Mircea Dinescu (n.

 11 noiembrie 1950,[3][4] Slobozia, România) este

un poet, scriitor și publicist român.

Cuprins

 1Biografie
 2Cărți
o 2.1Volume publicate în limba română
o 2.2Volume publicate în limbi străine
o 2.3Prezență în antologii
 3Premii literare și distincții
 4Note
 5Legături externe

Biografie[modificare | modificare sursă]
Debutează cu poezie în 1967, în revista Luceafărul, și editorial cu Invocație nimănui, (1971),
volum distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Debut. Este redactor la Luceafărul (1976-1982)
și România literară (1982-1989). Talentul literar remarcat de numeroși critici (Lucian Raicu, Alex
Ștefănescu, Nicolae Manolescu etc.) este încununat cu numeroase premii literare (Premiul
Herder, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Poezie, Premiul Academiei Române pentru Literatură
ș.a.).
În urma interviului acordat în februarie 1989 lui Gilles Schiller (pseudonimul lui Jean Stern) și
publicat în cotidianul Libération în care ataca explicit regimul Ceaușescu, este supus arestului la
domiciliu și i se ia dreptul de semnătură. A fost prezent în studiourile Televiziunii Române în
timpul revoluției din 22 decembrie 1989. După revoluția din 22 decembrie 1989 este președintele
Uniunii Scriitorilor (1990-1993) de unde a demisionat în urma unui scandal.[5]
Înființează revistele de satiră politică Academia Cațavencu (1990), Plai cu boi (2001) și Aspirina
săracului (2003), este membru al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și
fondatorul portului dunărean cultural Cetate (Calafat), fiind proprietarul moșiei, conacului și morii
care i-au aparținut boierului Barbu Drugă. În anul 2003, în numărul dedicat „eroilor”, revista Time
Europe îl nominalizează pe Mircea Dinescu la categoria „Hate Busters”. Prezență activă, una
dintre personalitățile cunoscute ale societății civile, Mircea Dinescu are constante intervenții
critice, televizate și publicistice.[necesită  citare]

Cărți[modificare | modificare sursă]
Volume publicate în limba română[modificare | modificare sursă]
 Invocație nimănui, Editura Cartea Românească, 1971
 Elegii de când eram mai tânăr, Editura Cartea Românească, 1973
 Proprietarul de poduri (stampe europene), Editura Cartea Românească, 1976, 1978
 La dispoziția dumneavoastră, Editura Cartea Românească, 1979
 Teroarea bunului simț, Editura Cartea Românească, 1980
 Democrația naturii, Editura Cartea Românească, 1981
 Exil pe o boabă de piper, Editura Cartea Românească, 1983
 Rimbaud negustorul, Editura Cartea Românească, 1985
 Moartea citește ziarul, Amsterdam, Editions Rodopi, 1989; Editura Cartea
Românească, 1990
 Proprietarul de poduri, antologie (1968-1985), Editura Seara, 1990
 O beție cu Marx, Editura Seara, 1996
 Pamflete vesele și triste, Editura Seara, 1996
 Nelu Santinelu, căprar La Cotroceni, Editura Seara, 1998
 Fluierături în biserică, antologie, Editura Seara, 1998
 Corijent la cele sfinte, Fundația pentru poezie Mircea Dinescu, 2003
 De gustibus... - o expoziție de gusturi și culori - cu un Decalog culinar de Mircea Dinescu;
album de arta editat de Muzeul de Artă în regie proprie cu ocazia expoziției din 2009
 Femeile din secolul trecut. Poezii noi (2004-2010), cu desene din seria Erotica Magna de
Dan Erceanu; Editura: Fundația pentru Poezie Mircea Dinescu, 2010[6]
 Iubirea mea să scoată țări din criză, Editura: Fundația pentru Poezie Mircea Dinescu,
2011.
 Scaunul cu trei picioare, 2019[7]
Volume publicate în limbi străine[modificare | modificare sursă]
 À votre disposition; trad. et adapté en français par Marc Rombaut et Constantin Crisan ;
avec une préface de Romul Munteanu; Editura Univers, 1982
 A jóság rémuralma (București, 1982)
 Exile On A Peppercorn (Forest Books, London-Boston, 1985)
 Exil im Pfefferkorn (trad. Werner Söllner, Suhrkamp Verlag, 1989)
 Mircea Dinescu – Poèmes (Albin Michel Éd, Paris, 1989, avec une introduction d'Eugène
Ionesco)
 Mirage posthume : poèmes; tradus din limba română de Alain Paruit ; avant propos d'
Eugène Ionesco ; postface d' Alexandru Papilian et Lucian Raicu; Paris: Albin Michel, 1989

 Trente deux poésies; pref. de Lucian Raicu ; trad. par Miron Kiropol; [Paris]: La
Bartavelle, 1989
 Titanic-Valcer (Budapesta, 1989)
 Ein Maulkorb fürs Gras (trad. Werner Söllner, Ammann Verlag, Zürich, 1990)
 De Dood leest de krant (Amsterdam, 1990)
 A halál újságot olvas (Pécs, 1991)
 Democrația naturii (traducere și prefață Ognean Stamboliev, Sofia, editura Hristo
Botev, 1995)
 Szentségekből bukásra (Miercurea Ciuc, 2005) ISBN 978-973-665-077-2
 Szegek, ebek és szúró darazsak (Miercurea Ciuc, 2007) ISBN 978-973-665-176-2
 Bőröndnyi ország (Miercurea Ciuc, 2009) ISBN 978-973-665-256-1
Prezență în antologii[modificare | modificare sursă]
 Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), -
"Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea
lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3-9803871-1-9
 Opera poetică (2 volume), Editura Cartier, 2005
 Cele mai frumoase 101 poezii, Editura Humanitas, 2006
 Testament - Anthology of Modern Romanian Verse - Bilingual Edition English/Romanian /
Testament - Antologie de Poezie Română Modernă - Ediție Bilingvă Engleză/Română (Daniel
Ionita, Editura Minerva, 2012 - ISBN 978-973-21-0847-5)
 Pieta - Eine Auswahl rumänischer Lyrik, Dionysos, Boppard, 2018, în traducerea și
selectarea lui Christian W. Schenk, ISBN 9781977075666

Premii literare și distincții[modificare | modificare sursă]

 Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut (1971)
 De trei ori Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru poezie
 Premiul Academiei Române pentru literatură
 Premiul Internațional de Poezie, Rotterdam (1989)
 Premiul Internațional CET (Central European Time, Budapesta, 1998)
 Premiul Herder pentru literatură (1999)
 Premiul național de poezie „Mihai Eminescu” (Botoșani, 2008)
 Ordinul național Steaua României în grad de comandor.
 1991 – Membru de onoare al Universității din Augsburg.

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ https://www.ziaruldeiasi.ro/national-extern/din-cauza-ca-au-fost-membri-pcr-andrei-plesu-si-
mircea-dinescu-nu-pot-fi-membri-ai-colegiului-arhivelor-securitatii~ni156r Lipsește sau este vid: |
title= (ajutor)
2. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
3. ^ Mircea Dinescu, Munzinger-Archiv, accesat în  9 octombrie 2017
4. ^ Mircea Dinescu, Brockhaus Enzyklopädie
5. ^ Primul cutremur la Uniunea Scriitorilor | Memoria EVZ, 22 septembrie 2016, Anca
Simionescu, Evenimentul zilei, accesat la 22 septembrie 2016
6. ^ Dinescu, ultimul dans, 31 martie 2011, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 26
martie 2013
7. ^ Mircea F. Cristian (22 noiembrie 2019),  „"Scaunul cu trei picioare"- nou volum de poezii, de
Mircea Dinescu, la Gaudeamus”,  DC News, accesat în 7 martie 2020

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 Mircea Dinescu - 2003 Time's Heroes of Europe
 Mircea Dinescu și Nicolae Ceaușescu, în 1980, 9 aprilie 2009, Jurnalul Național
 Biografii neromanțate ale semnatarilor "scrisorii celor șapte", 10 aprilie 2009, Cristina
Diac, Jurnalul Național
 Articole despre Mircea Dinescu, la Jurnalul Național
 Articole despre Dinescu, la Jurnalul Național
Dinescu și Revoluția

 Dinescu și Revoluția, 2 decembrie 2011, Mihai Voinea, Cristian Delcea, Adevărul

 Dinescu: Atunci îți luai salam cu buletinul, 22 decembrie 2009, Ana-Maria
Lazăr, Adevărul
Interviuri

 VIDEO Mircea Dinescu, poet: „Am obosit să tot fiu Gică Contra“, 3 septembrie 2011,
Alexandru Catalan, Doinel Tronaru, Adevărul
 Interviu cu Mircea Dinescu - „Acum, la 60 de ani, m-am apucat de cântat și de scris
versuri de amor“, 15 iunie 2011, Corina Știrb Cooper, Adevărul
 INTERVIU Mircea Dinescu, scriitor: „Un poet cântând la harpă poate fi mai puțin
seducător decât un porc la tigaie“, 6 septembrie 2013, Madalina Moraru, Adevărul
 MIRCEA DINESCU - "Cine își numără timpul își numără moartea", Dia Radu, Formula
AS - anul 2013, numărul 1063