Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Violența reprezintă perpetuarea oricărei forme de abuz , fizic, psihologic, emoţional
sau sexual de către unul sau altul dintre parteneri asupra unuia sau mai multor membri ai
familiei. Indiferent de forma agresiunii, aceasta are un singur scop: puterea. Agresorul nu
vrea decât să arate că deține puterea şi controlul asupra victimei.
Violenţa fizică este cea mai cunoscută şi mai „vizibilă” formă de violenţă şi se
manifestă prin bătăi, pălmuiri sau lovirea corpului victimei cu anumite obiecte.
Abuzul psihic este cel care afectează victima cel mai mult. Acesta poate presupune
şi abuz emoţional dar şi abuz fizic, sau chiar pe amândouă. Pălmuirea, agresarea verbală,
1/3
şi alte moduri de intimidare sunt principalele metode ale abuzului psihic. Dintre formele
cel mai complexe sunt privarea victimei de hrană, somn sau de alte funcţii necesare
traiului. De asemenea constrângerea de a face un anumit lucru imoral sau indecent intră
tot în manifestările abuzului psihic.
Abuzul sexual este foarte întâlnit atât în relaţiile cuplurilor căsătorite cât şi
necăsătorite. Orice situaţie în care agresorul foloseşte forţa pentru a ajunge la sex nedorit
sau riscant se numeşte abuz sexual. Se întâmplă adesea ca în cadrul acestor abuzuri,
victimele, care sunt de obicei femei, să fie grav rănite sau chiar ucise.
Abuzul spiritual se manifestă atunci când un anumit membru din familie se foloseşte
de anumite versete biblice sau idei ale spiritualităţii creştine pentru a manipula un alt
membru al familiei, sau pentru a-şi motiva abuzul. De exemplu citatul biblic că „femeia
trebuie să se supună bărbatului” este răstălmăcit şi interpretat în favoarea abuzului fizic
(bătăi, pălmuiri) al bărbatului faţă de femeie, considerată „sexul slab”.
Deopotrivă, bărbaţii şi femeile pot deveni atât agresori cât şi victime. Statisticile
arată că numărul femeilor care devin victime este însă mai mare. Cauzele sunt multiple.
Cea mai frecventă cauză care duce la violenţă în familie sunt modelele parentale. Modul
în care se desfăşurau relaţiile în familia agresorului, în care membrii îşi rezolvau
conflictele au fost „modelele” de relaţionare pentru actualul abuzator. Practic el a ales,
mai mult mai puţin conştient, să ducă mai departe acest tipar de comportament şi în
familia lui.
În familiile în care unul din membri este alcoolic, ceilalţi membri au şanse mari să
treacă prin mai multe forme de abuzuri. Practic alcoolicul, în momentul în care bea, îşi va
pierde inhibiţiile şi va face ceea ce simte atunci când nu bea, pentru a-şi arăta puterea.
Acest mod de a-şi arăta puterea este, într-un mod subtil, modul în care persoana bolnavă
de alcoolism, se apără.
Stresul major poate da naştere unor episoade de violenţă şi mai rar unei perpetuări a
acesteia. De asemenea agresorul poate fi bolnav mintal şi să manifeste o dorinţă
patologică pentru putere şi control. Agresorii nu sunt de fapt decât nişte persoane slabe,
care nu au o imagine bună de sine.
Violenţa domestică a ajuns din păcate una din problemele principale în cele mai
multe state din Europa şi America. În România există o toleranţă crescută în ceea ce
priveşte violenţa domestică. Din nefericire, foarte mulţi percep acest lucru ca pe ceva
normal, „inerent unei căsnicii”. Multe femei acceptă să rămână în continuare în situaţia de
abuz „de dragul copiilor”.
2/3
Problema este că foarte puţine victime îşi denunţă agresorii la secţiile de poliţie, şi
unele nici nu îndrăznesc să spună altcuiva, măcar unui prieten ce se întâmplă în familiile
lor. E un cerc vicios care le face să țină totul pentru ele, crezând că ele sunt vinovate de ce
se întâmplă. Aceste persoane, de regulă, femei şi copii au şi vor avea grave probleme cum
ar fi:
3/3