Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ordinul “Skull & Bones” a fost înfiinţat la Colegiul Yale din New Haven, Connecticut, în anul 1832. El este cel mai vechi
şi cel mai prestigios dintre cele şapte societăţi secrete de la Yale. Printre celelalte sunt: “Scroll & Key” (“Sulul şi cheia”),
“Book & Snake” (“Cartea şi şarpele”), “Wolf’s Head” (“Capul de lup”), “Eliahu” şi “Berzelius”. Aceste grupuri servesc ca
bază de recrutare a tinerilor destinaţi unor cariere în guvern, justiţie, finanţe şi în alte sectoare influente ale vieţii
americane. “Skull & Bones” este elita elitelor din aceste societăţi secrete. Doar “Scroll & Key” mai poate revendica o
influenţă, aproape egală, asupra societăţii americane din ultimii 160 de ani.
Spre deosebire de fraternităţile greceşti din multe alte campusuri universitare, “Skull & Bones” şi societăţile secrete
similare acestuia există exclusiv la Yale. El nu este o parte a oricărei alte asociaţii publice pe plan naţional. Celelalte
colegii de elită din Liga Ivy – Harvard şi Princeton – au societăţi secrete exclusive, similare. În plus, chiar şi printre
aceste puţine universităţi, societăţile secrete de la Yale – în frunte cu “Skull & Bones” sunt de neconcurat cu privire la
influenţa lor asupra afacerilor politice americane.
Societatea secretă “Skull & Bones” de la Yale are o asociere conspirativă cu alte două
societăţi care au fost înfiinţate în alte două locuri. Numărul “322”, care apare sub
craniul şi oasele încrucişate de pe emblema ordinului, se crede că indică anul înfiinţării
acestuia –1832 – şi faptul că el este a doua lojă în cadrul unui sistem internaţional.
După unele explicaţii, loja purtând nr. 1 se află în Germania, iar loja cu nr. 3 este
situată la un alt colegiu american.
De la înfiinţarea sa, “Skull & Bones” a iniţiat doar circa 1.200 de membri. În orice
moment, sunt în viaţă 600 de membri ai Ordinului. Acest număr mic subliniază teribila
concentrare de putere în mâinile membrilor săi. Dacă membrii “Skull & Bones” ar trebui
să aleagă un Salon al celebrităţilor malefice dintre propriile sale rânduri, unele dintre
ele a căror nume ar trebui să fie în vârful listei, ar fi:
• Alphonso Taft, membru fondator al Ordinului, Secretar de Război în timpul preşedintelui Rutherford B. Hayes (1876-
1880).
• William Howard Taft, singura persoană care a fost şi Preşedinte şi Judecător-şef la Curtea Supremă a Statelor Unite.
• Henry Lewis Stimson, partener la firma de avocaţi “Root and Stimson” de pe Wall Street, Secretar de Război în timpul
preşedintelui Taft (1908-1912), Guvernator General al Filipinelor (1926-1929), Secretar de Stat în timpul preşedintelui
Herbert Hoover (1929-1933) şi Secretar de Război în timpul preşedinţilor Franklin Delano Roosevelt şi Harry S.
Trumann (1940-1946).
• Averell Harriman, bancher de investiţii la Brown Brothers Harriman, director al Programului de împrumut-închiriere în
Departamentul de Stat al SUA (1941-1942), Ambasador SUA în Uniunea Sovietică (1943-1946), Guvernator al New
York-ului, subsecretar de Stat pentru Asia (1961-1963) şi trimis secret prezidenţial la conducătorii sovietici: Stalin,
Hruşciov, Brejnev şi Andropov.
• Robert Lovett, partener la firma Brown Brothers Harriman, Secretar adjunct de Război al aerului (1941-1945),
Secretar locţiitor al Apărării, Secretar al Apărării (1950), membru de frunte al Consiliului pentru Relaţii Externe din New
York.
• Harold Stanley, bancher de investiţii, fondator al firmei Morgan Stanley.
• Robert A. Taft, Senator al SUA (1938-1950).
• Prescott Bush, bancher de investiţii şi partener la firma Brown Brothers Harriman, Senator al SUA de Connecticut,
tatăl lui George Herbert Walker Bush.
• George Herbert Walker Bush, Congresman al SUA (1964-1970), Preşedinte al Comitetului Naţional Republican,
Ambasador al Statelor Unite la Naţiunile Unite, prima legătură diplomatică americană în Republica Populară Chineză,
Director al CIA (1975-1977), Vice-preşedinte al Statelor Unite (1980-1988), Preşedinte al Statelor Unite (1988-1992).
• John Thomas Daniels, agro-industrialist, fondatorul lui Archer Daniels Midland.
• Hugh Wilson, funcţionar al serviciului extern, Consilier în Japonia (1911-1921), Ministru al SUA în Elveţia (1924-
1927), Secretar de Stat adjunct special (1939-1941), Oficiul Serviciilor Strategice (1941-1945).
Membrii Ordinului “Skull & Bones”, fideli convingerii lor ferme de “confuzie constructivă”
au acceptat să apară o serie de relatări contradictorii, în mod intenţionat, referitoare la
originile şi istoria fraternităţii lor secrete. Potrivit uneia dintre versiuni, Ordinul a
provenit dintr-o grupare francmasonică engleză sau scoţiană înfiinţată prima dată la All
Souls College al Universităţii Oxford în cursul secolului XVII. O altă versiune a istoriei
“Skull & Bones” este aceea că s-a desprins din societăţile secrete “naţionaliste”
germane de la începutul secolului XIX. Cea de-a treia explicaţie ar fi că “Skull & Bones”
este singura instituţie americană care a adoptat câteva dintre ritualurile
francmasoneriei europene, adaptând însă aceste ritualuri şi credinţe într-o formă nouă.
Prin sponsorizarea realizată de familiile Baring şi Rotschild, numeroase familii de frunte din Noua Anglie – unele dintre
acestea situându-se de partea Marii Britanii în timpul Revoluţiei americane – au fost introduse în comerţul cu opiu, ca
asociaţi secundari. Aceste familii de comercianţi posedau flote de corăbii cu pânze şi au devenit, în multe cazuri, fabulos
de bogate ca rezultat al asocierii lor cu Compania Britanică a Indiilor de Est. Printre aceste familii cheie din Noua Anglie
se numărau nume precum: Cabot, Coolidge, Forbes, Higginson, Lodge, Lowell, Perkins şi Russell.
Aceste familii de comercianţi din Noua Anglie au înfiinţat “United Fruit Company” şi “Bank of Boston”. Familiile
fondatoare ale Ordinului “Skull & Bones” includeau şi familiile Russell şi Perkins. Oricum, de-a lungul mai multor
generaţii, toate aceste familii s-au înrudit prin căsătorii şi au devenit, ca rezultat, o grupare cu o putere tot mai extinsă.
William Huntington Russell a incorporat “Skull & Bones” sub denumirea de “Russell Trust Association”. În secolul XX,
“Russell Trust Association” înscria ca adresă a sa sediul central din New York al firmei “Brown Brothers Harriman”.
Russell a fost şeful de promoţie de la Yale în 1833. El şi camarazii săi din “Skull & Bones” se considerau pe ei însuşi ca o
elită specială faţă de elitele comercial-bancare şi de “pelerinii puritani” din Yale. Ei au preluat convingerile coloniştilor
Noii Anglii timpurii, cum că au fost “aleşi de Dumnezeu” şi predestinaţi a cârmui America.
Într-un lung articol din 1977, publicat în revista “Esquire”, Rosenbaum afirmă că sediul “Skull & Bones” din campusul
Yale găzduieşte vestigii din colecţia privată de argintărie a lui Hitler. În pofida posibilelor prejudecăţi personale în aceste
două evaluări ale istoriei Ordinul “Skull & Bones”, trebuie să fie recunoscut faptul că membrii societăţii au urmărit – de-
a lungul generaţiilor – unificarea unui mic grup de familii din Noua Anglie prin căsătorii şi apoi şi-au sponsorizat băieţii
şi nepoţii să intre în Ordin. Acest mod de creştere tinde întotdeauna să producă vederi înguste şi prejudicii faţă de cei
din afară, ceea ce poate fi o serioasă insuficienţă cu deosebire la indivizii răspunzători pentru trasarea mersului unei
naţiuni aşa de puternice, cum sunt Statele Unite.
Se poate documenta, prin compararea arborilor genealogici ai familiilor membrilor timpurii ai Ordinului, că azi avem un
grup de bază format din 20-30 de familii care formează nucleul Ordinului. Majoritatea sunt familii puritane de spiţă
veche, care au sosit în America de Nord chiar la începutul colonizărilor din secolul XVII. Printre aceste familii
proeminente se află: Whitney, Lord, Phelps, Wadsworth, Allen, Bundy, Adams, Stimson, Taft, Gilman şi Perkins. Un al
doilea grup de familii din miezul “Skull & Bones” a câştigat averi fabuloase în secolele XVIII şi XIX, câştigându-şi astfel
ceremonia de trecere în elita Noii Anglii, chiar dacă ne gândim că ei nu s-au aflat printre primii colonişti. Familiile “Skull
& Bones” conducătoare din această a doua categorie sunt: Harriman, Rockefeller, Payne, Davison, Pillsbury şi
Weyerhauser.
Unor familii de bancheri evrei care au venit din Germania în Statele Unite în cursul
secolelor XVII şi XIX li s-a acordat, până la urmă, un acces limitat în sanctuarele
interioare ale WASP (White Anglo Saxon Protestant). Câteva dintre ele, ca de exemplu,
familiile Schiff, Warburg, Guggenheim şi Meyer, au fost desemnate neoficial ca
intermediari între WASP-ii din Noua Anglie şi verii lor din Londra. Aceasta s-a realizat cu
deosebire după ce influenta familie Rotschild a înlocuit grupul anglican Baring,
operaţiune considerată drept cea mai importantă intrigă financiară din City-ul Londrei.
Câteva dintre aceste familii de evrei germani au fost absorbite aşa de puternic în WASP
sau în societatea anglicană, încât au fost şi convertite de la iudaism la protestantism şi,
treptat, ele au fost ostracizate din aristocraţia evreiască.
INIŢIEREA ŞI RITUALUL
Pentru a fi iniţiat în Ordinul “Skull & Bones” se realizează un ritual de selecţie, denumit “tapping” (străpungere). El este
adus la îndeplinire de către 15 studenţi din cursul superior al Universităţii Yale, care formează grupul curent de membri
ai societăţii secrete. Ei selectează 15 studenţi din cursul inferior, pentru a deveni Bonesmen-i în anul următor. Sub
aspect istoric, “Skull & Bones” ţine în afara rândurilor sale negrii, evreii şi alţii ne-WASP. În cursul ultimilor 30 de ani,
au fost totuşi selectaţi ocazional pentru asociere şi membri din aceste grupuri. Astfel, în cele mai recente liste de iniţiaţi
ai Ordinului, există un student la Yale cu un prenume evreiesc şi chiar unul cu un
nume chinezesc. Rosenbaum afirmă că, în anii recenţi, Ordinul a înscris în rândurile
sale chiar şi membri ai grupurilor pentru drepturile homosexualilor din campus.
A doua ordalie este natura. Vânătoarea în terenurile din Noua Anglie, călătoria în locuri îndepărtate ca Africa, junglele
Americii de Sud sau chiar în deşerturile americane, sunt condiţii pentru admiterea în rândurile de elită spartană ale
Ordinului.
A treia dintre ordalii este războiul. Experienţa de luptă în timp de război este considerată a avea o semnificaţie specială
pentru un Bonesman, care se vede pe sine însuşi ca o elită a castei luptătorilor WASP-ului din Noua Anglie. Mulţi
Bonesmen-i din Yale ai generaţiei preşedintelui George Bush, ca urmare a declanşării celui de-al II-lea război mondial,
au trecut direct din şcolile preparatorii în serviciul militar, înaintea intrării lor la Yale. Pentru majoritatea Bonesmen-ilor,
serviciul militar preferat a fost – din punct de vedere istoric – marina SUA (U.S. Navy). În timpul celui de-al II-lea
război mondial, Corpul aerian naval a fost unul din traseele deosebit de importante pentru viitorii iniţiaţi Bones. În timp
de pace, participarea la Yale în instruirea militară a ofiţerilor este de dorit, dar nu este esenţială. Angajamentul de a
intra, după absolvire, într-o unitate militară este considerat favorabil selectării candidatului.
După selectarea formală a următorului grup de viitori Bonesmen-i, se face o invitaţie urmată de ceremonia de iniţiere
formală. La început, cei 15 studenţi din cursul superior, care sunt membri ai Ordinului, selectează grupul de studenţi din
cursul inferior care urmează să fie “străpunşi” pentru “Skull & Bones”. Un grup de Bonesmen-i pornesc spre dormitorul
candidatului. Ajunşi la uşa acestuia, o izbesc zgomotos. Când viitorul membru deschide uşa, Bonesman-ul îl bate pe
umăr şi strigă: “Skull & Bones: Do you accept?” (“Skull & Bones: Acceptaţi?”). Dacă acceptă, candidatului i se
înmânează un mesaj înfăşurat cu o panglică neagră, sigilat cu ceară neagră, cu emblema “craniu şi oase” şi cu 322 –
numărul mistic al Bones-ilor. Mesajul stabileşte timpul şi locul în care candidatul trebuie să vină pentru iniţiere.
Candidaţii sunt instruiţi să nu poarte obiecte metalice asupra lor.
Conform unui document “Skull & Bones” din 1940, ceremonia de iniţiere implică astfel de “ceremonii”: “Om nou aşezat
în sicriu – purtat în partea centrală a clădirii. Om nou ridicat în slăvi şi renăscut în societate. Scos din sicriu şi primind
robele cu simboluri pe ele. Un os având înscris pe el numele său este azvârlit pe o grămadă de oase la începutul fiecărei
adunări.”
Înăuntrul criptei “Skull & Bones”, cunoscută de asemenea sub numele de “the Tomb” (mormântul) şi la care se fac
referinţe ca fiind “camera sacră” cu numărul 322, pe peretele curbat, în jurul arcadei de la intrare este înscris în
germană: “Cine a fost nebunul, cine a fost înţeleptul, cerşetorul sau regele? Săraci sau bogaţi, cu toţii sunt la fel în faţa
morţii!”
Unele din misterele şi confuzia ce înconjoară aceste simboluri şi ritualuri oculte sunt
intenţionat întreţinute de către Ordin însăşi. Printre principiile care au fost predate
membrilor societăţii secrete de la Yale este valoarea ambiguităţii şi a disimulării. Aceste
valori nu au fost predate ca o parte a unei qvasi-religii, pur mistice sau oculte. Ele au
fost predate ca instrumente valabile a fi aplicate de către Bonesmen-i când ei părăsesc
mediul izolat al campusului de la Yale şi devin funcţionari ai guvernului, ai comunităţilor
informative, ai sectorului militar sau privat.
Pentru iniţiaţii Ordinului, întrebarea: “De ce sunt folosite ambiguitatea şi disimularea în scopul înfăptuirii de <bine> sau
de <rău>?” este de o importanţă secundară. Disimularea şi ambiguitatea sunt instrumente esenţiale pentru mânuirea
puterii. Manipularea eficientă a puterii este unul dintre scopurile supreme ale fiecărui Bonesman. Legăturile secrete
construite pe durata cursului superior de către Bonesmen-i, ca membri activi ai Ordinului, sunt menţinute pe toată
durata vieţii. Ele îl leagă pe fiecare Bonesman de fiecare alt iniţiat şi în mod deosebit de acei iniţiaţi care au devenit
membri ai Ordinului în acelaşi an.
În felul acesta, fiecare membru “Skull & Bones” este, în realitate şi în termeni practici, o parte a unui mic grup de elită
format din tineri absolvenţi ai Yale, cei mai mulţi din familiile bogate şi proeminente WASP, care intră în lumea politică,
a afacerilor, finanţelor, spionajului sau educaţiei şi unde vor începe să-şi lase amprenta lor nefastă şi satanică în lume.