Stătea tristă o omidă. N-a ştiut că-n miez de noapte, Zânele, cu-albastre şoapte, I-or aduce ca să zboare Către cer şi către soare Aripi cu nectar pe ele, Praf de aur şi de stele. Fluture cu zbor vrăjit Visul ţi l-ai împlinit?
FLUTURII de Elena Farago
Fluturi albi şi roşii,
Şi pestriţi, frumoşi, Eu îi prind în plasă, Când mama mă lasă. Eu îi prind din zbor, Însă nu-i omor; Ci mă uit la ei, Că sunt mititei, Şi frumoşi, şi-mi plac, Dar eu nu le fac Nici un rău, deloc. Şi dacă mă joc Cu vreunul, ştiu Binişor să-l ţiu Şi pe toţi, din plasă, Îi ajut să iasă, Şi să plece-n zbor După voia lor.