Clasa a X-a.

Contribuția Mitropoliților români la dezvoltarea

culturii naționale (Varlaam, Dosoftei, Antim Ivireanul)
Biserica Ortodoxă s-a aflat în centrul vieţii poporului român încă de la începutul existenţei
sale. Ea a cultivat în sufletele credincioşilor săi adevărurile veşnice ale
Evangheliei: dragostea de Dumnezeu şi de oameni, buna înţelegere, frăţietatea,
dreptatea. în vremuri grele, Biserica i-a mângâiat sufleteşte, le-a întărit nădejdea într-un viitor
mai bun; a fost, prin slujitorii ei, îndrumătoarea culturii, artei, şi organizatoarea primelor
instituţii de asistenţă socială pe întreg cuprinsul românesc.
Mulţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române şi-au adus o contribuţie de seamă la
consolidarea conştiinţei de unitate naţională românească şi la apărarea credinţei ortodoxe în
faţa acţiunilor prozelitiste. Printre aceştia, amintim pe mitropoliţii Varlaam şi Dosoftei ai
Moldovei, şi Antim Ivireanul al Ţării Româneşti.
Mitropolitul Varlaam
S-a născut într-o familie de răzeşi din Vrancea şi a intrat în viaţa monahală la
Mănăstirea Secu. Pentru viaţa sa curată şi preocupările cărturăreşti a fost ales în anul 1632,
mitropolit al Moldovei.
Activitatea cultural-tipografică este cea mai de seamă din activităţile sale ca mitropolit.
Venind în scaunul mitropolitan, înfiinţează, în colaborare cu domnitorul Vasile Lupu prima
tipografie din Moldova, la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi" din Iaşi. Aici va tipări şi cărţile sale
cele mai valoroase.
Cazania sau Cartea românească de învăţătură (1643) este cea mai însemnată lucrare
a sa, dar şi cea mai de seamă din istoria vechii culturi româneşti, deoarece are cea mai
îngrijită formă de exprimare a limbii române din prima jumătate a secolului XVII. Cuprinde
predici şi învăţături prezentate în unele duminici şi sărbători creştine. Mitropolitul moldovean
a strâns în această lucrare vechile cazanii (învăţături) traduse de unii cărturari, le-a revizuit şi
le-a dat o formă literară românească curată. Această carte a cunoscut o largă difuzare în
toate zonele ţării, spre deosebire de alte cărţi româneşti vechi, contribuind astfel nu numai la
întărirea ortodoxiei, ci şi la păstrarea unităţii naţionale româneşti.
Şapte Taine şi Răspuns la catehismul calvinesc au fost cărţi scrise pentru a veni în
sprijinul românilor ortodocşi din Transilvania care se confruntau cu propaganda calvină.
Alte activităţi
în timpul păstoririi mitropolitului Varlaam, domnitorul Vasile Lupu a ctitorit Mănăstirea
Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi, capodoperă a artei moldoveneşti, şi în anul 1641 a împodobit-o cu
moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva.
La îndemnul său, domnitorul Vasile Lupu pune bazele primei instituţii de învăţământ superior
din Moldova: Colegiul de la Trei Ierarhi, devenit mai târziu Academie. Mitropolitul Varlaam a
avut un rol însemnat în pregătirea Sinodului de la Iaşi, din anul 1642. în acest sinod s-a
aprobat Mărturisirea de credinţă a Mitropolitului Petru Movilă al Kievului, lucrare ce prezintă
adevărurile de credinţă ortodoxă. Preţuirea de care s-a bucurat mitropolitul Varlaam în
Răsăritul ortodox, cât şi prestigiul la care ajunsese în timpul său ţara şi Biserica Moldovei, au
fost evidenţiate şi de alegerea sa printre cei trei candidaţi la scaunul patriarhal din
Constantinopol. în anul 1653, când Vasile Lupu şi-a pierdut tronul, Mitropolitul Varlaam se
retrage la mănăstirea Secu, trăind în liniştea mănăstirii până în anul 1657, când trece la cele
veşnice. A fost îngropat lângă zidul de sud al Bisericii Mănăstirii Secu. în ziua de 12 februarie
2007, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a propus spre canonizare, care s-a realizat pe
data de 29 (30) august 2007. Este sărbătorit în fiecare an la data de 30 August.
Mitropolitul Dosoftei
Sfântul Ierarh Dosoftei s-a născut în anul 1624 în Suceava. în anul 1658 este hirotonit
şi ales episcop de Huşi, apoi devine episcop de Roman, iar în 1671 este ales mitropolit al
Moldovei.
El a tradus, pentru prima oară în româneşte, „Istoriile" lui Herodot. De asemenea, a mai
tradus un „Pateric grecesc" şi cartea „Mântuirea păcătoşilor".
Primele cărţi tipărite au fost „Psaltirea în versuri" şi „Acatistul Născătoarei de
Dumnezeu". „Psaltirea în versuri" a fost prima versificare a Psalmilor într-o limbă
naţională, din Biserica Ortodoxă, realizată pentru a încuraja şi înlesni citirea şi înţelegerea
Psalmilor. Ea a apărut în 1673, în Polonia, fiind prima lucrare poetică de mare întindere din
limba română, având peste 500 de pagini cu peste 8500 de versuri. Această lucrare a stat la
baza poeziei culte române. La sfârşitul acestei lucrări, Dosoftei a tipărit şi versurile lui Miron
Costin privitoare la originea neamului românesc.
         De asemenea, a tipărit noi cărţi de slujbă şi de învăţătură în limba română, atât de
necesare preoţilor şi credincioşilor, precum „Dumnezeiasca Liturghie", „Psaltirea de-
nţăles",  care a stat de fapt la baza „Psaltirii în versuri", cu text paralel în română şi slavonă.
         O însemnătate mare pentru literatura noastră veche are monumentala operă cunoscută
sub titlul de „Viaţa şi petrecerea sfinţilor" sau „Proloagele", tradusă după cărţi greceşti şi
slavone, cu scopul de a fi citită şi de a-i sensibiliza pe credincioşi.
        Ca şi „Cazania" lui Varlaam, „Proloagele" au stat la temelia prozei literare române.
Mitropolitul Dosoftei a fost un neîntrecut învăţător al dreptei credinţe în limba poporului său,
unul dintre cei mai mari cărturari din istoria română, primul poet naţional, primul versificator
al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox, primul traducător din literatura universală şi din cea
istorică în româneşte, primul traducător al cărţilor de slujbă în româneşte în Moldova, primul
cărturar român care a copiat documente şi inscripţii, ctitor al limbajului liturgic prin
Liturghierul tradus şi tipărit la Iaşi, unul dintre primii cunoscători şi traducători din literatura
patristică şi post patristică şi care a contribuit la formarea limbii literare româneşti. Moare în
Polonia, în anul 1693.
Mitropolitul Antim Ivireanul
            Originar din Iviria (Georgia de azi), a căzut din tinereţe în robia turcilor, care l-au dus
la Istanbul. După eliberare, a trăit în preajma Patriarhiei Ortodoxe, unde a învăţat numeroase
meserii, precum şi limbile greacă, arabă şi turcă. în anul 1690 este adus în Ţara
Românească de domnitorul Constantin Brâncoveanu. Aici, îşi va pune toate cunoştinţele şi
priceperile sale în slujba poporului român şi a Bisericii sale.                 
Activitatea cultural-tipografică a început-o de când era simplu monah, apoi a continuat-o ca
episcop, la Râmnic. Din anul 1708, a fost ales mitropolit al Ţării Româneşti. în decursul
păstoririi sale, a înfiinţat tipografii unde şi-a format şi ucenici tipografi. A tipărit în limba
română un număr mare de cărţi religioase şi filosofice atât pentru credincioşii români, cât şi
pentru credincioşii ortodocşi de limbă greacă, arabă şi georgiană.
            Prin tipărirea a numeroase cărţi de cult în limba română (Psaltire, Liturghier, Ceaslov,
Molitfelnic etc), mitropolitului Antim îi revine meritul de a fi desăvârşit introducerea limbii
române în toate slujbele bisericii şi de a crea o limbă liturgică românească, folosită în mare
parte şi astăzi.
            Cartea numită Didahiile este una din operele sale valoroase cu care a îmbogăţit
cultura românească, datorită stilului ei literar. Valoarea acestei cărţi i-a adus şi meritul de a fi
considerat întemeietorul oratoriei religioase la români. Atât predicile sale elaborate cu o
înaltă competenţă, cât şi cărţile scrise pentru zidirea sufletească a credincioşilor, ni-1
înfăţişează pe mitropolitul Antim ca pe un om cu o cultură deosebită.
         Alte activităţi Vrednicul mitropolit este ctitorul Mănăstirii Antim din Bucureşti. Planurile
de ridicare a bisericii au fost întocmite de el.
         Mitropolitul înfiinţează aici o instituţie de asistenţă socială pentru sprijinul celor aflaţi în
nevoi. S-a îngrijit cu multă dragoste şi de românii ortodocşi din Transilvania, care se aflau în
grea suferinţă produsă de dezbinarea Bisericii Ortodoxe din anul 1701. A trimis în
Transilvania un ucenic al său ca să tipărească la Alba Iulia cărţi pentru folosul sufletesc al
ortodocşilor. Le-a trimis scrisori de încurajare, îndemnându-i să rămână statornici în dreapta
credinţă. A hirotonit preoţi şi diaconi pentru bisericile lor. Deşi nu era român, mitropolitul
Antim a fost un patriot înflăcărat şi un aprig luptător împotriva asupririi turceşti. Pentru
aceasta a suferit în închisoare şi a fost caterisit în urma unor învinuiri nedrepte. Urma să fie
închis pe viaţă în Mănăstirea Sfânta Ecaterina din muntele Sinai. Mitropolitul Antim Ivireanul
n-a mai ajuns acolo deoarece a fost ucis în anul 1716 şi aruncat într-un râu, lângă
Adrianopol, de către ostaşii turci care-1 însoţeau spre muntele Sinai. La 250 de ani după
moartea sa mucenicească, Patriarhia Ecumenică din Constantinopol a anulat nedreapta
caterisire, iar în anul 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul
sfinţilor. Pomenirea lui se face în fiecare an, la 27 septembrie.