Preistorie și antichitate[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Preistoria pe teritoriul României.

Statuetele de la Hamangia: 11 cm, Muzeul Național de Istorie a României.

Teritoriul de astăzi al României a fost locuit începând cu circa acum 40.000 de ani,
în paleoliticul superior, când popoarele aparținând culturii arheologice aurignaciene au sosit în
estul Europei din Orientul Apropiat: în Peștera cu Oase din zona Anina au fost găsite astfel unele
dintre cele mai vechi rămășițe ale oamenilor moderni găsite în Europa.[1][2] Fosilele, provenind de
la trei indivizi (numiți de cercetători „Oase 1”, „Oase 2” și „Oase 3”), au fost datate la o vechime
de 35.000 de ani, sau 40.500 folosind date calibrate.[3]
Epoca pietrei este reprezentată prin descoperiri arheologice pe tot cuprinsul țării. În neolitic, pe
teritoriul țării era răspândită cultura Cucuteni, o civilizație care a reprezentat apogeul popoarelor
ce trăiau înainte de venirea triburilor indo-europene. Peste triburile de agricultori sedentari de la
sfârșitul neoliticului, au venit triburi de păstori din stepele nord-pontice, care sunt presupuse
neamuri indo-europene.[4]
Ipoteza prezenței hominizilor pe pământul românesc este sprijinită de unele descoperiri de
pe Valea Dârjovului, unde s-au găsit de curând unelte de prund și așchii tăioase lucrate din
cremene. La Dârjov s-au găsit și câteva toporașe de mână lucrate din bolovani de silex și cuarțit,
prin tehnica de cioplire bifacială, caracteristică culturii abbevilliene.[5]
La mijlocul mileniului al VII-lea î.Hr. în SE Europei societatea omenească cunoștea profunde
transformări. Un nou mod de viață aducea achiziții fundamentale pentru civilizația europeană:
agricultură, arhitectură, meșteșuguri, practici funerare. Unul dintre cele mai spectaculoase
aspecte ale noii societăți îl reprezintă apariția plasticii concretizată într-o diversitate de statuete
antropomorfe și zoomorfe. Acestea sunt probabil materializări ale unei complexe vieți spirituale,
ale sacrului.[6] Astfel, pe teritoriul României s-au găsit urme ale unor civilizații vechi, printre care
și Hamangia. Aceasta a fost o cultură a neoliticului mijlociu din Balcani a cărei evoluție se
plasează în a doua jumătate a mileniului VI î.Hr. Ea s-a dezvoltat în Dobrogea, sud-
estul Munteniei și nord-estul Bulgariei, fiind originară din nord-estul Mediteranei și aparținând unui
curent cultural care cuprinde și culturile Vinča, Dudești și Karanovo.[7] Simboluri ale acestei culturi
sunt Gînditorii descoperiți în 1956 de Nicolae Hartuchi, într-o necropolă de la Cernavodă se află
acum în Muzeul Național de Istorie a României.[8]