NUMELE SI PRENUMELE : P. I.

VARSTA : 53 ani
DIAGNOSTIC: reumatism degenerativ - gonartroză, în faza incipientă –
prechirurgicală

ISTORICUL BOLII:
- pacienta acuză dureri la nivelul articulaţiilor genunchilor ( în special
la genunchiul drept) la urcatul si coborâtul scărilor;
- durerile cedează la repaus, afirmă pacienta;
- leziunile cartilaginoase debutează la nivelul articulaţiei femuro –
rotuliene;
- pacienta percepe senzatie de frecare rugoasă sau cracmente la
mobilizarea transversală si longitudinală a rotulei;
- la examenul radiologic s-a constatat incidenţă axială, ce evidenţiază
osteofite rotuliene si usoare eroziuni subcondrale, ceea ce evidenţiază
pensarea interliniei femuro – tibiale, ce poate antrena o dezaxaţie a
genunchiului.

EXAMEN CLINIC FUNCTIONAL:

- in ceea ce priveste mobilitatea, amplitudinea flexiei se reduce;
- aplecarea in genoflexie este limitată:
- extensia genunchilui devine incompletă;
- timpii mersului care necesită flexia genunchiului de minimum 40%
( perioada oscilantă) devin deficitari, ca si suitul şi coborâtul scărilor.

OBIECTIVE SPECIFICE EXERCIŢIILOR DE RECUPERARE:

Obiective:
- combaterea durerii
- recăpătarea mobilităţii articulare;
- exerciţii de stabilitate asociate cu dezechilibrări, exerciţii active
globale, de coordonare contra rezistenţei şi reantrenarea la efort ;
- exerciţii de stabilitate prin contracţii izometrice, pe diferite planuri de
mişcare, asociate cu exerciţii de tonifiere şi streching.

METODE SI MIJLOACE DE TRATAMENT:

- tratament medicamentos cu antiinflamatoare generale si locale;
- program de fizioterapie;
- metode kinetoterapeutice de recuperare funcţională a genunchiului;
- terapie ocupatională

1
TIPURI DE EXERCITII:

a) Pentru extensie:

 Exercitiul nr. 1 Subiectul în decubit ventral, membrul inferior intins,

piciorul in flexie dorsală, vârful sprijinit pe pat (bancă, saltea) .
Pacientul execută extensia totală a genunchiului;
 Exercitiul nr.2 în decubit ventral, membrele inferiore intinse, gamba in
afara suprafetei de sprijin. Pacientul execută extensia genunchiului până
la maximum, prin atârnarea liberă a gambei la marginea patului,
obligând genunchiul la maximum de extensie;
 Exercitiul nr. 3 în decubit dorsal, gamba atârnă la marginea patului
(băncii). Se execută flexii şi extensii ale gambei cu propria greutate.
Varianta: Idem, cu o greutate fixată pe faţa dorsală a labei piciorului
sau cu rezistenţă opusă de terapeut în 1/3 inferioară a gambei;
 Exercitiul nr. 4 în decubit dorsal
T1 – sprijin pe vârfurile picioarelor si ridicarea genunchilor de pe
suprafaţa patului până la extensia lor completă, şezutul se ridică mult;
T2 – revenire în poziţie iniţială
 Exercitiul nr. 5 stând cu faţa la scara fixă
T1 – ridicare pe vârfurile picioarelor cu extensia maximă a genunchilor:
T2 – coborâre pe călcâie, vârfurile in sus, menţinând extensia
genunchilor.
 Exercitiul nr. 6 - stând cu faţa la scara fixă
T1 – indoirea genunchilor ( semiflexiune);
T2 – revenire in poziţie iniţială cu ridicare pe vârfuri.
 Exercitiul nr. 7 Poziţie iniţială, stând, pacientul execută semifandări cu
membrul inferior afectat aşezat inainte si revenire in stând cu ridicare pe
vârfuri. Exerciţiul continuă, executând şi cu celălalt membru inferior, la
fel.

b) Pentru flexie

 Exerciţiul nr. 1 din decubit ventral, genunchii indoiţi, iar gamba

membrului inferior sănătos va ajuta la efectuarea flexiei genunchiului
afectat, impingându-l si obligându-l la o flexie accentuată peste 90 º . Este
un exerciţiu autopasiv.

2
 Exercitiul nr.2 Poziţie iniţială, decubit dorsal, membrul inferior afectat
intins in sus la verticala. Pacientul executa flexia din genunche, mainile
apucand de sub genunche si ajutand la mentinerea membrului inferior
pe verticala, flexia executandu-se in virtutea gravitatiei, prin greutatea
gambei. Se executa usoare arcuiri;
 Exercitiul nr. 3 Poziţie iniţială, decubit ventral; de glezna membrului
inferior afectat este prins un cordon elastic, capetele cordonului sunt in
mainile pacientului care-l trage, obligand genunchiul bolnav la o flexie
accentuata. Se poate adauga si ajutorul membrului inferior sanatos, care
ajuta la flexia genunchiului bolnav. Si acest exercitiu este un exercitiu
autopasiv ;
 Exercitiul nr. 4 (patrupedie)
T1 – ducerea şezutului înapoi, până spre călcâie, obligând ambii
genunchi (fixaţi pe podea) la o flexie de 90. Acest exerciţiu este în lanţ
cinetic închis, realizând şi încărcarea parţială a genunchiului ;
 Exercitiul nr. 5 Din decubit dorsal cu sau fără patinăcu rotilă pe picior,
pacientul alunecă pe o placă în flexie - extensie sau pedalează în aer
(mobilizare activă) ;
 Exercitiul nr. 6 Din ortostatism, cu mâinile pe o bară (sau sprijinit de
terapeut), se lasă corpul în jos, în genuflexiune;
 Exercitiul nr. 7 stând cu faţa la spalier, membrul inferior afecta aşezat
pe şipca a treia sau a patra de jos.
T1 – flexia membrului inferior afecta din genunche, până când acesta
ajunge sprijinit de spalier.
T2 – întinderea lui până la realizarea extensiei. Astfel genunchiul afecta
poate fi flectat şi încărcat mai mult sau mai puţin, poziţia de asemenea
este bună pentru a ajuta cu mâinile atât flexia, cât şi extensia
genunchiului. Rolul mâinilor poate fi şi de dirijare a mişcărilor de flexie
şi extensie a genunchiului.
 Exerciţiul nr. 8 stând cu faţa la spalier, mâinile apucă spalierul undeva
deasupra umerilor.
T1 – semiflexiune până când coatele se întind ;
T2 – revenire în poziţia iniţială.