Achille-Claude Debussy 

Achille-Claude Debussy (n. 22 august 1862, Saint-Germain-en-Laye - d. 25

martie 1918, Paris) a fost un compozitor francez.
Este considerat unul dintre cei mai influenți compozitori, creatorul unui stil inovativ, cu o
finisare tehnică și cu un aer de natură poetică. Opera sa a constituit o evadare din conceptele
tradiționaliste. De asemenea, este considerat a fi cel mai important compozitor de pian, de
după Frederic Chopin.
Debussy s-a născut într-o familie de burghezi. Tatăl său deținea o prăvălie și mai lucra ca
asistent tipograf și funcționar. Mama sa era croitoreasă. Talentul muzical al lui Debussy a fost
descoperit de primul său profesor de pian, Mme. Mauté de Fleurville, care susținea că studiase
pianul cu Chopin. Mme. Mauté l-a trimis pe Debussy la Conservator în Paris, unde a studiat timp
de doisprezece ani, între 1872 și 1884. La început, Debussy a dorit să devină un virtuoz al
pianului; mai târziu, a abandonat ideea unei astfel de cariere, după ce a picat la examenele de
pian din 1878 și 1879. În 1880 participă la cursurile de compoziție ale lui Ernest Guiraud. Sub
oblăduirea sa, Debussy a câștigat locul al doilea la concursul Prix de Rome în 1883 și primul loc
în anul următor cu canțoneta "L'enfant prodigue", care l-a ajutat să obțină o bursă de studiu la
Villa de Medici în Roma timp de trei ani.

Cariera
Apariția creației muzicale a lui Claude Debussy naște însă un curent absolut
novator: impresionismul muzical. Impresionismul este o mișcare artistică, manifestată la început
în pictură, mai târziu și în muzică, mai ales în Franța, și care marchează desprinderea artei
moderne de academismul tradițional. Pictura impresionistă s-a dezvoltat în perioada cuprinsă
între 1867 și 1886, caracterizată prin concentrarea asupra impresiilor fugitive produse de o scenă
sau de un obiect, asupra mobilității fenomenelor, mai mult decât asupra aspectului stabil și
conceptual al lucrurilor.
Compozitorul francez, creatorul unor noi "culori" muzicale afirma: Muzica nu este o
dublură a versului, ea îi creează o dimensiune nouă. Cum trebuie să "privim" cu ochii intuiției
muzica nouă? Melodiile lui Claude Debussy sunt oarecum desprinse de armoniile așa-zisului
acompaniament. Ele ne apar ca niște broderii de arabescuri pe un fond armonic încărcat de
culorile diferitelor combinații timbrale instrumentale. Aceste armonii, altfel sonorizate, sunt puse
în lumină ca niște "pete de culoare". Tocmai de aceea muzica lui Debussy, prin natura ei,
provoacă, nu atât o arhitectură sonoră, cât mai ales o stare de sugestie, pe care capacitățile
intuitive ale auditorilor, de o mare importanță pentru simțirea poeticii muzicale debussyste, o
descoperă prin audieri repetate. Să fie oare o libertate extremă în creația muzicală impresionistă?
Nicidecum. Înțelegerea muzicii lui Debussy, de exemplu, trebuie efectuată însă mai mult cu
vocea interioară a Eului, printr-o contemplație uneori chiar "visătoare". Compozitorul vine
desigur în ajutorul auditorilor prin imagini sonore pline de sugestii, ca de exemplu în
piesa Cloches á travers les feuilles (Clopote printre frunze) sau în suita de șapte piese miniaturale
cu tentă programatică intitulată Colțul copiilor. Aici vom întâlni expresivitatea sugestivă a unei
muzici care intonează "Serenada pentru păpușă". Debussy ne propune chiar o "muzică picturală"
prin piesa Nori din prima nocturnă pentru orchestră.
Debussy place deoarece, la audierea unor piese, melomanii descoperă o nouă conduită
melodică și noi combinații ritmice și armonice. Pentru mulți auditori, mai puțin pregătiți prin
lipsa de cunoaștere a spațiului cultural al timpului, ascultarea Cvartetului de coarde, a pieselor
"Preludiu la după amiaza unui faun" sau a celor "Trei nocturne", modernitatea melosului va șoca
cu siguranță .

Opere
Lucrări pentru pian

 1888-1889 : Petite Suite pentru pian la patru mâini

 1888-1891 : Arabesques
 1890-1905 : Suite bergamasque
 1903 : Estampes
 1904 : Masques
 1904 : L'Isle joyeuse
 1904 : Images - Livre I
 1906-1908 : Children's Corner
 1907 : Images - Livre II
 1909-1912 : Préludes
 1914-1915 : Six épigraphes antiques pentru pian la patru mâini
 1915 : En blanc et noir pentru pian la două mâini
 1915 : Études
Muzică de cameră

 1893 : Quatuor à cordes en sol mineur

 1915 : Sonate pour violoncelle et piano
 1915 : Sonate pour flûte, alto et harpe
 1916-1917 : Sonate pour violon et piano
Simfonice

 1892-1894 : Prélude à l'après-midi d'un faune

 1897-1899 : Nocturnes
 1903-1905 : La Mer
 1905-1912 : Images pour orchestre
Muzică de balet

 1912 : Jeux
 1913 : La Boîte à joujoux
Lucrări lirice

 1884 : L'Enfant prodigue. Cantată după un libret de Edouard Guinand.

 1888 : La Damoiselle élue : 'La damoiselle élue s’appuyait Sur la barrière dur du Ciel' .
Cantată după un libret de Dante Gabriel Rossetti (orchestrată în 1902)
 1893-1902 : Pelléas et Mélisande, dramă lirică în 5 acte după un libret de Maurice
Maeterlinck
 1908-1916 : La Chute de la maison Usher
 1911 : Le Martyre de Saint Sébastien, mister în cinci acte, după un libret de Gabriele
D'Annunzio

Melodii

 1888 : Ariettes oubliées după Verlaine
 1887-1889 : Cinq poèmes de Baudelaire
 1891 : Fêtes galantes (prima parte) după Verlaine
 1891 : Trois mélodies după Verlaine
 1897-1899 : Chansons de Bilitis după Pierre Louÿs
 1904 : Fêtes galantes (a doua parte) după Verlaine
 1904 : Trois chansons de France după Charles d'Orléans și Tristan L'Hermite
 1909 : Trois chansons de Charles d'Orléans
 1910-1911 : Trois ballades de François Villon
 1913 : Syrinx pentru flaut solo
 1913 : Trois poèmes de Stéphane Mallarmé
 Maurice Ravel
Maurice Ravel
Joseph Maurice Ravel (n. 7 martie 1875, Ciboure, Franța – d. 28
decembrie 1937, Paris, Franța) a fost un compozitor francez impresionist, celebru mai ales
datorită muzicii de balet pentru orchestră în Do major Boléro, compusă în 1928, una din ultimele
piese compuse înainte ca boala să-l condamne la tăcere.
La începutul secolului al XX personalitatea puternică a dirijorului și compozitorului M.
Ravel s-a impus în lumea muzicală prin interpretări artistice și prin noutatea lucrărilor sale
muzicale cu rafinate sonorități impresioniste și un pronunțat colorit folcloric. Pianist remarcabil
dedică primele sale lucrări acestui instrument: menuet antic, habanera, pavană pentru
o infantă moartă: dovedind o înclinație deosebită pentru dans; de la dansul din epoca barocului
pană la cel modern: vals, foxtrot dar și pentru blues. Ravel reînvie spiritul clasic francez
în sonatină pentru pian și în suita preclasică Mormântul lui Couperin.
A scris 2 importante cicluri pentru pian: Oglinzi și Suita Gaspard al nopții. În muzica
dramatică a scris o operă bufă într-un act "Ora spaniolă". După modelul lui Schubert a compus 8
valsuri nobile și sentimentale, transformate mai târziu în baletul ADELAIDA sau Limbajul
Florilor. Mai compune suita pentru voce și orchestră SHEHEREZADA, rapsodia spaniolă.
Cea mai populară creație a sa simfonică este BOLEROUL - conceput pe un ritm
obstinat care persistă pană la sfârșitul lucrării. Ravel expune la flaut o amplă melodie alcătuită
din 2 perioade muzicale după care reluând mereu aceeași linie melodică îi suprapune succesiv
câte un instrument la cvartă și octavă. Rezultatul este persistența accentelor melodiei care la
fiecare reluare modificându-se efectul timbral, crește ca intensitate. Sedus de muzica orientală
compune pentru voce și pian diferite melodii incluse în cicluri: * 5 melodii grecești, * 2 melodii
ebraice, * 3 cântece din Madagascar ,* 3 cântece ale lui Don Quijote, *7 cântece populare,
* ciclul de lieduri Istoriile Naturale.
Ravel a lăsat posterității lucrări în genul muzicii de cameră:

 Trio în la minor,
 Cvartetul de coarde în Fa major ,
 Sonata pentru vioară și pian,
 Sonata pentru vioară și violoncel,
 Sonata pentru vioară și orchestra
 Rapsodia - TZIGANE - de o mare dificultate tehnică cu un caracter strălucitor.
 A compus concerte instrumentale:

 Pian și Orchestră în Re major pentru mâna stângă.

 Pian și orchestră în Sol major. Marea sa varietate ritmică izvorăște din diferite surse
folclorice și din particularitățile dansurilor care l-au inspirat; de la vechea pavană până la
ritmurile moderne.
Armonia sa tonală cu structuri modale, dinamica și agogica tonală, diversitatea combinațiilor
tonale conferă muzicii sale pregnanță și originalitate astfel încât alături de Claude Debussy,
Ravel contribuie la dezvoltarea limbajului muzical modern din prima jumătate a secolului XX.
Pian

 1893 : Sérénade grotesque (Serenadă grotescă)

 1895 : Menuet antique[13]
 1899 : Pavane pour une infante défunte (Pavană pentru o infantă moartă)
 1901 : Jeux d'eau (Jocuri de apă)
 1905 : Sonatine (Sonatina în fa diez minor)
 1905 : Miroirs (Oglinzi)
 1908 : Gaspard de la nuit (Gaspard al nopții)
 1908 : Ma Mère l'Oye (Mamă mea gâscă)
 1911 : Valses nobles et sentimentales (Valsurile nobile și sentimentale)
 1917 : Le Tombeau de Couperin (Mormântul lui Couperin)
Orchestră

 1907 : Rapsodie espagnole (Rapsodia spaniolă)

 1920 : La Valse (Valsul)
 1924 : Tzigane
 1928 : Bolero (Boleroul)
 1930 : Concerto pour la main gauche (Concertul pentru mâna stângă)
 1931 : Concertul în sol major
Muzică de cameră

 1902 : Cvartetul de coarde în fa major

 1906 : Introducere și alegro pentru harpa
 1914 : Trio pentru pian, vioară și violoncel
 1922 : Sonate pentru vioară și violoncel
 1924 : Tzigane, pentru vioară și pian
 1927 : Sonate pentru vioară și pian
Cântec

 1903 : Shéhérazade
 1906 : Histoires naturelles
 1913 : Trois poèmes de Mallarmé
 1914 : Mélodies hébraïques
 1922 : Chansons madécasses
 1932 : Don Quichotte à Dulcinée

Balete
-1909-1912 : Daphnis et Chloé (Daphnis și Chloé)
Cantate

 1901 : Myrrha
 1902 : Alcyone
 1903 : Alyssa
Opere

 1907-1911 : L'Heure espagnole (Ora spaniolă)

 1919-1925 : L'Enfant et les Sortilèges (Copilul și vrăjitoriile)

Student:Rosu Marian Cristian

Anul:III