Cyberbullying-ul, reprezintă o formă a hărțuirii tradiționale, manifestată însă, la nivel

informatic, prin intermediul Internetului și a altor tehnologii moderne. Termenul de

Cyberbullying nici măcar nu a existat cu un deceniu în urmă, însă problema a devenit astăzi
una des întâlnită și discutată. Specialistul canadian în educație, Bill Belsey, a fost cel care a
lansat acest termen, definindu-l astfel: ”Cyberbullying-ul implică utilizarea tehnologiilor
informaţionale şi comunicaţionale pentru a sprijini un comportament deliberat, repetat şi ostil,
desfăşurat de către un individ sau un grup, care este destinat să aducă prejudicii altor
persoane” [ CITATION Bel05 \l 1048 ]

Cyberbullyingul a apărut în același timp cu internetul care a devenit cunoscut în 1990, dar a
devenit foarte folosit la începutul aniilor 2000, urmat de creșterea numărului de utilizatori ai
siteurilor de rețele sociale. Acestea facilitează bullyingul electronic, elimină granițele fizice,
oferă posibilitatea anonimatului făcând gestionarea fenomenului mai dificilă.(Netzley, 2014, p
14)

Cyberbullyingul poate să aibă loc prin mesaje text, fotografii/poze sau videoclipuri;
apeluri telefonice, emailuri, camera de chat, mesagerie instant sau siteuri web. (Smith et al.,
2008) După tipul de comportament sunt identificate șapte categorii de cyberbullying: flaming,
hărțuire, cyberstalking, outing și trickery, denigrare și excludere. (Willard, 2005)

Cyberbullyingul este o problemă care crește o dată cu accesul copiilor și tinerilor la

internet; potrivit studiului EU Kids Online, 46% dintre copiii români cu vârste între 9-16 ani,
care au participat la chestionar au un profil pe o rețea de socializare, totodată patru din zece
copii români au raportat că au fost hărțuiți online sau offline. (Livingstone, Haddon, &
Görzig, 2011) Părinții, profesorii, specialiștii și toți cei implicați în educația și viața copiilor ar
trebui informați despre cyberbullying cu scopul de a-l preveni, aceștia ar trebui să poată rupe
trioul: agresor, victimă și martor/martori și să acționeze pentru a rezolva problema.

Amplificarea fenomenului de comunicare pe internet a adus cu sine multe beneficii societății,

dar a avut însă unele consecințe negative, demne de luat în calcul. România ocupă locul 3 în
topul mondial, din punctul de vedere al vitezei de descărcare și locul 10 din cel al vitezei de
încărcare pe internet.

Însă, în același timp, este clasată pe primul loc în Europa raportat la hărțuirea pe internet, în
fiecare an sute de copii fiind supuși abuzurilor emoționale în mediul virtual.

În studiul realizat anul trecut de către “Salvați copiii România” proporție de 54% dintre copiii
cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani afirmă că au fost afectați emoțional sau jigniți în spațiul
virtual. Totodată, 43% dintre ei admit că au văzut sau primit mesaje cu caracter sexual, 61%
simțindu-se inconfortabil ca urmare a ceva văzut pe internet. Aproape jumătate dintre copiii
care au avut acces la mesaje cu conținut sexual spun că le-a fost trimis personal un astfel de
mesaj și aproape 20% că li s-a cerut o fotografie sau o înregistrare video în care să își arate
părțile intime. De remarcat este că în acest ultim caz, ponderea fetelor care spun că li s-a cerut
acest lucru este semnificativ mai ridicată decât cea a băieților.

Un alt studiu, realizat de organizația Salvați Copiii în septembrie 2012, în România, pe 600 de
copii cu vârste cuprinse între 7 și 18 ani și 600 de părinți, sub numele "Studiul privind
utilizarea internetului în familie" arată că 86,2 la sută dintre copii spun că folosesc internetul
zilnic, iar 87% dintre ei au cont pe FaceBook.Dintre cei prezenţi pe o reţea de socializare,
29% au profiluri publice.

Un studiu publicat de Bitdefender arată că patru din cinci adolescenți cu vârsta sub 18 ani din
România spun că au fost ținta hărțuirilor în mediul online. Două treimi dintre cei hărțuiți nu
au povestit nimănui despre incident, tinerii invocând motive precum teama, lipsa de încredere
că ar putea schimba ceva sau faptul că nu au crezut că e necesar să implice și alte persoane,
deși au fost afectați în mod direct de incident.

Cele mai populare rețele de socializare unde are loc fenomenul de cyberbullying sunt
Facebook, Messenger și, la mare distanță, Instagram, iar mijloacele de propagare a
fenomenului cel mai des folosite sunt mesajele de amenințare și cele negative primite în
canalul privat, urmate de comentarii negative la fotografii și furt de identitate.

Potrivit studiului, 65% dintre tineri admit că au fost direct marcați de hărțuirea suferită online
și au observat inclusiv schimbări comportamentale involuntare ce au urmat agresiunii. Cei
mai mulți afirmă că incidentele de acest fel le-au scăzut încrederea în sine și i-au determinat
să se izoleze de ceilalți. Mai puțini, dar nu de neglijat, sunt cei care au afirmat că au intrat în
depresie (20%) sau au compensat lipsa prietenilor din mediul online prin consum de alcool
sau droguri (5%).

Mai mult, 84% dintre respondenți spun că au asistat la un astfel de atac, fără să fie agresori
sau victime, însă doar 36% au intervenit în conflictul dintre cele două părți. Deși majoritatea
ar fi dorit să ia partea celui hărțuit, cei mai mulți devin indiferenți sau chiar agresori de teama
de a nu fi atacați la rândul lor și, deci, transformați în victime.

Furtul identității, cel mai frecvent în cazul copiilor și mai rar la adulți și apoi răspândirea
zvonurilor răutăcioase sau mincinoase care îl pot afecta pe acesta, este una dintre metodele de
hărțuire întâlnită în mod frecvent. Alte tactici sunt:furtul identității și expedierea mesajelor
răutăcioase, asociate cu o fotografie falsificată, postarea informațiilor dăunătoare pe bloguri
sau site-uri, votarea pe internet în numele altcuiva prin furtul identității.
Belsey, B. (2005). Cyberbullying: An emerging threat to the “always on” generation

Willard, N. (2005). An Educator ’ s Guide to Cyberbullying and Cyberthreats.

Netzley, P. D. (2014). How Serious a Problem Is Cyberbullying? RefereePoint Press, Inc.
Livingstone, S., Haddon, L. (2009) Kids Online: Opportunities and risks for children, The
Policy Press

Velicu, A. (2014) "Bullying-ul online şi offline: victime versus agresori", Revista Română de

Sociologie, nr. 1-2, p. 19–36

https://www.bitdefender.ro/news/80-dintre-adolescenti-au-fost-hartuiti-pe-internet-aspectul-fizic-
pasiunile-si-situatia-materiala-principalele-motive-3393.html

http://www.lse.ac.uk/media@lse/research/EUKidsOnline/EU%20Kids
%20III/Reports/PerspectivesReport.pdf

https://rria.ici.ro/wp-content/uploads/2019/07/5_articol_Vevera_Albescu.pdf

https://www.salvaticopiii.ro/sci-ro/files/b2/b24a57b7-c22a-4c32-b57f-e8d7066f01a2.pdf

https://www.zf.ro/zf-consultanta/implicatiile-legale-ale-amenintarilor-si-injuriilor-pe-retelele-
desocializare-si-in-mediul-online-12902655

https://www.stopbullying.gov/

http://cyberbullying.org/

https://www.desprecopii.com/info-id-16379-nm-Hartuirea-virtuala-a-copilului-o-
problemacontemporana-de-parenting.htm

https://www.kaspersky.com/safe-kids