Gelu a fost un voievod care a domnit în Podişul Transilvaniei în Evul Mediu

timpuriu.

El a stăpânit în la sfârşitul secolului a IX-lea o formaţiune politică al cărei centru

se presupune a fi fost la Dăbâca, judeţul Cluj.

Cronica lui Anonymus, Gesta Hungarorum, spune că supuşii lui Gelu erau români
şi slavi, că oastea lui era relativ slab înarmată, iar ţinutul era foarte bogat în
resurse naturale.

„Când tatăl lui Ogmand, iscoada lui Tuhutum, dând târcoale ca o vulpe, a văzut, pe
cât poate să cuprindă vederea omului, bunătatea şi rodnicia pământului şi pe
locuitorii săi, i-a plăcut nespus de mult şi, în cea mai mare grabă, s-a întors la
domnul său. Şi, după ce a sosit, i-a vorbit multe domnului său despre bunătatea
acelei ţări: că pământul acela e udat de cele mai bune râuri, al căror nume şi folos le-
a amintit pe rând, că din nisipul lor se culege aur, că aurul din acea ţară este cel mai
bun aur, că de acolo se scoate sare şi materii sărate şi că locuitorii din acea ţară dunt
cei mai nevoiaşi oameni din toată lumea. Fiindcă sunt Blachi şi Sclavi cari nu au alte
arme decât arcuri şi săgeţi şi ducele lor Gelou e puţin statornic şi n-are ostaşi buni
împrejurul său şi n-ar îndrăzni să se împotrivească curajului Ungurilor, fiindcă suferă
multe neajunsuri din partea Cumanilor şi Pecenegilor.”
({{{2}}})
Gesta Hungarorum, Anonymus.

Gelu a fost atacat de oştile maghiare conduse de Tuhutum, o căpetenie maghiară.

După ce acesta cucerise în numele ducelui maghiar Arpad părţile de vest ale
Transilvaniei (Bihor, Satu Mare şi Sălaj), cere stăpânului său dreptul de a cuceri
noi teritorii în interiorul Ardealului, de data aceasta în folosul său propriu şi al
urmaşilor săi.

„...Tuhutum, tatăl lui Horca, cum era el un om şiret, după ce a prins să afle de la
locuitori despre bunătatea ţării de dincolo de păduri, unde domnia o avea un
oarecare Blac Gelou, a început să ofteze, dacă n-ar putea cumva să dobândească,
printr-o favoare din partea ducelui Arpad, ţara de dincolo de păduri, pentru sine şi
pentru urmaşii săi”
({{{2}}})
Gesta Hungarorum, Anonymus.

Primind aprobarea lui Arpad, Tuhutum trece din Sălaj cu oastea în zona actualului
judeţ Cluj şi îl atacă pe Gelu pe râul Almaş, un afluent al râului Someş. Oastea lui
Gelu încearcă să opună rezistenţă, dar maghiarii apelează la vechea lor
stratagemă: în timp ce o parte a oştii lor atacă frontal adversarul, o altă parte
trece râul printr-o zonă mai îndepărtată şi cade în flancul inamicului. Oastea lui
Gelu este pusă pe fugă, iar Gelu se retrage spre o cetate pentru a continua,
probabil, rezistenţa. Ajuns din urmă de oştile maghiare, Gelu este ucis în luptă în
zona râului Căpuş.
Se presupune că locul unde a murit Gelu este în actualul sat Gilău, judeţul Cluj,
fără a exista dovezi solide în acest sens, cu excepţia legendelor locale.