TRĂSĂTURI ALE CURENTELOR LITERARE

ROMANTISMUL

- încurajează spontaneitatea, imaginația și libertatea în creație

- se inspiră din istoria națională, mitologie, folclor, natură
- cultivă senzaționalul, aventura, neobișnuitul, puterea sentimentelor în defavoarea rațiunii
- apar motive literare precum: visul, cosmicul, vegetalul, zborul cosmic, înserarea, nocturna,
- temele caracteristice: istoria, natura, trecerea timpului, soarta schimbătoare, destinul omului de geniu,
viața ca teatru, iubirea ideală
- cultivă antiteza
- stările dominante: tristețea, melancolia, nostalgia, contemplația, scepticismul, pesimismul.

SIMBOLISMUL

- preferinţa pentru stările lirice nedefinite precum reveria, nostalgia, monotonia, urâtul,
spleenul, nevroza, angoasa, anxietatea, poezia fiind un instrument de cunoaştere metafizică.
- cultivă forţa de sugestie a simbolului . În viziunea esteticii simboliste, inefabilul stărilor
sufleteşti nu poate fi redat direct, printr-o comunicare discursivă, ci pe calea sugestiei. Ch.
Baudelaire relevă primul corespondenţa dintre eul poetic şi lumea exterioară, asocierea unor
senzaţii diferite într - un anumit simbol constituind aşa numita sinestezie.
- cultivarea corespondențelor, a legăturilor ascunse dintre lucruri prin cultivarea senzațiilor
coloristice, muzicale, olfactive, tactile
- muzicalitatea. O condiţie esenţială a poeziei simboliste o constituie armonia ei, rezultată atât din
virtuţile incantatorii ale cuvântului cât şi din muzica exterioară: folosirea refrenului, a
laitmotivului, repetarea anumitor cuvinte sau a anumitor sunete.
- Deschiderea faţă de inovaţiile prozodice: folosirea versului liber în concordanţă cu subtilele
nuanţe ale sensibilităţii poetice.

- TEME: Apare o poezie a oraşului dezolant, oraşul provincial, cu crâşme sordide sau metropolele
tentaculare cu paalate, temple, fântâni, statui. Simbolistul este atras de mirajul depărtărilor, al
ţinuturilor exotice. Erotica misterioasă şi bizară este sugerată prin sunetul anumitor instrumente
muzicale, prin obsesii cromatice, ori prin miresme diafane, prin peisaje autumnale apăsate de
melancolie. Nu în ultimul rând simbolistul cultivă imaginea poetului damnat, blestemat de soartă şi
ostracizat de societate.
-

REALISMUL

- Reprezentarea veridică a realității;

- Obiectivitatea naratorului;
- Personaje tipice, reprezentative, prezentate în împrejurări tipice;
- Veridicitatea detaliilor;
- Descrierea în detaliu/balzaciană
- Principala sursă de inspirație devine realitatea imediată;
- Lipsa de idealizare;
- Atitudinea critică;
- Stil sobru și impersonal.
MODERNISMUL

- subiectivarea lirismului
- ambiguizarea limbajului, prin ambiguitate semantică, sintaxă eliptică, înnoirea metaforei
- se impune estetica urâtului
- preferința pentru arte poetice
- noul limbaj poetic valorifică termenii colocviali, argotici, abstracți
- coexistența versificației convenționale cu elemente de inovație: versul liber, versul alb, ingambamentul,
strofa polimorfă

NEOMODERNISMUL

- prezentarea unei percepții subiective asupra lumii

- limbajul este puternic subiectivizat, accentuându-se perspectiva eului liric care ordonează universul
conform propriei dorințe
- exprimarea este metaforică, limbajul abstract fiind armonizat cu cel familiar
- se preferă versul liber
- teme: iubirea, trecerea ireversibilă a timpului, moartea, existența, creația, cunoașterea
- tendința de a crea o lume imaginară ca alternativă la universul cenzurat propus de societatea
comunistă

POSTMODERNISMUL

- fragmentarism, autoreflexivitate
- spirit ludic și ironic
- limbaj familiar
- pastișă, parodie, calambur
- structurile/formele agreate: colaj, metatext, intertextualitate
- resurecția realului și biografism prozaic, cotidian, banal,
- criza interiorizării, a identității
- halucinație, reverie, damnare, însrăinare, sentimentul prizonieratului
- sinceritate și autenticitate
- experimentalism