24.05.

2020 Lituania - Wikipedia

Lituania
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Lituania (în lituaniană Lietuva; pronunție lituaniană: /lʲɪɛtʊˈvɐ/), oficial Republica Lituania (în
lituaniană Lietuvos Respublika), este o țară din Europa de Nord. Unul din cele trei state baltice, ea se Lituania
situează pe malul sud-estic al Mării Baltice, având frontieră maritimă cu Suedia și Danemarca. Pe
uscat, se învecinează cu Letonia la nord, cu Belarus la est și sud, cu Polonia la sud, și cu Regiunea
Republica Lituania
Kaliningrad (exclavă a Rusiei) la sud-vest. Lituania are o populație de circa 2,9 milioane de locuitori, Lietuvos Respublika
iar capitala și cel mai mare oraș este Vilnius. Lituanienii sunt un popor baltic. Limba oficială,
lituaniana, este, împreună cu letona, una din singurele două limbi din ramura baltică a familiei de
limbi indo-europene care încă se mai vorbesc.

Timp de secole, malurile sud-estice ale Mării Baltice au fost locuite de diferite triburi baltice. În anii
1230, teritoriul actual al Lituaniei a fost unificat de către Mindaugas, regele Lituaniei, și a apărut
Drapelul Lituaniei Stema Lituaniei[*]
primul stat lituanian unit, Regatul Lituaniei, la 6 iulie 1253. În secolul al XIV-lea, Marele Ducat al
Lituaniei era cea mai mare țară din Europa; actualele state Lituania, Belarus, Ucraina, precum și părți Deviză: „Tautos jėga vienybėje!”
din Polonia și Rusia erau teritorii ale Marelui Ducat. Odată cu Unirea de la Lublin din 1569, Lituania și „Puterea națiunii stă în unitate!”
Polonia au format o uniune voluntară, Uniunea Polono-Lituaniană. Aceasta a durat timp de peste două Imn: Tautiška Giesmė
secole, până când puterile vecine au dezmembrat-o sistematic între 1772–1795, Imperiul Rus anexând
mare parte din teritoriul Lituaniei.

În timp ce Primul Război Mondial se apropia de sfârșit, Actul de Independență a Lituaniei a fost
semnat la 16 februarie 1918, declarând înființarea statului suveran Lituania. Începând cu 1940,
Lituania a fost ocupată mai întâi de Uniunea Sovietică și apoi de Germania Nazistă. Spre sfârșitul celui
de al Doilea Război Mondial, în 1944, germanii s-au retras și Uniunea Sovietică a reocupat Lituania. La
11 martie 1990, cu un an înaintea desființării formale a Uniunii Sovietice, Lituania a devenit
prima republică sovietică care s-a declarat independentă, ceea ce a dus la restaurarea statului
independent Lituania.

Lituania este membră a Uniunii Europene, a Consiliului Europei, membru deplin al Spațiului
Schengen și al NATO. Este membră și a Băncii Nordice de Investiții și a cooperării Nordic-Baltice cu
alte țări nord-europene. Indicele Dezvoltării Umane calculat de ONU listează Lituania drept țară cu

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania 1/28
24.05.2020 Lituania - Wikipedia

„dezvoltare umană foarte ridicată”. Lituania s-a numărat printre economiile UE cu cea mai rapidă Geografie
creștere și se află pe locul 24 în lume la Indicele Ușurinței Afacerilor. La 1 ianuarie 2015, Lituania a Suprafață
adoptat euro ca monedă oficială, devenind astfel al 19-lea membru al zonei Euro. - totală 65.200 km²
(locul 123)
Apă (%) 1,35
Cel mai înalt punct Aukštojas[*]
Cuprins (293,84 m)
Cel mai jos punct Delta Nemunasului[*]
Istorie (-5 m)
Preistorie Cel mai mare oraș Vilnius
Evul Mediu Vecini Belarus
Letonia
Istoria modernă Polonia
Secolele al XX-lea și al XXI-lea Rusia
1939–1941 Fus orar EET (UTC+2)
Ora de vară EEST (UTC+3)
1941–1944
Populație
1944–1991 Populație
1991–prezent - Recensământ 2001[1] 3.043.429
Densitate 50,3 loc/km²
Geografia
- Estimare 2013 2.966.954 (locul 133)
Clima
Limbi oficiale Lituaniană
Politica Etnonim lituanieni (pl.)
Împărțirea administrativă lituanian (masc.)
Relații externe lituaniană (fem.)
Guvernare
Armata Sistem politic Republică
Economia parlamentară
Președinte (d) Gitanas Nausėda[*]
Infrastructura
Telecomunicații Prim-ministru(d) Saulius Skvernelis[*]
Transport
Energie Legislativ Seim
Capitala Vilnius
Demografia Istorie
Grupuri etnice Independență
Urbanizare față de Imperiul Rus și declarată: 16
Germania februarie 1918
Sănătate recunoscută: 12 iulie
Religia
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania 2/28
24.05.2020 Lituania - Wikipedia

Educație 1920
pierdută: 1940
Cultura față de Uniunea declarată: 11 martie
Limba lituaniană Sovietică 1990
recunoscută: 4
Literatura februarie 1991
Artă și muzee Aderare la UE 1 mai 2004
Muzica Economie
Bucătăria PIB (PPC) 2011
- Total 59,825 miliarde
Sport
USD[2]
Clasamentele internaționale - Pe cap de locuitor 18.278 USD[2]
Patrimoniu mondial PIB (nominal) 2011
- Total 40,333 miliarde
Vezi și USD[2]
Note - Pe cap de locuitor 17.180 USD[2]
Lectură suplimentară Gini (2003) 36 (mediu)
IDU (2010) 0,862 (ridicat)
Legături externe (locul 44)
Monedă euro
Coduri și identificatori
Istorie Cod CIO LTU
Cod mobil 246
Prefix telefonic 370
Preistorie ISO 3166-2 LT
Domeniu Internet .lt1
Primii oameni s-au așezat pe teritoriul actual al Lituaniei după ultima eră glaciară în mileniul X î.e.n. 1
De asemenea, se utilizează și .eu, Lituania fiind țară
De-a lungul a o mie de ani, indo-europenii, sosiți în mileniile al III-lea–al II-lea î.e.n., s-au amestecat membră a Uniunii Europene.
cu populația locală și au format diferitele triburi baltice. Prima atestare scrisă a Lituaniei se găsește Prezență online
într-un manuscris german medieval, Analele Quedlinburgului, într-o înregistrare datată 9 martie site web oficial (https://www.lietuva.lt/)
1009. Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?ti
tle=Lituania&action=edit&section=0)

Evul Mediu

Locuită la început de triburi baltice fragmentate, în deceniul anilor 1230 teritoriile lituaniene au fost unificate de către Mindaugas, încoronat rege al
Lituaniei la 6 iulie 1253.[3] După asasinarea sa în 1263, Lituania păgână a devenit țintă a cruciadelor creștine ale Cavalerilor Teutoni și ale Ordinului
Livonian. În ciuda devastatoarei lupte seculare cu cavalerii, Marele Ducat al Lituaniei s-a extins rapid, cucerind fostele principate slave ale Rusiei

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania 3/28
24.05.2020 Lituania - Wikipedia

Kievene.

Până la sfârșitul secolului al XIV-lea, Lituania a fost una din cele mai mari țări din Europa și cuprindea
Belarusul și Ucraina actuale, precum și părți care astăzi sunt în Polonia și Rusia. Situația geopolitică între vest și
est a determinat caracterul multicultural și multiconfesional al Marelui Ducat al Lituaniei. Elita conducătoare
practica toleranță religioasă, iar slavona era folosită ca limbă auxiliară latinei pentru documentele oficiale.

În 1385, marele duce Jogaila a acceptat oferta Poloniei de a-i deveni rege. Jogaila s-a angajat în creștinarea
treptată a Lituaniei și a creat o uniune personală între Polonia și Lituania. Lituania și-a păstrat independența,
fiind una dintre ultimele regiuni păgâne ale Europei care au trecut la creștinism.

După două războaie civile, Vytautas cel Mare a devenit mare duce al Lituaniei în 1392. În timpul domniei lui,
Lituania a ajuns la apogeul expansiunii teritoriale, a început centralizarea statului, iar nobilimea lituaniană a
căpătat un rol din ce în ce mai important în politica de stat. În marea bătălie de pe râul Vorskla din 1399, forțele
combinate ale lui Toktamiș și Vytautas au fost învinse de mongoli. Datorită strânsei cooperări, armatele
Hartă a schimbărilor teritoriale ale
Lituaniei și Poloniei au obținut apoi o mare victorie împotriva cavalerilor teutoni în 1410 în bătălia de la Lituaniei din secolul al XIII-lea până
Grunwald, una dintre cele mai mari confruntări din istoria medievală a Europei.[4][5][6] astăzi.

După moartea lui Jogaila și a lui Vytautas, nobilimea lituaniană a încercat să rupă uniunea între Polonia și
Lituania, alegând independent mari duci din dinastia Jagiellonă. Dar, la sfârșitul secolului al XV-lea, Lituania a
fost obligată să caute o alianță mai strânsă cu Polonia după ce puterea crescândă a Marelui Cnezat al Moscovei a
început să amenințe principatele slave ale Lituaniei și a declanșat o serie de războaie lituano-
moscovite și Războiul Livonian.

Istoria modernă
Castelul de pe Insula Trakai
Uniunea Polono–Lituaniană a fost înființată în 1569. Ca membră a Uniunii, Lituania și-a menținut instituțiile,
inclusiv o armată, o monedă și legi locale separate.[7] În cele din urmă, polonizarea a afectat toate aspectele
vieții lituaniene: politică, lingvistică, culturală, și chiar și identitatea națională. Între mijlocul secolului al XVI-
lea și mijlocul secolului al XVII-lea, cultura, arta și educația au înflorit, alimentate de Renaștere și de Reforma
Protestantă. Din 1573, regii Poloniei, în același timp mari duci ai Lituaniei, au fost aleși de nobilime, care a
primit Libertățile de Aur, din ce în ce mai largi. Aceste libertăți, în special cea de liberum veto, a dus la anarhie
și în cele din urmă la disoluția statului.
Bătălia de la Grunwald cu Vytautas
În timpul Războaielor Nordului (1655–1661), teritoriul și economia Lituaniei au fost devastate de cel Mare în centru
armata suedeză. Înainte să-și poată reveni, Lituania a fost devastată apoi din nou de Marele Război al
Nordului (1700–1721). Războiul, o epidemie de ciumă, și o foamete s-au soldat cu moartea a circa 40% din
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania 4/28
24.05.2020 Lituania - Wikipedia

populația țării.[8] Puterile străine, în special Rusia, au început să domine politica internă a Uniunii. Numeroase facțiuni din sânul nobilimii au
utilizat Libertățile de Aur pentru a bloca orice reformă. În cele din urmă, Uniunea a fost divizată în 1772, 1792 și 1795 de către Imperiul Rus, Prusia,
și Austria Habsburgică.

Cea mai mare parte a teritoriului lituanian a devenit parte a Imperiului Rus. După eșecul răscoalelor din 1831 și 1863, autoritățile țariste au
implementat mai multe politici de rusificare. Au interzis presa lituaniană, au închis instituțiile culturale și educative, și au integrat Lituania într-o
nouă regiune administrativă denumită Kraiul de Nord-Vest. Rusificarea a eșuat datorită unei rețele extinse de contrabandă cu cărți și a școlirii
clandestine a copiilor lituanieni.

După Războiul Ruso-Turc (1877–1878), când diplomații germani au transferat înapoi Turciei ceea ce părea a fi pradă de război a Rusiei, relația
dintre Rusia și Imperiul German s-a complicat. Imperiul Rus a reluat construcția de cetăți la marginea sa vestică împotriva unei potențiale invazii
germane dinspre vest. La 7 iulie 1879, țarul rus Alexandru al II-lea a aprobat propunerea armatei de a construi cea mai mare structură defensivă de
„clasa întâi” din toată țara – cetatea Kaunas de 65 km².[9] Un număr mare de lituanieni a plecat în Statele Unite în anii 1867–1868 după o
foamete.[10] Renașterea Națională Lituaniană a pus bazele națiunii moderne Lituaniene și unui stat lituanian independent.

Secolele al XX-lea și al XXI-lea

În timpul Primului Război Mondial, Consiliul Lituaniei (Lietuvos Taryba) a proclamat independența
Lituaniei și reînființarea statului lituanian la 16 februarie 1918. Politica externă a Lituaniei a fost dominată de
dispute teritoriale cu Polonia și Germania. Regiunea Vilnius cu orașul Vilnius, capitala istorică a Lituaniei (și
capitala proclamată prin Constituție), au fost ocupate de armata polonă în timpul Revoltei lui Żeligowski din
octombrie 1920 și anexate doi ani mai târziu de Polonia. Timp de 19 ani, Kaunas a fost capitală temporară a
Lituaniei. Controlul polonez asupra Vilniusului a fost acerb contestat de Lituania; nu au existat relații
diplomatice între cele două țări în mare parte a perioadei interbelice.

Anexată în timpul Revoltei de la Klaipėda din 1923, Regiunea Klaipėda (în germană, Memelland(d)) a fost Cei 20 de membri ai Consiliului
cedată Germaniei după ultimatumul german în martie 1939. De-a lungul perioadei interbelice, chestiunile Lituaniei după semnarea Actului de
interne ale Lituaniei au fost controlate de autoritarul președinte Antanas Smetona și de partidul său, Uniunea Independență a Lituaniei, la 16
Naționalistă Lituaniană, care au ajuns la putere după lovitura de stat din 1926. februarie 1918.

1939–1941

Uniunea Sovietică a retrocedat Vilniusul Lituaniei după invazia sovietică a Poloniei de Est din septembrie 1939. În iunie 1940, Uniunea Sovietică a
ocupat și a anexat Lituania în conformitate cu protocolul adițional secret al Pactului Ribbentrop–Molotov.[11][12] Ocupația a fost urmată de arestări
și deportări în masă, din Lituania fiind îndepărtați 34.000 de cetățeni. Conform unui oficial lituanian, acesta a fost începutul unei acțiuni ce urma să
îndepărteze 700.000 de persoane din Lituania.[13]:48
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania 5/28
24.05.2020 Lituania - Wikipedia

1941–1944

Un an mai târziu, Uniunea Sovietică a fost atacată de Germania Nazistă, ceea ce a dus la ocupația nazistă a Lituaniei. Germanii și colaboratorii
lor[13]:54–56 au început crimele imediat în Lituania, înainte de 1 decembrie 1941, peste 120.000 de evrei lituanieni fiind uciși.[13]:110

În timpul ocupației, germanii au adunat și au ucis intelectuali, ofițeri ai armatei, romi și circa 190.000 de evrei din Lituania[14] (91-95% din
comunitatea evreiască antebelică) în timpul Holocaustului.

10 din cele 25 de batalioane lituaniene de poliție, colaborând cu Einsatzkommando(d)-urile naziste, au fost implicate în crime în masă. Se crede că
acestea au executat 78.000 de persoane.[13]:148

Au existat partizani lituanieni, foarte puțini susținându-i pe comuniști. Soldații armatei lituaniene, incluși în Corpul 29 Pușcași al Armatei Roșii au
dezertat ori s-au predat germanilor în iunie 1941, ca urmare unitatea lituaniană fiind desființată în august 1941.

1944–1991

După retragerea forțelor germane, sovieticii au restabilit anexarea Lituaniei în 1944. În urma modificărilor de frontieră convenite la Conferința de la
Potsdam din 1945, fostul Memelland(d) german, cu portul la Marea Baltică Memel (în lituaniană, Klaipėda), a revenit la Lituania, care în 1945 a fost
declarată Republică Sovietică Socialistă. Majoritatea localnicilor germani fugiseră în ultimele luni ale celui de al Doilea Război Mondial.

Sovieticii au început Soviet deportations from Lithuania(en) în Siberia,[15] naționalizarea completă, colectivizarea și sovietizarea generală a vieții
cotidiene. Între 1944 și 1952 circa 100.000 de partizani lituanieni(en) au dus un război de gherilă contra sistemului sovietic. Circa 30.000 de
partizani și susținători ai lor au fost uciși, mult mai mulți fiind arestați și deportați în gulagul siberian. Se estimează că Lituania a pierdut 780.000
de locuitori în al Doilea Război Mondial.[16]

Politicile de perestroika și glasnost de la sfârșitul anilor 1980 au permis apariția Sąjūdis(en), o mișcare anticomunistă pentru independență. După o
victorie detașată la alegerile pentru Sovietul Suprem(en), membrii Sąjūdis au proclamat independența Lituaniei(en) la 11 martie 1990, prima republică
sovietică ce a făcut acest pas. Uniunea Sovietică a încercat să suprime secesiunea, impunând o blocadă economică. Trupele sovietice au atacat
Turnul de Televiziune din Vilnius(en), ucigând 14 civili lituanieni și rănind alți 600 în noaptea de 13 ianuarie 1991.[17][18] La 31 iulie 1991, trupele
paramilitare sovietice au ucis șapte grăniceri lituanieni la frontiera cu Belarus în evenimentele denumite apoi Masacrul de la Medininkai(en).

La 4 februarie 1991, Islanda a devenit prima țară care a recunoscut independența Lituaniei. După lovitura de stat din august, Lituania independentă
a căpătat largă recunoaștere internațională și a adera la ONU la 17 septembrie 1991.

1991–prezent

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania 6/28
24.05.2020 Lituania - Wikipedia

Ultimele trupe sovietice au părăsit Lituania la 31 august 1993[19] – mai devreme chiar decât cele din Germania de Est. Căutând legături mai strânse
cu Occidentul, Lituania a cerut aderarea la NATO în 1994. După o perioadă de tranziție de la o economie planificată la una de piață, Lituania a
devenit membru al NATO și al Uniunii Europene în primăvara lui 2004 și apoi a aderat la Spațiul Schengen la 21 decembrie 2007.

Geografia
Lituania se află în Europa de Nord. Ea acoperă o zonă de 65,200 km2. Țara se află între paralelele de 53° și 57°
latitudine nordică, și în mare parte între meridianele de 21° și 27° longitudine estică (o parte din Cordonul
litoral al Curlandei se află la vest de 21°). Are circa 99 km de coastă nisipoasă, dintre care circa 38 km sunt
direct la Marea Baltică, cea mai scurtă ieșire la mare dintre toate țările de la Marea Baltică; restul coastei este
adăpostită de peninsula nisipoasă Curoniană. Cel mai mare port cu ape calde, Klaipėda, se află la gura îngustă
a Lagunei Curoniene (în lituaniană, Kuršių marios), o lagună puțin adâncă ce se extinde în sud până
la Kaliningrad. Principalul curs de apă, râul Nemunas, este navigabil, ca și unii afluenți ai săi.

Lituania se află la marginea Câmpiei Europei de Nord. Peisajul său a fost

netezit de ghețari în ultima eră glaciară. Relieful Lituaniei alternează între
Centrul geografic al Europei este în
Lituania câmpii moderate și dealuri; altitudinea maximă se înregistrează pe Dealul
Aukštojas la 294 metri (965 ft) în estul țării. În țară există numeroase lacuri,
de exemplu Lacul Vištytis, și zone umede; o zonă de păduri de amestec
acoperă circa 33% din suprafața țării.

După o reestimare a limitelor continentului european în 1989, Jean-George Affholder, om de știință la Institut
Géographique National (Institutul Național Geografic Francez) a calculat că centrul geografic al Europei se află
la 54°54′N 25°19′E54.900°N 25.317°E.[20] Metoda utilizată la calcul a fost cea a centrului de greutate al figurii
Râul Nemunas între Lituania
geometrice a Europei. Acest punct se află în Lituania, anume la 26 kilometri (16 mi) nord de capitala Vilnius.
și regiunea Kaliningrad a Rusiei.

Clima

Clima Lituaniei, aflată între maritimă și continentală, este relativ moderată. Temperaturile medii din zona de coastă sunt de −2.5 °C (27.5 °F) în
ianuarie și 16 °C (61 °F) în iulie. În Vilnius, temperaturile medii sunt de −6 °C (21 °F) în ianuarie și 17 °C (63 °F) în iulie. În timpul verii, ziua sunt
frecvente temperaturile de 20 °C (68 °F) iar noaptea, cele de 14 °C (57 °F); în trecut, temperaturile au atins maxime de 30 or 35 °C (86 or 95 °F).
Iernile pot fi foarte geroase. Minime de −20 °C (−4 °F) se înregistrează aproape în fiecare an. Extremele istorice sunt de −34 °C (−29 °F) în zonele
de coastă și −43 °C (−45 °F) în estul Lituaniei.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania 7/28
24.05.2020 Lituania - Wikipedia

Precipitațiile medii anuale sunt de 800 mm în zona de coastă, 900 mm în

dealurile Samogiției și 600 mm în estul țării. Ninge în fiecare an, de regulă
între octombrie și aprilie. În unii ani, se înregistrează precipitații mixte și în
septembrie și în mai. Sezonul agricol durează 202 zile în vestul țării și 169
în est. Furtunile puternice sunt rare în est, dar frecvente în zonele de coastă.

Înregistrările de temperatură pe perioada cea mai îndelungată din zona

Dune de nisip pe Cordonul litoral al
Curlandei (sit în patrimoniul mondial
UNESCO)
Mării Baltice acoperă circa 250 de ani. Datele arată că au existat perioade
calde în jumătatea a doua a secolului al XVIII-lea, și că secolul al XIX-lea a
fost relativ rece. Încălzirea de la începutul secolului al XX-lea a culminat în
Parcul Național Aukštaitija
anii 1930, fiind urmați de o scurtă răcire până în anii 1960. De atunci,
persistă o tendință de încălzire.[21]

Lituania a avut în 2002 o secetă care a produs incendii în păduri și turbării.[22] Țara a suferit și un val de căldură în vara lui 2006, împreună cu
restul Europei de Nord.

Date climatice pentru Lituania

Luna Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Anual
−1.7 −1.3 2.3 9.4 16.5 19.9 20.9 20.6 15.8 9.9 3.5 −0.1 9,5
Maxima medie °C (°F) (28,9) (29,7) (36,1) (48,9) (61,7) (67,8) (69,6) (69,1) (60,4) (49,8) (38,3) (31,8) (49.1)
−3.9 −3.5 −0.1 5.5 11.6 15.2 16.7 16.1 12.2 7.0 1.8 −1.7 6,2
Media zilnică °C (°F) (25,0) (25,7) (31,8) (41,9) (52,9) (59,4) (62,1) (61,0) (54,0) (44,6) (35,2) (28,9) (43.2)
−6.3 −6.6 −2.8 1.5 7.0 10.5 12.2 11.9 8.3 4.0 0.1 −3.7 2,7
Minima medie °C (°F) (20,7) (20,1) (27,0) (34,7) (44,6) (50,9) (54,0) (53,4) (46,9) (39,2) (32,2) (25,3) (36.9)
−40.5 −42.9 −37.5 −23 −6.8 −2.8 0.9 −2.9 −6.3 −19.5 −23 −34 −42,9
Minima istorică °C (°F) (−40,9) (−45,2) (−35,5) (−9,4) (19,8) (27,0) (33,6) (26,8) (20,7) (−3,1) (−9,4) (−29,2) (−45.2)
36.2 30.1 33.9 42.9 52.0 69.0 76.9 77.0 60.3 49.9 50.4 47.0 625,5
Precipitații mm (inches) (1.425) (1.185) (1.335) (1.689) (2.047) (2.717) (3.028) (3.031) (2.374) (1.965) (1.984) (1.85) (24,626)
Sursa nr. 1: Înregistrările climatice lituaniene[23][24]
Sursa nr. 2: Weatherbase[25]

Politica

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania 8/28
24.05.2020 Lituania - Wikipedia

De la declararea restaurării independenței la 11 martie 1990, Lituania a păstrat o

puternică tradiție democratică. La primele alegeri generale de după independență, la 25
octombrie 1992, 56,75% din totalul alegătorilor au susținut noua constituție(d).[26] Au
existat dezbateri intense în ce o privește, în special asupra rolului președintelui.
Un referendum separat(d) s-a ținut la 23 mai 1992 pentru a verifica opinia publică în
chestiune și 41% din alegătorii eligibili au susținut restaurarea funcției de președinte al
Lituaniei(d).[26] Conform explicației Curții Constituționale a Lituaniei din 10 ianuarie
1998, Republica Lituania este o republică parliamentară cu unele atribute de sistem
semiprezidențial.[27]

Președintele Gitanas Nausėda(d); și prim-ministrul Saulius
Skvernelis(d)
Șeful statului lituanian este președintele, ales direct pentru un mandat de cinci ani, cu
limită maximă de două mandate. Postul de președinte este predominant ceremonial;
funcțiunile sale politice principale sunt afacerile externe și securitatea națională.
Președintele este comandant suprem(d) al armatei. Președintele numește și primul
ministru(d) și, la propunerea acestuia din urmă, restul cabinetului, precum și mai mulți
înalți funcționari și judecători în toate instanțele.

Actuala șefă de stat lituaniană, Dalia Grybauskaitė,

(d)
a fost aleasă la 17 mai 2009 , și a devenit prima femeie președinte din istoria țării și a doua în toate Statele
Baltice, după ce Letonia a ales prima femeie președinte cu un deceniu în urmă.[28] Dalia Grybauskaitė a
fost realeasă pentru al doilea mandat în 2014(d).

Judecătorii Curții Constituționale(d) (Konstitucinis Teismas), cu mandate de nouă ani, sunt numiți câte trei de
către președinte, de către președintele Seimasului, și de președintele Curții Supreme. Parlamentul
lituanian unicameral, Seimas, are 141 de membri aleși în mandate de patru ani. 71 de membri ai acestui
organism legislativ sunt aleși uninominal, iar alți 70 sunt aleși proporțional pe liste naționale. Pentru a primi un
loc din cele 70 de pe liste, un partid trebuie să întrunească 5% din voturile naționale. Seimas — (Parlamentul Lituaniei)

Împărțirea administrativă

Împărțirea administrativă actuală a fost stabilită în 1994 și modificată în 2000 pentru a îndeplini cerințele Uniunii Europene. Lituania are o
împărțire pe trei niveluri: țara este împărțită în 10 județe (în lituaniană: singular – apskritis, plural – apskritys) care la rândul lor sunt împărțite
în 60 de comune (în lituaniană: singular – savivaldybė, plural – savivaldybės) care constau din peste 500 de seniorii(d) (în lituaniană: singular –
seniūnija, plural – seniūnijos).

Instituția guvernatorului de județ(d) (în lituaniană: apskrities viršininkas) și administrațiile județene au fost dizolvate în 2010.[29]
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania 9/28
24.05.2020 Lituania - Wikipedia

Comunele sunt cele mai importante unități administrative. Unele comune sunt istoric denumite „comune district” (pe scurt, „districte”), iar altele
sunt denumite „comune oraș” (pe scurt, „orașe”). Fiecare comună are propria sa administrație locală aleasă. În trecut, consiliile locale se alegeau o
dată la trei ani, dar astăzi alegerile se țin o dată la patru ani. Consiliul numește seniorii(d) care administrează senioriile. Primarii sunt aleși direct
începând cu anul 2015, până atunci ei fiind aleși de consiliu.[30]

Senioriile, în număr de peste 500, sunt cele mai mici unități administrative și nu joacă niciun rol politic. Ele furnizează serviciile publice necesare
cetățenilor aproape de domiciliul lor; de exemplu, în zonele rurale, senioriile țin registrul stării civile. Ele sunt mai active în sectorul social:
identifică familiile sau persoanele nevoiașe și le distribuie ajutoare sociale sau organizează alte forme de ajutorare.[31] Deși senioriile au potențialul
de a deveni o sursă de inițiativă locală pentru abordarea problemelor rurale, există nemulțumiri că ele nu au putere reală și primesc prea puțină
atenție.[32]

Relații externe

Lituania a devenit membră a organizației Națiunilor Unite la 18 septembrie 1991, și a aderat la mai multe
organizații și acorduri internaționale. Este și membru al Uniunii Europene, Consiliului Europei, Organizației
pentru Securitate și Cooperare în Europa, NATO și, în cadrul acesteia din urmă, al Consiliului Nord-Atlantic de
Coordonare. Lituania a dobândit calitatea de membru al Organizației Mondiale a Comerțului la 31 mai 2001. Ea
dorește să adere și la OCDE și alte organizații occidentale.

Lituania a stabilit relații diplomatice cu 149 de țări.[33]

Lituania este membră a Uniunii În 2011, Lituania a găzduit întrunirea Consiliului Ministerial al Organizației pentru Securitate și Cooperare în
Europene Europa. În 2013, Lituania a preluat Președinția prin rotație a Uniunii Europene.

Lituania este și membru activ în cooperarea dintre țările Europei de Nord. Lituania este membru al Consiliului
Baltic, de la înființarea acestuia în 1993. Consiliul Baltic este o organizație permanentă de cooperare internațională, cu sediul la Tallinn. Acesta
funcționează prin Adunarea Baltică și prin Consiliul Baltic de Miniștri.

Lituania colaborează și cu țările nordice și cu celelalte două țări baltice în cadrul formatului NB8. Un format similar, numit NB6, reunește țările
nordice și baltice membre ale UE. Scopul principal al NB6 îl reprezintă discutarea și convenirea asupra pozițiilor înainte de a le prezenta în cadrul
Consiliului Uniunii Europene și reuniunilor Miniștrilor de Externe ai UE.

Consiliul Statelor de la Marea Baltică (CBSS) a fost înființat în 1992 la Copenhaga ca un forum politic regional informal, cu scopul principal de a
promova procesul de integrare și de a facilita legături strânse între țările din regiune. Membrii CBSS sunt Islanda, Suedia, Danemarca, Norvegia,
Finlanda, Germania, Lituania, Letonia, Estonia, Polonia, Rusia și Comisia Europeană. Membrii cu statut de observator sunt Belarus, Franța, Italia,
Țările de Jos, România, Slovacia, Spania, Statele Unite ale americii, Regatul Unit și Ucraina.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania 10/28
24.05.2020 Lituania - Wikipedia

Cooperarea între Consiliul Nordic de Miniștri și Lituania este o cooperare

politică, prin care schimbul de experiență contribuie la îndeplinirea unor
obiective comune. Una dintre funcțiile sale cele mai importante este aceea
de a descoperi noi tendințe și noi posibilități de cooperare. Biroul de
informare își propune să reprezinte conceptele nordice și să dovedească
cooperarea nordică în Lituania.

Împreună cu celelalte două țări Baltice, Lituania este și membră a Băncii

Nordice de Investiții (NIB) și cooperează în cadrul programului
Lituania a ocupat și un loc temporar
NORDPLUS în scop educativ. Timbru dedicat președinției
de membru al Consiliului de
lituaniene a Uniunii Europene. Poșta
Securitate al ONU Forumul pentru Dezvoltare baltică (BDF) este o organizație independentă Lituaniei, 2013.
non-profit care reunește companii mari, orașe, asociații de afaceri și
instituțiile din regiunea Mării Baltice. În 2010 al 12-lea summit-ul al BDF a avut loc la Vilnius.[34]

În a doua jumătate a anului 2013, Lituania deținut Președinția prin rotație a Consiliului Uniunii Europene. În 2013, Lituania a fost aleasă în
Consiliul de Securitate al ONU pentru un mandat de doi ani.[35] Lituania este primul stat Baltice ales să ocupe un astfel de loc.

Armata

Forțele Armate Lituaniene reprezintă ansamblul Forțelor Terestre Lituaniene, Forțelor Aeriene Lituaniene, Forțelor Navale Lituaniene, Forței
Lituaniene de Operațiuni Speciale și altor unități: Comandamentul Logistic, Comandamentul de Instruire și Doctrină, Batalionul Cartierului
General și Poliția Militară. Direct subordonate Șefului Apărării sunt Forțele de Operațiuni Speciale și Poliția Militară. Forțele de Rezervă se află sub
comanda Forțelor Lituaniene Voluntare de Apărare Națională.

Forțele Armate Lituaniene au în total circa 15.000 de militari activi, care poate fi susținuți și de forțe de rezervă.[36] Serviciul militar obligatoriu a
fost desființat în 2008, dar a fost reintrodus în 2015.[37] Forțele Armate Lituaniene au personal desfășurat în misiuni internaționale în Afganistan,
Kosovo, Mali și Somalia.[38]

În martie 2004, Lituania a devenit membru cu drepturi depline al NATO. De atunci, avioanele de luptă ale NATO sunt desfășurate la aeroportul
Zokniai și asigură securitatea spațiului aerian Baltic.

Din vara anului 2005 Lituania a făcut parte din Forța Internațională de Asistență de Securitate în Afganistan (ISAF), ceea ce a organizat o Echipă de
Reconstrucție Provincială (PRT) în orașul Chaghcharan din provincia Ghor. PRT include personal din Danemarca, Islanda și SUA. Există și unități
ale forțelor de operațiuni speciale în Afganistan. Acestea sunt plasate în provincia Kandahar. De la aderarea operațiuni internaționale în 1994,
Lituania a pierdut doi soldați. Lt. Normundas Valteris a căzut în Bosnia, când masina sa de patrulă a trecut peste o mină. Sergentul Arūnas
Jarmalavičius a fost rănit mortal în timpul unui atac asupra taberei Echipei sale de Reconstrucție Provincială din Afganistan.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania 11/28
24.05.2020 Lituania - Wikipedia

Politica Națională de Apărare a Lituaniei are drept scop garantarea

păstrării independenței și suveranității statului, a integrității teritoriului său,
apelor teritoriale, spațiului aerian și ordinii constituționale. În momentul de față
principalele obiective strategice sunt acela de a-și apăra interesele țării și acela de a
menține forțe armate care ar fi gata să contribuie, să coopereze și să participe cu
alte forțe armate ale NATO și statele membre ale Uniunii Europene, precum și
acela de a-și crește capacitatea de a participa la misiuni NATO.

Ministerul Apărării este responsabil pentru forțele de luptă, de căutare și salvare, și

Soldați lituanieni în cadrul misiunii
de operațiunile de informații. 5.000 de polițiști de frontieră intră sub
internaționale a NATO în Afganistan
autoritatea Ministerului de Interne și sunt responsabili cu protecția frontierelor,
regimul pașapoartelor și taxele vamale, și împarte cu Marina responsabilitatea
combaterii contrabandei și traficului de substanțe interzise. Un departament special de securitate se ocupă de protecția
VIP și de securitatea telecomunicațiilor.
Soldat al Forțelor
Lituaniene Voluntare de Economia
Apărare Națională

PIB-ul Lituaniei a trecut printr-o perioadă de creștere foarte ridicată până în 2009, atingând un apogeu de 11,1% în
2007. Ca urmare, țara a fost botezată adesea „Tigrul Baltic”. Anul 2009 a marcat însă o scădere dramatică a PIB-ului, de −14.9% pusă pe seama
supraîncălzirii economiei. Ea și-a reluat însă creșterea în anul următor la un ritm mai scăzut, dar mai sustenabil, alimentat în special de cererea
internă și de exporturi, și nu, ca înainte, de bulele financiare și imobiliare. Rata șomajului era de 9,1% în al treilea trimestru al anului 2014, în
scădere de la 17,8% în 2010.

Lituania are o cotă unica de impozitare, care a înlocuit impozitul progresiv. Potrivit Eurostat, ratele impozitului pe venitul personal (15%) și a
impozitului pe profit (15%) în Lituania sunt printre cele mai scăzute din UE. Țara are cea mai mică rată a impozitului pe capital (9,8%) din UE, și cel
mai mic volum de impozitare, ca procent din PIB (27,2) din Uniunea Europeană

Nivelul veniturilor este ceva mai mic în Lituania decât în vechile state membre ale UE, dar mai mare decât în majoritatea statelor membre ale UE
care au aderat în ultimul deceniu. Potrivit datelor Eurostat, PIB-ul pe cap de locuitor (PPP) s-a situat la 74% din media UE în anul 2013.[39]

Din punct de vedere structural, există o tranziție treptată, dar consistentă către o economie bazată pe cunoaștere, cu un accent special pe
biotehnologie (industrială și diagnostică). Marile companii de biotehnologie și producătoare de laseri (Ekspla, Šviesos Konversija) din țările Baltice
sunt concentrate în Lituania. De asemenea, mecatronica și tehnologia informației (IT) sunt văzute ca potențiale direcții de dezvoltare a economiei
bazate pe cunoaștere.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania 12/28
24.05.2020 Lituania - Wikipedia

În 2009, Barclays a stabilit Centrul de Tehnologie Lituania – una din cele patru centre strategice de inginerie
care sprijină operațiunile bancare Barclays de pe tot globul.[40] În 2011, Western Union a deschis oficial noul
Centru European Regional de Operațiuni de la Vilnius.[41] Poziția exprimată de guvernul lituanian este că
economia lituaniană pune accentul pe produse și servicii de înaltă valoare adăugată.[42] Printre alte companii
internaționale care operează în Lituania sunt: PricewaterhouseCoopers, Ernst & Young, Societe Generale,
UniCredit, Thermo Fisher Scientific(d), Phillip Morris(d), Kraft Foods, Marte, Marks & Spencer,
GlaxoSmithKline, United Colors of Benetton, Deichmann, Statoil, Neste Oil(d), Lukoil, Tele2(d), Hesburger(d) și
Modern Times Group(d). TeliaSonera, ICA(d) și Carlsberg dețin subsidiarele lor locale, respectiv: compania de
telecomunicații Omnitel, retailerul Rimi și fabrici de bere (Švyturys, Kalnapilis și Utenos Alus). Sectorul bancar
lituanian este dominat de băncile scandinave: Swedbank, SEB, Nordea, Danske Bank, DNB ASA.

Printre cele mai mari companii private lituaniene se numără: ORLEN Lietuva(d), Maxima Group(d), Achema(d)
Grup, Lukoil Baltija, Linas Agro Grup, Indorama Polimeri Europa, Palink, Sanitex. Rata impozitului pe profit în
Lituania este de 15% și 5% pentru întreprinderile mici. Guvernul oferă stimulente speciale pentru investiții în
sectoare de înaltă tehnologie și produse cu valoare adăugată mare. Mare parte din comerțul practicat de
Lituania este cu Uniunea Europeană și cu Rusia.

Litas a fost moneda națională până în 2015, când a fost înlocuită cu euro la cursul de EUR 1.00 = LTL 3.45280.
Litas a fost ținut la curs fix față de euro în acest ritm, din 2 februarie 2002.[43] Sediul Swedbank(d) din Vilnius

Infrastructura

Telecomunicații

Potrivit site-ului Speedtest.net, la 30 octombrie 2011 Lituania ocupa primul loc în lume la viteza de upload și download pe Internet, exceptând
școlile și corporațiile.[44][45] Vitezele mari se datorează în mare parte faptului că Lituania are cea mai disponibilă rețea FTTH din UE și din Europa.
Potrivit unui studiu anual publicat de Consiliul FTTH Europe în 2013,[46] țara avea toate gospodăriile conectate la rețea FTTH. 31% dintre aceste
gospodării erau abonate direct la această rețea la momentul publicării. Lituania are, astfel, cea mai disponibilă rețea de fibră optică din Europa și
cea mai mare penetrare a FTTH. Suedia se află pe locul doi la penetrarea FTTH cu 23%.

Transport

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania 13/28
24.05.2020 Lituania - Wikipedia

Țara are o rețea de transport bine dezvoltată pe calea ferată, prin

aeroporturi și prin șosele cu patru benzi. Lituania are o rețea extinsă de
autostrăzi. Cele mai cunoscute autostrăzi sunt A1, care leagă Vilnius de
Klaipėda prin Kaunas, precum și A2, care leagă Vilnius de Panevėžys. Unul
dintre cele mai utilizate drumuri este drumul european E67 care
leagă Varșovia de Tallinn, prin Kaunas și Riga. Drumul european E85, unul
din drumurile de referință pe direcția nord-sud, își are capătul la Klaipėda,
pe malul lituanian al Mării Baltice.

Portul Klaipėda(d) este singurul port comercial din Lituania. Într-un an

Principalele șosele din Lituania record pentru port, în 2011 au fost manipulate 45,5 milioane de tone de
marfă (incluzând cifrele terminalului petrolier Būtingė(d)), ceea ce face ca
acest port să fie unul dintre cele mai mari de la Marea Baltică.[47]
Lituania face parte dintr-o uniune
(d)
Aeroportul Internațional Vilnius este cel mai mare aeroport. El a deservit 3,8 milioane de pasageri în monetară, zona euro (negru închis),
2016.[48] Alte aeroporturi internaționale sunt Aeroportul Internațional Kaunas(d), Aeroportul Internațional și din piața unică a UE.
Palanga(d) și Aeroportul Internațional Šiauliai(d).

Lituania a primit prima sa legătură feroviară la jumătatea secolului al XIX-lea, când s-a construit calea ferată
Varșovia–Sankt Petersburg. Ea cuprindea și extensii de la Daugavpils la Vilnius și de la Kaunas la Virbalis.
Primul tunel feroviar de la Kaunas, unicul încă în funcțiune în Țările Baltice a fost terminat în 1860. Principala
rețea a Căilor Ferate Lituaniene constă din 1,749 km de cale ferată cu ecartament larg de 1,520 mm dintre
care 122 km sunt electrificați. Compania operează și 22 km de cale ferată cu ecartament standard. Calea ferată
trans-europeană cu ecartament standard Rail Baltica(d), pe ruta Helsinki–Tallinn–Riga–Kaunas–Varșovia cu
legătură mai departe către Berlin este în construcție.
Construcția unei căi ferate cu dublu
ecartament în Lituania
Energie
(Proiectul Rail Baltica(d))

Diversificarea sistematică a resurselor și importurilor de energie este strategia energetică principală a

Lituaniei.[49] Scopurile pe termen lung sunt definite în Strategia pentru Independență Energetică Națională adoptată în 2012 de Lietuvos
Seimas.[50] Se estima că inițiativele de independență energetică vor costa 6,3–7,8 miliarde de euro și vor produce economii de 0,9–1,1 miliarde de
euro anual.

După închiderea the centralei nucleare de la Ignalina, Lituania a devenit din exportator de electricitate, importator. Unitatea 1 a fost închisă în
decembrie 2004, ca precondiție pentru aderarea la Uniunea Europeană; Unitatea 2 a fost închisă la 31 decembrie 2009. S-au făcut propuneri de
construire a unei noi centrale nucleare la Visaginas(d).[51] Un referendum consultativ ținut în octombrie 2012 a redus însă perspectivele acestui
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania 14/28
24.05.2020 Lituania - Wikipedia

proiect, întrucât 63% din votanți au respins proiectul unei noi centrale nucleare.[52]

Sursa primară de energie electrică a țării este termocentrala Elektrėnai(d). Alte surse de energie electrică ale
Lituaniei sunt Centrala de Stocare prin Pompare Kruonis(d) și Hidrocentrala Kaunas(d). Centrala de Stocare prin
Pompare Kruonis(d) este singura din Statele Baltice care poate fi folosită cu reglaj pentru o capacitate de
generare de 900 MW pentru cel puțin 12 ore.[53] În 2015, 66% din energia electrică a Lituaniei era
importată.[54] Prima centrală geotermală (Centrala Geotermală Demonstrativă Klaipėda(d)) din regiunea Mării
Baltice a fost construită în 2004.

Proiectul de interconectare energetică submarină Lituania–Suedia NordBalt(d) și cel de interconectare electrică FSRU Independența(d) în portul
Lituania–Polonia LitPol Link(d) au fost lansate la sfârșitul lui 2015.[55] Klaipėda

Pentru a sparge monopolul Gazprom[56][57] pe piața gazelor naturale din Lituania, primul terminal de import
de gaze naturale lichefiate (Klaipėda LNG FSRU(d)) din zona baltică a fost construit în portul Klaipėda în 2014. Terminalul de gaze naturale Klaipėda
a fost botezat Independența, fapt ilustrativ pentru scopul diversificării pieței energetice din Lituania. Compania norvegiană Equinor furnizează
540 milion metru cubi (19 miliard cubic feet) de gaze naturale anual din 2015 până în 2020.[58] Terminalul poate deservi complet întreaga cerere de
pe piața Lituaniei, și pe viitor și 90% din necesarul energetic al Letoniei și Estoniei.[59]

Conducta de gaze Polonia–Lituania(d) este o conductă propusă de conectare a celor două țări, ce trebuie finalizată în 2019. În 2018, a început
sincronizarea rețelelor electrice ale Statelor Baltice cu rețeaua sincronă a Europei Continentale(d).[60]

În 2016, 20,8% din energia electrică consumată în Lituania provenea din surse regenerabile.[61]

Demografia
Din perioada neolitică, locuitorii băștinași de pe teritoriul Lituaniei nu au fost înlocuiți masiv cu niciun alt grup etnic, astfel încât există o mare
probabilitate că locuitorii Lituaniei de azi au păstrat compoziția genetică a strămoșilor lor relativ neperturbată de marile mișcări demografice,[62]
deși fără a fi, de fapt, izolate de acestea.[63] Populația lituaniană pare să fie relativ omogenă, fără a se observa diferențe genetice între subgrupuri
etnice.

În 2004, o analiză a ADN-ului mitocondrial pe populația lituaniană a arătat că lituanienii sunt apropiați genetic de populațiile vorbitoare de
limbi slave și fino-ugrice din Europa de Nord și de Est. Analiza haplogrupului de cromozom Y SNP a arătat că lituanienii sunt cel mai apropiați de
letoni și estoni.[64]

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania 15/28
24.05.2020 Lituania - Wikipedia

Potrivit unor estimări din 2014, structura de vârstă a populației a fost următoarea: 0-14 ani, 13,5%
(de sex masculin 243,001/feminin 230,674); 15-64 ani: 69.5% (de sex masculin 1,200,196/feminin
1,235,300); 65 ani și peste: 16.8% (de sex masculin 207,222/feminin 389,345). vârsta mediană a fost
de 41,2 ani (la bărbați: 38.5, la femei: 43.7).[65]

Lituania are o rată de fertilitate sub pragul de înlocuire(d): rata totală de fertilitate(d) (TFR) este de
1.29 copii născuți/femeie (estimări din 2014), una dintre cele mai scăzute din lume.[66] În
2013, 29,5% din nașteri au fost de la femei necăsătorite.[67] Vârsta la prima căsătorie(d) în 2013 a fost
de 27 de ani pentru femei și de 29,3 ani pentru bărbați.[68]

Grupuri etnice
Populația Lituaniei (în milioane), 1950-2016
Etnicii lituanieni alcătuiesc aproximativ cinci șesimi din populația țării și Lituania are cea mai
omogenă populație din Statele Baltice. Conform recensământului efectuat în 2011, populația
Lituaniei se ridica la 3.043.400 de locuitori, dintre care 84% sunt de etnie lituanieni care vorbesc lituaniana, limba oficială a țării. Există mai multe
minorități semnificative, cum ar fi polonii (6.6%), rușii (5.8%), belarușii (1.2%) și ucrainenii (0.5%).[69]

Polonii sunt cea mai mare minoritate, concentrată în sud-estul Lituaniei (regiunea Vilnius(d)). Rușii sunt a doua cea mai mare minoritate,
concentrată mai ales în două orașe. Ei constituie minorități considerabile în Vilnius (14%) și Klaipėda (28%), și o majoritate în orașul Visaginas
(52%).[70] Aproximativ 3.000 de romi trăiesc în Lituania, mai ales în Vilnius, Kaunas și Panevėžys; organizațiile lor fiind susținute de
Departamentul pentru Emigrație și Minorități Naționale.[71] Timp de secole, a existat și o mică comunitate tătărească care a înflorit în Lituania.[72]

Limba oficială este limba lituaniană. Alte limbi, cum ar fi rusa, poloneza, belarusa și ucraineana, sunt vorbite în orașele mai mari, precum și pe
teritoriul comunei oraș Šalčininkai(d) și comunei oraș Vilnius(d). Idiș este vorbită de membrii de micile comunități evreiești(d) rămase în Lituania.
Potrivit recensământului lituanian din 2001(d), aproximativ 84% din populația țării vorbea lituaniana ca limbă maternă, 8% sunt vorbitori nativi de
limba rusă și 6% de poloneză. Potrivit sondajului Eurobarometru realizat în 2012, 80% dintre lituanieni vorbesc rusa și 38% vorbesc limba engleză.
În majoritatea școlilor lituaniene se predă limba engleză ca prima limbă străină, dar elevii pot studia și germana, sau, în unele școli, franceza sau
rusa. Există și școli cu predare în limba rusă sau poloneză în zonele populate de aceste minorități.

Urbanizare

A existat o constantă mișcare de populație către orașe începând cu 1990, încurajată fiind de planificarea centrelor regionale, cum ar fi Alytus,
Marijampolė, Utena, Plungė(d), și Mažeikiai(d). La începutul secolului al XXI-lea, aproximativ două treimi din totalul populației locuia în mediul
urban. În 2015, 66,5% din totalul populației trăiește în zone urbane. Cel mai mare oraș este Vilnius, urmat de Kaunas, Klaipeda, Siauliai, și
Panevėžys.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania 16/28
24.05.2020 Lituania - Wikipedia

Sănătate

În 2012, speranța de viață la naștere era în Lituania de 70,7 de ani pentru bărbați și 80,7 pentru femei, iar rata mortalității infantile era de 6.2 la
1.000 de nașteri. Rata de creștere anuală a populației a crescut cu 0,3% în 2007. La 30,4 persoane la 100.000, Lituania cunoaște o creștere
dramatică a sinuciderilor în perioada post-sovietică, iar acum înregistrează treia cea mai mare rată de sinucideri din lume. Lituania are și cea mai
mare incidență a omuciderilor din UE.

Religia

Conform recensământului din 2011, 77,2% dintre lituanieni aparțineau Bisericii Romano-Catolice. Aceasta a fost
religia majoritară de la creștinarea Lituaniei de la sfârșitul secolului al XIV-lea. Unii preoți au condus activ
rezistența împotriva regimului comunist (fapt simbolizat de Dealul Crucilor(d)).

Dealul Crucilor(d) de lângă Šiauliai

În prima jumătate a secolului al XX-lea, biserica protestantă luterană avea în jur de 200.000 de membri, 9% din
totalul populației, predominant etnici lituanieni și germani din fostul Teritoriu Memel, dar proporția lor a
scăzut după 1945 odată cu eliminarea populației germane. Mici comunități protestante sunt dispersate de-a
lungul părților de nord și de vest ale țării. Credincioșii și clerul avut mult de suferit în timpul ocupației sovietice, mulți oamenii fiind uciși, torturați
sau deportați în Siberia. Diferite biserici protestante au stabilit misiuni în Lituania din 1990. 4,1% din populație este ortodoxă (în special în rândul
minorității ruse), 0,8% sunt protestanți și 6,1% au nici o religie.

În istorie, Lituania a fost casa unei importante comunități evreiesti(d) și un important centru al religiei și culturii iudaice din secolul al XVIII-lea
până în ajunul celui de al Doilea Război Mondial. Înainte de război, populația evreiască din afara regiunii Vilnius (care pe atunci făcea parte din
Polonia), număra circa 160.000 de persoane. În septembrie 1939, zeci de mii de evrei polonezi au devenit cetățeni lituanieni după ce sovieticii au
transferat regiunea Vilnius (a fostului stat polonez) la Lituania și alți evrei s-au refugiat aici în perioada dinainte de iunie 1941. Din cei aproximativ
220.000 de evrei care trăiau în Republica Lituania în iunie 1941, aproape toți au fost complet anihilați în timpul Holocaustului. Comunitatea
număra aproximativ 4.000 de persoane la sfârșitul anului 2009.

Potrivit Sondajului Eurobarometru 2005, 49% dintre cetățenii lituanieni au răspuns că „cred că există un Dumnezeu”, 36% au răspuns că „cred că
există un fel de spirit sau forță vitală”, iar 12% au spus că „nu cred că există nici un fel de spirit, dumnezeu, sau forță vitală”.

Educație

Prima școală atestată documentar în Lituania a fost înființată în anul 1387, la Catedrala Vilnius(d). Rețeaua școlară a fost influențată de creștinarea
Lituaniei(d). În Evul Mediu au fost prezente mai multe tipuri de școli în Lituania – școli de pe lângă catedrale, unde elevii se pregăteau pentru
preoție; școlile parohiale, care ofereau educație elementară; și școli de casă dedicate educării copiilor nobilimii lituaniene(d). Înainte de

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania 17/28
24.05.2020 Lituania - Wikipedia

înființarea Universității din Vilnius(d) în anul 1579, lituanienii ce doreau să facă studii superioare mergeau la
universități din orașe străine, între care Cracovia, Praga, Leipzig. În perioada interbelică, la Kaunas s-a
înființat o universitate națională(d) – Universitatea Vytautas Magnus(d).

Ministerul Educației și Științei al Republicii Lituania(d) propune politici și obiective educaționale naționale.
Acestea sunt trimise la Seimas pentru ratificare. Legile guvernează strategia educațională pe termen lung,
împreună cu legile generale privind standardele pentru învățământ superior, formare profesională, drept și
științe, educația adulților și educația specială. Administratorii județeni, municipali și fondatorii de școli
(inclusiv organizații non-guvernamentale, organizații religioase, persoane fizice) sunt responsabile pentru
implementarea acestor politici. Prin Constituție, sunt obligatorii zece ani de studiu formal într-o instituție de
învățământ până la vârsta de 16 ani.

14,7% din bugetul de stat pe 2014 a fost alocat pentru cheltuielile de educație. Școlile primare și secundare
primesc finanțare de la stat prin intermediul administrațiilor municipale sau județene. Constituția Republicii
Lituania garantează gratuitatea învățământului superior pentru studenții considerați „buni”, numărul acestor
studenți fluctuând de-a lungul ultimului deceniu, în 2014 fiind scutiți de plata taxelor de studiu 53,5% din
studenți. Universitatea din Vilnius(d), una
dintre cele mai vechi universități din
Banca Mondială consideră că rata de alfabetizare a lituanianilor de cel puțin 15 ani este 100% [73] și, potrivit Europa Centrală și de Est
Eurostat, Lituania se află în fruntea clasamentului țărilor din UE la ponderea persoanelor cu studii cel puțin
medii (93,3%).[74] În 2012, 34% din populația cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani aveau studii superioare;
59,1% au finalizat învățământul secundar superior și educația post-secundară (non-terțiară).[75] Conform Invest
in Lithuania, Lituania are de două ori mai mulți oameni cu studii superioare decât media UE-15, proporția fiind
cea mai mare din zona Mării Baltice. De asemenea, 90% dintre lituanieni vorbesc cel puțin o limbă străină și
jumătate din populație vorbește două limbi străine, în special rusa și engleza.[76]

Ca și cu alte țări Baltice, în special Letonia, volumul mare de absolvenți de învățământ superior din țară,
împreună cu rata înaltă de vorbire a limbilor străine, contribuie la un brain drain al persoanelor educate. Mulți
lituanieni au ales să emigreze în căutarea de salarii mari și de studii în toată Europa. De la aderarea la Uniunea Școala
Europeană în 2004, populația Lituaniei a scăzut cu aproximativ 180.000 de locuitori.[77][78] Elementară Raudonė(d) situată în
Castelul Raudonė(d)
În 2008 erau 15 universități publice în Lituania, 6 instituții private, 16 colegii publice, și 11 colegii private.
Universitatea din Vilnius(d) este una dintre cele mai vechi universități din Europa de Nord(d) și cea mai mare
universitate din Lituania(d). Universitatea Tehnică Kaunas(d) este cea mai mare universitate tehnică din Statele Baltice și a doua universitate ca
mărime din Lituania. Alte universități sunt Universitatea Lituaniană de Științe ale Sănătății(d), Academia Lituaniană de Muzică și Teatru(d),
Universitatea Lituaniană de Științe ale Educației(d), Universitatea Vytautas Magnus(d), Universitatea Mykolas Romeris(d), Academia Lituaniană de

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania 18/28
24.05.2020 Lituania - Wikipedia

Educație Fizică(d), Universitatea Tehnică Gediminas din Vilnius(d), Academia Militară General Jonas Zemaitis a Lituaniei(d), Universitatea din
Klaipėda(d), Academia Veterinară a Lituaniei(d), Universitatea Lituaniană de Agricultură(d), Universitatea din Šiauliai(d), Academia de Artă din
Vilnius(d), și Universitatea Internațională LCC(d).

Cultura

Limba lituaniană

Limba lituaniană (lietuvių kalba) este limbă oficială de stat a Lituaniei și este recunoscută ca una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene. Există
aproximativ 2,96 de milioane de nativi vorbitori limba lituaniană în Lituania și aproximativ 0,2 milioane în străinătate.

Lituania este o limbă baltică, strâns înrudită cu letona, deși ele nu sunt reciproc inteligibile. Este scris într-o versiune adaptată a alfabetului latin(d).
Lituaniana este considerată a fi cea mai conservatoare din punct de vedere lingvistic dintre limbile indo-europene vorbite actualmente, ea păstrând
multe caracteristici ale proto-indo-europenei.

Literatura

Există o mare cantitate de literatură lituaniană (în sensul de literatură publicată în Lituania) în limba latină, principala
limbă academică din Evul Mediu. Edictele regelui lituanian Mindaugas constituie primul exemplu de literatură de acest
gen. Scrisorile lui Gediminas(d) sunt un alt important patrimoniu de scriere latină originară din Lituania.

Opere literare în limba lituaniană au început să fie publicate pentru prima dată în secolul al XVI-lea. În 1547 Martynas
Mažvydas(d) a compilat și a publicat prima carte tipărită în lituaniană, Simple Cuvinte de Catehism, operă ce
marchează începutul literaturii lituaniene tipărite. El a fost urmat de Mikalojus Daukša(d) cu Katechizmas. În secolele
al XVI-lea și al XVII-lea, la fel ca în toată Europa Creștină, literatura lituaniană era preponderent de factură religioasă.

Evoluția literaturii lituaniene vechi (secolele al XIV-lea-al XVIII-lea) se termină cu Kristijonas Donelaitis, unul dintre
cei mai importanți autori din Epoca Iluminismului. Poezia lui Donelaitis, Anotimpurile(d), este un reper al literaturii
lituaniene de ficțiune.
Prima carte tipărită în
(d) lituaniană, Catehismul lui
Cu un amestec de clasicism, sentimentalism și romantism, literatura lituaniană din prima jumătate a secolului al
XIX-lea este reprezentată de Maironis, Antanas Baranauskas, Simonas Daukantas(d) și Simonas Stanevičius(d). În Martynas Mažvydas(d)
(1547, Königsberg)
perioada în care Lituania a fost anexată de Imperiul Țarist în secolul al XIX-lea, au fost interzisă tipărirea de materiale

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania 19/28
24.05.2020 Lituania - Wikipedia

în lituaniană(d), ceea ce a dus la formarea mișcării Knygnešiai(d) (contrabandiștii de carte). Această mișcare este considerată a fi motivul pentru care
limba și literatura lituaniană au supraviețuit până astăzi.

Literatura lituaniană a secolului al XX-lea este reprezentată de Juozas Tumas-Vaižgantas(d), Antanas Vienuolis(d), Bernardas Brazdžionis(d),
Vytautas Mačernis și Justinas Marcinkevičius.

Artă și muzee

Muzeul de Artă al Lituaniei a fost fondat în 1933 și este cel mai mare muzeu de conservare și expunere a operelor de
artă din Lituania.[79] Printre alte muzee importante se numără Muzeul Chihlimbarului din Palanga, unde mare parte
din colecție este formată din piese de chihlimbar.

Muzica

Muzica populară lituaniană aparține ramurii muzicale baltice, care este legată de cultura neolitică a ceramicii
cordate(d). În zonele locuite de lituanieni se întâlnesc două culturi instrumentale: cea a instrumentelor cu coarde
(kanklių(d)) și cea a instrumentelor de suflat. Muzica populară lituaniană este arhaică, și este folosită în principal
pentru scopuri rituale, și conține elemente ale credințelor păgâne. Există trei vechi stiluri de cântec în Lituania, legate
de regiunile etnografice: monofonia(d), heterofonia și polifonia. Genurile de cântec popular sunt: Sutartinės, cântece de
nuntă, cântece de luptă și istorice, cântece ale anotimpurilor și cântece rituale și de muncă.
Jonas Mekas(d) este
(d)
Mikalojus Konstantinas Čiurlionis este cel mai renumit pictor și compozitor lituanian. În scurta sa viață, el a creat considerat părintele
aproximativ 200 de piese muzicale. Lucrările sale au avut o influență profundă asupra culturii lituaniene moderne. cinematografiei de
Poemele sale simfonice În Pădure (Miške) și Marea (Jūra) au fost interpretate doar postum(d). Asteroidul 2420 avangardă din Statele Unite
Čiurlionis, identificat în 1975 a fost botezat după el. Muzeul Național de Artă M. K. Čiurlionis(d) se află în Kaunas, ca și
singurul muzeu militar, Muzeul de Război Vytautas cel Mare(d).

Vytautas Miškinis(d) (născut în 1954) este un profesor, compozitor și director al celebrului cor de băieți lituanian Ąžuoliukas(d). El este foarte popular
în Lituania și în străinătate; a scris peste 400 de lucrări laice și aproximativ 160 religioase.

În Lituania, muzica corală este foarte importantă. Vilnius este singurul oraș cu trei coruri laureate (Brevis, Jauna Muzika și Corul Conservatorului)
la Marele Premiu European de Cântec Coral(d). Există o îndelungată tradiție a Festivalului Cântecului și Dansului Lituanian (Dainų Šventė). Prima
ediție a avut loc la Kaunas în 1924. Din 1990, festivalul a fost organizat la fiecare patru ani și adună circa 30.000 de cântăreți și dansatori de muzică
populară de la diferite niveluri profesionale și grupe de vârstă din întreaga țară. În 2008, Festivalul de Cântecului și Dansului Lituanian, împreună
cu versiunile sale letonă(d) și estonă(d) a fost înscris în lista UNESCO a Capodoperelor Patrimoniului Oral și Imaterial al Umanității(d).
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania 20/28
24.05.2020 Lituania - Wikipedia

Marijonas Mikutavičius(d) este renumit pentru crearea imnului sportiv neoficial al Lituaniei, "Trys milijonai" (în traducere, trei milioane).[80]

Bucătăria

Bucătăria lituaniană cuprinde produse adaptate la clima nordică și umedă a Lituaniei: orz, cartofi, secară,
sfeclă(d), verdețuri, fructe de pădure și ciuperci(d) sunt cultivate pe plan local, și produsele lactate sunt unul
dintre specialitățile sale. Deoarece are același climat și aceleași practici agricole cu Europa de Nord, bucătăria
lituaniană are unele similitudini cu cea scandinavă(d). Cu toate acestea, ea are propriile sale caracteristici
distinctive, care s-au format printr-o varietate de influențe în evoluția lungă și dificilă a istoriei.

Din cauza istoriei lor comune, lituanienii, polonezii și evreii așkenazi au în comun mai multe feluri de mâncare
și de băutură, anume, versiuni similare de: colțunași (koldūnai, kreplach sau pierogi), gogoși spurgos (pączki),
Cepelinai, un fel de mâncare pe
și clătite blynai (Blini(d)). Tradițiile germane(d) au influențat și ele bucătăria lituaniană, introducând carnea de bază de aluat
porc și feluri de mâncare cu cartofi, cum ar fi budinca de cartofi (kugelis sau kugel) și cârnații cu cartofi din cartofi, caracteristic bucătăriei
(vėdarai), precum și tortul-pom baroc cunoscut sub numele de Šakotis. Cele mai exotice din toate influențele lituaniene(d)
sunt cele ale bucătăriei orientale (Karaite), în Lituania fiind populare felurile de mâncare kibinai și čeburekai.
Tortul Napoleon a fost introdus în timpul trecerii lui Napoleon prin Lituania în secolul al XIX-lea.

Sport

Baschetul este sportul național al Lituaniei. Echipa națională de baschet a avut importante succese în
concursurile internaționale de baschet, după ce a câștigat Campionatul European de Baschet în trei rânduri
(1937(d), 1939(d) și 2003(d)), precum și un total de 8 medalii la Eurobasket, Campionatele Mondiale(d) și Jocurile
Olimpice. Lituania a găzduit Eurobasket în 1939 și 2011. Echipa de baschet istorică BC Žalgiris(d) din Kaunas a
câștigat Euroliga de baschet în 1999. Lituania a produs și o serie de jucători din NBA, între care jucătorii incluși
în Naismith Memorial Basketball Hall of Fame(d) Arvydas Sabonis(d) și Šarūnas Marčiulionis(d)[81] și actualii
jucători din NBA Donatas Motiejūnas(d), Jonas Valančiūnas(d), Domantas Sabonis(d) și Mindaugas
Kuzminskas(d).
Echipa națională de baschet
(d)
Lituania a câștigat un total de 21 de medalii la Jocurile Olimpice , între care 6 medalii de aur la atletism, masculin a Lituaniei(d) este pe locul
pentatlon modern, tir și natație. Mulți alți lituanieni au câștigat medalii olimpice reprezentând Uniunea 3 la nivel mondial în Clasamentul
FIBA(d).
Sovietică. Aruncătorul de disc Virgilijus Alekna(d) este cel mai de succes sportiv olimpic al Lituaniei
independente, câștigând medalii de aur la Olimpiadele de la Sydney 2000 și Atena 2004, precum și o medalie
de bronz la Olimpiada de la Beijing 2008 și numeroase medalii la Campionatele Mondiale. Mai recent, medalia de aur câștigată de înotătoarea de 15
ani Rūta Meilutytė(d) la Jocurile Olimpice de Vară din 2012 de la Londra a produs o creștere a popularității acestui sport în Lituania.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania 21/28
24.05.2020 Lituania - Wikipedia

Lituania a produs sportivi remarcabili la atletism, pentatlon modern, ciclism pe

șosea și în velodrom, șah, canotaj(d), acrobații aeriene(d), strongman(d), lupte, box,
arte martiale mixte(d), Kyokushin Karate și alte sporturi.

Câteva sportivi lituanieni sportivi au găsit succesul în sporturile de iarnă, deși

infrastructura de sporturi de iarnă este puțin dezvoltată, existând câteva patinoare
și pârtii de schi, între care Snow Arena(d), prima pârtie de schi de interior din Țările
Baltice.
Snow Arena(d) din Druskininkai

Clasamentele internaționale
Următoarele sunt pozițiile Lituaniei în clasamentele internaționale alcătuite de institute de cercetare și fundații,
incluzând și producția economică și diverși indicatorii compoziți.
Înotătoarea Rūta
Indice Loc Țări examinate
Meilutytė(d) –
Indicele Dezvoltării Umane pentru 2015 37 187
campioană olimpică,
(d) 37 163
mondială multiplă și Indicele Global Al Păcii 2016
(d) 31 150
europeană(d) IDU ajustat pentru inegalitate 2015
Indicele de Percepție a Corupției 2015 32 175
(d) 15 167
Indicele Libertății Economice 2015
(d) 35 207
Indicele Globalizării 2015
(d) 34 45
Privacy International 2007
Indicele Libertății Presei de la Reporteri Fără Frontiere în 2016 35 180
(d) 31 148
Indicele Pregătirii pentru Rețea 2015
(d) 41 142
Indicele Prosperității Legatum 2015
(d) 26 70
Indicele EF Competenței la Limba Engleză 2015
(d) 29 160
Indicele de Performanță în Logistică 2016

Patrimoniu mondial
Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Lituania:

Centrul vechi istoric din Vilnius (1994)

Istmul Curonian (2000)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania 22/28
24.05.2020 Lituania - Wikipedia

Situl arheologic de la Kernavė (2004)

Arcul geodezic Struve (pe teritoriul Lituaniei) (2005)

Vezi și
Județele Lituaniei
Villa Lituania

Note
8. ^ „The Roads to Independence” (https://web.archive.org/web/201105
1. ^ Gyventojų skaičius . Požymiai: statistiniai rodikliai ir mėnuo (http://d 12014106/http://www.liw.lt/archive_vid.php?shid=1211283347&id=12
b1.stat.gov.lt/statbank/selectvarval/saveselections.asp?MainTable=M 11283055). Lithuania in the World. 16 (2). 2008. ISSN 1392-0901 (htt
3010101&PLanguage=0&TableStyle=&Buttons=&PXSId=7743&IQY= ps://www.worldcat.org/issn/1392-0901). Arhivat din original (http://ww
&TC=&ST=ST&rvar0=&rvar1=&rvar2=&rvar3=&rvar4=&rvar5=&rvar6
w.liw.lt/archive_vid.php?shid=1211283347&id=1211283055) la 12
=&rvar7=&rvar8=&rvar9=&rvar10=&rvar11=&rvar12=&rvar13=&rvar1 mai 2011.
4=). Departamentul de Statistică(d). Accesat la 27 septembrie 2011.
9. ^ „Kauno tvirtovės istorija” (http://tvirtove.kaunas.lt/) (în lituaniană).
2. ^ a b c d „Lituania” (http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2011/01/w Gintaras Česonis. 2004. Accesat în 12 iunie 2008.
eodata/weorept.aspx?sy=2008&ey=2011&scsm=1&ssd=1&sort=coun 10. ^ Herbermann, Charles, ed. (1913). „Lithuanians in the United
try&ds=.&br=1&c=946&s=NGDPD%2CNGDPDPC%2CPPPGDP%2 States”. Catholic Encyclopedia. New York: Robert Appleton
CPPPPC%2CLP&grp=0&a=&pr.x=43&pr.y=0). Fondul Monetar Company.
Internațional. Accesat în 4 mai 2011.
11. ^ Ineta Žiemele, ed. (2002). Baltic Yearbook of International Law
3. ^ lt Tomas Baranauskas. Lietuvos karalystei – 750 (http://www.vor (2001) (https://books.google.com/?id=iGLp7QEelbIC&pg=PA2). 1.
uta.lt/lietuvos-karalystei-%E2%80%93-750/). 2001. p. 2. ISBN 978-90-411-1736-6.
4. ^ Thomas Lane (2001). Lithuania: Stepping Westward (https://books. 12. ^ Richard J. Krickus (iunie 1997). „Democratization in Lithuania”. În
google.com/?id=fecMC0LXU-sC&printsec=frontcover). Routledge. K. Dawisha and B. Parrott. The Consolidation of Democracy in East-
pp. ix, xxi. ISBN 0-415-26731-5. Central Europe (https://books.google.com/?id=NRkpNovMd_cC&lpg=
5. ^ The New Encyclopædia Britannica v. 17 (1998) p. 545 PA29). p. 293. ISBN 978-0-521-59938-2.
6. ^ Rick Fawn (2003). Ideology and national identity in post-communist 13. ^ a b c d Buttar, Prit. Between Giants. ISBN 9781780961637.
foreign policies (https://books.google.com/books?id=SBtYrTANgvUC
14. ^ „Lithuania: Back to the Future” (http://www.travel-earth.com/lithuani
&pg=PA186). Psychology Press. pp. 186–. ISBN 978-0-7146-5517-8.
a/). Travel-earth.com. 1 mai 2004. Accesat în 5 iunie 2011.
7. ^ Stone, Daniel. The Polish–Lithuanian State: 1386–1795. University
15. ^ Küng, Andres (13 aprilie 1999). „Communism and Crimes against
of Washington Press, 2001. p. 63
Humanity in the Baltic states” (https://web.archive.org/web/20010301
223347/http://www.rel.ee/eng/communism_crimes.htm). Arhivat din
original (http://www.rel.ee/eng/communism_crimes.htm) la 1 martie
2001. „A Report to the Jarl Hjalmarson Foundation seminar”
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania 23/28
24.05.2020
16. ^ „US Department of State Bureau of Public Affairs” (http://www.stat
e.gov/r/pa/ei/bgn/5379.htm). State.gov. august 2006. Accesat în 25
aprilie 2010.
17. ^ Bill Keller (14 ianuarie 1991). „Soviet crackdown; Soviet loyalists in
charge after attack in Lithuania; 13 dead; curfew is imposed” (http://w
ww.nytimes.com/1991/01/14/world/soviet-crackdown-soviet-loyalists-
charge-after-attack-lithuania-13-dead-curfew.html?pagewanted=all).
New York Times. Accesat în 18 decembrie 2009.
18. ^ „On This Day 13 January 1991: Bloodshed at Lithuanian TV
station” (http://news.bbc.co.uk/onthisday/hi/dates/stories/january/13/n
ewsid_4059000/4059959.stm). BBC News. 13 ianuarie 1991.
Accesat în 13 septembrie 2011.
19. ^ Krickus(1997), p. 344.
20. ^ Jan S. Krogh. „Other Places of Interest: Central Europe” (http://geo
site.jankrogh.com/other.htm). Accesat în 31 decembrie 2011.
21. ^ "Assessment of Climate Change for the Baltic Sea Basin – The
BACC Project – 22–23 May 2006, Göteborg, Sweden" (http://www.ba
ltex-research.eu/BACC/events/goteborg/Poster_2_1.pdf) (PDF).
22. ^ G. Sakalauskiene and G. Ignatavicius (2003).
23. ^ „Ekstremalūs reiškiniai (Extreme Phenomena)” (http://www.meteo.l
t/klim_ekstr_reisk.php). meteo.lt. Accesat în 13 aprilie 2015.
24. ^ „Rekordiškai šilta Rugsėjo Pirmoji (Warmest 1 September on
record)” (https://web.archive.org/20150907075956/http://meteo.lt/nauj
iena.php?id=696). meteo.lt. 2 septembrie 2015. Arhivat din original (h
ttp://meteo.lt/naujiena.php?id=696) la 7 septembrie 2015. Accesat în
7 septembrie 2015.
25. ^ „Weatherbase: Historical Weather for Lithuania” (http://www.weathe
rbase.com/weather/city.php3?c=LT&name=Lithuania). Weatherbase.
Accesat în 22 februarie 2013.
26. ^ a b (Lithuanian) Nuo 1991 m. iki šiol paskelbtų referendumų
rezultatai (https://www3.lrs.lt/docs2/QKVXRGNF.DOC), Microsoft
Word Document, Seimas.
27. ^ Lietuvos Respublikos Konstitucinio Teismo nutarimas dėl Lietuvos
Respublikos Seimo 1996.
28. ^ "Lithuania gets first woman leader" (http://news.bbc.co.uk/2/hi/euro
pe/8054053.stm).
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania
Lituania - Wikipedia
29. ^ (Lithuanian) (Republic of Lithuania Annul Law on County
Governing) (https://www3.lrs.lt/pls/inter3/dokpaieska.showdoc_l?p_id
=349513), Seimas law database, 7 July 2009, Law no.
30. ^ (Lithuanian) Justinas Vanagas, Seimo Seimas įteisino tiesioginius
merų rinkimus (https://www.delfi.lt/news/daily/lithuania/seimas-iteisino
-tiesioginius-meru-rinkimus.d?id=65139619), Delfi.lt, 26 June 2014.
31. ^ (Lithuanian) Lietuvos Respublikos vietos savivaldos įstatymo
pakeitimo įstatymas (https://www3.lrs.lt/pls/inter2/dokpaieska.showdo
c_l?p_id=146527), Seimas law database, 12 October 2000, Law no.
32. ^ (Lithuanian) Indrė Makaraitytė, Europos Sąjungos pinigai kaimo
neišgelbės (https://www.delfi.lt/archive/article.php?id=5663231),
Atgimimas, Delfi.lt, 16 December 2004.
33. ^ Baltic Development Forum (http://www.bdforum.org/).
34. ^ Chad, Chile, Lithuania, Nigeria and Saudi Arabia elected to serve
on UN Security Council (http://www.un.org/apps/news/story.asp?New
sID=46277&Cr=security+council&Cr1=#.UmFPr1OWDtk)
35. ^ Personnel size in 1998–2009 (http://www.kam.lt/en/human_resourc
e_policy_1062/facts_and_figures.html) Ministry of National Defence
36. ^ "Conscription notices to be sent to 37,000 men in Lithuania" (http
s://en.delfi.lt/lithuania/defence/conscription-notices-to-be-sent-to-370
00-men-in-lithuania.d?id=67940028).
37. ^ "Lietuvos dalyvavimas tarptautinėse operacijose" (http://kariuomen
e.kam.lt/download/65839/atnaujintas%20factsheet'as%20apie%20t
o%202014%2007.pdf) (PDF). 10 July 2014.
38. ^ (Lithuanian) In remembrance (http://kariuomene.kam.lt/en/internati
onal_operations_1446/in_remembrance.html).
39. ^ Vilnius, Lithuania | Global locations|Barclays GRB (http://www.lifeint
echnology.co.uk/global-locations/vilnius-lithuania/).
40. ^ Western Union opens centre in Vilnius (http://www.alfa.lt/straipsnis/
11255175/Western.Union.opens.centre.in.Vilnius=2011-05-06_09-2
2/).
41. ^ Lithuanian Innovation Strategy for 2010–2020 (http://www.ukmin.lt/l
t/veikla/veiklos_sritys/ino/LIS_ENG.doc).
42. ^ Deloitte Central Europe Top 500, 2012 (http://vz.lt/article/2012/9/12/
500-didziausiu-vidurio-europos-bendroviu-ir-12-lietuviu).
24/28
24.05.2020
43. ^ "Lietuviškas internetas – sparčiausias pasaulyje" (http://www.vtv.lt/n
aujienos/interneto-naujienos/lietuviskas-internetas-sparciausias-pasa
ulyje-2.html) (in Lithuanian). 8 April 2009.
44. ^ "Speedtest.net – The global Internet speed test for bandwidth
throughput and VoIP performance" (https://web.archive.org/web/2007
0304111710/http://speedtest.net/global.php).
45. ^ Winners and losers emerge in Europe’s race to a fibre future (http://
www.ftthcouncil.eu/documents/PressReleases/2013/PR2013_EU_Ra
nking_FINAL.pdf).
46. ^ shortsea.lt (http://www.shortsea.lt/index.php/pagrindinis_meniu/nau
jienos/klaipedos_ir_kitu_baltijos_juros_rytines_pakrantes_uostu_krov
os_apzvalga__m_sausiogruodzio_men_/1201) Archived (https://web.
archive.org/web/20131019182532/http://www.shortsea.lt/index.php/p
agrindinis_meniu/naujienos/klaipedos_ir_kitu_baltijos_juros_rytines_
pakrantes_uostu_krovos_apzvalga__m_sausiogruodzio_men_/1201)
19 October 2013 at the Wayback Machine
47. ^ "Electricity Market in the Baltic Countries" (https://web.archive.org/
web/20090303223324/http://events.le.lt/uploads/File/20060126/Electr
icity%20markets%20in%20BalticStates_Jank.ppt).
48. ^ „The Lithuanian Airports Have Presented the Results for the Year
2016: the Number of Passengers Has Surged to Record Levels of
4.8 Million” (http://www.vilnius-airport.lt/en/news/?id=1930281). 12
ianuarie 2017. Accesat în 24 ianuarie 2017.
49. ^ „Lithuania's Energy Sector Development Trends” (http://www.lsta.lt/
files/seminarai/2015-04-09_Ryga/03.-ey-bus-2015-rokas-masiulis.pd
f) (PDF). Lsta.lt. p. 2. Accesat în 7 aprilie 2018.
50. ^ „National Energy Independence Strategy” (https://gamyba.le.lt/site
s/default/files/media/dynamic/files/481/nationalenergyindependencest
rategy.pdf) (PDF). Gamyba.le.lt. Accesat în 13 aprilie 2018.
51. ^ Andrei Ozharovsky, Maria Kaminskaya and Charles Digges (12
ianuarie 2010). „Lithuania shuts down Soviet-era NPP, but being a
nuclear-free nation is still under question” (https://web.archive.org/we
b/20100423155352/http://www.bellona.org/articles/articles_2010/igna
lina_shut_down). Bellona.org. Arhivat din original (http://www.bellona.
org/articles/articles_2010/ignalina_shut_down) la 23 aprilie 2010.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania
Lituania - Wikipedia
52. ^ „Nuclear Power in Lithuania – Lithuanian Nuclear Energy – World
Nuclear Association” (http://www.world-nuclear.org/info/Country-Profil
es/Countries-G-N/Lithuania/). World-nuclear.org. Accesat în 18
octombrie 2018.
53. ^ „Kruonio hidroakumuliacinė elektrinė > Veikla” (https://web.archive.
org/web/20120928033447/http://www.kruoniohae.lt/lt/main/activity).
28 septembrie 2012. Arhivat din original (http://www.kruoniohae.lt/lt/m
ain/activity) la 28 septembrie 2012. Accesat în 18 octombrie 2018.
54. ^ „Elektros gamybos ir vartojimo balanso duomenys” (http://www.litgri
d.eu/index.php/energetikos-sistema/elektros-energetikos-sistemos-inf
ormacija/elektros-gamybos-ir-vartojimo-balanso-duomenys/2287).
55. ^ „Annual Report on Electricity and Natural Gas Markets of the
Republic of Lithuania to the European Commission” (https://www.cee
r.eu/documents/104400/3736793/C16_NR_Lithuania-EN.pdf/1c379f3
4-4e09-7311-e715-5974e45eab3f). Accesat în 19 martie 2018.
56. ^ „Lithuania becomes first ex-Soviet state to buy US natural gas” (htt
ps://www.ft.com/content/33113758-8680-11e7-8bb1-5ba57d47eff7).
FT.COM (în lituaniană). Accesat în 26 martie 2018.
57. ^ „Lithuania breaks Gazprom's monopoly by signing first LNG deal”
(https://www.euractiv.com/section/energy/news/lithuania-breaks-gazp
rom-s-monopoly-by-signing-first-lng-deal/). Euractiv.com (în
lituaniană). Accesat în 26 martie 2018.
58. ^ „Klaipėda LNG terminal Factsheet” (http://enmin.lrv.lt/uploads/enmi
n/documents/files/EN_Versija/Activities/Activity_benchmarks/Strategi
c_projects/Liquefied_natural_gas_terminal_in_Klaip%C4%97da/LNG
_factsheet_EN.pdf) (PDF). Ministry of Energy of the Republic of
Lithuania. 27 octombrie 2014. Accesat în 19 martie 2018.
59. ^ „Klaipėda LNG Terminal one year on – independence or
responsibility?” (http://www.lrt.lt/en/news-in-english/29/119304/klaipe
da-lng-terminal-one-year-on-independence-or-responsibility). Lrt.lt.
11 noiembrie 2015. Accesat în 19 martie 2018.
60. ^ „Questions and answers on the synchronisation of the Baltic States'
electricity networks with the continental European network (CEN)” (ht
tp://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-18-4285_en.htm). 28 iunie
2018. Accesat în 27 iulie 2018.
25/28
24.05.2020
61. ^ „File:Table 1-Share of renewables in gross inland energy
consumption 2016.png – Statistics Explained” (https://web.archive.or
g/web/20180326100659/http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explai
ned/index.php/File:Table_1-Share_of_renewables_in_gross_inland_e
nergy_consumption_2016.png). 26 martie 2018. Arhivat din original
(http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/File:Table
_1-Share_of_renewables_in_gross_inland_energy_consumption_20
16.png) la 26 martie 2018.
62. ^ Dalia Kasperavičiūtė and Vaidutis Kučinskas (2004).
63. ^ D Kasperaviciūte, V Kucinskas and M Stoneking (2004).
64. ^ "Field Listing: Median age" (https://www.cia.gov/library/publications/
the-world-factbook/fields/2177.html).
65. ^ http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/table.do?
tab=table&plugin=1&language=en&pcode=tps00018
66. ^ http://w3.unece.org/pxweb/Dialog/Saveshow.asp?lang=1
67. ^ "The inhabitants" (https://web.archive.org/web/20071219181605/htt
p://www.visaginas.lt/town/inhabit?lang=en).
68. ^ "Lithuanian Security and Foreign Policy" (https://web.archive.org/20
110511053329/http://www.tspmi.vu.lt/files/mprojektai/finallithsecpaper
galutinis.pdf) (PDF).
69. ^ "Population at the beginning of the year by ethnicity" (http://db1.sta
t.gov.lt/statbank/selectvarval/saveselections.asp?MainTable=M30102
15&PLanguage=1&TableStyle=&Buttons=&PXSId=3236&IQY=&TC=
&ST=ST&rvar0=&rvar1=&rvar2=&rvar3=&rvar4=&rvar5=&rvar6=&rva
r7=&rvar8=&rvar9=&rvar10=&rvar11=&rvar12=&rvar13=&rvar14=).
70. ^ The Lithuanian Tatars (http://www.eki.ee/books/redbook/lithuanian_
tatars.shtml) article in The Red Book of the Peoples of the Russian
Empire
71. ^ https://www.cia.gov/library/publications/the-world-
factbook/geos/lh.html
Lectură suplimentară
The Road to the European Union: Estonia, Latvia, and Lithuania, Jacques Rupnik, Vello Pettai, Jan Zielonka, Manchester University Press;
Distributed exclusively in the USA by Palgrave, 2003
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania
Lituania - Wikipedia
72. ^ Statistics Lithuania — Population at the beginning of the year by
city / town and year (http://osp.stat.gov.lt/en/statistiniu-rodikliu-analiz
e?portletFormName=visualization&hash=73c1a737-2e38-4d0d-b308-
e1f70c17da20=)
73. ^ "Upper secondary education in EU" (http://epp.eurostat.ec.europa.
eu/tgm/table.do?tab=table&plugin=1&language=en&pcode=tps0006
5).
74. ^ "Official Lithuanian Statistics Portal" (http://osp.stat.gov.lt/statistiniu-
rodikliu-analize?id=1329&status=A).
75. ^ "Invest in Lithuania" (http://www.investlithuania.com/en/why-invest/t
alent-pool).
76. ^ "Tarptautinė migracija – Rodiklių duomenų bazėje" (http://db1.stat.g
ov.lt/statbank/selectvarval/saveselections.asp?MainTable=M3020102
&PLanguage=0&TableStyle=&Buttons=&PXSId=6282&IQY=&TC=&S
T=ST&rvar0=&rvar1=&rvar2=&rvar3=&rvar4=&rvar5=&rvar6=&rvar7=
&rvar8=&rvar9=&rvar10=&rvar11=&rvar12=&rvar13=&rvar14=.Lithua
nian).
77. ^ "Baltic brain drain hits hardest in Lithuania" (http://rt.com/news/lithu
ania-exodus-unemployment-youth/).
78. ^ "Lithuania, Academic Career Structure" (http://www.eui.eu/Program
mesAndFellowships/AcademicCareersObservatory/AcademicCareer
sbyCountry/Lithuania.aspx).
79. ^ Marijonas Mikutavičius – Trys milijonai (https://www.youtube.com/w
atch?v=fmmg3Wl86kQ) on YouTube
80. ^ http://www.hoophall.com/hall-of-famers-index/
81. ^ Žiemos sportas Lietuvoje – podukros vietoje (http://kauno.diena.lt/n
aujienos/sveikata/sveikata/ziemos-sportas-lietuvoje-podukros-vietoje-
674533#.VRUtQaM1jct)
26/28
24.05.2020 Lituania - Wikipedia

Legături externe
Administrație

Președintele Lituaniei (http://www.president.lt/en) — site-ul oficial al președintelui Republicii Lituania

Parlamentul Lituaniei (https://www3.lrs.lt/pls/inter/w5_home.home?p_kalb_id=2) — site-ul oficial al parlamentului lituanian
Guvernul Lituaniei (http://www.lrv.lt/en) — site-ul oficial al guvernului lituanian
Șeful de stat și membrii guvernului (https://www.cia.gov/library/publications/world-leaders-1/world-leaders-l/lithuania.html)
Statistics Lithuania (http://www.stat.gov.lt/en/) — site-ul oficial al Departamentului de Statistică

Informații generale

Lituania sărbătorește Ziua Statului (http://www.amosnews.ro/arhiva/lituania-sarbatoreste-ziua-statului-06-07-2011), 6 iulie 2011, Amos News

6 Iunie - Lituania sărbătorește Ziua Statului (http://www.amosnews.ro/arhiva/6-iunie-lituania-sarbatoreste-ziua-statului-06-06-2010), 6 iunie
2010, Amos News
16 februarie: Ziua Națională a Lituaniei (http://www.amosnews.ro/arhiva/16-februarie-ziua-nationala-lituaniei-16-02-2007), 16 februarie 2007,
Aura-Clara Marinescu, Amos News
Lituania (https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/lh.html) la The World Factbook
Lituania (http://ucblibraries.colorado.edu/govpubs/for/lithuania.htm) la UCB Libraries GovPubs
Lituania (https://www.curlie.org/Regional/Europe/Lithuania/) pe Curlie

Atlasul Wikimedia pentru Lituania

Reportaje

Lituania – fost tărâm al castelelor de lemn (http://travel.descopera.ro/9577081-Lituania-fost-taram-al-castelelor-de-lemn), 29 aprilie 2012,

Andrada Fiscutean, Descoperă - Travel
Lituania, țara cu unele gusturi nemaiîntâlnite (http://www.adevarul.ro/actualitate/travel/Lituania-tara_cu_unele_gusturi_nemaiintalnite_0_740326
251.html), 21 iulie 2012, Ciprian Enea, Adevărul

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Lituania&oldid=12894426

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania 27/28
24.05.2020 Lituania - Wikipedia

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 3 iunie 2019, ora 20:57.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania 28/28