   r =
H   k H z  
H T  
● se presupune pentru început că pereţii metalici au conductivitate infinită,

iar mediul din interiorul ghidului nu are pierderi dielectrice
● puterea care străbate secţiunea transversală S0 a ghidului este
(3.5.4) P z =∫ ℜ  
S ⋅d s ; d s = k ds
S0


● sau
1
(3.5.5) P z = ℜ∫ [ E
  r × H *  r  ]⋅k ds
2 S 0
● pe de altă parte
(3.5.6)  1
2
[
E T  k E z × 
S =   ] [
1
H *T  k H *z = 
2
 ×
ET  ]
  =
H *T   Sz
(3.5.7)

∣
S z= E T  ∣∣ ∣
*
  H T 

● puterea transmisă devine
(3.5.8) P z=
1 
∫
2S
E T ∣
  ∣∣
*
H T  ∣
  ds
0
● componentele transversale sunt legate prin impedanţa de undă

(3.5.9) ∣  ∣=Z g∣
ET   ∣; 
H T   =Z g∣
E T*   H *T  
 ∣
1 2 Zg 2
(3.5.10) P z= ∫
2Zg S
∣  ∣ ds= ∫∣H T  
ET 
2 S
  ∣ ds
0 0
● Moduri TM
2 2
 
din (3.2.14) şi (3.2.15): ∇ E 0 z =−k E 0 z
T  E 0 T =− 2 ∇ T E 0 z
k
1 2g 2
∫ 2 ∣ T  ∣
(3.5.11) P z= 
E   ds
2 Z g E S k0
● Moduri TE
2 2
 
din (3.2.25) şi (3.2.26): ∇ H 0 z =−k H 0 z
T  H 0 T =− 2 ∇ T H 0 z
k
Z g H 2g 2
∫ 2 ∣ T  ∣
(3.5.12) P z= 
H   ds
2 S k 0

3.5.1 Puterea transmisă în ghidul metalic rectangular modul TE10
(3.5.13) 
 
E T  x , y = j E y  x , y  ; E y  x , y =E 0 sin

a
x
 
; E 0=
10
0
0 H 0
● puterea transmisă este
∣  ∣
a b 2
1 x
(3.5.14) P z= ∫ ∫
2 Z gH 0 0
E 0 sin
a
dx dy
2 1/ 2
E 2
2 1/ 2  1− 
(3.5.15) P z=
4 0
0
 1−  S 0=P z0 S 0
2
unde
E 02
(3.5.16) P z0 =
2 0
este puterea maximă transmisă în spaţiul liber raportată la unitatea de
suprafaţă şi
0 cr
(3.5.17) S 0=ab , = =
cr 
● Câmpul de străpungere a aerului este E str ≃30 kV / cm
E 2str
(3.5.18) P z0 = =1.19⋅106 W /cm2
2 Z0
2
coeficient de siguranţă de 300 % ⇒ E 0 =E max =10 kV / cm ⇒ P z0 ≃130 kW /cm
● de obicei =1.5 cr şi din (3.5.15) se obţine
(3.5.19) P z =P z0 S 0⋅0.3725≃S 0 50 kW / cm2
2
● S
pentru ghidul standard de bandă X 0 =2.286×1.016 cm şi pentru TE10 se
obţine Pz=117kW
● puterea normată:
Pz 2 1/ 2
(3.5.20) p0= = 1− 
 P z0 S 0 / 2 
(3.5.21) p022=1

3.5.2 Pierderi în ghidul metalic
● pierderi dielectrice
● pierderi în pereţii metalici
● constanta de atenuare este de forma
(3.5.22)  g = d  c
● puterea transmisă variază cu distanţa
−2  g z
(3.5.23) P z =P 0 e , P 0 = P z∣z=0
● conform legii conservării energiei
∂ Pz
(3.5.24) P d0 =− =2  g P z
∂z
● şi constanta de atenuare este atunci

P d0
(3.5.25) g=
2 Pz

3.5.2 Pierderi în ghidul metalic
● se utilizează noţiunea de atenuare pe distanţa l
P z  z=0  P 0
(3.5.26) A= =
P z  z=l  P l
● se exprimă în neperi sau decibeli
A Np =ln A=2  g l [ Np]

(3.5.27)
AdB =10 log A=8.69  g l [dB]
● randamentul ghidului de undă
P 0 −P d0 l
(3.5.28) = =1−2  g l
P0

3.5.2 Pierderi dielectrice
● pentru un ghid plin cu dielectric
(3.5.29) k 2=2  =2 0 0 r  1− j tan  E 
● constanta de propagare
1/ 2
(3.5.30) = d  j d =[ k − 0 0 r  1− j tan  E  ]
2

2
[ ]
1/ 2
=  k −k  jk tan  E
2 2 2
(3.5.31) 
● în general tan  E ≪1 şi dezvotând în serie Taylor se obţine

2 1/ 2 jk 2 tan  E k 2 tan  E 2 1/ 2
(3.5.32) ≃ k 2 −k   =  j  g , unde  k −k  = j  g
2
2 1/ 2
2  k −k 
2 2 g
● constanta de atenuare
k 2 tan  E
(3.5.33) d = [ Np/ m ]
2 g
3.5.2 Pierderi în pereţii metalici
Pereţi metalici de conductivitate finită
''
● dacă ≪ / permitivitatea metalului se scrie

(3.5.34) m=  1− j  /  ; k 2=2 0   1− j  / 
şi consanta de propagare:
[ ]
1/ 2
(3.5.35) =c  j  g =  k −k  jk  /
2

2 2
● pierderile în pereţii metalici sunt datorate undelor electromagnetice care se

propagă perpendicular pe peretele metalic
● considerăm moduri TEM şi atunci kλ=0
1/ 2 1/ 2 1/2
(3.5.36) =k [ j  /−1 ] ≃  c   [ j  / ] = 1 j  / s
[ ]
1/ 2
1 2
(3.5.37) s= =
 c  c 

● în interiorul metalului curenţii de
conducţie sunt dominanţi
(3.5.38)  =− j  c H
∇× E 
(3.5.39)  = E
∇× H 
● atenuarea pe direcţia este mai

puternică decât pe celelalte direcţii
şi atunci se consideră operatorii de
forma
(3.5.40) ∇≃−n ∂
∂
2
(3.5.41)
2∂
∇ = 2
∂
şi ecuaţiile Maxwell devin
∂H ∂E
(3.5.42) −n× 
= E ; − n × 
=− j  c H
∂ ∂
de unde
(3.5.43)  =0 ; n⋅H
n⋅E  =0
● câmpurile electric şi magnetic în metal sunt paralele cu suprafaţa metalului
● aplicând rotorul asupra ecuaţiilor Maxwell (3.5.38) (3.5.39) se obţine

∂2 E 2  
∂2 H 2 
(3.5.44) 2
− j 2 E =0 ; 2
− j 2 H =0
∂ s ∂ s
cu soluţiile
(3.5.45) 
E ∥=
E 0∥ e
−/ − j /
es s
(3.5.46)  
H ∥= H 0∥ e
−/ − j /
e s s

din (3.5.42) se obţine
1 j
(3.5.47) n ×
H ∥= 
E∥
s
de unde
 1 j
(3.5.48) E ∥= n ×
H∥
 s
● condiţia de continuitate impune existenţa unei componente paralele a
câmpului electric paralele cu peretele metalic în vid
(3.5.49)  1 j  1 j 
la =0 E 0∥= n × H 0∥= J sf
 s  s
● impedanţa de suprafaţă a metalului (spre metal)

E 0∥ 1 j 1
(3.5.50) =Z sm= =R S  jX S ; R S = X S =

J sf  s  s

● analog puterii transmise (3.5.10), puterea disipată în peretele metalic este
ℜ  Z sm  2
(3.5.51) P c=
2
∫ ∣H 0∥∣ ds

de unde Σ este aria suprafeţei metalice

● puterea disipată pe unitatea de lungime este
(3.5.52) ℜ  Z sm  1
2 RS 2
P c0 = ∫ dL ∫ ∣H 0∥∣ dz= ∫∣H 0∥∣ dL
 
2 Lg z=0 2 Lg
● Lg=2(a + b) este circumferinţa ghidului

● constanta de atenuare
2
∫∣
H 0∥∣ dL
1 RS Lg
(3.5.53) c=
2 Z ∫∣
2
H T∣ ds
S0

Utilizarea curenţilor de suprafaţă
● curentul poate fi definit pentru orice configuraţie de câmp
(3.5.54)  
J sf = n × H
● puterea disipată în peretele metalic este

ℜ  Z sm  2 RS 2
(3.5.55) P c=
2
∫ ∣J sf ∣ ds= ∫∣H t∣ dL
2 


● puterea disipată pe unitatea de lungime în peretele metalic este
RS 2
(3.5.56) P c0 = ∫∣J sf ∣ dL

2 L g

3.5.2 Mod TE10 în ghidul dreptunghiular
Avem doi pereţi orizontali şi doi pereţi verticali
b a
RS
2 L

2
y=0

2
x=0

2
[ ]
2
P c0 = ∫∣J sf ∣ dL=R S ∫ ∣J c0z∣ dyR S ∫ ∣J c0z∣ ∣J c0x∣ dx=
g
(3.5.57)
[ ]
3
2 a a
=R S ∣
H 0∣ b  2 2g
2 2
● puterea transmisă în ghid este dată de (3.5.16) şi constant de atenuare va fi
P c0 2 R S ba/ 2a3 2g / 2 2

(3.5.58) c= =
2 P z Z gH ab
● ghid de bandă X (a=22.86mm, b=10.16mm) la frecvenţa f=10GHz cu

fcr=6.562GHz, cu pereţii din Cu de conductivitate σ=5.8x107S/m:
1/2
Z TE =Z gH =c / g ,  g =[ k −k  ]=[ k −/a ] =158 m ; R S = c /2  =0.026
2 2 2 −1 1/2
− c
 c =0.0125 Np/ m=−20 log e =0.11 dB / m

FT4 03 Propagare Ghidata

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FT4 03 Propagare Ghidata

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

3.

Copyright Paul GASNER 2

● Ghiduri metalice sau dielectrice

Copyright Paul GASNER 3

Copyright Paul GASNER 4

trebuie avut în vedere

constanta de propagare în ghid

Copyright Paul GASNER 6

Copyright Paul GASNER 8

este numărul de undă transversal (număr de undă critic), γ este număr de

Copyright Paul GASNER 9

şi pentru componentele longitudinale

● Ecuaţiile (3.2.4) - (3.2.7) sunt ecuaţii tip Helmholtz, vectoriale respectiv

Copyright Paul GASNER 10

Copyright Paul GASNER 11

Copyright Paul GASNER 12

iar ecuaţia Helmholtz corespunzătoare este

Copyright Paul GASNER 13

● există frecvenţă de tăiere ca la modul TM

Copyright Paul GASNER 14

Copyright Paul GASNER 15

se adaugă condiţiile la limită tip Dirichlet la pereţii metalici

(3.3.3) E 0 z  x , 0 =0, E 0 z  x , b =0

Copyright Paul GASNER 16

kx, ky sunt numerele de undă tranversale parţiale

Copyright Paul GASNER 17

Copyright Paul GASNER 18

pentru γ=0 se obţine pulsaţia critică

● ω=ωcr (k=kλ) ⇒ =0 - regim critic

Copyright Paul GASNER 21

● lungimea de undă (k0=β0)

Copyright Paul GASNER 22

Copyright Paul GASNER 23

Copyright Paul GASNER 24

Copyright Paul GASNER 25

Copyright Paul GASNER 27

● mod fundamental (dominant) = modul cu lungimea de undă critică de

Copyright Paul GASNER 28

Copyright Paul GASNER 30

Copyright Paul GASNER 31

Copyright Paul GASNER 32

Copyright Paul GASNER 33

Copyright Paul GASNER 34

Copyright Paul GASNER 35

Copyright Paul GASNER 36

se adaugă condiţiile la limită tip Neumann

Copyright Paul GASNER 37

şi procedând analog ca la modul TM se obţin:

(3.3.86) E z  r , t ∣t =0=0

Copyright Paul GASNER 42

Copyright Paul GASNER 43

Copyright Paul GASNER 44

Copyright Paul GASNER 45

● curenţi de conducţie pe pereţi verticali:

Copyright Paul GASNER 46

Copyright Paul GASNER 47

Copyright Paul GASNER 48

Copyright Paul GASNER 49

cu condiţii la limită tip Neumann

(3.4.2) n⋅∇ T H 0 z   , ∣S =

● operatorii transversali au expresiile

Copyright Paul GASNER 50

soluţia generală a (3.4.8) este de forma