1.

Relataţi despre locul educaţiei morale în educaţia integrală

2. Explicaţi noţiunile de etică, morală, moralitate, civism, educaţie morală

Morala este o formă a conştiinţei sociale care reflectă ansamblul concepţiilor, ideilor şi principiilor (normelor) care
călăuzesc şi reglementează comportarea (conduita) oamenilor în relaţiile personale, în familie, la locul de muncă şi
în societate în general.

Pe când termenul «moralitate» — derivat din primul — se interpretează deja ca o totalitate de cunoştinţe cu aspect
moral, de deprinderi şi obişnuinţe ale omului legate de respectarea acestor norme, reguli şi cerinţe.

Eucaţia morală - este una din fundamentalele laturi ale educaţiei şi dezvoltării multilaterale a personalităţii, prin
care se obţine formarea şi consolidarea conştiinţei, convingerilor, sentimentelor şi conduitei morale a omului, a
profilului moral al acestuia.

Etica este una din principalele ramuri ale filosofiei, ea se ocupă cu cercetarea problemelor de ordin moral, încercând
să livreze răspunsuri la întrebări precum: ce este binele/răul? cum trebuie să ne comportăm?

Civism-Sentiment profund de dragoste și de devotament civic; patriotism; devotament de care dă dovadă un bun
cetățean

3. Relatați despre concepția educaţională în aspect moral propusă de marii gânditori ai

omenirii.
J. A Comenius considera că educaţia morală este cea mai importantă, pentru că lucrul principal e moralitatea, unica
prin care ne ridicăm deasupra şi ne apropiem de Dumnezeu.

În concepţia pedagogului ceh Jan Amos Comenius, prin educaţie se dobândesc virtuţile: înţelepciune, cumpătare,
curaj, dreptăţi, modestie, bunăvoinţă, politeţe, respect pentru bătrâni, hărnicie.

Educaţia morală este cea mai preţuită de J. Locke. Ea trebuie să se facă „într-un regim de crescândă libertate”.
Dezvoltarea şi perfecţionarea moralităţii copilului recomandă să se facă prin: exercitarea voinţei, fixarea ei în
deprinderi morale, formarea convingerilor morale.

J. Peslalozzi -Educaţia morală constă în pregătirea pentru viaţa trăită în demnitate, pentru acceptarea demnă a
sărăciei, pentru dragostea faţă de semeni, în mod deosebit faţă de mama, pentru bunătate şi compasiune. Metodele
care duc cu siguranţă la aceste rezultate sunt exemplul şi exerciţiul.

F. Herbart a recomandat ca scop suprem al educaţiei morale -virtutea - cea mai înaltă formă de trăire morală. Prin
educaţie tindem spre perfecţiune, dobândim spiritul de echitate şi dreptate

. Cantemir consideră că „scopul educaţiei este acela de a face din om un intelect care respectă anumite principii
morale şi dă dovada de virtuţi corespunzătoare acestora”.

:Gh.Asachi- Educaţia morală sau „Cultivarea inimii” are aceeaşi importanţă ca şi cea intelectuală şi se înfăptuieşte
concomitent cu aceasta. „Cultivarea inimii...” urmăreşte scopul formării calităţilor morale, care-l fac pe om patriot,
cetăţean conştient, cinstit, dezvoltării sale.

Ion Creangă chiar de la începutul carierei sale pedagogice tindea să dezvolte inteligenţa copiilor şi cunoaşterea
treptată a lumii înconjurătoare. Creangă — pedagogul „le-a dat școlarilor totodată sfaturi cum să se poarte cu cei
mai mari şi cu cei asemenea lor în şcoală şi afară de şcoală, cum să-şi păstreze, lucrurile necesare pentru ca să le
aibă la timp”.

Şcoala, după opinia lui M. Eminescu trebuie să realizeze şi importante funcţii educative.

4. Determinaţi scopul şi obiectivele educaţiei moral-spirituale

Scopul educaţiei morale constă în formarea individului ca subiect moral, care simte, gândeşte şi acţionează în
spiritul cerinţelor şi exigenţelor moralei sociale, ca bun cetăţean, cu un comportament civic.

Obiectivele generale ale educaţiei morale:

la nivelul "teoriei" morale:

• formarea percepţiilor, reprezentărilor, noţiunilor, judecăţilor, raţionamentelor,formarea sentimentelor

morale şi a trăsăturilor volitive morale;

• stăpânirea normelor morale (bine, cinstit etc.) la nivel teoretic superior;

• integrarea normelor morale, a noţiunilor morale; sentimentelor morale, trăsăturilor volitive morale la
nivelul convingerilor morale (care reprezintă sinteza calitativă a dimensiunii cognitive - afective - volitive a
teoriei morale).

la nivelul "practicii" morale:

• formarea deprinderilor morale - componente automatizate ca răspuns la cerinţe care se repetă în condiţii
relativ identice;

• formarea obişnuinţelor morale - componente automatizate, perfecţionate prin intensificarea motivului

intern al acţiunii, cu efecte stabilizatoare în timp;

• formarea atitudinilor morale, afective şi motivaţionale, care susţin energizarea acţiunii morale;

• formarea atitudinilor morale caracteriale care asigură integrarea obişnuinţelor morale în structura
personalităţii, ceea ce determină consecvenţa şi coerenţa acţiunii şi a conduitei morale.

5. Definiţi conceptele: profil moral, personalitate morală, profil moral-civic

Profilul moral - Este elementul constitutiv al conştiinţei morale, chipul moral pe care-1 posedă individul sau
colectivitatea umană într-o epocă istorică dată.

Personalitatea morală reprezintă unitatea dintre conştiinţa şi conduita morală. Uneori, conştiinţa morală este în
avans: gândim corect din punct de vedere moral, dar acţionăm contrar. Ştim trebuie să fim, cum să acţionăm,
cunoaştem normele, exigenţele lor dar acţionăm contrar; cunoaştem sancţiunile, dar riscăm să le suportăm.

Profilul moral-civic al personalităţii este centrat pe valorile societăţii democratice, care generează obiectivele şi
conţinutul educaţiei morale.

6. Relataţi despre conştiinţa morală şi componentele ei

Formarea conştiinţei morale se realizează în şcoală, prin instruirea morală, prin însuşirea de către elevi a
cunoştinţelor care reflectă normele, principiile şi regulile de comportare socială prin conştientizarea semnificaţiei
sistemului de valori morale.

Din punct de vedere psihologic, conştiinţa morală include trei componente:

• cognitivă

• afectivă

• volitivă.

Componenta cognitivă presupune cunoașterea de către copil a conţinutului şi cerinţelor valorilor, normelor,

regulilor morale
Componenta afectivă asigură substratul energetic necesar pentru exprimare în conduită a cunoştinţelor morale şi a
celor privitoare la civism.

7. Relatați despre elementele constitutive ale conștiinței morale

Elementele constitutive ale conștiinței morale sunt: idealul moral, noţiunile morale, convingerile, sentimentele
morale, judecăţile morale.

Idealul moral- Acest component de primă valoare a structurii morale a omului reprezintă nucleul oricărui
sistem moral. El reflectă trăsăturile caracteristice şi definitorii ale comportamentului, convingerilor şi viziunilor
morale ale membrilor societăţii istoriceşte constituite.

Formarea noţiunilor morale constituie rezultatul unui îndelungat proces educativ. Ele nu sunt înnăscute şi nu apar
în mod spontan. Conţinutul lor se îmbogăţeşte treptat în procesul instructiv-educativ.

Convingerea morală exprimă reflectarea în planul conştiinţei individuale a principiilor şi normelor morale,
constituind motive de acţiune prin unitatea care se realizează între componentele raţionale, afective şi
voliţionale ale personalităţii. Prin conţinutul şi structura lor, convingerile morale se manifestă ca particularităţi
psihice individuale, ca trăsături de bază care definesc profilul moral al omului.

Conţinutul sentimentelor morale pe care le cultivă şcoala în conştiinţa şcolarului de vârsta şcolară mică este
determinat de specificul activităţii pe care el o desfăşoară. Învăţătura, fiind principala activitate a şcolarului va
genera sentimente de dragoste faţă de şcoală şi faţă de această activitate. Relaţiile ce se stabilesc în cadrul clasei
între şcolarii mici, viaţa în colectivul clasei şi al şcolii generează momentul de solidaritate, sentimentul de ajutor
reciproc în muncă

Judecăţile morale vizează capacităţile evaluative ale elevilor, puterea acestora de a surprinde substratul moral al
unor situaţii concrete cu care ei înşişi se confruntă şi deprinderea de a lua atitudinea adecvată față de ele .

8. Relatați despre componentele conduitei morale

Conduita morală include ansamblul activităţilor conştient elaborate al faptelor, ansamblul acţiunilor mentale,
afective, volitive, al acţiunilor motorii, verbale, atitudinale, ansamblul actelor decizionale.

Deprinderile sunt componente automatizate ale conduitei se formează ca răspuns la anumite cerinţe care se repetă
în condiţii relativ identice. Formarea deprinderilor de comportare este partea cea mai importantă a educaţiei morale.

Obişnuinţele implică trebuinţa de a acţiona într-un anumit fel obişnuinţa de a felicita pe cineva, de a fi amabil, de
a face anumite servicii sau, obișnuințe negative de a chiuli, de a întârzia, de a nu respecta promisiunile, de a
întreţine intrigi etc.

Formarea obişnuinţelor morale conduce mai departe la urmarea, unor trăsături de voinţă şi caracter.

Trăsăturile de voinţă: perseverenţa, stăpânirea de sine, răbdarea, spiritul de dependenţă etc, nu se formează de la
sine, în mod spontan, ele presupun o îndelungată muncă educativă.

Formarea trăsăturilor de voinţă şi caracter Trăsăturile de voinţă şi caracter dau conduitei omului principialitate.
Problema principală pe care o ridică educaţia voinţei elevului este starea ei morală. Voinţa fermă constituie o
condiţie a reuşitei acţiunilor. Îndeplinirea sarcinilor ce revin fiecărui om în procesul muncii presupune o voinţă
puternică. Trăsăturile de voinţă pe care le formam copiilor prin educaţie sunt:

• - fermitatea;

• - consecvenţa;

• - independenţa în acţiune;

• - perseverenţa;
 • - spiritul de iniţiativă.

9. Enumerați sistemul de valori educaţionale care trebuie să se regăsească în profilul

de formare a elevului
Şcoala are obligaţia de a forma la elevi un număr de deprinderi morale:

- venirea la timp la şcoală,

- pregătirea conştiincioasă a lecţiilor,

- folosirea cu grijă a obiectelor, a clasei,

- să fie politicoşi în orice împrejurare,

- să ia iniţiative,

- să-i ajute pe alţii,

- să respingă minciuna şi şantajul,

- să finalizeze acţiunile începute.

10. Relatați despre competenţele care se formează în clasele primare prin intermediul
disciplinei de EMS.
COMPETENȚELE SPECIFICE DISCIPLINEI EMS

• 1. Recunoașterea valorilor moral-spirituale în diferite contexte de viață, demonstrând atitudine pozitivă și

responsabilă față de sine și cei din jur.

• 2. Aprecierea valorică a comportamentelor proprii și ale altor persoane în contextul normelor moral-
spirituale, dând dovadă de atitudine critică și comunicare asertivă.

• 3. Transpunerea achizițiilor dobândite la disciplină în activități educaționale/ comunitare/ culturale, tinzând

spre virtuți moral-spirituale.

(Competenţe specifice EMS

1. Recunoaşterea semnificaţiei unor norme din sfera valorilor moral- spirituale;

2. Recunoaşterea unor concepte din sfera valorilor moral-spirituale în contexte diferite;

3. analiza situaţiilor de viaţă reale şi imaginare conform normelor din sfera valorilor moral-spirituale;

4. identificarea situaţiilor din cotidian din perspectiva valorilor moral- spirituale;

5. utilizarea, în contexte noi, a noţiunilor specifice valorilor moral- spirituale. )

11. Enumerați etapele formării competenţelor specifice disciplinei EMS

Etapele de formare a competenţelor specifice disciplinei EMS sunt interdependente, constituind un proces continuu,
care prin utilizarea diferitor strategii educaţionale au drept scop avansarea performanţei.

12. Enumerați metodele utilizate în cadrul lecțiilor de EMS

1. Metode de comunicare orală: povestirea; explicaţia; argumentarea; expunerea; conversaţia euristică; dezbaterea.

2. Metode de comunicare scrisă: lectura explicativă;lectura şi interpretarea textului;studiul individual.

3.Metode de cunoaştere a realităţii:observaţia;studiul de caz; exemplul.

4. Metode fundamentate pe acţiune: jocul didactic;dramatizarea; exerciţiul moral etc.

13. Relatați despre importanța interdisciplinarităţii în cadrul lecțiilor de EMS.

Exemplificați
Din perspectiva unei pedagogii a valorizării umanului, demersul didactic proiectat la orele de Educaţie Moral-
spirituală presupune valorificarea celor opt tipuri de inteligenţe (talente): verbal-lingvistică; vizuală-spaţială;
corporalăchinestezică; logică-matematică; intrapersonală; interpersonală; muzicală-ritmică şi naturalist. Aplicarea
Teoriei inteligenţelor multiple în cadrul lecţiilor de Educaţie Moral-spirituală va asigura transferul unui sistem de
valori de la o disciplină la alta, transformarea valorilor în modele atitudinale şi comportamentale. În acest context al
argumentaţiei se pune şi problema promovării perspectivei interdisciplinare în cadrul lecţiilor de Educaţie moral-
spirituală.

Pentru fiecare tip de inteligenţe se propun metode respective.

• Pentru copiii cu inteligenţă lingvistică (învaţă repede şi corect limba maternă, citesc, folosesc metafora, au o deosebită sensibilitate pentru
înţelesul şi ordinea cuvintelor) sînt binevenite tehnicile: exerciţii de comunicare dialogată în baza imaginilor, povestirea unor întîmplări personale
ale copiilor, utilizînd cuvintele-cheie, studiul de caz, asalt de idei etc.

• Pentru copiii cu inteligenţă logico-matematică (determină înţelegerea relaţiilor dintre acţiuni, obiecte, idei) propunem descoperirea unor calităţi
ale personajelor codificate în panglica de desene, completarea enunţurilor, restabilirea ordinii cuvintelor în propoziţie, problematizarea, studiul de
caz etc.

• Pentru copiii cu inteligenţă muzicală (sînt sensibili la tonalitatea, intensitatea şi timbrul sunetului, recunosc, creează şi reproduc muzica,
folosind un instrument muzical sau vocea) pot fi aplicate tehnicile: interpretarea cîntecelor, colindelor etc.

• Pentru copiii cu inteligenţă spaţial-vizuală (transforma aspecte ale experienţei vizuale cu ajutorul imaginaţiei) pot fi aplicate tehnicile: redarea
prin desen a personajelor din poveste, confecţionarea dirijată a mărţişoarelor, desenarea ilustratelor pentru fiinţele dragi etc.

• Pentru copiii cu inteligenţă naturalistă (înţeleg lumea naturală, iubesc plantele şi animalele, stabilesc relaţii ecologice) se propun exerciţii de
observare a mediului înconjurător, îngrijirea plantelor, animalelor etc.

• Pentru copiii cu inteligenţă corporal-chinestezică (mimează uşor, interpretează cu plăcere un joc de rol, mișcări de dans) se aplică exerciţii de
simulare a unor norme de comportare civilizată, alcătuirea și interpretarea dialogului în baza unei situaţii etc

. • Pentru copiii cu inteligenţă interpersonală (este conştient de punctele tari şi slabe, cooperează în grup), pot fi aplicate tehnicile: caracterizarea
personajelor în raport cu faptele săvîrşite, comentarea comportamentelor şi stabilirea trăsăturilor de caracter, învăţătura poveştii, comentarea
proverbelor etc.

• Pentru copiii cu inteligenţă intrapersonală (stabileşte şi urmăreşte un obiectiv, exprimă şi e conştient de diferite sentimente,) sînt utile tehnicile:
alcătuirea şi comunicarea unor detalii diferite de textul poveştilor, alte încercări trăite de personaj, alt sfîrşit al poveştii, comunicarea unor situaţii
motivate reale/imaginare, de genul: Aş vrea să fiu..., pentru că... etc.

14. Enumerați criteriile de care se va ține cont în procesul evaluării finalităţilor de

EMS
În procesul evaluării finalităţilor EMS se va ţine cont de criteriile:

 poziţia morală, exprimată în înţelegerea de către copil a aspectului cu adevărat moral al acţiunilor de
comportare, reacţie vie la bine şi la rău, atitudine adecvată faţă de oameni şi natură;

 activismul moral-creator al personalităţii, manifestat în operarea de sine stătătoare a copilului cu

algoritmul logico-verbal de judecată în vederea alegerii situaţiei problemelor morale, teoretice şi practice;

 conştientizarea esenţei valorilor şi importanţei social-valorice a realizării scopurilor de a face lucruri

bune pentru cei din jur;

 stabilitatea conduitei morale a fiecărui copil în situaţii obişnuite şi necunoscute;

 independenţa relativă a comportării în lipsa controlului din partea adulţilor;

 priceperea de a prevedea şi evita neînţelegerile, situaţiile neplăcute,conflictele .

15. Relatați despre tipurile de proiectare didactică în cadrul disciplinei EMS

În funcţie de orizontul de timp luat ca referinţă, distingem următoarele tipuri fundamentale de proiectare didactică:

1. proiectarea globală – are drept referinţă o perioadă mai mare din timpul de instruire la disciplina şcolară: de la un
ciclu şcolar la un an de studii; se concretizează în elaborarea planurilor de învăţămînt şi a curriculumului şcolar la
această disciplină;

2. proiectarea eşalonată – are ca referinţă perioade mai mici de timp, de la anul şcolar pînă la timpul consacrat unei
singure activităţi didactice, se concretizează în proiectarea activităţii anuale, (sau semestriale) pe baza planului de
învăţămînt şi a curriculumului şcolar sau a activităţii didactice concrete (lecţia, activitatea extraşcolară etc.) Astfel,
proiectarea eşalonată poate fi: a) de lungă durată (proiectarea anuală, pe semestre sau trimestre); b) de scurtă durată
(proiectarea didactică a activităţii educaţionale concrete, inclusiv proiectul didactic al lecţiei).

16. Relatați despre tipurile de lecții ce pot fi proiectate la disciplina EMS

Evidenţiem următoarele tipuri de lecţii, vizate în contextul criteriului competenţei :

1) lecţie care vizează prioritar formarea capacităţilor de dobîndire a cunoştinţelor. Succint, inclusiv în proiectul
didactic al lecţiei, vom scrie: lecţie de formare a capacităţilor de dobîndire a cunoştinţelor;

2) lecţie care vizează prioritar formarea capacităţilor de înţelegere a cunoştinţelor dobîndite anterior. Succint vom
scrie: lecţie de formare a capacităţilor de înţelegere a cunoştinţelor;

3) lecţie care vizează prioritar formarea capacităţilor de aplicare a cunoştinţelor dobîndite şi înţelese anterior.
Succint vom scrie: lecţie de formare a capacităţilor de aplicare a cunoştinţelor; 4) lecţie care vizează prioritar
formarea capacităţilor de analiză-sinteză a cunoştinţelor dobîndite, înţelese şi aplicate anterior. Succint vom scrie:
lecţie de formare a capacităţilor de analiză-sinteză a cunoştinţelor;

5) lecţie care vizează prioritar formarea capacităţilor de evaluare critică a cunoştinţelor dobîndite, înţelese, aplicate
şi interpretate analitico-sintetic anterior. Succint vom scrie: lecţie de formare a capacităţilor de evaluare a
cunoştinţelor.

Această clasificare a lecţiilor este potrivită în cadrul unor secvenţe didactice extinse, de exemplu, în cadrul unui
modul de studiu, unui capitol. Practica proiectării şi dezvoltării curriculare a activităţii didactice confirmă
importanţa lecţiei combinate (mixte), lecţie centrată prioritar pe realizarea interdependenţei obiective – conţinuturi –
metodologie – evaluare şi a corelaţiilor pedagogice profesor – elev, elev – elev, elev – profesor.

17. Explicaţi concordanţa dintre conduita şi conştiinţa morală

Conduita morala este obiectivarea constiintei morale in fapte si actiuni. Din perspectiva psihopedagogica formarea
conduitei vizeaza atat deprinderi si obisnuinte de comportare morala, cat si trasaturi pozitive de caracter.
Deprinderile sunt componente automatizate ale conduitei, ce se formeaza ca raspuns la anumite cerinte care se
repeta in conditii relative identice. Obisnuintele morale implica in plus faptul ca actiunile automatizate au devenit o
trebuinta interna.

Prin deprinderile si obisnuintele de comportare morala se realizeaza, in cele din urma, concordanta dintre constiinta
morala si conduita morala. Tot in sfera conduitei am inclus si manifestarile trasaturilor pozitive de caracter. Acestea
sunt considerate ca forme stabile de comportare morala. Spre deosebire de deprinderi si obisninte, care se manifesta
in conditii relative identice si sunt legate de situatii concrete asemanatoare, trasaturile pozitive de caracter acopera o
gama larga de situatii, uneori deosebite calitativ, pastrandu-si insa notele esentiale de constanta si stabilitate. In
structura personalitatii, constiinta si conduita se prezinta sub forma unei unitati dialectice, cu particularitati distincte
de la un stadiu la altul si de la un individ la altul.

18. Relataţi despre importanţa aplicării în cadrul lecţiilor de educaţie moral-spirituală

a principiilor didactice

19. Relataţi despre importanţa educativă a valorilor morale.

20. Definiţi conceptele: metodologia educaţiei morale, morala tradiţională, metoda

morală.

21. Caracterizaţi metodele educaţiei morale: convingerea, prelegerea morală,

explicaţia morală

22. Caracterizaţi metodele educaţiei morale: povestirea morală, dezbaterea morală

problematizarea, studiul de caz, dramatizarea , exemplul moral, convorbirea etică
Povestirea morală-Constă în relatarea într-o formă accesibilă şi atractivă a unor întâmplări şi fapte reale sau imaginare cu
semnificaţii morale. Prin folosirea unui limbaj plastic-intuitiv a unor procedee artistice sau dramatice, a unui material intuitiv
adecvat, copilul este transpus într-un mod de viaţă care-l ajută să înţeleagă sensul unor norme sau reguli morale.

Pedagogia defineşte exerciţiul moral ca o repetare sistematică şi organizată a unor acţiuni, în condiţii relativ identice, cu scopul
formării deprinderilor şi obişnuinţelor de comportare morală, al elaborării şi stabilirii trăsăturilor de voinţă şi caracter implicate în
atitudinea şi conduita morală a copilului.

23. Relataţi despre importanţa exerciţiului moral în cadrul lecţiilor de educaţie moral-
spirituală

24. Caracterizaţi metodele aprobative și metodele dezaprobative

Metode aprobative

Îndemnul
- modalitatea de astimula
acțiunea educatului.
 
Lauda
- modalitatea de exprimare a
 prețuirii faptelor educatului.
 
Evidențierea
-
recunoașterea publicăa reușitei succesului educatului prin
aprecieri orale, prin intermediuldiplomelor, gazetelor, albumelor.
Premierea
- modalitatea de acordare
a recompenselor materiale ș
i morale
 pentru difeite performanțe aleactivității.
 
Rugămintea
-
 
o solicitare politicoasădar fermă, adresatăeducatului și careare semnificația de recomandre,
 prevenire, de solicitare pentru
îndeplinirea unor dorințe.
 
Somația
-
avertizarea autoritarăasupra încălcării obligațiilor,anerespectării regulilor.
 
Admonestrarea
-
dojenirea severă
aindividului sau a grupuli cînd se
constată comiterea unor fapte
comportamentale.
Blamul-
respingerea prin acuzareafaptelor comportamentale.
Pedeapsa
- administrarea unor 
sancțiuni sub forma restricțiilor,interdicțiilor, represiunilor.
 
Ironia
-
un mod de gîndire și de
exprimare a unor sensuri ascunse,subtile.
Gluma
-
construcție mentală care,surprinzînd contradicțiile dintre realși aparent, provoacă rîsul.

25. Caracterizaţi metodele de terapie educaţională și metodele corrective

Meode corrective

Terapia prin proceduri sugestive-

 
desensibilizează individul pentru aavea încredere în propria persoană, îleliberează de inhibiții și anoxiozități.
 
Terapia prin proceduri inductive
-
transferă idividului comp
ortamente
care să
-
l ducă la obținerea performanțelor.
 
Terapia prin proceduri de relaxare
fizică și psihică
-
 
eficientă în lupta cu
stresul.
Terapia prin proceduri persuasive
-
acționeză asupra comportamentelor 
cognitive-
afective și volitive.
 
Terapia prin procedure cognitive
-
antrenează individul în analiza,
evaluarea, destructurarea conduitelor 
greșite și reconstruirea celor 
 benefice.
Terapia prin proceduripsihanalitice
- permite sondajul în
universul trăirilor subconștiente șiinconștiente.
 
Terapia
comportamentală/ocupațională
-
permite o
reconsiderare a dispnibilităților adaptive, eliberarea de stările
demobilizatoare, depresii, obsesii,
violență.
 
Condiționarea aversivă
- practici de
condiționare a comportamentelor deviante, nesănătoase, neproductive
,inestetice.
Psihodrama și sociodrama
- auefecte spectaculoase în
decondiționarea conduitelor devianteși reconstruirea fondului cognitiv
-afectiv-
atitudinal sănătos, benefic,
 performant.
Terapia educaţională este o formă de terapie utilizată pentru a ajută indivizii care prezintă diferenţe la nivel de
învăţare sau persoanele cu anumite dizabilităţi. Această formă de terapie oferă o gama largă de intervenţii intensive
care sunt create pentru a remedia problemele de învăţare. Aceste intervenţii sunt individualizate şi unice pentru
fiecare persoană.

Acest tip de terapie ajută persoanele cu dizabilităţi să-şi consolideze capacitatea de a învaţă, prin implicarea în
activităţi care le dezvoltă capacitatea de procesare, concentrarea şi abilităţile de memorare. Utilizând o varietate de
metode şi materiale de învăţare, acesta terapie permite membrilor participanţi la programe, dobândirea anumitor
competenţe.

Pentru că fiecare persoană învaţă diferit şi procesează informaţia într-o manieră unică, informaţia este preluată
prin intermediul celor cinci simţuri. Unele persoane învaţă mai bine privind (învăţare vizuală) în timp ce alţii învaţă
mai bine auzind anumite informaţii (învăţare auditivă). O altă metodă practicată, care pentru unii se dovedeşte foarte
eficientă este învăţarea tactilă, un stil de învăţare care are loc atunci când individul desfăşoară o activitate fizică, mai
degrabă decât atunci când ascultă o prelegere sau când vizionează o demonstraţie.

Utilizând aceste metode de învăţare, într-un mod specific, unitatea protejată Derzelas propune pentru persoanele
cu dizabilităţi cursuri de limbi străine, ateliere de croitorie, ateliere de creaţie produse artizanale.

26. Cracterizaţi: dezaprobarea, încurajarea,condiţionarea diversivă şi cooperantă

 Dezaprobarea. 
Dezaprobarea reprezinta aprecierea etica nefavorabila de catre educator pentru atitudinile si faptele morale negative, pentru
abaterile de la principiile eticii demne, civilizate.
Dezaprobarea produce insatisfactie. Daca dezaprobarea este facuta in spiritul regulamentelor, cu respectarea drepturilor
individului, cu respectarea principiilor educatiei morale, cu maiestrie si tact, ea are (poate avea) un efect educativ pozitiv,
mobilizator. Dezaprobarea trebuie sa aiba forta de convingere pentru ca elevul sa inteleaga faptele sale morale negative ca nefiind
in concordanta cu normele moralei demne, civilizate si in acelasi timp sa se mobilizeze pentru inlaturarea sau pentru prevenirea
lor in viitor. in pedagogia veche, dezaprobarea se materializa prin pedepse, ele implicand impuneri, interdictii si masuri ce
afecteaza demnitatea individului.

27. Argumentaţi importanţa timpului liber în formarea comportamentului moral

28. Argumentaţi despre importanţa abordării metodelor moderne în cadrul orelor de

educaţie moral-spirituală. Exemplificaţi.

29. Expuneţi-vă propria opinie privitor la eventualele cauze ale incoerenţei dintre
conştiinţa morală şi comportamentul real al omului în creştere şi determinaţi căile de
depăşire a acestui dezacord

30. Elaboraţi un plan de acţiuni orientate spre înţelegerea de către copii a ideii de
datorie şi a formelor de manifestare a acesteia în viaţa omului

31. Elaboraţi strategia de învăţare pe copii să înţeleagă ideea de necaz (durere,

suferinţă) şi a soluţiilor de înfruntare a acestuia în viaţa omului.

32. Elaboraţi un plan de acţiune în vederea învăţării copiilor să ia o atitudine corectă

faţă de moarte şi a capacităţii lor de a se pătrunde de măreaţa înţelepciune a durerii
omeneşti

33. Elaboraţi un plan de acţiuni în vederea învăţării copilului să fie un bun fiu (fiică),
educării sentimentului de devotament şi fidelitate faţă de rude şi cei apropiaţi

34. Reflectaţi asupra semnificaţiei şi oportunităţilor de formare a moralităţii la etapa

de vârstă preşcolară şi şcolară mică a copilului. Reflectaţi asupra utilităţii cursului
„Educaţia moral-spirituală”

35. Elaboraţi un plan de acţiuni orientat spre învăţarea copilului să înţeleagă rolul
mamei şi al tatălui şi spre formarea capacităţii de a-şi iubi părinţii, a manifesta
sentimentul de respect faţă de bunel şi bunică

36. Elaboraţi un plan de acţiuni în vederea învăţării copilului să înţeleagă şi să-şi

conştientizeze vina, luând o atitudine corectă faţă de dezaprobare, condamnare,
pedeapsă.

37. Elaboraţi strategia şi modalităţile de învăţare a copiilor să manifeste sensibilitate şi

tact.
38. Elaborează o recomandare metodică pentru cadrele didactice, prin care să-i
informezi despre importanţa şi funcţiile metodelor de predare-învăţare în cadrul
lecţiilor de educaţie morală.