CUNOAŞTEREA PROFILULUI PSIHOLOGIC AL COPILULUI PREŞCOLAR

Prof. Mihai Cârlogea – Şc. Nr. 12 ,,Decebal ,, Craiova

Perioada de creştere şi dezvoltare cuprinsă între 3 ani şi 6/7 ani reprezintă pentru copil cea mai
autentică copilărie,numită perioada preşcolarităţii,perioada în care copilul suferă cele mai spectaculoase
transformări în planul dezvoltării somatice,psihice şi sociale.
Cadrul educaţional din grădiniţă oferă copilului posibilitatea de a relaţiona cu cei din jur să-şi
lărgească orizontul de cunoaştere,să-şi dezvolte procesele psihice pe baza contradicţiei dintre cerinţele şi
solicitările externe şi posibilităţile copilului
Activitatea de bază a acestei perioade de vârstă rămâne jocul.Jocul,însă îndrumat de către
educatoare,respectând o anumită metodologie,nişte principii , este corelat din ce în ce mai mult cu sarcini de
natura instructiv-educativă, cu elemente de creaţie şi muncă.Aceste sarcini au menirea de a favoriza
complicarea şi diferenţierea treptată a proceselor cognitiv – operaţionale ale copilului,de a schimba
atitudinea faţă de mediul înconjurător,de a-i lărgi aria de relaţionare cu cei din jurul său.Este perioada când
copilul descoperă realitatea externă.
Procesele senzorial – perceptive se dezvoltă într-un ritm alert,se perfecţionează în strânsă legătură
cu creşterea sa.Segmentul periferic al analizatorilor se dezvoltă iar mica perfectiune de analiză a însuşirilor
obiectelor şi fenomenelor se datorează dezvoltării şi perfectionării activităţii cerebrale .Este implicat şi cel
de-al doilea sistem de semnalizare la activitatea de analiză şi diferenţiere.Percepţiile copilului,deşi poartă
pregnant suportul afectiv-situaţional,se desprind în ultima perioadă a preşcolarităţii,centrându-se mai mult
pe obiect,pe caracteristicile lui reale şi obiective.Se produce trecerea de la percepţia spontană la percepţia
organizată,intenţionată,orientată spre un scop numit observaţia,ajutată fiind de activităţi variate,limbaj şi
experienţă anterioară. La vârsta de 6 /7 ani se organizează şi se dezvoltă anumite forme complexe ale
percepţiei ( spaţiului,timpului,a mişcării etc ).Are loc o reflectare a însuşirilor spaţiale
( mărimea,forma,poziţia spaţială etc ) cu ajutorul mai multor modalităţi senzoriale ( vizuală,tactilă,
chinestezică) însoţită de întărirea verbală.Copilul poate percepe evenimente şi durata lor desfăşurate în
timp.Până la vârsta de 7/8 ani percepţiile rămân la nivelul de ansmblu fără a analiza părţile sau sinteza
relaţiilor lor,obligându-ne să precizăm caracterul lor global.Factorii educaţionali în timp,prin organizarea
unor activităţi cu un pronunţat caracter instructiv-educativ,realizează trecerea de la percepţia nediferenţiată
la percepţia organizată şi sistematică a mediului înconjurător.Succesul este cu atât mai mare cu cât copilul
este pus să lucreze direct ,nemijlocit cu obiectele şi substituitele acestora.Cu timpul pe baza perceptiei se
formează reprezentările memoriei care la preşcolar se dezvoltă în mod direct proporţional cu numărul
activităţilor desfăşurate şi cu calitatea acestor activităţi.În această perioadă reprezentările au un caracter
dominant intuitiv,situativ şi justifică multe elemente particulare. După vârsta de 4 ani,funcţia cognitivă a
reprezentărilor facilitează procesul înţelegerii şi coerenţei vieţii psihice.Cu ajutorul reprezentărilor,copilul
stochează cunoştinţe.Percepţiile sunt din ce în ce mai bine dirijate pentru a surprinde caracteristicile reale
ale unor obiecte si fenomene.Apar astfel noi forme perceptive precum observaţia de scop,planificată şi
organizată de către copil.
Percepţiile şi reprezentările,elemente neesenţiale,sugestive ,, încarcă ,, gândirea copilului dându-i
un caracter situativ – concret.Preşcolarul realizează generalizări pe baza unor criterii situaţionale ,
impresioniste şi funcţionale nu raţional-logice .Copilul operează cu o serie de constructe care nu sunt nici
noţiuni individualizate nici noţiuni generalizate,ceea ce ne demonstrează caracterul preconceptual. Copilul
îşi întăreşte afirmaţiile folosindu-se de cuvinte care devin simboluri şi prin aceasta preconceptele câştigă în
generalitate şi precizie.Gândirea preconceptuală este o gândire egocentrică şi magică in acelaşi
timp,nereuşind să facă distincţie între realitatea obiectivă şi cea permanentă, generând egocentrismul .
Copilul se crede centrul universului. În timp se dezvoltă organizarea structurilor operative ale gândirii şi la
vârsta de 6 ani gândirea dobândeşte operativitate generală ( nespecifică ) ,relativ complexă.Preşcolaritatea
este considerată astfel ca o perioadă de organizare şi pregătire a dezvoltării gândirii,desăvârşirea operaţiilor
concrete având loc între vârsta de 7 / 8 ani şi 11 / 12 ani.
În stânsă legătură cu evoluţia gândirii evoluează limbajul.Saltul calitativ in dezvoltarea
proceselor cognitive se explică prin folosirea cuvântului cu valoare de simbol.Limbajul preşcolarului
evoluează fonetic,lexical,semantic ca structură gramaticală şi expresivitate.El se îmbogăţeşte permanent iar
raportul dintre vocabularul activ şi vocabularul pasiv se micşorează discret astfel încât la vârsta de 6 ani
vocabularul activ al copilului să conţină în jur de 3500 de cuvinte.Cunoaşterea la copil începe cu acţiunea
practică cu obiectele.Treptat aceste acţiuni externe se transformă în acţiuni verbalizate.Copilul se joacă şi
vorbeşte.Crescănd apare sentimentul de ruşine,verbalizarea se interiorizează şi dezvoltă limbajul interior în
timp transformându-se în operaţii şi actiuni intelectuale.Există o strânsă relaţie între cognitiv şi
comunicativ,aceasta manifestându-se clar la antepreşcolar şi preşcolarul mic prin gândirea cu voce tare.
Comunicarea cunoaşte o explozie,datorată dezvoltării intense,trecându-se de la vorbirea situativă la vorbirea
contextuală.Între 4 ½ ani şi 5 ½ ani este perioada dezvoltării cea mai accentuată a limbajului interior care
constituie mecanismul fundamental al gândirii.Expresivitatea şi bogăţia se poate observa prin creşterea
lungimii propoziţiilor pe care acesta le foloseşte in comunicare.
Urmare a dezvoltării gândirii şi limbajului,memoria copilului înregistrează o trecere de la
forme inferioare la forme superioare.În prima etapă formele predominante sunt memoria mecanica şi ce
involuntară( bazată pe asociaţia de contiguitate ).Progresele sunt rapide şi evidente,dovadă că după 4 – 5
ani,intră în scenă memoria voluntară şi la scurt timp memoria verbal-logică.Până la vârsta de 6 ani se
înregistrează progrese în toate procesele memoriei (memorarea,păstrarea şi reactualizarea ) precum şi în
calităţile memoriei ( volum,rapiditatea întipăririi,durata păstrării etc ).Totuşi în urma cercetărilor efectuate
au fost evidenţiate şi unele caracteristici ale memoriei preşcolarului ( caracterul
nediferenţiat,difuz,caracterul incoerent,nesistematic,caracterul plastic-intuitiv,caracterul pasiv,neintenţionat
şi evocarea unor fapte în mod spontan ).
Ceea ce impresionează la copil în această perioadă este amploarea vieţii imaginative,uşurinţa
cu care el trece în orice moment din planul realităţii în planul ficţiunii.Pentru această perioadă se consideră
afectivitatea ca fiind motorul activităţii copilului iar imaginaţia este calea,mijlocul,metoda de realizare a
ei.Copilul foloseşte imaginaţia când desenează,când cântă,când compune.Imaginaţia copilului se reflectă în
interpretarea realităţii,atunci când copilul manifestă aninism ( însufleţeşte lucrurile) si artificialism ( credinţa
că totul este fabricat de om ).Imaginaţia îndeplineşte un rol de echilibru sufletesc,el rezolvă contradicţia
dintre dorinţele lui şi posibilităţile lui.Copilul se joacă iar jucăriile lui sunt....
Atenţia copilui este capacitatea lui de orientare,focalizare şi concentrare asupra obiectelor şi
fenomenelor în vederea reflectării lor adecvate.Până la începutul preşcolarităţii,copilul a achiziţionat ambele
forme de atenţie : involuntară şi voluntară.În etapa preşcolară copilul începe organizarea atenţei voluntare
cu precădere în momentul dezvotării gândirii şi limbajului.Activităţile desfăşurate trebuie doar să trezească
atenţia involuntară prin stimuli de noutate,expresivitate,conturare specială,contrast cromatic şi să determine
menţinerea atenţiei voluntare asupra activităţilor desfăşurate pe o perioadă de timp mai îndelungată.
Preşcolaritatea reprezintă stadiul apariţiei şi începutului organizării voinţei,ca formă
complexă de reglaj psihic.Motivaţia este factorul important al sustinerii voinţei,dezvoltarea cesteia
contribuind totodată la dezvoltarea şi educarea voinţei.Voinţa rămâne totuşi un proces în curs de
organizare,dezvoltarea ei constituind o perioadă lungă de timp.
 Personalitatea copilului ,susţin foarte mulţi specialişi ,nu se mai schimbă,ea rămânând la
nivelul la care s-a format.G.Allport – psiholog american,precizează că până la 3 ani ,,Eul ,, a parcurs trei
etape foarte importante ( simţul eului corporal ,simţul unei identităţi de sine continui,respectul faţă de
sine,mândria ).In perioada prescolarităţii aceste procese se perfectionează adăugându-se alte două
dimensiuni importante care stabilesc individualitatea copilului ( extensia eului şi imaginea eului ).Aceste
aspecte sunt legate de simţul proprietăţii şi lărgirea sferei de cuprindere ( jucăria mea, tatăl meu,etc ) Totuşi
această extensie a eului apare ca rudimente la această vărstă.Si cel de-al doilea aspect trebuie cunoscut tot
ca un rudimentar inceput de conştiinţă a copilului care ajunge să înţeleagă ce aşteptări au părinţii de la el şi
să facă în permanenţă comparare între aşteptări şi comportamentul său.Apare în această perioadă şi
conştiinţa morală strâns legată de imaginea de sine a copiluluiReferitor la socializarea conduitei
copilului,literatura de specialitate evidenţiaza că se dezvoltă prin lărgirea relaţiilor interpersonale ,prin
respectarea unor norme şi regului in familie ,la grădiniţă , în societate.Există o serie de factori care
influenţează socializarea preşcolarului.
Cunoaşterea profilului psihologic al copilului de vârstă preşcolară este foarte importantă
pentru părinţi si cadre didactice pentru a putea evalua nivelul de dezvoltare, nivelul psihointelectual,afectiv ,
si comportamental al copilului dar şi pentru proiectarea strategiilor de acţiune pentru viitorul copilului.

Bibliografie:
1. Şchiopu,U,Verza,E - Psihologia vârstelor,EDP, Bucureşti,1981;
2. Thorndike,E,L, - Învăţarea umană ,EDP,Bucureşti ,1983 ş
3. Oprescu,V, -Curs de psihologie şcolară,E.Universităţii ,Craiova,1992;
4. Oprescu,V, - Psihologie generală şi a educaţiei,E,Universităţii,Craiova,1999;