Badea Georgiana Andreea

III D AMG

Sindromul de strivire (sindrom Bywaters)

Sindromul de strivire, deși destul de rar întâlnit, poate apărea în cazul oricărui
eveniment în care victimele sunt prinse sub o greutate o perioadă mai lungă de timp,
de exemplu în urma unui dezastru natural (cutremur) sau provocat de om (războaie,
atacuri teroriste). Într-un atac terorist, sindromul de strivire poate rezulta din colapsul
structural după bombardament sau explozie.

Injuria produsă de strivire se referă la comprimarea extremităților sau a altor

părți ale corpului, zonele cele mai afectate fiind extremitățile inferioare (74%),
extremitățile superioare (10%) și trunchiul (9%). În aceste cazuri, în timp ce leziunile
organelor vitale pot conduce la moarte imediată, mortalitatea întârziată după ajungerea
la spital poate să apară din mai multe motive, sindromul de strivire fiind cel mai
important.
Îngrijirea în timp util și înainte de extragerea persoanei afectate sau
îndepărtarea forței de comprimare poate face diferența dintre viață și moarte.
Sindromul de strivire, denumit și sindrom Bywaters, este caracterizat de strivire
localizată cu manifestări sistemice complexe. Aceste efecte sistemice sunt cauzate de
o rabdomioliză traumatică (distrugerea musculară) și de eliberarea componenţilor
potențial toxici ai celulelor musculare și a electroliților în sistemul circulator.
Sindromul Bywaters poate provoca leziuni tisulare locale, disfuncții ale organelor și
anomalii metabolice, inclusiv acidoza, hiperkaliemia și hipocalcemia.
Un studiu ce ia în calcul cutremurele care au provocat daune structurale majore
a demonstrat că incidența sindromului de strivire este de 2-15%, aproximativ 50%
dintre cei cu sindrom de strivire dezvoltând insuficiență renală acută. Dintre cei cu
insuficiență renală, 50% necesită dializă.
Sindromul de strivire afectează predominant rinichii, conducând la insuficiență renală,
însă imaginea clinică poate include sindromul de detresă respiratorie acută,
diselectrolitemii, coagularea intravasculară diseminată, șocul hipovolemic, aritmii și
traumele psihologice.