Sunteți pe pagina 1din 9

Academia de Studii Economice Bucureşti

Facultatea de Business si Turism

FENOMENE METEOROLOGICE EXTREME

Coordonator

Lect.univ.dr. Pop Iuliana

Zidaru Andrei

Grupa 414, Geopolitica si Afaceri

2018

0
BIBLIOGRAFIE

1. FENOMENELE METEOROLOGICE EXTREME.................................................2

2. CLASIFICAREA FENOMENELOR EXTREME...................................................3

3. INUNDATIILE.........................................................................................................4

4. CICLONII TROPICALI...........................................................................................5

5. FURTUNILE DE GRINDINA.................................................................................6

6. TORNADELE..........................................................................................................7

7. SECETA....................................................................................................................8

8. VISCOLUL...............................................................................................................8

1
FENOMENELE METEOROLOGICE EXTREME

În definirea fenomenelor naturale extreme, nu există o definiţie unanim acceptată asupra


conţinutului terminologiei utilizate în acest sens.

Odată cu debutul IDNDR (Deceniul Internaţional pentru reducerea efectelor dezastrelor


naturale), în anul 1992, a fost eloaborat un dicţionar de termeni cu scopul folosirii unui limbaj
ştiinţific unitar, în vederea elaborării unor sinteze de specialitate la nivel planetar. Conform
acestui dicţionar, cei mai utilizaţi termeni sunt hazard, dezastru natural, risc şi vulnerabilitate.

Hazardul este un eveniment ameninţător sau probabilitatea de apariţie într-o regiune şi într-o
perioadă dată, a unui fenomen natural cu potenţial distructiv.

Dezastrul natural , sinonim cu catastrofa reprezintă o gravă întrerupere a funcţionării unei


societăţi, care cauzează pierderi umane, materiale şi de mediu, pe care societatea afectată nu le
poate depăşi cu resurse proprii.

Riscul este definit ca numărul posibil de pierderi umane, persoane rănite, pagube materiale de
orice fel, produse în timpul unei perioade de referinţă şi într-o regiune dată, în cazul existenţei
unui fenomen natural particular.

Vulnerabilitatea este gradul de pierderi (de la 0% la 100%), rezultate din potenţialitatea unui
fenomen de a produce victime şi pagube materiale

2
Clasificarea fenomenelor extreme

După conţinut:

 riscuri elementare (retragerea obârşiilor; râpile de desprindere; alunecările de teren);

 riscuri de component (geologice, geomorfologice, climatice, hidrologice);

 riscuri tehnogene (relaţia urban-rural etc.);

 riscuri de impact (irigaţiile care conduc la degradarea terenurilor irigate prin sărăturare
solurilor şi supraumectarea lor , dacă nu sunt utilizate corect).

După intensitate:

 riscuri lente, uşor previzibile (schimbări climatice şi impactul lor asupra ecosistemelor
naturale);

 riscuri progresiv accentuate (acumularea gazelor nocive în atmosferă şi efectele lor asupra
sănătăţii populaţiei, climei );

 riscuri limitative (creşterea intensităţii ploilor torenţiale, care depăşesc capacitatea de preluare
a apei de către organismul torenţial).

După repartiţie în spaţiu:

 riscuri concentrate sau cumulate (artere hidrografice degradate pe cale naturală şi antropică);

 riscuri dispersate, dar cu impact asupra mediului

După originea/geneza lor:

Naturale:

geologice şi geofizice: cutremure, vulcani, tsunami;

 geografice: climatice (taifunuri, uragane, valuri de frig, valuri de căldură, secete etc.),
hidrologice (inundaţii, procese de albie), geomorfologice (deplasări masive de teren, curgeri
noroioase, procese de versant)

Antropice:

tehnologice: progresul tehnic, poluarea, radioactivitatea;

sociale: creşterea populaţiei, urbanizarea, şomajul.

3
Ecologice:

deşertificarea;

biodiversitatea speciilor.

Complexe:

încălzirea globală a climei.

INUNDATIILE

Inundația este un hazard natural care înseamnă acoperirea temporară cu apă a unui teren care
nu este acoperit în mod obișnuit cu apă.

Cauza inundațiilor este revărsarea peste maluri a apelor curgătoare sau a lacurilor.

Inundațiile pot avea loc în timpul viiturilor, în urma ploilor torențiale, topirii bruște


a zăpezilor etc. Uneori, inundațiile au loc la gura râurilor de câmpie, în urma
acțiunii vânturilor care bat dinspre mare, a cutremurelor de pământ submarine etc.

Pentru prevenirea inundațiilor se construiesc diguri, baraje ș.a. Inundațiile (numite irigații) pot


fi provocate și în mod voit pentru a iriga terenurile agricole. Tot intenționat se provoacă inundații
în amonte de baraje, pentru a construi lacuri de acumulare.

Cauzele inundatiilor:

Cantitatea, locația și momentul în care apa ajunge la un canal de drenaj din precipitațiile
naturale și în rezervoarele controlate sau necontrolate determină debitul în locațiile din aval.
Unele precipitații se evaporă, unele se percolează lent prin pământ, unele pot fi izolate temporar
ca zăpadă sau gheață, iar unele pot produce scurgerea rapidă de pe suprafețe, inclusiv rocă,
trotuar, acoperiș și pământ saturat sau înghețat. Fracția de precipitații incidente care ajung
imediat la un canal de drenaj a fost observată de la zero la ploaia ușoară pe un teren uscat, la
nivel de până la 170 de procente pentru ploaia caldă pe zăpadă acumulată.

Majoritatea înregistrărilor de precipitații se bazează pe o adâncime măsurată a apei primite într-


un interval de timp fix. Frecvența unui prag de precipitații de interes poate fi determinată de

4
numărul de măsurători care depășesc această valoare prag în intervalul total de timp pentru care
sunt disponibile observații. Punctele individuale de date sunt convertite în intensitate prin
împărțirea fiecărei adâncimi măsurate la perioada de timp dintre observații. Această intensitate
va fi mai mică decât intensitatea reală a vârfului dacă durata evenimentului de precipitații este
mai mică decât intervalul de timp fix pentru care sunt raportate măsurătorile. Condițiile de
precipitare convectivă (furtuni) au tendința de a produce evenimente de furtună cu durată mai
scurtă decât precipitațiile orografice. Durata, intensitatea și frecvența evenimentelor de
precipitații sunt importante pentru predicția inundațiilor. Scurtele precipitații sunt mai importante
pentru inundații în bazinele mici de drenaj.

Cel mai important factor de creștere în determinarea magnitudinii inundațiilor este zona de
teren a bazinului hidrografic în amonte de zona de interes. Valoarea precipitațiilor este al doilea
factor cel mai important pentru bazinele hidrografice mai mici de aproximativ 30 de kilometri
pătrați sau 80 de kilometri pătrați. Panta principală a canalului este al doilea factor cel mai
important pentru bazinele hidrografice mai mari. Înclinarea canalului și intensitatea
precipitațiilor devin al treilea factor cel mai important pentru bazinele hidrografice mici și mari.

Timpul de concentrare este timpul necesar pentru scurgerea de la cel mai îndepărtat punct din
zona de drenare din amonte pentru a ajunge în punctul canalului de drenaj care controlează
inundarea zonei de interes. Timpul de concentrare definește durata critică a precipitațiilor de vârf
pentru zona de interes. Durata critică a precipitațiilor intense ar putea fi doar câteva minute
pentru structurile de drenare a acoperișului și a parcului, în timp ce precipitațiile cumulate de-a
lungul mai multor zile ar fi critice pentru bazinele hidrografice.

CICLONII TROPICALI

Ciclonul tropical reprezintă o formaţiune barică de joasă presiune caracteristică regiunilor


intertropicale. În funcţie de regiune şi de puterea lor, ciclonii tropicali poartă mai multe
denumiri: uragan, taifun, furtună tropicală, furtună ciclonică, depresiune tropicală etc.

În general, dacă viteza vântului nu depăşeşte 32 m/s se numesc cicloni tropicali, dar în cazul în
care viteza este depăşită este utilizată denumirea de uragan. Indiferent de denumirea utilizată,
furtunile tropicale sunt fenomene extrem de violente, care provoacă numeroase victime omeneşti
şi pagube materiale semnificative.

5
Formarea ciclonilor tropicali:

Mecanismele de formare a ciclonilor tropicali sunt foarte diferite comparativ cu cele ale
ciclonilor de la latitudini medii. Astfel, pentru apariţia şi dezvoltarea lor trebuie întrunite mai
multe condiţii: suprafeţe oceanice cu temperatură ridicată (26,5°C până la adâncimea de 50 m
este considerată valoarea normală), instabilitate atmosferică, umezeală ridicată a aerului din
troposfera inferioară şi medie, valoare adecvată a forţei lui Coriolis (din această cauză ciclonii 7
tropicali nu se formează de obicei în regiunea de la ecuator până la latitudinea de 5-8° N/S, adică
la o distanţă mai mică de 500 km de ecuator), lipsa unei componente verticale slabe în curentul
de bază, preexistenţa unei perturbaţii, scurgerea aerului pe suprafaţa perturbaţiei etc.

FURTUNILE CU GRINDINĂ

Grindina reprezintă o formă de precipitaţii solide alcătuite din granule transparente sau opace
de gheaţă (numite popular pietre), cu aspect sferoidal, conic sau neregulat, cu diametru cuprins
între 5 şi 50 mm şi greutatea de la câteva grame până la 300g, care cade din norii Cb în timpul
averselor de ploaie.

Apariţia grindinei este legată de prezenţa norului Cumulonimbus, nor de front rece care
determină un contrast termic foarte mare între aerul cald de la sol înălţat în altitudine şi aerul
rece din altitudine.

Nucleul bobului de grindină (este de fapt bobul de măzăriche) se formează în partea superioară
a norului cumulonimbus, în urma sublimării vaporilor de apă. Purtat de curenţii descendenţi până
în zona mediană a norului, unde predomină picăturile de apă în stare suprarăcită, în jurul bobului
de măzăriche moale se depune un strat de gheaţă transparentă, ca urmare a îngheţării acestor
picături. Transportat de curenţii ascendenţi din nou spre partea superioară din nor, bobul de
grindină se acoperă cu un strat de gheaţă opacă, formată prin condensarea solidă a vaporilor de
apă pe suprafaţa sa

6
TORNADELE

Tornadele reprezintă perturbaţii locale extrem de violente, care apar în general sub forma unei
coloane de aer ce se roteşte şi intră în anumite momente în contact direct cu solul pornind de la
un nor cumuliform şi care afectează suprafeţe de teren reduse.

Formarea tornadelor:

Chiar dacă mecanismul formării tornadelor nu a fost în totalitate înţeles până în prezent, se
cunosc condiţiile care trebuie întrunite pentru declanşarea unui astfel de fenomen.

În primul rând, este necesară prezenţa unor straturi de aer cu temperatură şi umezeală diferite.
Aerul cald şi umed, fiind mai uşor, se ridică rapid, ceea ce determină condensarea vaporilor de
apă (răcirea adiabatică). Tornadele se pot forma în apropierea fronturilor.

Curenţii verticali sunt extrem de puternici şi pot ajunge până la partea superioară a norului. În
apropierea frontului, se produc schimbări rapide de direcţie a vântului, iar viteza sa creşte pe
măsură ce creşte şi altitudinea, ceea ce duce la rotirea curenţilor verticali şi la dezvoltarea unei
mişcări de răsucire în atmosfera 13 inferioară.

Aerul care se ridică rapid în interiorul norului de furtună începe să se rotească în plan vertical,
extinzându-se în acelaşi timp şi spre suprafaţa terestră, iniţial ca un nor în formă de pâlnie, care
constituie semnul distinctiv al tornadelor

Intensitatea tornadelor:

La fel ca în cazul ciclonilor tropicali, există mai multe scări de măsurare a intensităţii
tornadelor. Cea mai cunoscută dintre acestea este scara Fujita, folosită mai ales în S.U.A. Chiar
dacă este foarte dificil de determinat cu exactitate viteza vântului, forţa unei tornade se stabileşte
în funcţie de mărimea sa şi de pagubele pe care le produce. Astfel, conform scării Fujita, există
şase categorii de intensitate notate de la F0 la F5

7
SECETA

Secetele sunt fenomene meteoclimatice extreme, caracterizate prin lipsa precipitaţiilor, deficit
de umezeală în aer şi sol şi prin valori ridicate ale evapotranspiraţiei potenţiale.

Seceta atmosferică se caracterizează prin lipsa precipitaţiilor, scăderea umezelii relative a


aerului sub 40% în condiţiile unor temperaturi ridicate şi viteze mari ale vântului (ambele măresc
evapotranspiraţia şi reduce rezerva de apă din sol). Seceta pedosferică se datorează scăderii
rezervei de apă accesibilă plantelor până la nivelul coeficientului de ofilire. Seceta freatică apare
atunci când rezerva de apă subterană este epuizată, afectând pânza freatică şi secarea izvoarelor.
Seceta hidrologică se datorează absenţei precipitaţiilor şi temperaturilor ridicate ducând la
secarea pâraielor şi a râurilor. Seceta hidraulică se referă la scăderea drastică a rezervei de apă
utilă din lacurile de acumulare. Seceta mixtă este o asociere a tuturor tipurilor de secetă
menţionate. Dintre toate tipurile de secetă cea agricolă este cea mai complexă deoarece la
declanşarea ei comtribuie mai multe medii naturale: atmosfera, hidrosfera, pedosfera şi biosfera.

VISCOLUL

Viscolul este un fenomen meteorologic de risc deosebit de complex, care se caracterizează prin
căderi abundente de zăpadă însoţite de vânturi cu viteze mari. Aşadar, viscolul se defineşte ca un
transport de zăpadă deasupra suprafeţei pământului provocat de vânt suficient de puternic şi
turbulent, însoţit sau nu de ninsoare .

În condiţii de viscol, vizibilitatea scade simţitor, vântul este foarte intens (>11 m/s), zăpada
depusă anterior sau în momentul respectiv este spulberată iar temperatura aerului are valori
foarte scăzute.

Viscolul este caracteristic anotimpului de iarnă, dar poate să apară şi în extrasezon, respectiv
foarte târziu toamna şi foarte devreme primăvara. Dintre factorii de risc asociaţi viscolului
amintim:

• vântul puternic, care determină spulberarea zăpezii (din spaţiile deschise şi acumularea ei în
locuri adăpostite) şi are efecte mecanice deosebit de importante (ruperea crengilor arborilor,
conductorii aerieni etc.);

• scăderea temperaturii aerului care determină degerături culturilor agricole în perioada de


vegetaţie;

• depunerile groase de gheaţă care distrug ţesuturile vegetale, ramurile copacilor, corzile viţei de
vie, cablurile aeriene, întrerupând transportul de energie electrică şi pe cel rutier.