18/02/2019

Microorganisme producătoare de antibiotice

•
• Bacterii
Streptomyces spp Micromonospora spp
cloramfenicol gentamicină
eritromicină
kanamicină Bacillus spp
rifampicină bacitracină
streptomicină polimixină
tetraciclină
vancomicină
• Fungi
Penicillium spp Cephalosporium spp
peniciline cefalosporine
3

Criterii de clasificare a agenţilor terapeutici antimicrobieni

- după modul de obţinere

• diferenţierea în chimioterapice şi antibiotice a pierdut din importanţă
• termenul de antibiotice este acceptat pentru toţi agenţii antimicrobieni
-
- după categoria de microorganisme asupra cărora acţionează
• anti-bacteriene, -fungice, -parazitare, -virale
-
- după efectul asupra microorganismelor
• -cid (omoară microorganismele)
• -static (inhibă microorganismele, cooperând cu mecanismele de apărare
antiinfecţioasă în efectul final -cid)
4

Relaţia bacterie-antibiotic in vitro

• concentraţia minimă inhibitorie (CMI) = cantitatea minimă de antibiotic care inhibă

cultivarea unei tulpini bacteriene
• concentraţia minimă bactericidă (CMB) = cantitatea cea mai mică de antibiotic care
omoară 99,9% dintre bacteriile unei tulpini testate

Relaţia bacterie-antibiotic in vivo

•
• bacterii sensibile, la doze uzuale: cel mai probabil, antibioticul va asigura vindecarea
infecţiei dacă este administrat în doze uzuale

• bacterii sensibile, la expunere crescuta la antibiotic: cel mai probabil, antibioticul va

1
 • concentraţia minimă bactericidă (CMB) = cantitatea cea mai mică de antibiotic care
omoară 99,9% dintre bacteriile unei tulpini testate 18/02/2019

Relaţia bacterie-antibiotic in vivo

•
• bacterii sensibile, la doze uzuale: cel mai probabil, antibioticul va asigura vindecarea
infecţiei dacă este administrat în doze uzuale

• bacterii sensibile, la expunere crescuta la antibiotic: cel mai probabil, antibioticul va

asigura vindecarea infecţiei deoarece expunerea bacteriei la antibiotic este crescută
prin
• Ajustarea modului de administrare
• Creşterea dozei administrate
• Creșterea frecvenței de administrare
• Concentrare la locul infecției
• Administrare locală
• Concentare pe traiectul de eliminare (de ex., urină)

• bacterii rezistente: cel mai probabil, administrarea antibioticului va fi urmată de eșec

terapeutic, chiar dacă există expunere crescută a bacteriei la antibiotic

Calităţile ideale ale unui agent terapeutic

• proprietăţi antimicrobiene:
- toxic pentru microorganism, de preferat efect –cid
- spectru antimicrobian suficient de larg
- să nu favorizeze dezvoltarea fenomenului de rezistenţă secundară

• proprietăţi farmacologice:
- lipsa de toxicitate faţă de organismul gazdă
- persistenţa în organism un interval de timp suficient de lung
- bună distribuţie tisulară, inclusiv în LCR
- lipsa reacţiilor de sensibilizare
- lipsa interacţiunii cu alte medicamente

• condiţii de ordin economic

- preţ de cost scăzut
9

Criterii de clasificare a agenţilor antibacterieni

- după mecanismul de acţiune

• inhibarea sintezei peretelui celular
• afectarea structurii şi funcţiilor membranei celulare
• perturbarea sintezei proteinelor celulare
• blocarea sintezei acizilor nucleici

- după spectrul de activitate

• spectru îngust (activitate numai pe bacterii gram-pozitive, gram-negative sau
b.a.a.r)
• spectru lărgit (faţă de bacterii gram-pozitive, gram-negative şi bacterii atipice)

10
2
 • afectarea structurii şi funcţiilor membranei celulare
• perturbarea sintezei proteinelor celulare 18/02/2019
• blocarea sintezei acizilor nucleici

- după spectrul de activitate

• spectru îngust (activitate numai pe bacterii gram-pozitive, gram-negative sau
b.a.a.r)
• spectru lărgit (faţă de bacterii gram-pozitive, gram-negative şi bacterii atipice)

10

11 I. Inhibitori ai sintezei peretelui celular

I.a: Antibiotice care inhibă sinteza peptidoglicanului
Betalactamice Glicopeptide Fosfomicina
- peniciline
- cefalosporine
- carbapeneme
- monobactam

I.b: Antibiotice care inhibă sinteza acizilor micolici sau arabinogalactanului

Izoniazida Pirazinamida Etambutol
12 II. Antibiotice care alterează structura şi funcţiile membranei celulare
Polimixine

III. Inhibitori ai sintezei proteice

Aminoglicozide Fenicoli Acid fusidic
Tetracicline MKLS Mupirocin
Oxazolidinone

IV. Inhibitori ai sintezei acizilor nucleici

Replicarea ADN Chinolone
Transcrierea Rifampicina
Sinteza acidului folic Sulfamide, Trimetoprim, Cotrimoxazol
Metronidazol
Nitrofurani
13

Ia. Antibiotice care inhibă sinteza peptidoglicanului

 Antibiotice beta-lactamice
- structură chimică: conţin inelul beta-lactamic
- mecanism de acţiune: se fixează pe enzime din membrana citoplasmatică, proteine
de legare a penicilinelor (PLP), care inhibă sinteza peptidoglicanului în faza terminală
- efect antibacterian: bactericide

14

Ia. Antibiotice care inhibă sinteza peptidoglicanului

 Antibiotice beta-lactamice
- mecanism de rezistenţă:
modificarea PLP prin mutaţie sau câştigarea de gene de rezistenţă
impermeabilitatea membranei externe sau eflux
sinteza de beta-lactamaze, cel mai frecvent întâlnită (atât la bacterii gram-pozitive
cât şi gram-negative, aerobe sau anaerobe)
Beta-lactamaze cu spectru extins 3
14

Ia. Antibiotice care inhibă sinteza peptidoglicanului 18/02/2019

 Antibiotice beta-lactamice
- mecanism de rezistenţă:
modificarea PLP prin mutaţie sau câştigarea de gene de rezistenţă
impermeabilitatea membranei externe sau eflux
sinteza de beta-lactamaze, cel mai frecvent întâlnită (atât la bacterii gram-pozitive
cât şi gram-negative, aerobe sau anaerobe)
Beta-lactamaze cu spectru extins
Carbapenemaze

15

16

17

Antibiotice beta-lactamice
1. Peniciline

 biosinteză
- reprezentanţi: benzil-penicilina (G), fenoximetil-penicilina (V), benzatin benzil-
penicilina
- spectru antibacterian: coci şi bacili gram-pozitivi, coci gram-negativi, bacterii
anaerobe cu excepţia B.fragilis, spirochete

 semisinteză
a. rezistente la penicilinaza stafilococică (grup M)
- reprezentanţi: meticilină, oxacilină
- spectru antibacterian: active în special pe stafilococi producători de penicilinază
18

1. Peniciline

 semisinteză
b. aminopeniciline (grup A)
- reprezentanţi: ampicilină, amoxicilină
- spectru antibacterian: ~ cu peniciline de biosinteză, în plus active faţă de unii
bacili gram negativi
- sensibile la acţiunea beta-lactamazelor

c. peniciline cu spectru lărgit

- reprezentanţi:
• carboxipeniciline: ticarcilină
• ureidopeniciline: piperacilină
- spectru antibacterian: ~ cu aminopeniciline, în plus active faţă de Pseudomonas
- sensibile la acţiunea beta-lactamazelor

19

Antibiotice beta-lactamice
2. Cefalosporine

generaţia 1
4
 18/02/2019

19

Antibiotice beta-lactamice
2. Cefalosporine

generaţia 1
- reprezentanţi: cefalotină (parenteral)
cefalexin (oral)
- spectru antibacterian: > aminopeniciline (+ stafilococi producatori de beta-
lactamaza); sensibile la acţiunea beta-lactamazelor bacteriilor Gram-negative

generaţia 2
- reprezentanţi
• cefalosporine propriu-zise: cefuroxim (parenteral); cefaclor (oral)
• G1 + stabilitate mai bună faţă de beta-lactamaze
• cefamicine: cefoxitin (parenteral)
• G2 + anaerobi Gram-negativi
• carbacefeme: loracarbef
• Stafilococi, streptococi, Haemophilus spp., Moraxella catarrhalis, P.aeruginosa

20

Antibiotice beta-lactamice
2. Cefalosporine

generaţia 3
- reprezentanţi: cefotaxim, ceftriaxonă, ceftazidim, cefoperazonă (parenterale);
cefixim (oral)
- spectru antibacterian: > G2, fiind mai active pe Enterobacteriaceae; ceftazidima şi
cefoperazona au activitate şi pe Pseudomonas aeruginosa; activitate
antistafilococică slabă

generaţia 4
- reprezentanţi: cefepimă, cefpiromă (parenteral)
- spectru antibacterian: > G3, active în egală măsură faţă de bacterii gram-pozitive
şi gram-negative, inclusiv P.aeruginosa

generaţia 5
- reprezentanţi: ceftarolin, ceftobiprol, ceftolozan
- spectru antibacterian: Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (SARM),
bacterii Gram-pozitive; ~ G3 împotriva bacteriilor Gram-negative

21

3. Monobactam
- reprezentant: aztreonam
- spectru antibacterian: activ numai faţă de bacili gram-negativi (Enterobacteriaceae
şi P.aeruginosa); foarte stabil faţă de beta-lactamaze

4. Carbapeneme
- reprezentanţi: imipenem, meropenem, doripenem, ertapenem 5
21 18/02/2019

3. Monobactam
- reprezentant: aztreonam
- spectru antibacterian: activ numai faţă de bacili gram-negativi (Enterobacteriaceae
şi P.aeruginosa); foarte stabil faţă de beta-lactamaze

4. Carbapeneme
- reprezentanţi: imipenem, meropenem, doripenem, ertapenem
- spectru antibacterian: deosebit de larg, faţă de bacterii gram-pozitive şi gram-
negative, aerobe şi anaerobe
- ertapenem – fără acţiune contra Pseudomonas şi Acinetobacter

22

Beta-lactamine asociate cu inhibitori de beta-lactamază

- reprezentanţi:
- Ampicilină + sulbactam
- Amoxicilină + acid clavulanic
- Ticarcilină + acid clavulanic
- Piperacilină + tazobactam
- Ceftazidim + avibactam
- Ceftolozan + tazobactam
- Meropenem + vaborbactam
-
To be continued…
- Aztreonam + avibactam
- Imipenem + relebactam

23

Glicopeptide

- reprezentanţi: vancomicină, teicoplanina, dalbavancin (parenteral)

- mecanism de actiune: inhiba sinteza peretelui celular prin legare la D-Ala-D-Ala ale
acidului N-acetil muramic si N-acetil-glucozaminei
- spectru de activitate: bacterii aerobe şi anaerobe gram-pozitive; stafilococi
meticilino-rezistenți
- nefrotoxic
-
Fosfomicina
- Bactericidă
- Bacteriile dezvoltă rapid rezistenţă
- Spectru antibacterian larg
-
Bacitracina
- Aplicaţii topice
- Activă asupra bacteriilor Gram-pozitive
24

Ib. Antibiotice care inhibă sinteza acizilor micolici sau arabinogalactanului

Izoniazida
- structura chimică: hidrazida acidului izonicotinic (HIN)
6
 Bacitracina 18/02/2019
- Aplicaţii topice
- Activă asupra bacteriilor Gram-pozitive
24

Ib. Antibiotice care inhibă sinteza acizilor micolici sau arabinogalactanului

Izoniazida
- structura chimică: hidrazida acidului izonicotinic (HIN)
- spectru de acţiune: complexul M.tuberculosis

Pirazinamida
- spectru de acţiune: complexul M.tuberculosis, exceptând M.bovis
- efect bactericid numai intracelular, la pH acid

Etambutol
- efect bacteriostatic, numai faţă de micobacterii extracelulare
- spectru de activitate: bacilii tuberculozei şi complexul M.avium-intracellulare
25

II. Antibiotice care alterează funcţiile membranei citoplasmatice

- reprezentanţi: polimixina B, polimixina E (colistin)

- efect bactericid
- spectru antibacterian: bacili gram-negativi aerobi-facultativ anaerobi
(Enterobacteriaceae, Pseudomonas, Acinetobacter)
- dobândirea rezistenţei este rar întâlnită
26 Daptomicina
• Lipopeptid
• Spectru antibacterian:
– Bacterii Gram-pozitive (SARM, E.faecalis sau E.faecium rezistente la vancomicină,
S. pneumoniae rezistent la penicilină, C. jeikeium)
•
27

IIIa. Antibiotice care interacţionează cu subunitatea 30S ribozomală

 Aminoglicozide
- reprezentanţi: gentamicină, tobramicină, amikacină, netilmicină, streptomicină
- spectru antibacterian:
- bacili gram-negativi facultativ anaerobi (enterobacterii)
- P. aeruginosa (gentamicină, tobramicină, amikacină)
- Staphylococcus spp.
- inactive asupra anaerobilor
- Gentamicina are efect sinergic cu peniciline/glicopeptide asupra enterococilor
- bactericid
- mecanisme de rezistenţă: inactivarea enzimatică este cel mai frecvent mecanism
de rezistenţă
28

IIIa. Antibiotice care interacţionează cu subunitatea 30S ribozomală

 Tetracicline
- reprezentanţi: tetraciclină, doxiciclină, minociclină 7
 - Gentamicina are efect sinergic cu peniciline/glicopeptide asupra enterococilor
- bactericid 18/02/2019
- mecanisme de rezistenţă: inactivarea enzimatică este cel mai frecvent mecanism
de rezistenţă
28

IIIa. Antibiotice care interacţionează cu subunitatea 30S ribozomală

 Tetracicline
- reprezentanţi: tetraciclină, doxiciclină, minociclină
- efect bacteriostatic
- spectru de activitate: antibiotice cu spectru larg, active pe
- bacterii gram-pozitive şi gram-negative,
aerobe (excepţie P.aeruginosa) şi anaerobe
- micoplasme, chlamidii, rickettsii
- spirochete
- rezistenţă frecventă

29 Eravaciclina
• Fluorociclină (tetraciclină halogenată)
• Spectru larg
– Bacterii Gram-pozitive (Staphylococcus aureus, Streptococcus pneumoniae,
Enterococcus faecalis, E. faecium, inclusiv tulpini rezistente la vancomicină)
– Bacterii Gram-negative (Enterobacteriaceae, Acinetobacter) inclusiv tulpini MDR
• Infecții intra-abdominale complicate, infecții de tract urinar complicate
•
•
30 Inhibitori ai sintezei proteice (subunitatea 30S)
Glicilcicline
•Reprezentant: tigeciclina
•Bacteriostatic
•Spectru antibacterian:
– bacterii Gram-pozitive (SARM),
– bacterii Gram-negative (Acinetobacter, dar nu Pseudomonas),
– anaerobi
•i.v.
•infecţii cutanate, intra-abdominale sau pulmonare
31

IIIb. Antibiotice care interacţionează cu subunitatea 50S ribozomală


 Fenicoli
- reprezentanţi: cloramfenicol
- efect bacteriostatic
- bactericid asupra H. influenzae, N. meningitidis, S. pneumoniae
- spectru antibacterian: asemănător cu cel al tetraciclinelor, fiind remarcată
activitatea faţă de bacterii intracelulare şi anaerobi
-
32

IIIb. Antibiotice care interacţionează cu subunitatea 50S ribozomală

 Macrolide
- reprezentanţi
• cu 14 atomi C: eritromicină, claritromicină 8
 - bactericid asupra H. influenzae, N. meningitidis, S. pneumoniae
- spectru antibacterian: asemănător cu cel al tetraciclinelor, fiind remarcată 18/02/2019
activitatea faţă de bacterii intracelulare şi anaerobi
-
32

IIIb. Antibiotice care interacţionează cu subunitatea 50S ribozomală

 Macrolide
- reprezentanţi
• cu 14 atomi C: eritromicină, claritromicină
• cu 15 atomi C: azitromicină
• cu >15 atomi C: spiramicină
- efect bacteriostatic
- spectru antibacterian: efect variabil faţă de coci şi bacili gram-pozitivi aerobi şi
anaerobi, chlamidii, micoplasme, Legionella, Campylobacter, Helicobacter

 Ketolide
- în prezent cu un singur reprezentant: telitromicina
- efect bacteriostatic
- spectru de activitate: asemănător cu al claritromicinei, dar mai active pe bacterii
gram-pozitive
-
33

IIIb. Antibiotice care interacţionează cu subunitatea 50S ribozomală

 Lincosamide
- reprezentanţi: clindamicina
- spectru antibacterian: în special active pe bacterii gram-pozitive, în special faţă de
Staphylococcus şi pe anaerobi
- bună penetrabilitate osoasă

 Sinergistine
- reprezentanţi: quinupristină/dalfopristină
- structură chimică: doi constituienţi, un polipeptid şi o lactonă macrociclică
- spectru antibacterian: ~ cu macrolidele
- fiecare din cei doi compuşi au acţiune bacteriostatică, dar asociaţia este
bactericidă
34

IIIb. Antibiotice care interacţionează cu subunitatea 50S ribozomală

 Oxazolidinone
- clasă nouă în dezvoltare, în prezent cu un singur reprezentant : linezolid
- efect bacteriostatic
- spectru de activitate: bacterii gram-pozitive aerobe şi anaerobe, inclusiv tulpini
multirezistente la alte antibiotice

35

• Acid fusidic
– doar împotriva bacteriilor Gram-pozitive,
– bacteriostatic
– rezistenţă frecventă

• Mupirocin
9
 18/02/2019
35

• Acid fusidic
– doar împotriva bacteriilor Gram-pozitive,
– bacteriostatic
– rezistenţă frecventă

• Mupirocin
– spectru antibacterian: bacterii Gram-pozitive
– este utilizat în aplicaţii locale pentru tratamentul purtătorilor nazali de S. aureus,
inclusiv tulpini rezistente la meticilină
36

IV. Inhibitori ai sintezei acizilor nucleici

 Quinolone
- structură chimică: au în formulă inelul chinolon; fluorochinolonele sunt derivaţi
care conţin unul sau mai mulţi atomi de fluor
- mecanism de acţiune: interacţionează cu două enzime care intervin în replicarea
ADN: topoizomeraza II (ADN-giraza) şi topoizomeraza IV

generaţia 1
- reprezentanţi: acid nalidixic
- spectru de activitate: bacili gram-negativi din familia Enterobacteriaceae

generaţia 2
- reprezentanţi: norfloxacina, ciprofloxacina, ofloxacina, pefloxacina
- spectru antibacterian:
- bacili gram-negativi, inclusiv P.aeruginosa,
- coci şi cocobacili gram-negativi,
- unele bacterii gram-pozitive (stafilococi şi streptococi beta-hemolitici),
- specii Mycoplasma şi Chlamydia
37

IV. Inhibitori ai sintezei acizilor nucleici

Quinolone

generaţia 3
- reprezentanţi: levofloxacina
- spectru de activitate: activitate mai bună asupra bacteriilor Gram-pozitive
(Streptococcus pneumoniae, S. pyogenes), chlamidii, micoplasme

generaţia 4
- reprezentanţi: moxifloxacina
- spectru antibacterian: identic cu generaţia 3, în plus activă pe bacterii anaerobe

38

39

IV. Inhibitori ai sintezei acizilor nucleici

 Rifampicina

- spectru antibacterian:
- specii Mycobacterium, 10
 18/02/2019
38

39

IV. Inhibitori ai sintezei acizilor nucleici

 Rifampicina

- spectru antibacterian:
- specii Mycobacterium,
- coci gram-pozitivi (stafilococi),
- coci gram-negativi (neisserii)
- cocobacili gram-negativi (Haemophilus influenzae)
- Legionella
- bactericid
- bacteriile dezvoltă rapid rezistență

40

IV. Inhibitori ai sintezei acizilor nucleici

 Sulfamide
- reprezentanţi: numeroşi compuşi, sulfadiazina, sulfametoxazol
- structură chimică: derivaţi de sulfanilamidă, omolog structural al acidului p-
aminobenzoic
- efect bacteriostatic
- spectru antibacterian: coci şi bacili gram-pozitivi, coci şi bacili gram-negativi cu
excepţia P.aeruginosa, A.israelii, Chlamydia
- dapsona utilizată în tratamentul leprei
-
 Cotrimoxazol
- asociaţie sinergică între sulfametoxazol şi trimetroprim, compus care blochează
aceeaşi cale metabolică dar într-un stadiu mai tardiv decât sulfamidele; efectul
asociaţiei este sinergic, bactericid
41

IV. Inhibitori ai sintezei acizilor nucleici

 Metronidazol
- efect bactericid
- spectru antibacterian: activ faţă de bacterii anaerobe şi protozoare

 Nitrofurani
- reprezentanţi: nitrofurantoin, furazolidon
- nitrofurantoin utilizat doar în ITU
- bactericid
- spectru de activitate:
- bacili gram-negativi din familia Enterobacteriaceae
- coci gram-pozitivi din genurile Staphylococcus, Enterococcus
42

Criterii în iniţierea şi conducerea antibioterapiei

1. Oportunitatea tratamentului antibacterian

 criterii clinice: pneumonii lobare, infecţii genito-urinare, meningite purulente,
endocardite acute sau subacute, celulite necrozante, febră prelungită la cei cu
valvulopatii cardiace, stări febrile la neutropenici, cu proteze cardiace, articulare,
11
 - bacili gram-negativi din familia Enterobacteriaceae 18/02/2019
- coci gram-pozitivi din genurile Staphylococcus, Enterococcus
42

Criterii în iniţierea şi conducerea antibioterapiei

1. Oportunitatea tratamentului antibacterian

 criterii clinice: pneumonii lobare, infecţii genito-urinare, meningite purulente,
endocardite acute sau subacute, celulite necrozante, febră prelungită la cei cu
valvulopatii cardiace, stări febrile la neutropenici, cu proteze cardiace, articulare,
şunturi, catetere venoase
 criterii de laborator:
- leucocitoză cu neutrofilie, valori crescute ale procalcitoninei, CRP, fibrinogen,
VSH
- izolarea şi identificarea agentului etiologic
43

Criterii în iniţierea şi conducerea antibioterapiei

2. Criterii în alegerea antibioticului adecvat

 sensibilitatea la antibiotice a agentului etiologic
 sediul infecţiei
 particularităţi individuale: vârstă, stări fiziologice, tare organice, stări alergice,
stări de imunodepresie
 criterii ecologice
 criteriu economic

3. Aprecierea eficienţei terapiei cu antibiotice

 criterii clinice: scăderea febrei, ameliorarea stării generale
 criterii de laborator:
- nespecifice: scăderea CRP, procalcitonină, fibrinogen
- specifice : negativarea examenelor bacteriologice
44

Explicaţii posibile ale eşecului tratamentului cu antibiotice

 testarea sensibilităţi faţă de o bacterie fără semnificaţie clinică

 lipsa realizării în focarul de infecţie a unor concentraţii active
 selectarea unor mutanţi rezistenţi
 pacient imunodepresat
 metoda de testare nu furnizează informaţii reale
- condiţiile de testare in vitro nu se suprapun cu cele in vivo
- fenotipuri de rezistenţă nedepistate prin metode uzuale

45

46

Rezistenţa bacteriilor la antibiotice

-
- rezistenţă naturală
• reprezintă un caracter de specie;
• contribuie la definirea spectrului iniţial sau natural de activitate antibacteriană a
unui antibiotic
- rezistenţă câştigată
• atribut de tulpină;
• permite definirea spectrului actual de activitate a unui antibiotic. 12
 Rezistenţa bacteriilor la antibiotice
- 18/02/2019
- rezistenţă naturală
• reprezintă un caracter de specie;
• contribuie la definirea spectrului iniţial sau natural de activitate antibacteriană a
unui antibiotic
- rezistenţă câştigată
• atribut de tulpină;
• permite definirea spectrului actual de activitate a unui antibiotic.

Rezistenţa la antibiotice este un fenomen biologic natural, amplificat şi accelerat

prin:
- presiunea de selecţie exercitată de utilizarea neraţională a antibioticelor
- răspândirea uneori la mari distanţe a clonelor rezistente.
47

48

49

50

51

52

Mecanisme genetice de rezistenţă la antibiotice

-
- mutaţie
- transfer orizontal de gene de rezistenţă
• transformare
• transducţie
• conjugare

-
53

54 Rezistenţa la antibiotice
• Rezistenţă plasmidică
– 80 - 90 %
– Transmitere inter-bacteriană prin conjugare

• Rezistenţă cromozomală
– Mutaţii
– Presiunea de selecţie a antibioticelor
55

56 Selection for Antimicrobial-Resistant Strains

57

Mecanisme biochimice de exprimare a genelor de rezistenţă

- modificarea permeabilităţii peretelui celular (blindajul celulei bacteriene)

- excluderea prin eflux a antibioticului în mediul extracelular
- modificarea biochimică a ţintei de atac (camuflajul ţintei)
- substituirea ţintei de atac printr-o deviaţie metabolică (eschivare metabolică)
- inactivarea enzimatică a antibioticului
58 13
57

Mecanisme biochimice de exprimare a genelor de rezistenţă 18/02/2019

- modificarea permeabilităţii peretelui celular (blindajul celulei bacteriene)

- excluderea prin eflux a antibioticului în mediul extracelular
- modificarea biochimică a ţintei de atac (camuflajul ţintei)
- substituirea ţintei de atac printr-o deviaţie metabolică (eschivare metabolică)
- inactivarea enzimatică a antibioticului
58

14