MARII VOIEVOZI AI

NEAMULUI ROMÂNESC
(sec. XIV-XVI)

PROPUNĂTOR: BORȘE LAURA-NICOLETA

CLASA: A VIII-A A
COLEGIUL NAȚIONAL ”GHEORGHE ȘINCAI” BAIA MARE

MIRCEA CEL BĂTRÂN

 (1386 – 1418)

Unul dintre cei mai importanți domni ai Țării Românești, Mircea cel Bătrân,
s-a născut în anul 1355 și a decedat pe 31 ianuarie 1418 la Târgovişte. El a fost
Domn al Ţării Româneşti în perioada 23 septembrie 1386 - 31 ianuarie 1418.
Originea supranumelui de „cel Bătrân” :
Pentru a fi deosebit de nepotul său Mircea al II-lea şi de Mircea Ciobanul, care a domnit în
secolul al XVI-lea, logofeţii vremii, care ţineau hrisoavele importante l-au numit “cel Bătrân”.
Numele lui însemna „Mircea cel Vechi” (din bătrâni, din trecut), însă odată cu evoluţia limbii a ajuns
să-şi piardă sensul iniţial, deoarece numele în sine s-a păstrat
neschimbat.
Începuturile domniei:
În anul 1386, în Țara Românească este înscăunat ca
domnitor, MIRCEA CEL BĂTRÂN, nepotul lui Basarab I,
întemeietorul Țării Românești, care a devenit stat liber în urma
victoriei de la Posada, împotriva regelui ungar Carol Robert de
Anjou (1330).
În timpul domniei lui, economia țării a înflorit,
agricultura și mineritul s-a dezvoltat, comerțul se făcea
utilizându-se moneda de argint. CETATEA DE SCAUN –
Organizarea țării:
MIRCEA CEL BĂTRÂN :
 a mutat capitala – cetatea de scaun, la Târgoviște și a împărțit țara în județe;
 a organizat armata;
 a întărit cetățile de pe Dunăre;
 a încheiat tratate de alianță cu Serbia, Polonia, Ungaria, Moldova;
 a anexat Țării Românești și Dobrogea, pe care o pierde
spre sfârșitul domniei;
Ctitoria lui Mircea cel Bătrân :
Biserica mănăstirii Cozia este ctitorie a lui Mircea cel Bătrân.
Zidită între 1387-1388 pe locul unui vechi lăcaş de cult,
mănăstirea a rămas, cu toate adăugirile aduse în veacurile
următoare, cea mai frumoasă ctitorie a domnitorului respectiv, al
cărui
portret şi
mormânt se află aici.
Luptele pentru independență:
 în anul 1394, sultanul Baiazid a
trecut Dunărea cu oastea sa;
  în 1395 are loc lupta de la Rovine unde Mircea cel Bătrân îl învinge pe Baiazid;
 alături de regele Ungariei participă la cruciada antiotomană în 1396, dar sunt învinși la
Nicopole;
 în ultimii ani de domnie, Mircea cel Bătrân acceptă să plătească tribut
( aur, produse, cereale) turcilor doar pentru a evita noi războaie;
 în 1417 a cedat Imperiului Otoman teritoriul Dobrogei;
 în 1418, Voievodul Mircea cel Bătrân moare, și este îngropat la Mănăstirea Cozia.

Ce teritorii a stăpânit Mircea:

În timpul domniei sale, graniţele Valahiei au
cunoscut întinderea teritorială maximă din
Evul Mediu: de la Olt în nord la Dunăre în sud şi
de la Porţile de Fier în vest până la Marea
Neagră în est. Mircea a stăpânit Banatul
Severinului (din 1388/9), Ducatele Amlaşul şi
Făgăraşul, Cetatea Bran, Cetatea Bologa,
Graniţa dinspre Moldova, graniţa dintre
Moldova şi Ţara Românească (sectorul dintre
Carpaţi şi Prut) şi Dobrogea. După 1404 Mircea îşi
extinde stăpânirea şi la nordul gurilor Dunării, cuprinzând cetatea Licostomo.

Ce au spus străinii despre acest voievod:

”…cel mai viteaz și mai aprig dintre principii români” cronicar turc
Sigismund de Luxemburg îl prezintă drept ”bărbat viteaz, activ și puternic, care luptându-se în mai
multe rânduri cu turcii, a triumfat în chip glorios asupra lor”.

Concluzie: Mircea cel Bătrân este considerat unul dintre cei mai importanți domnitori
români, pentru că a reușit să evite transformarea Țării Românești în pașalâc turcesc. Mai mult, în
timpul domniei sale, Țara Românească a ajuns la cea mai mare întindere de până atunci. Dacă nu
ar fi fost el, probabil că harta României și cea a Europei ar fi arătat altfel astăzi, în urma cuceririlor
Imperiului Otoman. A fost un voievod înțelept și viteaz, care și-a iubit țara și timp de peste treizeci
de ani, a făcut tot ce i-a stat în putință ca să-i asigure bunăstarea și libertatea. Iar un astfel de
domnitor își merită cu prisosință locul între cei mai vestiți conducători ai lumii.

VLAD ȚEPEȘ
(1448 , 1456 – 1462, 1476)
Unul dintre cei mai vestiți voievozi români, domnitor al
Țării Românești în 1448, 1456-1462, 1476 , Vlad Țepeș
 sau Vlad Drăculea s-a născut în noiembrie/ decembrie 1431, în cetatea Sighişoara, ca fiu al lui
Vlad al II-lea Dracul ( fiind astfel nepotul lui Mircea cel Bătrân şi, după mamă, care era
fiica lui Alexandru cel Bun, coborâtor din dinastia domnitoare în Moldova, a Muşatinilor).
A fost asasinat la sfârșitul lunii decembrie 1476. Corpul său a fost decapitat și capul trimis
sultanului, care l-a așezat într-o țeapă, ca dovadă a triumfului asupra lui Vlad Țepeș. S-au
emis doua ipoteze ca „Drăculea“ ar fi fost îngropat la Mănăstirea Snagov, pe o insulă din
apropierea Bucureștilor sau pe locația mănăstirii Comana, ctitoria voievodului.

Originea supranumelui de Țepeș

Porecla Ţepeş i s-a atribuit lui Vlad al III-lea de pe urma execuţiilor frecvente prin trasul în ţeapă,
pe care acesta se pare că le ordona. Chiar şi turcii îl denumeau Kazikli Bey, (însemnând Prinţul
Ţepeş). Acest nume a fost utilizat pentru prima oară într-o cronică valahă din 1550 şi s-a păstrat în
istoria română.A fost numit și Cavalerul dreptății, datorită faptului că iubea foarte mult dreptatea.
,, Şi aşa de mult ura răul în ţara lui, încât dacă cineva făcea un rău, furt sau tâlhărie sau vreo
minciună sau nedreptate, niciunul dintre aceştia nu rămânea viu.” (Povestire din sec. al XV-lea
despre Dracula voievod).

Începuturile domniei:
Din 1442 până în 1448 este ostatic la otomani, când în urma morţii tatălui său Vlad Dracul,
sultanul îl numeşte domn în Țara Românească;după o perioadă foarte scurtă cât ocupă tronul,
pribegeşte prin Moldova şi Transilvania, unde a rămas sub protecţia lui Iancu de Hunedoara. În 1456
Iancu de Hunedoara îl ajută să ocupe tronul.
Organizarea țării
- a organizat armata, meșteșugurile și comerțul în Țara Românească;
- a curăţat ţara de hoţi, de leneşi, de netrebnici, pedepsindu-i cu tragerea în ţeapă;
- a ajutat pe negustorii şi meşteşugarii harnici să-şi poată îndeplini cu folos munca lor;
- a deschis multe târguri sau iarmaroace, unde meşteşugarii şi ţăranii îşi puteau vinde mărfurile;
- a întemeiat oraşe (Bucureşti apare, pentru prima dată, într-un document din vremea lui Vlad
Ţepeş);
- a întărit “oastea cea mare”, a folosit pe scară largă mercenarii;
Ctitoria lui Vlad Ţepeş
Mănăstirea Comana, situată în comuna Comana din judeţul Giurgiu, a fost ctitorită de Vlad
Ţepeş în anul 1461, ca o mănăstire-cetate, care însă s-a
ruinat până la finele secolului al XVI-lea.

Luptele pentru independență

Vlad Ţepeş era un mare iubitor de libertate. El s-a
remarcat ca un luptător neînfricat, sprijinind statele creştine
angajate în lupta antiotomană.
Între 1461 – 1462 a făcut incursiuni la sud de Dunăre
împotriva cetăţilor otomane. Este eliberată cetatea Giurgiu.
 În 16/17 iunie 1462 s-a opus cu mult curaj sultanului Mahomed al II-lea, care intrase în Ţara
Românească în fruntea unei puternice armate pentru a-l îndepărta pe Ţepeş de pe tron. A rămas

Manastirea
faimos în istorie prin atacul de noapte al românilor în tabăra turcească la Târgovişte în timpul căruia
era să-şi piardă viaţa însuşi sultanul. Ţepes a aplicat tactica harțuirii:
pustiirea pământului - mai ales drumul spre Târgoviște -, otrăvirea
Comana
fântânilor, atacarea detașamentelor turcești plecate după hrană. Deşi
otomanii s-au retras, Vlad, trădat de boieri, a fost nevoit să plece în
Transilvania (închis de regele Matei Corvin), iar pe tron a fost instalat
fratele său Radu cel Frumos . Este pus din nou domn al Ţării Româneşti
în 1476, dar va domni doar o lună. A fost asasinat la sfârşitul lunii
decembrie 1476. Corpul său a fost decapitat şi capul trimis sultanului,
care l-a aşezat într-o ţeapă, ca dovadă a triumfului asupra lui Vlad
Ţepeş.

Ce au spus străinii despre acest voievod

”Chiar şi împăratul Mahomed al II-lea, cuprins de uimire, spunea
că nu putea să ia ţara unui bărbat care face lucruri atât de mari şi ştie
să domnească într-un chip mai presus de firea omenească.’’ Laonic
Chalcocondil, Expuneri istorice

Concluzie
În conștiința poporului român, Vlad Țepeș a rămas ca un erou, care a
apărat cu orice mijloace independența și libertatea Valahiei. De asemenea,
este celebru și pentru spiritul său de dreptate și de ordine.
 ȘTEFAN CEL MARE
( 1457 -1504)

Generalități:
Ştefan al III-lea, supranumit şi Ştefan cel Mare şi Sfînt
(n. 1433, Borzeşti - d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul cel mic a lui
Bogdan al II-lea şi al Oltei, nepotul lui Alexandru cel Bun, a
fost un domnitor foarte cunoscut al Moldovei. A urcat pe tron
în anul 1457 şi a murit la Suceava în anul 1504, fiind
înmormântat la Mănăstirea Putna. El este una din acele figuri
care au marcat istoria ţării noastre. Înconjurat de duşmani
puternici, a ştiut nu numai să-şi păstreze ţara, dar chiar să
apere singur cu boierii şi ţăranii lui din Moldova porţile
Europei de cotropirea turcilor fără să se odihnească timp de 47
de ani.
Originea supranumelui de CEL MARE
Oamenii l-au numit cel Mare, pentru că el a purtat 36 de războaie, dintre care 34 au fost victorioase.
Începutul domniei lui Ştefan cel Mare
El are susţinerea domnului din Ţara Românească Vlad Ţepeş şi a multor boieri din Ţara de Jos.
În luptele de pe Siret, la sud-est de Suceava, lîngă satul Doljeşti, Ştefan îl înfrînge pe Petru Aron,
deţinătorul tronului moldovean, unchiul şi ucigaşul tatălui său Bogdan al II-lea, care fuge în Polonia
vecină, unde obţine azil politic .
Potrivit cronicii slavo-române din sec. al XV-lea, pentru înscăunarea lui Ştefan “s-a adunat toată
ţara .. şi l-a uns pentru domnie pe Siret, unde se
numeşte acel loc Direptate (sat dispărut în sec. al
XVI-lea – n.n.) .Şi a luat sceptrul Ţara Moldovei”.
Astfel s-a început domnia lui Ştefan cel Mare.
Ştefan-Vodă a reuşit chiar de la început să
scoată ţara din impasul în care se afla în rezultatul
luptelor politice interne. El i-a rechemat în Moldova
pe boierii fugiţi în ţările vecine, făgăduindu-le să le
ierte slujba la domnul precedent, să le restituie averea
şi să le menţină înalta situaţie de mai înainte din societate. Treptat, domnul a concentrat în mîinile sale
întreaga putere şi toate resursele militare ale ţării.
Ce teritorii a stăpânit Ștefan cel Mare
În epoca sa, Moldova a cunoscut cea
mai mare întindere, între Carpaţi, Nistru şi
Marea Neagră. Capitala era în Cetatea
Sucevei, pe care domnitorul a întarit-o cu
ziduri puternice din piatră, pentru a rezista
oricărui atac.
 Organizarea țării.
Pe plan intern:
 Stefan consolideaza Sfatul Domnesc, din care fac parte boierii cu dragatorii;
 întareste cetatile de aparare (Suceava, Neamt). El acorda privilegii negustorilor Brasoveni.
 Se ocupa de cele doua cetati de la sud, Chilia si Cetatea Alba, care erau stapânite de Ungaria
din anul 1448.

Pe plan extern:
 Mentinerea uni echilibru între partile rivale
 Pastrarea existentei politice anti-otomane a Moldovei
 Pastrarea independentei si integritatii teritoriale a Moldovei
 Înlaturarea suzeranitatii otomane

Ţăranii răzeşi, proprietari de pământ, erau chemaţi la solicitarea domnului la "oaste" în schimbul
unor privilegii. Alături de ei, un rol important îl jucau cetele boierilor, care veneau cu oşteni de pe
moşiile lor, şi cetele târgurilor, alcătuite din târgoveţi, care se puteau strânge mai repede în caz de
nevoie.Ţara era apărată de cetăţi ca Soroca, Tighina şi Cetatea Albă la Nistru, cetatea Chilia la
Dunăre, cetăţile Hotinului şi Sucevei la Nord, spre Carpaţi Cetatea Neamţului, iar pe Siret cetatea
Romanului. Moldova era stabilă politic şi bogată.
Buna securitate a drumurilor îmbia pe negustorii italieni, polonezi sau armeni să treacă prin
Moldova de la Marea Neagră spre Liov (Lemberg), aducând din Orient mirodenii, covoare, blănuri,
metale şi pietre preţioase iar din Apus postavuri şi arme. Vămile culese de la aceştia aduceau bani în
vistieria domnească. Căci el trebuia să se bizuie numai pe puterile Moldovei, pe sprijinul vecinilor -
polonezi sau unguri - nu se putea bizui, căci şi unii şi alţii voiau să aibă Moldova sub suzeranitatea
lor.
Ctitoria lui Ştefan cel Mare
În cei 47 de ani, Ştefan cel Mare a făcut din Moldova o ţară
importantă, bogată şi liberă.. Domnitorul a construit în cei 47
de ani, 44 de mănăstiri: Putna (1469), Milişăuţi-Bădeuţi (1487),
Pătrăuţi (1487), Sfântul Ilie (1488), Voroneţ (1488), Vaslui
(1490), Iaşi (1492), Hârlău (1492), Borzeşti (1494), Huşi
(1495), Dorohoi (1495), Popăuţi (1496).La acestea se adaugă
bisericile de la Râmnic (1704) şi Scânteia (1846)etc.

Luptele pentru independență

Printre primele victorii se numără cea de la Baia din 1467 împotriva forţelor regelui Ungariei,
Matiaş Corvin. În august 1471, Ştefan învinge pe graniţa de la fluviul Nistru, la Lipnic (fost Lipinţi)
(azi în raionul Ocniţa din Republica Moldova), pe tătarii veniţi într-o expediţie de pradă. Luptând cu
Imperiul Otoman a permis Tărilor Române să îşi păstreze libertatea. Printre luptele purtate cu
Imperiul Otoman cele mai cunoscute sunt: bătălia de la Vaslui (Podul Înalt -1475) şi bătălia de la
Valea Albă (Războieni-1476). Cu polonezii s-a luptat la Codrii Cosminului în 1497.
Cum l-au prezentat străinii sau cronicarii români pe acest voievod
 Cronicarul polonez Wapowski vorbeşte şi el despre aceleaşi lucruri "A fost un om vrednic,
iscusit şi războinic norocos. Ştefan a fost înzestrat cu virtuţi de erou, aşa încât pe drept cuvânt merită
să fie socotit printre bărbaţii vestiţi în arta războiului."
Papa Sixtus al IV-lea l-a numit "Athleta Christi" (atletul lui Christos) iar poporul l-a cântat în
balade: Ștefan Vodă, domn cel mare, seamăn pe lume nu are, decât numai mândrul soare.

Concluzie: Calitățile umane, cele de om politic, de strateg și de diplomat, acțiunile sale

fără precedent pentru apărarea integrității țării, inițiativele pentru dezvoltarea culturii au
determinat admirația unor iluștri contemporani, iar, grație tradiției populare, a fost transformat
într-un erou legendar. Cei aproape cincizeci de ani de domnie a lui Ștefan cel Mare au însemnat
pentru Moldova o perioadă de glorie și bogăție, în care țara a fost condusă cu vitejie și înțelepciune.
După moartea lui, personalitatea sa a inspirat, peste timp opere precum „Apus de soare” de Barbu
Ștefănescu Delavrancea, „Dumbrava roșie” de Vasile Alecsandri, „Frații Jderi” de Mihail Sadoveanu
și „Muma lui Ștefan cel Mare” de Dimitrie Bolintineanu.  
 1441-1456

- A fost numit voievod al Transilvaniei de către regele Ungariei

Origini:
A fost voievod al Transilvaniei între anii 1441 și 1456. Tatăl său, cneazul român
Voicu, din Țara Hategului, a fost înnobilat de regele Sigismund de Luxemburg pentru
serviciile aduse coroanei maghiare. De la acesta, Voicu a primit domeniul si castelul
Hunedoarei. A fost numit ban de Severin în anul 1438, de către regele Albert de Habsburg
(1437-1439). După moartea acestuia, Iancu de Hunedoara a susținut candidatura la tronul
Ungariei a regelui polon Vladislav al III-lea. Incoronat în 1440 cu numele de Vladislav al
III-lea, regele nu a uitat sprijinul lui Iancu si l-a numit voievod al Transilvaniei.

Organizare
1. Realizează alianţe antiotomane cu Ungaria, Polonia, Veneţia, Cehia, Germania
2. Încearcă să realizeze alianţe antiotomane cu Moldova şi Ţara Românească,
schimbând domnitori :
• în Moldova pune domnitori pe
- Petru al II-lea în 1448
- Bogdan al II-lea în 1449
• în Ţara Românească pune domnitori pe
- Basarab al II-lea în 1442
- Vlad Ţepeş în 1456

3. A organizat oastea (nobili, ţărani liberi, orăşeni).A înzestrat oastea cu tunuri.

4. A încheiat alianţe cu domnii Moldovei şi Ţării Româneşti (astfel a unit sub conducerea
sa oştile române ) .

Luptele pentru independență:

O importantă victorie împotriva turcilor obţine în 1442 pe râul Ialomiţa. O altă
victorie împotriva turcilor a fost cea de la Campania cea lungă din Balcani în 1443.
 A fost învins la Varna în 1444. În anul 1456 la Belgrad a obţinut o mare victorie
împotriva lui Mohamed al II-lea, sultanul turculor.
SFÂRŞITUL DOMNIEI:
S-a îmbolnăvit de ciumă şi a murit. A fost înmormântat la catedrala catolică din Alba
Iulia .
Pe piatra sa de mormânt scrie: ,, s-a stins lumina lumii”

Castelul Huniazilor

Castelul Corvineştilor sau Castelul Huniazilor este un castel din Hunedoara, Transilvania.
A fost ridicat în secolul XIV de către Iancu de Hunedoara, pe locul unei vechi întărituri, pe o
stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlaşti.
Mihai Viteazul (1558 - 1601)
Domn al Munteniei (Valahiei), a Transilvaniei (Ardeal) şi
a toată Ţara Moldovei (Principatului Moldova, Voievodatului
Moldova)

Origini:
 Mihai Viteazu s-a născut cel mai probabil în anul 1558
în Oraşul de Floci (sau Târgul de Floci sau Cetatea de
Floci), situat la vărsarea Ialomiţei în Dunăre, localitate
azi dispărută.
 Mama lui s-a numit Tudora iar tatăl acestuia se
presupune că a fost Pătraşcu cel Bun.
 La vârsta de 26 ani Mihai s-a căsătorit cu Stanca, văduva
lui Dumitru postelnicul din Vâlcăneşti şi nepoata lui
Dobromir, mare ban al Olteniei.

Domnia
• Simbol al luptei pentru independenţă şi unitate
• Primul domn care a realizat unirea Ţărilor române la 1600
• Domn al Ţării Româneşti(1593-1601), al Transilvaniei(1599-1600) şi al Moldovei (1600)
• I s-a spus “Viteazul”pentru că a avut curajul să înfrunte forţa uriaşă a Imperiului Otoman din
acele vremuri.
• La numai 30 de ani ocupa deja prima functie: Ban Mic de Mehedinți, În 1588 Mare Stolnic, în
1591 devine Mare Postelnic, în 1592, Ispravnic, în 1593 devine Mare Ban al Craioveișitot în
1593, Înalta Poartă Otomană îl numește– domn al Țarii Românești. Ocuparea efectivă a
tronului au avut loc la 11 octombrie 1593.
• Strateg iscusit, pune înscurt timp bazele unui sistem de alianțe anti-otomane,

Luptele
Mihai Viteazu s-a confruntat cu
turcii , obținând victorii asupra
acestora la București, Giurgiu și
Brăila.Una dintre cele mai
importante lupte s-a dat la
Călugăreni, în 1595 , intr-un loc
mlăștinos de pe malul
Neajlovului. Învingându-i pe
turci, Țara Românească și-a
dobândit independența.
În scopul restabilirii hotarului
natural al Țarii Românești de pe
Dunare, Mihai Viteazul porneste
campanii militare îndrăznețe la sud de fluviu, dând bătălii grele la Nicopole, Vidin si Cladova.
 În iulie 1599 trimite o solie la Praga pentru a cere încuviinţarea împăratului Rudolf al II-lea de a
ocupa Transilvania încuvințare pe care o și primește. În octombrie 1599, intră în Transilvania prin
pasul Buzău cu o armată formată din români, şi mercenari de diferite etnii: unguri şi secui din Ardeal,
polonezi, sârbi etc. La 17/27 octombrie 1599, oastea lui Mihai se afla la Şelimbăr, lângă Sibiu.
Andrei Báthory a încercat o împăcare de ultim moment, dar fără rezultat.Bătălia de la Şelimbăr  a
avut loc la 18/28 octombrie 1599 şi s-a soldat cu victoria lui Mihai Viteazul şi moartea lui Andrei
Báthory.  Domnul a fost primit cu bucurie de locuitorii din Alba Iulia . În 4 mai 1600, Mihai Viteazul
intră cucerește Moldova.În 10 mai 1600 Mihai Viteazul îl alungă de pe tronul Moldovei pe Ieremia
Movilă, învingându-l la Bacău. În 16 mai 1600 Suceava se preda fară luptă și se realizează astfel,
prima unire a ţărilor române.

Realizarea unirii
Pentru a consolida Unirea, Mihai ia
o serie de măsuri:
 -adoptă aceeaşi stemă pentru
toate teritoriile (ţările române)
 -construieşte o biserică ortodoxă
la Alba Iulia
 -acordă anumite înlesniri
preoţilor şi iobagilor români
 -numeşte ca mitropolit al
Transilvaniei pe Ion de la
Prislop.

Moartea lui Mihai Viteazul:

În 1601 la Câmpia Turzii- Mihai Viteazul este ucis. Din ordinul împăratului habsburgic, Rudolf al II-
lea. se pune la cale înlăturarea fizică a domnitorului român, şi la 9/10 august 1601, la 3 km sud de
Turda, Mihai Viteazul este ucis de generalul Gheorghe Basta. În dimineaţa zilei de 19 august 1601,
pe când se afla cu ostaşii săi pe Câmpia Turzii, i s-a tăiat capul cu propria-i sabie

Ce au spus străinii despre acest mare domnitor

”' un bărbat vestit și ales prin naștere, cât si prin statura lui mândră. De asemenea era vrednic de
lauda cea mai mare prin virtutile cele mai alese, prin iubirea de tara, prin bunavointa fata de cei
deopotriva cu el, in sfarsit fata de toti, prin dreptate, adevar, statornicie, marinimie si deprinderea
altor virtuti de acest fel. Pe langa acestea, era pornit chiar prin fire sa savarseasca ispravi grele, ca
si prin cuvantul sau, care, de cate ori era nevoie si chiar fara pregatire dinainte, ii iesea din gura
bland si intelept.” Henric al IV-lea, rege al Frantei (1593-1616)

Concluzii
Domn al Țării Românesti, al Ardealului și a toată tara Moldovei, realizatorul primei uniri a celor
trei țări române (1600-1601) acest mare voievod, Mihai Viteazul, a demonstrat românilor
posibilitatea realizării statului naţional, pe timpul său Imperiul Otoman a renunţat la transformarea
Ţării Româneşti în paşalâc.
BIBLIOGRAFIE:

1. Maria Ochescu, Sorin Oane, Istorie, Manual pentru clasa a VIII-a,

Editura Humanitas, București, 2015
2. Mihail Bărbulescu, Istoria României, Editura enciclopedică, 1998
3. Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Editura
Univers enciclopedic, 1997