Art.

526

Comportamentul necorespunzător

(1) Nu poate pretinde întreţinere acela care s-a făcut vinovat faţă de cel obligat
la întreţinere de fapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri.

(2) Acela care se află în stare de nevoie din culpa sa poate cere numai
întreţinerea de strictă necesitate.

1. Norma enunţă sfera persoanelor care, deşi îndreptăţite la întreţinere, nu ar

putea-o pretinde din cauza propriei conduite faţă de cel obligat la întreţinere. în
această categorie intră: a) persoanele care s-au făcut vinovate faţă de cel
obligat la întreţinere de fapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri; b)
persoanele aflate în stare de nevoie din culpa lor.

2. în cazul persoanelor care s-au făcut vinovate faţă de cel obligat la

întreţinere de fapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri, este vorba de o
decădere din dreptul la întreţinere care operează cu caracter general, în
sensul că priveşte orice obligaţie de întreţinere, fără a distinge în funcţie de
calitatea creditorului, de ordinea în care se datorează întreţinerea.

3. Legea nu defineşte noţiunea de „fapte grave, contrare legii sau bunelor

moravuri". Pentru a opera decăderea este necesar ca fapta comisă să fie una
gravă, chiar dacă ea nu este pedepsită penal. Cu atât mai mult dacă fapta
comisă este pedepsită de legea penală, fiind comisă cu intenţie, hotărârea
judecătorească definitivă poate constitui temei deplin pentru decăderea
autorului faptei din dreptul la întreţinere.

4. Pot constitui fapte grave cele care ar duce la vătămarea raporturilor dintre
soţi, cele care ar atrage revocarea donaţiei pentru ingratitudine, nedemnitatea
succesorală (E. Florion, Dreptul familiei, 2011, p. 331).

5. Spre deosebire de prima categorie enunţată, care nu poate beneficia deloc

de întreţinere, persoanele aflate în nevoie din propria culpă (este vorba de
împătimiţii jocurilor de noroc, toxicomanii, cei care nu doresc să presteze
muncă, deşi obiectiv ar avea posibilitate, persoanele care duc o viaţă
dezorganizată etc.) pot solicita întreţinere, însă numai limitat la întreţinerea de
strictă necesitate, deoarece imposibilitatea de a obţine venituri nu rezultă din
incapacitatea de muncă. Limita întreţinerii de strictă necesitate este o
problemă de fapt, ce poate fi stabilită de instanţa de judecată de la caz la caz,
prin orice mijloc de probă.

Detalii: https://legeaz.net/noul-cod-civil/art-526-comportamentul-
necorespunzator-conditiile-obligatiei-de-intretinere
Ce se intampla in situatia in care parintele obligat la intretinere nu doreste sa plateasca?

In primul rand, o hotarare judecatoreasca ce stabileste obligatii de intretinere in favoarea unui

minor se bucura de executare provizorie de drept, asta insemnand ca poate fi executata silit chiar
daca nu este definitiva.

Totodata, exista si posibilitatea formularii unei plangeri penale pentru savarsirea infractiunii de
abandon de familie, atunci cand parintele obligat nu achita intretinerea vreme de 3 luni.

In concluzie, conform legii, pana la varsta de 18 ani sau 26 de ani daca minorul se afla in
continuarea studiilor, copilul are dreptul la pensie de intretinere din partea parintilor.

Fie ca are sau nu un loc de munca stabil si cunoscut, un venit mare sau nu, parintele cu care
minorul nu locuieste este obligat prin lege sa contribuie la cheltuielile de crestere si educare a
copilului si nu se poate sustrage sub nicio forma de la obligatia de plata a pensiei de intretinere.

Pentru a vi se recunoaste aceste drepturi nu trebuie decat sa consultati un avocat

specializat in dreptul familiei si sa va obtineti drepturile.