Transformarea şi cuantificarea spaţiului color

Spaţiul color reprezentat prin valorile R,G,B este complet, în

sensul că toate culorile sunt reprezentate ca vectori în spaţiul 3-D RGB.
Acest spaţiu se utilizează ca punct de început în reprezentarea
caracteristicilor color ale unei imagini [26]. În general, se urmăreşte
procesul de transformare, urmat de cuantificarea spaţiului RGB care să
genereze spaţii color partiţionate având proprietăţile de a fi uniforme,
complete, compacte şi naturale [17]. Aceste spaţii permit reprezentarea
conţinutului color al imaginii cu ajutorul histogramelor color şi a seturilor
color.

Proprietatea 1- Uniformitate: Metrica de proximitate

(apropiere) între culori indică similitudinea perceptuală a
culorilor [17].

Comparaţiile între culori utilizează o metrică de apropiere sau

proximitate a culorilor, metrică care trebuie să fie suficient de uşor de
calculat. Pentru aceasta, transformarea spaţiului color trebuie aleasă astfel
încât apropierea între culori să nu depindă de poziţia în spaţiul color.
Transformarea care determină, în principal, uniformitatea spaţiului color,
determină, de asemenea, împreună cu cuantificarea, completitudinea şi
compactitudinea spaţiului color.

Proprietatea 2- Completitudine: Spaţiul color include toate

culorile distincte perceptual [17].

Completitudinea vizuală nu garantează completitudinea

matematică, dar inversa este adevărată. În general, dacă transformarea
spaţiului color este inversabilă, atunci spaţiul color necuantificat va fi
complet. În acest caz, cuantificarea spaţiului color va determina
completitudinea sa.

Proprietatea 3- Compactitudine: Fiecare culoare din spaţiul

color este distinctă perceptual de orice altă culoare [17].
Pentru a putea reduce numărul de culori,este necesar ca spaţiul
color să fie compact sau neredundant. Din punct de vedere vizual
neredundanţa cere să nu existe două culori care să fie percepute ca fiind
identice. Matematic, neredundanţa este asigurată când transformarea de la
RGB este unu la unu, sau mulţi la unu.

1
 Proprietatea 4- Naturaleţe: Spaţiul color furnizează o spargere
naturală a culorii în cele trei atribute perceptuale de bază ale
culorii: strălucire, nuanţă şi saturaţie [17].

Este de dorit ca transformarea şi cuantificarea să producă un spaţiu

color care să satisfacă cele 4 proprietăţi.
Un punct color se poate defini ca fiind un vector vc = (r,g,b) în
spaţiul color RGB.
Transformarea şi cuantificarea spaţiului color RGB reorganizează
şi grupează vectorii vc pentru a crea un set finit cu M culori.

Transformare color

Transformarea color Tc este o operaţie asupra vectorilor vc  RGB

care produce vectorii transformaţi wc [7], [15]. Cele mai simple transformări
color sunt liniare, ca de exemplu cele de la spaţiul RGB la unul dintre
spaţiile YIQ, YUV, YcrCb sau OPP. Alte spaţii color, ca de exemplu HSV
sau CIE sunt generate prin transformări neliniare. Efectul unei transformări
color este acela că produce un nou spaţiu color.
Pentru că spaţiul color RGB este continuu sau posibil discret dar
cu un număr foarte mare de puncte color distincte (de obicei, imaginile
fotografice sunt reprezentate în spaţiul color RGB cu 256 de nivele pe axe,
ceea ce conduce la peste 16.7 milioane de culori distincte) este necesară
cuantificarea sau partiţionarea lui într-un număr mai mic de culori.

Cuantificare color

Pentru că spaţiile color sunt multi-dimensionale, o partiţionare a

spaţiului color este descrisă printr-o cuantificare vectorială a spaţiului [7],
[15]. În general, o cuantificare vectorială Qc de dimensiune k şi mărime M
este o mapare a unui vector dintr-un spaţiu k dimensional într-un set finit C
care conţine M ieşiri. Deci, putem defini Qc ca fiind o funcţie Qc : k —› C,
unde C = (y0,y1,…yM-1) şi ym  k pentru fiecare m  0,1, …M-1 [7], [17].
In general, setul C se numeşte mulţimea codurilor şi are mărimea
M. În cazul cuantificării vectoriale a unui spaţiu color, k=3, şi fiecare intrare
din mulţimea codurilor, ym corespunde unui punct color.
Asociată cu cuantificarea vectorială în M puncte există o acoperire
a lui k cu M partiţii, unde fiecare partiţie Rm conţine toate punctele wc care
sunt asignate aceluiaşi cod ym:

Rm = wc  k: Qc (wc) =ym

2
 Din definiţia partiţiilor rezultă că partiţiile acoperă complet pe k
şi nu se intersectează:
 Rm = k si Rm  Rn =   m # n .
m
Deci, partiţiile reprezintă o partiţionare completă a lui k .

În aceste condiţii se poate defini culoarea cu valoarea de index m

ca fiind o unitate de culoare corespunzând unei partiţii R m şi care este
dată de setul de puncte color { vc}m care sunt asignate aceluiaşi cod ym în
procesul de transformare şi cuantificare vectorială: y m = Qc (Tc vc) [7],
[17].

vc wc

0 0 hc sc
Tc QcM BcM
1 1

2 2

Figura 2-2: Transformarea (Tc) şi cuantificarea (Qc) produce histogramele

color hc şi seturile color binare sc.

3
 Reprezentarea caracteristicilor color ale imaginilor
Histograme color

O metodă obişnuită de a reprezenta o imagine este aceea de a

transforma imaginea într-o histogramă. De exemplu, o imagine care conţine
nuanţe de gri poate fi transformată într-o histogramă care indică numărul de
pixeli de fiecare culoare (nuanţe de gri), aşa cum se vede în figura 2-12
[70]. În cazul imaginilor color, histogramele color pot avea dimensiunea
mai mare ca 2, din moment ce culorile sunt reprezentate ca un vector cu trei
componente.

Figura 2-12: Histograma unei imagini care conţine numai nuanţe de gri

Pentru o anumită imagine există asociată o singură histogramă, dar

imagini diferite pot avea histograme identice. Swain şi Ballard [70] au
afirmat că histogramele sunt invariante la translaţii şi rotaţii şi se modifică
uşor la schimbarea unghiului de vedere sau a scalei.
Totuşi, atunci când imaginea este transformată în histogramă, se
pierd informaţiile de natură spaţială. Având în vedere însă că există soluţii
care să rezolve limitările introduse, se poate spune că histogramele color
reprezintă o soluţie bună în compararea imaginilor în procesul de căutare
vizuală pe bază de conţinut.
Se poate da următoarea definiţie [17]:
Distribuţia culorilor într-o imagine, regiune sau obiect este
reprezentată de histogramă.
Dându-se o imagine color I[x,y] care constă din trei canale color

4
I=(IR,IG,IB), histograma color este dată de:


X-1 Y-1
1 dacă Qc(TcI[x,y])=m
hc[m]=   0 altfel
x=0 y=0 (2.20)

unde X şi Y reprezintă lăţimea, respectiv înălţimea imaginii.

În căutarea vizuală bazată pe conţinut se lucrează cu histograme

normalizate (numărul de pixeli de o anumită culoare se împarte la numărul
total de pixeli din imagine), astfel încât mărimea imaginii nu afectează
operaţia de potrivire a imaginilor.
În figura 2-13 apare histograma unei imagini color. Histograma
conţine 64 de culori, adică imaginea reprezentată în spaţiul color RGB a
fost cuantificată în prealabil la 64 de culori.

Figura 2-13: Histograma unei imagini color

Asupra histogramei color din figura 2-13 se poate face următoarea

observaţie: culorile fundalului sunt distribuite în câteva cuante de culoare
datorită umbrelor, iar obiectul asemenea, datorită puţinelor culori prezente.

Seturi color

Conţinutul color al imaginilor sau regiunilor poate fi reprezentat

mai compact cu ajutorul seturilor color binare. Această soluţie a fost
introdusă la Universitatea Columbia de către J.R.Smith şi Shih-Fu Chang
[3], [7], [10], [15]. Seturile color binare pot fi obţinute prin selecţia din cele
5
M culori. Procesul este prezentat în figura 2-14 [17], [7].

Tc QcM BM
1

11
Tc-1 (QcM) -1

1
Histograma color 3-D Set color binar

Figura 2-14: Legătura între histograma color RGB şi setul color binar

Spaţiul binar M dimensional se notează cu BM. Fiecare axă din BM

corespunde unei culori cu indexul m.
Se poate da următoarea definiţie [17]:
Setul color sc este un vector binar în BM si determină setul de
culori {m} dintr-o imagine, regiune sau obiect.
Un set binar este echivalent cu o histogramă limitată. De exemplu,
dându-se pragul m pentru culoarea m, setul color se obţine astfel:

Sc[m]= 1 dacă hc[m]>= m , altfel Sc[m]= 0

Setul color indică numai acele culori care se găsesc deasupra unui
prag. Seturile color permit o bună reprezentare a culorilor imaginilor sau
regiunilor. Dacă o culoare nu este bine reprezentată într-o regiune, adică se
află sub pragul m, este ignorată. Astfel, cu ajutorul setului color, conţinutul
color este reprezentat numai prin setul celor mai proeminente culori din
imagine sau regiune.
De exemplu, fie T transformarea spaţiului RGB la HSV şi fie QM
unde M=8 o cuantificare a spaţiului color HSV cu două valori pentru
nuanţă, două valori pentru saturaţie şi două valori pentru componenta
valoare. QM asignează un index unic m fiecărei culori din spaţiul HSV
cuantificat. Ca urmare, B8 este un spaţiu binar 8-dimensional şi fiecare axă
din B8 corespunde unei culori din spaţiul HSV cuantificat. Un set color c
conţine o selecţie a celor 8 culori. De exemplu, setul color c={10010100}
corespunde selecţiei a trei culori: m=0, m=3 şi m=5 (considerat de la stânga
la dreapta).
Fie imaginea din figura 2-15. În urma cuantificării spaţiului RGB
6
la 64 de culori, histograma color pentru imagine conţine culorile cu indexul:
m=0, m=16, m=32, m=48, m=52, m=56, m=61 şi m=63. Setul color c (la
stânga se află indexul m=0) corespunzător acestei imagini este următorul:

{100000000000000010000000000000001000000000000000100010001000
0101}

Figura 2-15: Imagine supusă unei cuantificări la 64 de culori.