Sunteți pe pagina 1din 3

PROCESUL DE EVALUARE A NEVOILOR COMUNITĂŢII

Analiza comunităţii este procesul de evaluare şi definire a nevoilor, posibilelor


bariere şi oportunităţi şi resurse implicate în iniţierea programelor de sănătate
comunitară.
Acest proces îl întâlnim definit în mai multe forme în literatura de specialitate ca
diagnoză comunitară evaluarea nevoilor comunitare, educaţie pentru sănătate
planificată şi harta comunităţii. Analiza este primul pas nu numai în stabilirea designului,
intervenţiilor stabilite prin proiect dar şi de adaptare a planurilor de intervenţie potrivit
caracteristicilor comunităţii.
Produsul obţinut prin analiza comunităţii este profilul acesteia din care reies date
referitoare la starea de sănătate a comunităţii, indicatorii demografici cu informaţii
despre factorii politici şi socio-culturali. Profilul comunităţii este o imagine a acesteia şi a
viitorului ei. Istoria trecută şi prezentă, schimbările petrecute, resurse şi capacitatea
acesteia de a desfăşura activităţi de promovare a sănătăţii.
Procesul de analiză comunitară poate oferi de asemenea o ocazie unică pentru
participarea activă a cetăţenilor la proiectelede promovare a sănătăţii. Termenii de
analiză comunitară şi diagnoză comunitară sunt interşanjabili astfel încât analiza este
demersul care precede diagnoza.
Analiza comunităţii stimulează forme de responsabilitate şi de asumare
comunitară a problemelor. Analiza comunităţii se dezvoltă pornind de la un concept de
sănătate valabil pentru fiecare nivel instituţional, organizatoric şi operativ. Dacă de
exemplu, contextul de referinţă este constituit din problemele de sănătate publică, va
predomina necesitatea de a dezvolta o analiză a compoziţiei demografice, a
conformaţiei geografice a teritoriului, a intereselor legate de activităţile productive, a
surselor de poluare, a factorilor de risc pentru mediu.
Analiza comunităţii implică o clarificare în privinţa premiselor de la care porneşte
şi a nivelului de interes pe care îl oferă. Ea poate fi efectuată descriptiv, prin folosirea
unor date obiective sau prin interpretarea şi evaluarea nevoilor dacă capătă o expresie
ca urmare a:
- unei cereri exprimate de către comunitate;
- rezultat al unei comunicări simetrice între profesionişti şi populaţia comunităţii.
Prin urmare nevoile pot fi interpretate de către profesionişti, sau putem avea
situaţii în care cetăţenii participă activ la propunerea şi formularea obiectivelor
referitoare la sănătatea publică ce urmează a fi realizate pe baza unor proiecte.
Realizarea proiectelor sau programelor acceptate de către comunitate, impune
stabilirea clară a domeniilor de intervenţie şi presupune îndeplinirea unor condiţii
preliminare pentru ca intervenţia să fie recunoscută la nivel organizatoric, instituţional şi
comunitar.
Evaluarea nevoilor comunităţii - se realizează în mod participativ implicând pe
cât posibil toate categoriile din comunitate (inclusiv cele care în mod tradiţional sunt mai
puţin "auzite"). Un alt motiv pentru a face o evaluare a nevoilor, este că aceasta este
frecvent cerută de către finanţatori. Evaluarea nevoilor poate fi folosită şi ca o
modalitate de atragere aatenţiei publice asupra unor probleme cu care se confruntă
comunitatea.
Beneficiile evaluării nevoilor includ:
- implicarea comunităţii în luarea deciziilor;
- stimularea parteneriatelor;
- dezvoltare profesională;
- îmbunătăţirea procesului de comunicare între parteneri;
- o mai bună folosire a resurselor.

Ce este evaluarea?
Evaluarea comunităţii: reprezintă inventarul bunurilor sau informaţiilor
necesare realizării procesului de intervenţie planificată. Uneori acest proces
este asociat cu anchetele sociologice prin care sunt identificate resursele şi
nevoile oamenilor pentru a avea o imagine statistică asupra comunităţii la un
anumit moment.

Evaluarea reurselor umane:


determinarea nivelului de cunoştinţe, aptitudini şi abilităţi existente la nivelul unei
comunităţi, acest potenţial fiind pus în relaţie cu oportunităţile actuale sau viitoare de
angajare pe piaţa forţei de muncă, situaţii în carte indivizii se angrenează într-o formă
sau alta.

Evaluarea iniţială este prima etapă a procesului şi presupune strângerea unui set de
informaţii privind cazul pe bază cărora se stabilesc priorităţile ce vor fi urmate.
Există moduri diferite de a defini evaluarea:
- determinare a gradului de realizare a obiectivelor;
- culegere de informaţii pentru adoptarea unor decizii;
- apreciere a meritului, valorii unui proiect sau program.
Evaluarea reprezintă un proces de apreciere a valorii, meritului şi calităţii unui proces,
produs sau rezultat.
Obiectul evaluării îl constituie:
- componentele programului (obiective, resurse umane, materiale, procedurale
(strategii de acţiune) şi de conţinut, populaţia-ţintă, timpul, sistemul managerial şi
propriul sistem de evaluare);
- proiectul programului;
- implementarea programului;
- rezultatele, efectele (impactul programului).

Care sunt funcţiile şi scopurile evaluării?


- oferă informaţii pentru adoptarea de decizii: utilitatea – evaluare formativă;
- controlul calităţii - evaluare sumativă;
- dezvoltă cunoştinţe noi (apropiere de cercetare).
Rolul evaluării se manifesta în trei direcţii - controlul calităţii programului,
ameliorarea sa şi din punct de vedere epistemic, acumularea de noi cunoştinţe teoretice
în acest domeniu.etc.
Cui serveşte evaluarea?
De regulă, există mai multe categorii de beneficiari ai evaluării, iar nevoile lor de
informare sunt diferite. Proiectul unei evaluări trebuie să reflecte diferitele categorii de
public, nevoile, interesele şi aşteptările lor şi modalităţile prin care se încearcă
răspunsul la aceste nevoi. Dacă aceste aspecte sunt lăsate la voia întâmplării, este
foarte probabil ca evaluarea să eşueze în a răspunde nevoilor diferitelor categorii de
beneficiari. Un raport de evaluare proiectat să răspundă nevoilor unor beneficiari nu va
fi la fel de util şi altei categorii de public ţintă.
Culegerea datelor şi elaborarea raportului sunt direct influenţate de nevoile de
informare, interesele şi aşteptările beneficiarilor. Dacă evaluatorii acordă atenţie acestor
aspecte, există premise pentru a satisface criteriile de relevanţă, importanţă, scop şi
timp.
Scopul analizei comunitare pentru programele de promovare a sănătăţii, este de a
identifica resurse probleme şi oportunităţi şi stabilirea setului de priorităţi pentru
planificarea şi dezvoltarea intervenţiilor.
Analiza are cinci componente:
1. Profilul demografic şi socio-economic pe baza datelor din recensăminte şi date cu
privire la dezvoltarea economică în plan local.
2. Un profil asupra stării de sănătate pe baza indicatorilor de morbiditate şi mortalitate.
3. Profilul riscului de sănătate (inclusiv factori comportamentali, sociali şi de mediu).
4. O anchetă asupra programelor de promovare a sănătăţii, activităţilor şi politicilor în
domeniu.
5.Studii asupra anumitor grupuri ţintă, nivel de cunoştinţe, nevoi şi capacităţi
organizaţionale.

Ce informaţii sunt necesare?


Este important să culegem date cantitative şi calitative, de la diferite categorii de
beneficiari. Este, de asemenea, foarte important echilibrul dintre descrieri, observaţii,
judecăţi şi recomandări.Informaţii folosite în evaluarea nevoilor.