1.

Transdisciplinaritatea

1.1. Noțiuni generale

Transdisciplinaritatea este descrisă ca o formă de întrepătrundere a mai multor discipline
şi de coordonare a cercetărilor, astfel încât să poată conduce în timp la apariţia unui nou areal de
cunoaştere.
Conceptul de transdisciplinaritate desemnează o nouă abordare a învăţării şcolare,
centrată nu pe materii, teme sau subiecte, ci dincolo de acestea. Transcederea disciplinelor nu
înseamnă ignorarea sau eludarea conţinutului lor informaţional , se propune o schimbare a
accentului de pe materiile de învăţat pe nevoile şi interesele cognitive ale elevilor. Astfel
disciplinele nu mai sunt valorificate ca scop în sine, ci sunt furnizoare de situaţii şi de experienţe
de învăţare-formare.
Transdisciplinaritatea reprezintă integrarea selectivă a unor teme, concepte, principii,
conţinuturi cu un înalt grad de generalitate corespunzătoare unor domenii ştiinţifice de sinteză
care se pot aborda cu metodologii şi în situaţii concepute corelat. Se doreşte culegerea şi
vehicularea informaţiei, formarea capacităţilor de muncă intelectuală, a comportamentelor de tip
interpersonal.
În proiectarea activităţilor transdisciplinare se stabilesc şi se analizează finalităţile,
obiectivul-cadru transdisciplinar şi cel al disciplinelor implicate, se prelucrează sub forma
obiectivelor de referinţă prin ordonarea, echilibrarea, adaptarea şi operaţionalizarea lor. Este
necesară stabilirea conţinuturilor esenţializate şi restructurate, apoi se aleg strategiile specifice,
timpul util de aplicare, modalităţile de evaluare şi alte acţiuni anticipate. O cerinţă necesară este
ca sistemul informaţional să realizeze coerenţa între elementele sale, să adapteze situaţiile de
învăţare la cerinţele educaţionale, să ofere posibilitatea afirmării personalităţii elevului.
Câteva argumente pentru a integra activităţile transdisciplinare în programul activităţilor
zilnice sunt:
- traversează barierele disciplinelor, aducând aspecte ale curriculumului în asociaţii
semnificative, concentrate pe arii tematice mai largi;
- în cadrul acestor activităţi învăţarea devine un proiect al elevului, îndrumat, orientat,
animat de către cadrul didactic care este managerul unor situaţii de învăţare;
- crearea unui mediu cu o largă varietate de stimuli şi condiţii face învăţarea interesantă,
stimulativă, semnificativă şi o consolidează;
 - predarea şi învăţarea reflectă lumea reală;
- participarea elevilor se realizează pe tot parcursul activităţilor desfăşurate, fundamentate
pe principiul învăţării prin acţiune practică cu finalitate reală;
- activităţile transdisciplinare sunt în opoziţie cu instruirea verbalistă şi livrescă;
- accentul cade pe activitatea de grup şi nu pe cea cu întreaga clasă;
- cadrul didactic trebuie să renunţe la stilul de lucru fragmentat, în care lecţiile se
desfăşoară una după alta cu distinsţii clare între ele, ca şi cum nu ar face parte din acelaşi proces
şi să adopte o temă de interes pentru elevi, care transcede graniţele diferitelor discipline,
organizând cunoaşterea ca un tot unitar, închegat;
- abordarea realităţii se face printr-un demers global, graniţele dintre discipline topindu-se
într-un scenariu unitar, de cele mai multe ori ciclice, în cadrul cărora tema se lasă investigată cu
mijloacele diferitelor domenii de cunoaştere;
- obiective ale mai multor discipline planificate în cursul săptămânii sunt atinse în cadrul
unor scenarii/activităţi zilnice care includ fragmentele din disciplinele respective sub un singur
generic; unităţile de învăţare ale disciplinelor se ,,topesc''în cadrul conturat de temele activităţilor
transdisciplinare.
Transdisciplinaritatea fundamentează învăţarea pe realitate, favorizează viziunea globală,
transferul cunoştinţelor în contexte diverse, dar introdusă excesiv, prezintă pericolul acumulării
de lacune, al lipsei de rigoare şi de profunzime în cunoaştere.
1.2.Sisteme de învăţământ bazate pe transdisciplinaritate
Sistemul de învăţământ finlandez, recunoscut ca fiind cel mai bun din lume, va cunoaşte
în următorii ani una dintre cele mai radicale reforme prin care materii clasice precum matematica
sau istoria vor fi eliminate şi înlocuite cu studiul unor teme sau fenomene. Promotorii acestei idei
spun că schimbarea reprezintă de fapt o adaptare a educaţiei la felul în care a evoluat lumea în
care trăim, în condiţiile în care pentru finlandezi principala menire a şcolii este de a-i pregăti pe
copii pentru viitor.
Cu un sistem de învăţământ în care 93% dintre absolvenţii de liceu promovează examenul
de bacalaureat, în care peste 65% dintre liceeni ajung la facultate şi în care doar 10% dintre cei
care îşi doresc să devină profesori ajung la catedră, Finlanda adaptează educaţia la realităţile
lumii în care trăim.

2
 Astfel, în anii următori, în orarul elevilor din Finlanda nu vor mai apărea materii precum
literatură, geografie, matematică sau istorie, ci teme sau fenomene. De exemplu, un adolescent
care urmează cursurile unei şcoli profesionale ar putea urma lecţii pentru a deveni ospătar care
vor include elemente de matematică, comunicare şi scris, precum şi limbi străine pentru a-i putea
servi şi pe clienţii străini. Pe de altă parte, elevii de la liceele teoretice vor aborda teme ample
cum este, de exemplu, Uniunea Europeană, care va combina elemente de economie, istorie (a
ţărilor membre), limbi străine şi geografie.      
Înlocuirea materiilor clasice nu este însă singura modificare. Reforma vizează şi
“desfiinţarea” sălii de clasă tradiţionale în care elevii stau în bănci pasivi, ascultându-şi profesorii
şi aşteptând să li se pună întrebări. În anii următori se va pune în practică o abordare care pune
mai mult accent pe colaborarea dintre profesori şi copii, care vor lucra în grupuri mici pentru a
rezolva diverse probleme prin care îşi vor îmbunătăţii abilităţile de comunicare. 
Să devii profesor în Finlanda nu este deloc uşor. Doar 10% dintre cei care îşi doresc acest
lucru reşeşesc să ajungă la catedră. Unul dintre principiile sistemului de învăţământ finlandez este
pregătirea foarte bună a cadrelor didactice.
Cum arată o oră de curs într-o şcoală în care se predă după noua metodă
Este o oră de limba engleză, dar pe tablă este o hartă a Europei continentale. Elevii trebuie
să potrivească condiţiile meteorologice cu ţările de pe tablă. De exemplu, astăzi este soare în
Finlanda, dar ceaţă în Danemarca. Prin această activitate, copiii combină limba engleză cu
geografia.
“Vrem ca elevii să înveţe într-o atmosferă sigură, fericită şi relaxată”, spune directorul unei şcoli
din Helsinki .
Argumente pro și contra privind metodele sistemului de învățământ finlandez
Există păreri conform cărora fiecare domeniu are o logică internă care nu se poate
fragmenta. În fiecare domeniu cunoştinţele au apărut atunci când a fost nevoie de ele, combinând
creativ cunoştinţe existente. Cursurile care combină cunoştinţele şi încearcă să producă idei noi
cu valoare vin pe terenul unor cunoştinţe existente. Aceste păreri concluzionează deci că
experimentul finlandez încearcă un lucru imposibil: să introducă cunoştinţe din domenii diverse
acolo unde ele sunt necesare şi rezultatele elevilor vor fi slabe.
Formula de succes a unui sistem de învăţământ eficient

3
 Rezultatele elevilor din Finlanda – locul 3 la testele PISA la care au participat 65 de ţări,
rată de promovare a examenului de bacalaureat de peste 90%, peste 65% dintre absolvenţii de
liceu merg la facultate – vorbesc de la sine despre un sistem eficient de învăţământ de la care
toate statele europene, inclusiv România, vor să înveţe.
Curricula naţională este mai degrabă orientativă,relaţia dintre profesori şi elevi se bazează
pe comunicare deschisă şi pe colaborare. Orele de curs sunt puţine, scurte (45 de minute) şi
eficiente, iar temele pentru acasă nu depăşesc 30 de minute. Elevii pot alege, încă din şcoala
primară, materii opţionale în funcţie de aptitudinile şi pasiunile lor. 

2.Abordarea practică a modulelor de specialitate

Unul dintre obiectivele fundamentale ale învățământului tehnic și profesional se referă la

îmbunătățirea nivelului de calificare a elevilor, in vederea obtinerii unei calificari complete si
actuale, in conformitate cu cerintele pietei muncii. Pe termen lung se vor crea astfel oportunitati
sporite de integrare in munca a tinerilor care urmeaza o forma de calificare.

2.1.Metode bazate pe acţiune (metode practice)

Metode de acţiune efectivă - constau în instruirea elevilor prin efectuarea repetată şi
sistematică a acţiunii sau operaţiei cu scopul formării priceperilor şi deprinderilor, a abilităţilor de
învăţare şi a algoritmilor de rezolvare.
În cadrul disciplinelor tehnice,principalele metode de învăţământ din acest grup se referă
la:
- efectuarea de exerciţii şi aplicaţii tehnice; analiza (studiul) de caz;
- efectuarea de lucrări individuale sau în grup.
Exemple:
 Exerciţiul-se utilizează pentru:
- înţelegerea noţiunilor, regulilor, principiilor şi teoriilor învăţării;
- dezvoltarea operaţiilor mentale şi construirea lor în structuri operaţionale;
- sporirea capacităţii operatorii a cunoştinţelor;
- dezvoltarea unor capacităţi şi aptitudini intelectuale şi fizice, a unor calităţi morale şi
trăsături de voinţă şi caracter;

4
 - înlăturarea deprinderilor incorecte.
Efectuarea de exerciţii se realizează prin mai multe modalităţi : pentru formare de
deprinderi (de rezolvare, de execuţie, de comunicare, de analiză ). Exemple: operaţii matematice;
exerciţii de desenat, de proiectare; mânuirea de aparate, dispozitive, instrumente de măsură;
exerciţii pentru comunicare a termenilor tehnici; exerciţii pentru comunicare în limbajul grafic;
exerciţii specifice profilurilor de meserii.
 Studiul de caz –apropie instruirea de modelul vieţii, al activităţii practice sociale
sau productive. S-a impus ca una dintre cele mai active metode cu largi posibilităţi de rezolvare
în învăţământul liceal tehnic şi cel universitar politehnic şi economic.
Studiul de caz are ca scop analiza unuia sau mai multor cazuri particulare în urma cărora
se poate ajunge la concluzii generale, la formularea de soluţii, decizii, principii sau legi.
 Efectuarea de lucrări individuale
Elevii sunt stimulaţi să efectueze activităţi de laborator sau atelier. Se diferenţiază două
variante:
- efectuarea de lucrări practice: exerciţii de desen, confecţionare de produse, realizare de
machete funcţionale, etc ;
- efectuarea unor activităţi profesionale care se execută în cadrul orelor de practică în
producţie şi sunt specifice diferitelor meserii.
Aceasta metodă contribuie:
- la consolidarea şi aplicare cunoştinţelor în situaţii concrete;
- la formarea corectă a deprinderilor;
- la formarea şi consolidarea aptitudinilor;
- la cultivarea aptitudinilor profesionale;
Efectele pedagogice sporesc pe măsură ce creşte caracterul creator al exerciţiilor. Elevului
trebuie să i se asigure o mare varietate de exerciţii, pentru a înlătura monotonia.
Cerinţe de aplicare a metodei :
- tipurile de exerciţii trebuie să corespundă dezvoltării psihice a elevilor;
- pentru a se asigura automatizarea deprinderilor, exerciţiile trebuie să se desfăşoare într-
o succesiune didactică;
- efectuarea corectă a exerciţiilor presupune o dimensionare prealabilă;

5
 - pentru aplicarea metodei este nevoie de un mediu de instruire corespunzător ( cabinet,
laborator, atelier).
 Lucrul în grup
Prin specificul său această metodă presupune distribuirea elevilor pe grupuri, rezolvarea
sarcinilor didactice având loc prin discuţii reciproce între ei, prin confruntarea punctelor de
vedere, toate acestea desfăşurându-se pe fondul unor relaţii interpersonale ce se stabilesc între
membrii grupului respectiv.
Această metodă stimulează spiritul de cooperare şi competiţie între membrii unui grup sau
mai multor grupe de elevi. Aceste metode de efectuare a lucrărilor de laborator, practice,
individuale şi în grup au o valoare formativă şi pedagogică indiscutabilă deoarece :
- dezvoltă spiritul de observaţie şi gândirea elevilor; suscită imaginaţia şi curiozitatea
elevilor;
- formează deprinderea de a organiza şi urmări un experiment de laborator; formează
deprinderea de muncă individuală sau în colectiv;
- formează o serie de deprinderi practice la elevi;
- măresc interesul şi seriozitatea cu care elevii îşi desfăşoară activitatea.
Dintre metodele de acţiune simultană folosite la disciplinele de specialitate enumăr:
efectuarea de proiecte; instruirea prin jocuri didactice; instruirea pe simulatoare;

2.2.Proiect POSDRU „Stagii de practică pentru integrarea elevilor și studenților pe piața

muncii”, în colaborare cu IDRU
Liceul nostru are în acest sens un proiect în derulare-”Stagii de practică pentru
integrarea elevilor și studenților pe piața muncii.” Obiectivul proiectului este să stimuleze
motivația tinerilor pentru a se integra în societate, să stimuleze încrederea în sine și nevoia de a se
alătura unui grup profesional și social, să creeze premise pentru dezvoltarea unei cariere și sprijin
pentru tranziția de la școală la viața activă.

3.Aplicații –Teste de evaluare

3.1.Elaborarea unei probe de evaluare transdisciplinare

Am ales pentru elaborarea probei de evaluare transdisciplinare o probă de laborator pentru

evaluarea sumativă a unităţii de competenţă „Fire textile” de la Modulul II -„ Materii prime,

6
produse textile şi materiale auxiliare din textile-pielărie”. Modulul se studiază în clasa a XI-a , la
calificarea „Tehnician designer vestimentar.”
Unităţile de competenţă pentru abilităţile cheie precizate în Standardul de Pregătire
Profesională pentru nivelul trei - „Comunicare” , ,,Procesarea datelor numerice”, ,,Gândire critică
şi rezolvarea de probleme” , ,,Managementul relaţiilor interpersonale” se formează şi se
aprofundează la fiecare modul. În clasa a XI – a se formează abilităţile cheie corespunzătoare
unităţilor de competenţă:
 “Procesarea datelor numerice”;
 “Managementul relaţiilor interpersonale”.
Pentru unitatea de competenţă tehnică specializată 32.14.”Materii prime şi materiale
pentru industria textilă şi de pielărie”, având competenţele specifice:
32.14. 1. Analizează fibre textile;
32.14. 2. Analizează produse textile;
32.14. 3. Caracterizează materiile prime din pielărie;
32.14.4. Caracterizează materiale auxiliare,
am ales pentru evaluare competenţa ,,Analizează produse textile”. Aceasta va fi evaluată în cazul
probei de laborator împreună cu abilităţile cheie ,,Procesarea datelor numerice” şi
,,Managementul relaţiilor interpersonale” .
Aceste abilităţi cheie corespund profilului de formare al absolventului de învăţământ
liceal, filiera tehnologică, la care se vor atinge astfel:
- utilizarea de modalităţi de comunicare, într-o varietate de situaţii;
- utilizarea conceptelor şi a metodelor specifice diferitelor domenii ale cunoaşterii şi a
instrumentelor tehnologice, în vederea rezolvării de probleme în contexte şcolare, extraşcolare şi
profesionale;
- integrarea, participarea activă şi responsabilă la viaţa socială .
Modulul pentru care am elaborat proba practică are legături cu mai multe discipline
cuprinse în planul de învăţământ, după cum este reprezentată transdisciplinaritatea în figura de
mai jos.Din acest motiv, modulul a fost selectat în variantele anterioare de susţinere a examenului
de bacalaureat drept una dintre probele de susţinere a examenului.

1.Conţinuturi evaluate:

7
1.Identificarea naturii firului.
2.Structura chimică a fibrelor.
3.Determinarea fineţii firelor.
4.Proprietăţi chimice ale fibrelor. Comportarea la agenţi oxidanţi.

2.Transdisciplinaritate

BIOLOGIE:
mod de obţinere al
fibrei:de la plante,
animale
Subiectul 2

FIZICĂ:
multipli,
MATEMATICĂ
submultipli
calcule
Subiectul 3
Subiectul 3 Modul II

CHIMIE:
agenţi de albire,
coloranţi, polimeri
Subiectele 1, 4

3. Proba practică
Domeniul: Industrie textilă şi pielărie
Clasa a XI-a
Calificarea:Tehnician designer vestimentar
Modul II - „ Materii prime, produse textile şi materiale auxiliare din textile-pielărie”

Tema: Fire textile

8
Obiectivele evaluării:
 să identifice natura firelor utilizând diferite metode;
 să precizeze stuctura chimică a fibrelor în funcţie de natura acestora;
 să determine fineţea firelor prin metodele cunoscute;
 să albească fire textile utilizând substanţe oxidante corespunzătoare.

Grupa-Numele elevilor Nota acordată






 Toate subiectele sunt obligatorii.Punctajul se acordă conform baremului ataşat probei

practice.
 Timpul efectiv de lucru este de 50 minute.
 Activitatea se va desfăşura în cabinetul de specialitate.
 Resurse: fire şi fibre textile, pensete, surse de flacără, rigle, balanţe analitice, agenţi de
albire, pahare, microscoape.

Răspundeţi cerinţelor următoare, alegându-vă materialele, instrumentele şi aparatura

necesară, completând tabelul de mai jos. Aveţi la dispoziţie fire, fibre textile din care sunt
realizate firele şi 50 minute.
Veţi lucra în grupe de câte 4 elevi, în care vă veţi repartiza sarcinile. La expirarea
timpului, veţi alege un raportor al grupei care va prezenta rezultatele, precum şi contribuţia
fiecărui membru la rezolvarea sarcinilor de lucru.

1.a).Identificaţi natura firului utilizând metodele cunoscute de identificare:

-cu ajutorul microscopului;
-organoleptic;
- prin proba de ardere.

9
 b). Reprezentaţi aspectul la microscop al fibrei identificate, în secţiune longitudinală şi
transversală.

2.a). Precizaţi polimerul care stă la baza fibrei identificate la punctul precedent.
b).Precizaţi modul de obţinere al fibrei identificate.

3.a).Determinaţi fineţea firului, exprimată în Nm, având la dispoziţie riglă pentru măsurarea
lungimii şi balanţă analitică pentru cântărire.Veţi efectua câte trei determinări, apoi veţi calcula
valoarea medie a acestora. Pentru valoarea medie sunt admise toleranţe de + 5%.
b).Folosind relaţiile de transformare dintre indicii de exprimare a fineţii, exprimaţi fineţea
medie obţinută în Nm la subpunctul precedent în: tex, den şi dtex.

4.a).În funcţie de natura firului, identificată la punctul 1, alegeţi agentul de oxidare utilizat pentru
albirea firului. Aveţi la dispoziţie mai mulţi agenţi oxidanţi.
b).Realizaţi albirea firului, respectând parametrii de lucru specifici agentului de oxidare.

Item Răspuns
Miros Comportarea în Reziduu Fibră
1.a).Natura firului timpul arderii
după comportarea la
ardere

Secţiune longitudinală Secţiune transversală

1.b).Reprezentare
aspect la microscop
a fibrei din care este
realizat firul

Denumire polimer Formulă generală

2.a)Polimer de bază

2.b).modul de
obţinere al fibrei-
operaţii

10
 Nm1 Nm2 Nm3 Nm
3.a)Fineţea
exprimată în Nm

3.b)Fineţe Ttex
a Tden
exprimată
Tdtex
în:
4.a).Agent de
oxidare
4.b).Parametri de -temperatura:
lucru: -concentraţie soluţie:

4. Formularea criteriilor de evaluare şi a descriptorilor de performanţă

Criteriul Descriptori de performanță
Minim Optim Maxim
Alegerea aparaturii şi a Alege cel puţin trei Alege cel puţin cinci Alege pensete, surse de
instrumentelor necesare, adaptate instrumente sau instrumente sau aparate flacără, rigle, balanţe
sarcinilor de lucru aparate analitice, agenţi de albire,
pahare, microscoape
Identificarea naturii firului, după Respectă etapele şi Respectă etapele şi Respectă etapele şi
comportarea în timpul arderii, identifică două din identifică toate trei identifică toate trei
respectarea etapelor de lucru trei aspecte ale aspecte ale modului de aspecte ale modului de
modului de comportare în timpul comportare în timpul
comportare în timpul arderii arderii, identifică fibra
arderii
Reprezentare la microscop secţiune transversală secţiune longitudinală secţiune longitudinală ţi
transversală
Polimer de bază Denumire polimer Formulă generală Denumire polimer şi
formulă generală
Modul de obţinere al fibrei-operaţii Cel puţin jumătate Cel puţin trei sferturi din Toate operaţiile de
din operaţiile de operaţiile de obţinere obţinere
obţinere
Determinarea fineţii exprimate în Respectă etapele şi Respectă etapele şi Respectă etapele şi
Nm, respectarea etapelor de lucru diferenţa dintre diferenţa dintre valoarea diferenţa dintre valoarea
valoarea măsurată şi măsurată şi cea corectă măsurată şi cea corectă
cea corectă este de este de + 7% este de + 5%
+ 10 %
Fineţea exprimată în Ttex Scriere corectă a Scriere corectă a Scriere corectă a
formulei formulei, înlocuire formulei,înlocuire, calcul
corect
Fineţea exprimată în Tden Scriere corectă a Scriere corectă a Scriere corectă a formulei,
formulei formulei, înlocuire înlocuire, calcul corect
Fineţea exprimată în Tdtex Scriere corectă a Scriere corectă a Scriere corectă a formulei,
formulei formulei,înlocuire înlocuire, calcul corect
Alegerea agentului de oxidare în - - Alege agentul de oxidare
funcţie de natura fibrei corespunzător
Parametrii de lucru temperatura concentraţia temperatura şi
concentraţia

5. Schema de notare

11
 Criterii de realizare şi ponderea Indicatorii de realizare şi Punctaj
Nr.crt acestora punctajul maxim acordat

1. Primirea şi planificarea 25 % Ţinuta -echipament 5p

sarcinii de lucru
Alegerea aparaturii şi a 10 p
instrumentelor necesare,
adaptate sarcinilor de
lucru
Sunt respectate regulile 10 p
de protecţie a mediului,
respectiv de sănătate şi
securitate a muncii
2 Realizarea sarcinii de lucru 60 % Alegerea aparaturii şi a 7p
instrumentelor necesare,
adaptate sarcinilor de
lucru
Identificarea naturii 10 p
firului, după comportarea
în timpul arderii,
respectarea etapelor de
lucru
Reprezentare la 8p
microscop
Polimer de bază 3p
Modul de obţinere al 2p
fibrei-operaţii
Determinarea fineţii 10 p
exprimate în Nm,
respectarea etapelor de
lucru
Fineţea exprimată în 2p
Ttex
Fineţea exprimată în 2p
Tden
Fineţea exprimată în 2p
Tdtex
Alegerea agentului de 2p
oxidare în funcţie de
natura fibrei
Parametrii de lucru 2p
Oficiu 10 p
3 Proiectarea şi promovarea 15 % Terminologia de 7p
sarcinii realizate specialitate e folosită
corect
Lucrul în echipă 4p
Încadrare în timp 4p

12