Constituția din 1948

Matei Georgiana-Loredana

Constituția reprezintă un ansamblu de reguli juridice învestite cu forță supremă și adoptate după

o procedura specială, reguli care stabilesc autoritățile esențiale ale statului, funcționarea lor,
precum și drepturile, liberatile, dar și inadatoririle fundamentale ale cetățenilor.

Legile fundamentale elaborate pe teritoriul  principatelor române au cunoscut o evoluție

uluitoare. Debutul actelor cu rol de lege fundamentală a fost dat de către Regulamentele
Organice adoptate între 1931 și 1932 urmate de constituțiile ce reflectau subordonarea totală
față de regimul comunist și ulterior întoarcerea la democrație evidențiată de Constituția din 1991.

Că urmare a neînțelegerilor dintre Marile Puteri, România a intrat după 1944 în sfera de influență
sovietică sub presiunea Uniunii Sovietice, treptat, instaurându-se regimul comunist.

Noul regim era incompatibil în raport cu principiile democratice. De aceea în aprilie 1948
Parlamentul aprobă în unanimitate nouă constituție ce oglindea întru-totul noul regim politic.

Aceasta era radical modificată în comparație cu legile fundamentale anterioare.

Marea Adunare Națională a fost declarată organul suprem de conducere al statului, potrivit

Art. 37. - Organul suprem al puterii de Stat a Republicii Populare Române este Marea Adunare
Națională a R. P. R.” Această devenea în fapt noul Parlament având atât atribuții legislative, cât
și executive, întrucât putea vota legile și bugetul statului, avea atribuții referitoare la problemele
de pace și război, dar totodată putea numi guvernul și stabilea atribuțiile acestuia. În același timp 
suveranitatea națională a fost înlocuită cu puterea poporului . Totodată constituția consacră o
nouă formă de guvernare și anume Republica Populară Română conform articolului 1:

‘’Republica Populară Română este un Stat popular, unitar, independent și suveran.’’

Nouă constituție adoptată prevedea largi libertăți și drepturi cetățenești, însă acestea au fost
sistematic încălcate în timpul guvernării regimului comunist.

Asistăm la o extindere a dreptului de vot, conform legii fundamentale din 1948, astfel:

Drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor

Art. 18. - Toți cetățenii, fără deosebire de sex, naționalitate, rasă, religie, grad de cultură,
profesiune, inclusiv militarii, magistrații și funcționarii publici, au dreptul să aleagă și să fie aleși
în toate organele Statului.

1
  

Cu toate acestea erau excluse o serie de categorii care, de fapt erau considerate adversare noului
regim politic.

“ Nu se bucură de dreptul de vot persoanele interzise, lipsite de drepturi civile și politice și

nedemne, declarate că atare de organele în drept, conform legii.”

Drepturile consacrate în cadrul constituției constau în:

-egalitatea în față legii.                    -libertate de asociere

-libertatea persoanei.                       -inviolabilitatea domiciliului

- liberă întrunire

-libertatea presei

Constutitutia din 1948 a creat cadrul favorabil pentru instaurarea proprietății statului.

TITLUL II
Structura social-economică

Art. 5. - În Republica Populară Română, mijloacele de producție aparțin sau Statului, că bunuri
ale întregului popor, sau organizațiilor cooperative, sau particularilor, persoane fizice sau
juridice.

 Din punct de vedere politic, la nivel național conducerea era reprezentată de către Marea
Adunare Națională  subordonată Prezidiului Marii Adunări Naționale. Acesta din urmă era
alcătuit din 19 membri dispunând de un președinte. Atribuțiile prezidiului se asemaneau cu cele
ale unui șef de stat având puteri sporite:

-emitea decrete

-interpreta legile

- avea drept de grațiere

2
 -oferea decorații

-avea rol reprezentativ în relațiile externe

-numea ambasadorii

-numea în funcții publice

 Totodată Guvernul coordonează și planifică economia națională, realizează bugetul statului și

asigură ordinea publică și securitarea națională:

La nivel local, conducerea era deținută de către consilii populare locale și ulterior de sfaturi
populare.

La nivel juridic, inamovibiltatea judecătorilor era inexistentă permițându-se amestecul puterii

politice în numirea și demitarea acestora. În acest context, judecarea proceselor avea loc prin
asistență unor “asesori populari “, aceștia fiind echivalentul unor jurați. De altfel, din prevederile
titlului al VII-a privind Organele judecătorești și parchetul se constată faptul că asesorii erau
subordonați direct puterii politice. Asesorii pentru tribunalele speciale și pentru Tribunalul
Capitalei erau aleși de către Sfatul Popular.

Consecințele adoptării Constituției din 1948

 O primă consecință a adoptării noii legi fundamentale o reprezintă subordonarea statului față de
puterea politică care dispunea de atribuții nelimitate, exercitate în mod abuziv, acestea nefiind
explicate, fapt pentru care făceau obiectul interpretărilor. Articolele prezentate în constituție
referitoare la proprietate deschid drumul măsurilor de naționalizare și colectivizare prin
menționarea proprietăților comune ale poporului că proprietate de stat.

 Aplicarea acestor constituții totalitare a transformat România într-o marionetă subordonată

Uniunii Sovietice desființând astfel societatea românească bazată pe valori democratice și creând
o formă goală de conținut care să spulbere gândirea occidentală. Întreagă putere a statului era
concentrată în mâinile unui șef de stat care conducea într-un stil autocrat printr-un partid unic
denumit strategic Partidul Național Muncitoresc.