GHEORGHE CRAclUN

A. .....,

I CA
R ERI E

Culegere ~i paginare computerizata: Mana Craciun

Corectura: autorul, Cornelia Constantinescu
Revizia: autorul
Coperta coleqiei: Adrian Timar

© Copyright Editura Paralela 45

5tr. Fratij Gole~ti 29, Pite~ti, 0300, tel/fax: 048/64.58.46

loS.B.N.: 973 - 9291 - 38 . 4

 Despre Kavafis se vorbe~te asUizi Cel des pre un poet singular,
imposibil de afiliat vreunui curent. Unii critici au descoperit In textele sale din
perioada de tinerete influente simboliste ~i parnasiene, dar poate ca tocmai
acesta a fost motivul pentru care poetul le-a renegat. In timpul vietii Kavafis a
publicat 154 de poezii. Dupa 1110arteasa au fost descoperite Inca 72 de poezii
inedite. Categoria poeziilor renegate e alcatuita din 27 de texte considerate de
autorul lor nerealizate artistic. In raport cu propria sa creatie Kavafis este unul
dintre cei mai exigenti poeti 1110derni.EI este insa, In acel~i timp, ~i un poet
perfect con~tient de valoarea ope rei sale.
Intr-un Autoencomiu redactat In jurul anului 1930 el se considera
"un poet ultramodern, poet al generatiilor viitoare." Textul contine In
continllare 0 autocaracterizare de 0 nea~teptata precizie, In care descoperim
tocmai acele dil11ensiuni ale operei sale ce au starn it adl11iratia exegeti1or: "In
afara valorii llii istorice, psihologice ~i filosofice, sobrietatea stilului sau, care
atinge uneori laconicul, entuziasmul sau masmat ce captiveaza prin emotie
cerebral a, fraza corecta, rezultat al unei firi aristocratice, ironia u~oara
reprezinta clemente pc care Ie VOl'aprecia inca l11aimult gencratiile viitorului,
indemnate de progresul descoperirilor ~i de subtilitatea mecanismului lor
cerebraL"
o atare con~tiinta de sine nu este poate atat de surprinziitoare la un
poet care pune pret pe ratiune ~i luciditate. Intr-unul din putinele sale texte
teoretice (Insemnari de poetica ~i morala) Kavafis afirma fura drept de apel:
"Opera mea se adreseaza intelectului." In ce consta valoarea intelectuala,
filosofica a poeziei sale explica poetullntr-o scurta scriere intitulata Poetica -
In realitate un foarte concentrat tratat de "poietica" personala. Descoperim

aici ca esentialul In poezie se afla pentru Kavafis - ca ~i pentru Aristotel In
vechime ~ In problematica adevarului ~i a posibilului. Poetul Alexandriei e
destul de aproape de un model al poeziei Intemeiat pe "mimesis", fie ~i numai
prin faptul ca vede In adecvarea textelor sale la 0 realitate exterioara naturii
lor 0 conditie de existenta.
Ceea ce propune poezia In general, indiferent de motivatiile ei
subiective, este 0 experienta ipotetica, valabila ~i pentru alte persoane decat
persoana creatorului. Ce Inseamna aceasta "experienta ipotetica"? Distinqia
lui Aristotel dintre istorie (care prezinta ceea ce s-a Intamplat) ~i poezie (care
are In vedere ceea ce s-ar putea Intampla) e - In viziunea lui Kavafis -
anulata. Istoria se identifica cu "Intamplari Ie traite" ale poetului iar ceea ce la
Aristotel se opune istoriei este spatiul imaginatiei, al posibilului logic. Poezia
se na~te deopotriva din cele doua spatii: din realitatea subiectiva ~i din
posibilul obiectiv. In con~tiinta celui care scrie posibilul se prezinta sub
forma unoI' "situatii menta Ie" la care nu se poate ajunge decat prin cunoa~-
terea celorla1ti. Poezia beneficiaza de aceasta cunoa~tere care devine ~i un
argument al adevarului ei. "Experienta ipotetica" este 0 experienta traita
(sentimental sau mental) de persoana poetului ~i aceasta experienta I~i
a~teapta confirmarea In persoana unui cititor prezent sau viitor.
lata ce spune Kavafis: " ... poemele pe care Ie scriem, chiar daca nu
sunt adevarate pentru viata noastra de acum, sunt adevarate pentru aite vieti
( ...), binelnteles nu In general, ci In particular - iar cititorul caruia i se
potrive~te poemul II accepta ~i-I simte." Ideea acestei posibile coincidente
Intre experientele particulare de viata ale celui care scrie ~i ale celui care
cite~te e recmenta In Insemnarile poetului. Atunci cand el compara propria sa
activitate cu munca unui croitor, nu are In 'led ere - cum s-ar putea crede -
ideea unei poezii artizanale, rezumate la me~te~ug. Si de data aceasta
esentiala i se pare potrivirea dintre forma (costumul croitorului, textul
poetului) ~i cel care se serve~te de ea. Textul poetului, ca ~i produsul
croitorului, este un unicat cu 0 destinatie restransa: " ... eu scriu poeme care pot
sa se potriveasca, to fit - unui caz (poate ~i la doua-trei). Daca poemele mele
nu au aplicare general a, au macar una partiala. Aceasta nu e putin lucru.
Adevarul lor este astfel garantat." Putem reveni Inca 0 data la Aristotel,
pentru a constata ca unul dintre principii Ie generale ale mimesisului, cel al
verosimilitatii, devine In cazul lui Kavafis un principiu particular. Pentru ca
un poem sa fie viabil este suficient ca el sa se adreseze ~i doar carorva cititori
care au cunoscut aceea~i experienta reala pe care a cunoscut-o ~i poetul.
Ajungem astfel ~i la mult discutata problema a caracterului criptic al
poeziei lui Kavafis. A vedea In poetul grec un ermetic de felLd lui Mallarme
iN CAvUTAREA REFER/N!£/
sau Valery ar fi 0 mare eroare. De fapt, lucrurile nici nu pot fi Impinse at at de
departe. Toate cele constatate pan a acum arata, sper, cu destula claritate ca
poezIa IUI Kavafis se construie~te pe 0 componenta tranzitiva, de~i nu In
regll~ul transparentei. Putem vorbi aici, cel mult, despre 0 tranzitivitate
~paca: dar nu desp~':, et:m~tism;, Kavafis .Insu~i, atunci dind afirma ca opera sa
. nu at e sens defil~lt ~I ca ea este 0 slmpla sugestie" e departe de vagul ~i
II1definl.tulsll~boIISt.. E!. s,e gande~te Inca 0 data la cititor ~i la experientele
sale p.aJtlculale ale vietH 111funqle de care se realizeaza lectura. Valorizarea
ex~e.nent:lor ce~ui c~re scrie tine de imediatul creatiei, astfel Incat un poem,
cl:.lal ?aca adevara.t Ill. 1~~n:entuJ scrierii lui, poate deveni In timp mincinos,
pi In ple.rd,:rea motlvatl~1 ~nltlal~. Si totu~i, daca, In perspectiva, sentimentele
poet~IL1I se 'lor potnvi sentnnentelor traite de altii", poemul ramane
adev~rat. Arta nu are un caracter durabiI, ci un caracter, am putea spune;
sItuatIOnal. .E.a nu vorbe~te despre om In general, ci des'pre individualitati
~eal~ ~I pO~lbJle. Sensibilitat~a ~mana fa.ta d~ real e inepuizabila ~i irepetabij~
.suoereaza Kavafis. 0 senslbJlltate devlanta ca a sa - devianta ~i erotic cum
~tlJn - produce 0 poezie criptica din punct de 'led ere biografic, Insa obie~tiva
tl~ansp~renta, daca ea "suporta adaptarea la alte senti mente - conexe _ sa~
sltuatll sentlmentale" care sunt acelea ale cititorului.
Sa notam In Incheierea acestui examen care valorifica texte teoretice
de autor ca felulln care Kavafis gande~te rosturile poeziei e ~i 0 Incercare de
a. se ~alv~ de "zadarnicia lucrurilor omene~ti." Poetul trebuie sa Jupte cu
pI opnul sau sentIment al zadarniciei care, Intr-un fel, e constitutiv naturii sale
umane, p~ris.a~ila ~i. precara prin definitie. "Opera nu e zadarnica daca lasam
?eo~arte I11dlVJdul ~I examinam omu!" e 0 afirmatie prin care Kavafis cauta 0
Justlficare propriei sale poezii. Poetul cauta aceasta justificare cu atat mai
mult, cu cat zadarnicia actelor umane e una dintre temele esentiale mai ales
ale poemdor sale cu subiect istoric. '
v Levgata intim de atmosfera oJa~ului Alexandria, opera lui Kavafis s-a
nas~ut la vrascrucea manlor cultmi "unde permanentuJ ~i revolutul nu sunt
~ecat do.ua element~ ale aceleia~i misterioase clepsidre." Este 0 opera In care
~apo~u~Jle dllltre blOgrafia personala esential izata In versuri cu caracter de
IllSC~IP.tle lapidara ~i istoria cotidiana reconstituita sau imaginata a Greciei
elel1l stlce pa.r atar de adanc Intrepatrunse, Incat poeziile rezultate din aceasta
v
dUbl~ obsesle ~e pot amesteca, I~i pot urma una a!teia In chip natural In
cupnns~JI acelela~1 carti, Intr-un fel de anulare a distinctiilor temporaJe In
beneficllli unitatii valoriJor umane perpetue. ' ,
_. ,Emblem~tica pentru Intreaga creatie a lui Kavafis e poate tocmai
poeZIa In luna 1m Athyr pe care am avut-o In vedere Intr-un studiu anterior.
Textul acesta ne pune In fata nu numai a doua forme de vorbire asemenea; ci lipsindu-se aproape de orice intermedii. Faptul e vizibil Indeosebi In liri;a lui
~i a doua lumi corespondente. Avem, pe de 0 parte, 0 lume prezenta
Tara motive istorice, unde simtim cum poezia se realizeaza cu mijloace de 0
Cperspectiva celui care descifreaza textul fragmental' de pe piatra tombala)
sobrietate vecina cu saracia."
ale carei valori efulgurante impun Intoarcerea spre consistenta trecutului ~i, pe
de alta, mesajul opac, mutilat de vreme (inscriptia mortuara) al unui cotidian Toate aceste constatari trimit implacabil la Antologia grellca, 0

istoric dand marturie despre 0 umanitate fragila, prin nimic deosebita de cea a culegere alexandrina de cateva mii de epigrame din primele secole ale erei
lumii moderne. Specifica poeziei lui Kavafis e tocmai aceasta vointa de noastre. Cred ca aceasta este traditia de fundal a poeziei lui Kavafis. Gustul
transgresare a timpurilor, a timpului personal ~i a celui istoric, aceasta cautare
laconismului ~i al concentrarii, a/ brevilocventei ~i al preciziei, de aici trebuie
a unor pennanente ale fiintei In amintirea personala ~i In cartile ~i documen-
tele vechi care stamesc imaginatia nostalgica. sa-i fi venit poetului. Poezia lui Kavafis nu este, totu~i, 0 poezie a fonnelor
o individualitate precara, hipersensibila, fascinata de desTatarile fixe ~i a corsetelor prozodice stricte. A~a cum va proceda mai tarziu ~i Robert
senzoriale ale clipei, fugind de prezent pentru a-I regasi In inefabile aduceri Lowell, poetul Alexandriei I~i va Indruma poezia spre linia de gran ita a
aminte, I~i cauta identitatea mult In urma, In epoci revolute, obosite, animate prozei, unde repetitiile, semirefrenele, aliteratiile, rimele interioare ~i
de patimi de~alie~i idealuri de frumusete ~i lux. Viata personala sau istoria
cadentele tl:aiesc Intr-o discretie vecina cu absenta, Intr-un cadru 'de minimala
lumii alexandrine formeaza un conglomerat de fapte ~i imagini pe care numai
afirmare a specificului lor Iiric.
poezia II poate salva. $i viata celui care scrie ~i imaginarul celui care desci-
freaza sensu I ascuns al unei lumi de mult apuse sunt asemenea cuvintelor Oar poate ca notiunea de "liric" nu este tocmai potrivita acestei
inscriptiei din poezia In luna lui Athyr. Amintirile ~i infonnatiile se poezii. Kavafis e poate chiar un poet anti-liric, un autor al unei poezii pe care
dovedesc Intotdeauna fatal fragmentare. Poezia reorganizeaza aceste frag- abia astazi 0 putem accepta ~i Inte1ege cu adevarat, vazand direqiile spre care
mente, Ie scoate din uitare, Ie refonnuleaza continutul ~i Ie cauta vechiul rost,
se Indreapta poezia In general. EI nu scrie 0 poezie a sentimentelor afirmate
pentru a Ie putea acorda In final un sens.
. Poezia lui Kavafis pare sa vrea sa demonstreze ca viata oamenilor e direct, ci una de emotii disimulate, configurate In aspecte fragmentare,
aceea~i oriunde ~i oricand. Aceasta viata e supusa acelora~i legi ale bucuriei descriptiva ~i epica, evocatoare ~i reconstitutiva. C.Th. Dimaras, autorul
~i placerii, ale durerii ~i suferintei. Ea Inseamna destin, soarta, uitare, lstoriei literllturii neogrece~ti, sesizeaza cu exactitate conditia paradoxala a
amintire. Se face simtita In poezia lui Kavafis nostalgia unei lumi de echilibru acestei poezii: "Metrul sau este iambul, care se potrive~te atat de perfect cu
~i annonie, 0 nostalgie ~i 0 utopie con~tienta de mirajele sale. Ceea ce cauta
proza greceasca; iambul e lucrat cu atata alia, Incat, uneori, 0 ureche
acest poet, cititor al lui Apolonius din Tyana ~i allui Filostrat, allui Plutarh ~i
al unor vechi istorici obscuri, e contingenta vietii, misterul ei simplu ~i neexersata nu izbute~te sa deosebeasca versul lui Kavafis de proza. In acela~i
personal, chiar daca fastuos ~i rafinat, adevarul omului ~i nu al multimilor, sens e folosita ~i rima: ea este adesea absenta, pe cand In alte momente
adevarul persoanei distincte ~i nu al istoriei care unifonnizeaza totul sub bogatia ei excesiva creeaza 0 senzatie de raceala anti-lirica. Limba, limba
numele unei epoci, al unei perioade. specifica lui Kavafis, amestec de limbaj cult ~i de idiom popular, este, In chip
Kavafis e un poet profund individual, obsedat de esenta individu-
firesc, rezultanta unoI' eauze multiple C...). Nu e destul ea ea sa fie sobra, Tara
alitatii. In acela~i timp, el a fost urmarit toata viata de fantasma unui limbaj
adjective, Tara adverbe, Tara imagini, sau ea acestea sa fie atat de comune,
poetic lapidar, de maxima nuditate, prozaic ~i misterios tocmai prin acest
Incat sa treaca neobservate - mai trebuie ca aceasta limba, In loc sa deseopere
prozaism. "Scrisul lui - observa A. E. Baconsky - are 0 cursivitate liniara,
lumea sentimentelor, s-o mascheze. Idealul pe eare-I va atinge Kavafis, ~i
pare 0 relatare sau un mono log rostit de personajul adus pe scena In fata unui
earuia i se va conforma de timpuriu, In mod definitiv, va fi 0 limba neutra,
public imaginar. Metaforele sunt rarisime. Tonul e de 0 suprema puritate.
eonvenrionala, euratata deorice retorica ~i In acela~i timp anti-lirica."
Transparenta versului e totala ~i emotia se comunica nu 0 data direct,
 Actualitatea poeziei lui Kavafis e asUizi dincolo de orice Indoiala.
Poetul pare Intr-adevar un ultramodern, cum singur s-a numit. Toate meta-
morfozele poeziei europene ~i americane din ultimele decenii ale secolului
nostru confirm a intuitiile sale, mai ales la nivel de limbaj. Dar poezia lui
Kavafis se impune Inainte de toate prin Incercarea ei dramatica de a descoperi
fundamentele unei ontologii individuale In conjunqia prezentului personal cu
valorile istorice ~i culturale ale unei civilizatii disparute, cea elenistica. E
yorba - subliniez acest lucru - de 0 ontologie centrata asupra unicitatii fiintei,
fie aceasta 0 entitate Inteleasa autobiografic, fie reconstituirea imaginara a
omului lumii vechi. Kavafis e astazi unul dintre cei mai importanti
reprezentanti ai poeziei "scuturate de podoabe", 0 poezie care-~i cauta esenta It1
adev~r ~i nu In propriul ei limbaj, 0 poezie' umana, sirnpla, fragmentara,
denotativa (~i magica exact la acest nivel), tranzitiva ~i prin scopuri ~i prin
mijloace. In ciuda faptului ca doar cu patru ani Inainte de moartea lui Kavafis,
Breton lanseaza cel de-al doilea manifest al suprarealismului, In care e
proclamata Inca 0 data puterea Tara margini a dicteului arbitrar ~i a
imaginatiei, se pare ca tocmai poezia "saraca" a acestui ultim alexandrin s-a
aflat mai In avangarda vremii sale, aducandu-~i 0 contributie decisiva la
orientarea poeziei europene spre configuratia sa din momentul de rata.