The European Law Students' Association

Efectele Pandemiei din perspectiva Dreptului Internațional Public

Autor: Muturniuc Alexandru

 Necesitatea regelementării Situației de Pandemie la Nivel Internațional

Introducere
,,Epoca în care omenirea stătea neputincioasă în fața epidemiilor naturale probabil a luat
sfârșit’’. Cu această frază, profesorul Y.N.Harari încheie un capitol dintr-o lucrare recentă de a
sa în care din perspectivă istorică abordează molimile1. La doar 4 ani, după publicarea lucrării în
cauză, ne aflăm în situația invers proporțională celei descrise. Neputincioși probabil nu suntem,
dar puternic afectați, da.
Interesul Juridic față de această tematică este susținut în primul rând, de absența unei
reglementări eficiente la nivel Internațional a unei situații de pandemie. Dat fiind faptul, că prin
tratate sau Acorduri sunt reglementate relațiile Internaționale cu privire la războaie2, schimbări
climatice3 chiar și spațiul Cosmic4. Neprevederea unei Pandemii reprezintă în opinia mea o
lacună gravă. Deși, premise pentru o astfel de reglementare au fost suficiente.
Pandemii/epidemii în istoria omenirii au fost destule pentru ca oamenii să cunoască
capacitatea de stagnare a dezvoltării umane, drept exemple ne pot servi: Ciuma, numită și
moartea neagră, Tiful sau Variola. Desigur, cele mai oribile Pandemii le vom aminti din evul
mediu și antichitate, totuși și perioada modernă cât și cea contemporană nu sunt lipsite de
izbucniri de boli infecțioase, spre exemplu: Gripa Spaniolă din 1918 care a ucis de două ori mai
multe persoane, decât primul război mondial, într-un timp record de doar 6 luni sau SARS,
izbucnit în 2003 care la fel face parte din clasa coronaviridae ca și actualul Covid-19.
Calitatea Vieții și a medicinii au crescut impunător și indiscutabil, mai ales după 1928, când A.
Fleming a descoperit proprietățile ampicilinei. După al doilea Război Mondial, riscurile noilor
epidemii ca și în evul mediu erau greu de imaginat. O adevărată victorie, la nivel Internațional, a
constat în formarea în data de 7 aprilie 1948, a: Organizației Mondiale a Sănătății, Adoptarea
Declarației de la Alma-Ata, Declarația de la Astana și desigur Charta de la Otawa, toate într-un
fel sau altul, referindu-se la Calitate Sănătății Publice. Situația unei Pandemii, însă, nu este
nicăieri prevăzută. După cum s-a menționat anterior, o astfel de situație nu se discuta, bazându-
ne pe conștientizarea și menținere igienii, studiului și succesului obținut pe teritoriul mediciini,
dar la o analiză mai amplă, putem conclude, că premise pentru o nouă epidemie au existat
destule.

Premisele
Piața unică Europeană fundamentează 4 libertăți, care în cadrul Uniunii Europene circulă liber:
Bunurile, Serviciile, Forța de Muncă și Capitalul. Aceste 4, cât și Informația, nu doar în cadrul
Uniunii circulă liber și rapid ci și pe întreg globul. Într-adevăr, acum orice produs din orice parte
a globului, fără mari eforturi(cu excepția unor de natură tehnică) și cu acoperirea cheltuielilor
aproape în toate cazurile, poate ajunge dintr-o parte a Terrei în cealaltă chiar dacă este absolut
exotic și nu are nici o condiție vitală. Globalizarea inevitabilă, Piața Liberă, Dezvoltarea tehnică,
inclusiv îmbunătățirea modalităților de transport a produselor, ne relevă faptul că ceea ce cu 200
1
Yuval Noah Harari; Homo Deus Scurta Istorie a Viitorului; editura Polirom 2018, pag 20
2
Convențiile de la Geneva; 1949
3
Acordul de la Paris; 2016
4
Tratatul privind principiile ce guvernează activitatea statelor în explorarea şi exploatarea spaţiului
extraatmosferic, a Lunii şi a celorlalte corpuri cereşti; 1967
de ani în urmă reprezenta previlegiul aristocraților, iar cu 500 de ani era ceva imposibil de
imaginat, astăzi pare ceva real și mai mult chiar, necesar. Spre exemplu, o călătorie în jurul
pământului până la Fernado Magilan reprezenta maxim o fantezie, după, era privită ca o aventură
periculoasă și costisitoare care obligatoriu avea să dureze câțiva ani, dar odată cu cercetarea și
supunerea voinței umane a diferitor surse de energie, viteza cu care oamenii parcurg aceeași
distanță se mărește impunător ca exemplu, un Falcon HTV-2 poate ajunge la viteza de 20
mach(24500.88 km/h) ceea ce i-ar permite să facă înconjurul pământului în câteva ore. Vorbind
despre tehnologiile accesibile omului simplu, un boing care dezvoltă o viteză medie de 800 km
pe oră i-ar permite unei persoane infectate cu un nou tip de patogen să traverseze oceanul în mai
puțin de o zi, astfel un nou patogen în mai puțin de o zi ar putea fără mari dificultăți ajunge de pe
un continent pe altul.
A doua premisă constă în numărul populației umane de pe glob. În urma exploziei
demografice și a îmbătrânirii populației, privim cum cifra oamenilor crește mediu cu un miliard
per deceniu. Vorbind despre o pandemie, nu contează atât numărul cât contează densitatea
populației. Densitatea medie a oamenilor pe pământ este de 55 locuitori pe km2. Dar avem la
antipod State ca Bangladesh care deține recordul de 1123 locuitori pe km2 și Australia cu o
medie de 3,3 locuitori pe km2. Este de la sine înțeles că statele, precum Bangladeshul și diferitele
Megalopolisuri ca BosWash-ul, reprezintă din punct de vedere al răspândirii un adevărat rai
pentru patogeni, chiar dacă igiena și medicina sunt la înălțime. Probabil cele mai afectate de
Pandemie urmează a fi Statele puternic Urbanizate, urbanizarea reprezintând un ‘trend’.
Conform Agenției Europene a Mediului, numai pe vechiul continent, aproximativ 75% din
populație trăiesc în mediul urban, în astfel de circumstanțe, când într-un oraș se declară stare
excepțională, se lovește puternic asupra economiei nu doar a unui stat. Globalizarea presupunând
un schimb permanent de materie primă de la un centru industrial la altul.
Ca ultimă premisă, merită să atragem atenția la igiena globală. În conformitate cu Joint
Monitoring Programme for Water Supply and Sanitation(JMP) minimul necesar de igienă, care
ar fi săpunul, lipsește la circa 3 miliarde de oameni. Astfel, condițiile sanitare precare
cumulative, densitatea populației mare și capacitatea de transport enormă, (importante fiind
capacitățile patogenilor de a muta sau de a fi tot mai rezistente antibioticilor, dar această lucrare
nu râvnește a fi una din domeniul științelor naturii, de aceea aici, am analizat doar factorii
antropologici), ne permit să concludem că actuala Pandemie are loc să fie, și puțin probabil că va
fi ultima(deși ar fi foarte bine). De aceea, neprevederea la nivel Internațional reprezintă o
carență.

Problematica
În conformitate cu articolul 38 al statutului curții Internaționale de Justiție, drept izvoare ale
Dreptului Internațional sunt recunoscute Convențiile, Cutuma Internațională și Principiile
dreptului Internațional. Prin Tratate, statele manifestă acordul de voință cu scopul de a crea
norme de drept Internațional pe care se obligă să le respecte sub Imperativul principiului Pacta
sunt Servanda, efectiv, dacă statele nu respectă ele pot fi sancționate. Respectiv, în lipsa unui
tratat sau convenții, statul nu este obligat spre careva acțiuni sau inacțiuni. Analizăm acest aspect
din perspectiva unei Pandemii, spre exemplu informația cu privire la dezvoltarea situației
epidemiologice care este una vitală de la stat la stat și necesită a fi rapidă și veridică. Care ar fi
acea normă sau garanție că informația prezentată de către un stat altuia este una autentică?
 O altă lacună de drept Internațional este problema circulației persoanelor și problema
repatrierii persoanelor străine. Vom analiza această problemă din perspectiva Uniunii Europene.
Articolul 39 și 40 al Tratatului de la Roma5, asigură libera circulație în cadrul Uniunii a
lucrătorilor, pornind de la aceste articole sunt Adoptate: Regulamentul 1612/68 care vine să
specifice drepturile muncitorilor și a familiilor acestora de a se stabili și activa liber în cadrul
țărilor membre UE și Directiva 2004/28 care permite libera circulație și stabilire nu doar a
persoanelor care lucrează, dar a oricărui cetațean al unei țări din cadrul Uniunii Europene.
O dată cu începutul epidemii care a trecut în Pandemie, statele declarând situație excepțională fie
au închis hotarele, fie au limitat puternic accesul, ceea ce desigur este un lucru binevenit, chiar
vital în situația creată, doar că, pe deoparte avem un regulament și o directivă adoptate de către
organele internaționale(CCE și respectiv Parlamentul European) care garantează libera circulație
a persoanelor și pe de altă parte, avem limitarea acestui drept de către statele lovite de epidemie
la recomandarea Comisiei Europene. Măsura de a limita circulația este una desigur esențială, dar
din perspectiva pur juridică, nefiind prevăzută la nivel de tratat, această limitare care vine în
urma recomandărilor CE, nu reprezintă nimic altceva decât o antinomie între normele și
principiile valorificate anterior și cele de pe timp de criză epidemiologică. Antinomia va persista
atât timp cât nu vor fi specificate exhaustiv excepțiile și condițiile acestora care pot interveni și
limita dreptul la libera circulație.
Problema desigur nu rezidă doar în cadrul UE sau a Spațiul Schengen. Declarația Universală a
Drepturilor Omului la rândul ei specifică: Orice persoană are dreptul de a circula în mod liber
şi de a-şi alege reşedinţa în interiorul graniţelor unui stat și Orice persoană are dreptul de a
părăsi orice ţară, inclusiv a sa, şi de a reveni în ţara sa6, această normă a fost una din cele mai
grav încălcate, dat fiind faptul că exact întoarcerea în statele de origine a și reprezentat una din
cele mai mari probleme din două perspective: prima, ține de dificultatea de acces la transportul
Interstatal, prin creșterea prețurilor la astfel de călătorii, urmărind spre exemplu bilanțul
prețurilor la biletele de avion care este în creștere. Al doilea aspect, ține de călătoriile
persoanelor ce au permis transformarea epidemiei în Pandemie. Aici, necesitatea reglementării
speciale este una esențială, pe de o parte avem obligația de a stopa numărul persoanelor infectate,
iar pe de altă parte, dreptul recunoscut al persoanei de a călători și de a se întoarce în Țara sa. În
același timp, odată cu declararea Pandemiei întreg globul a devenit prea brusc inaccesibil,
exemplul navei de croazieră MS Westerdam, care după declararea Pandemiei încercând să
acosteze a fost respinsă de către cinci porturi din Asia și abia la a 6-a încercare a primit dreptul
de a acosta în Cambodgia7. Aceasta însemnând că aproximativ 2000 de persoane de la bordul
Navei, de diferite naționalități, chiar dacă nu au anunțat nici un caz suspect se aflau în apele
oceanului planetar fără să aibă o idee exactă când vor putea din nou ajunge la sol. Unicul răspuns
al comunității Internaționale a fost să declare fapta Cambodgiei lăudabilă (ceea ce în opina mea
nu este tocmai suficient).
Vedem cum în situația creată, încep să se clatine din temelii pilonii relațiilor Internaționale
formate după al doilea război mondial. Iar prin situația tensioantă se întrezărește o nouă criză,
atât economică cât și politică
Esența a ceea ce încerc să spun, este că răspunsul Comunității Internaționale la Pandemie a fost
prompt, dar monitorizând numărul persoanelor infectate, a celor care nu au făcut față virusului și
au decedat, a numărului de activități sistate și povara care s-a lăsat peste întreg sistemul medical,
este de la sine clar că măsurile au fost luate cu întârzierea. De aici, primordial se elucidează
5
Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene; 1957
6
Declarația Universală a drepturilor omului; 1948
7
https://www.bbc.com/news/world-asia-51484625
necesitatea unui tratat care să prevadă expres și exhaustiv măsurile ce trebuie luate încă de la
prima sesizare cât și necesitatea rectificării lui de cât mai multe state posibil.

Necesitatea
Declarațiile, deja menționate în prima parte a lucrării, precum cea de la Astana (care o reafirmă
pe cea de la Alma-Ata), ce constă în stabilirea de obligații și norme cu privire la asistența
medicală primară, semnată de 141 de state. Textul declarației de la Alma-Ata prevede:
Guvernele au o responsabilitate pentru sănătatea oamenilor lor, care poate fi îndeplinită numai
prin furnizarea de măsuri sociale și de sănătate adecvate8. Aici ni se arată expres, că obligația de
menținere a sănătății publice este în corelare puternică cu articolul 25 al declarației Universale a
Drepturilor Omului și revine primordial Guvernelor statelor semnatare. La nivel Internațional,
Organizații ca UNICEF-ul și OMS-ul urmează să vină cu recomandari și soluții pentru statele
semnatare. Pe lângă aceste două organizații, sus menționate, mai putem evidenția și Centrul
European de Prevenire și Control al Bolilor . Deja, în dependență de state avem diferite
organizații la nivel statal, cum ar fi: CDC sau Centers for Disease Control and Prevention în
SUA, Centrul Național de Supraveghere și Control a bolilor Transmisibile,abreviat CNSCBT,
din România, etc. Rezumând scopurile fiecărei organizații, la nivel statal sau Internațional, am
putea conclude că situația de Pandemie reprezintă o gafă enormă, totuși critica aici nu este
admisibilă, deoarece este clar că se depune maxim efort pentru ameliorarea situației.
Circumstanțele actuale trebuie luate ca surse pentru importante concluzii: în primul rând,
actualele politici din domeniul sănătății sunt defectuoase. Nu putem eradica o epidemie doar prin
efortul unui singur stat sau a unei singure organizații, efortul trebuie depus de către majoritate
entităților Internaționale. După cum a fost menționat anterior, informația circulă mai repede ca
niciodată, aceasta poate fi principala armă în combaterea unor astfel de situații. Efortul trebuie
depus în comun, Pandemia ne-a reamintit că pământul reprezintă patrimoniul întregii umanități,
atunci când acționăm nu trebuie să avem privelegiați, acționăm în numele tuturor. Reafirm în
acest context, necesitate unei reglementări la nivel Internațional a situației de Pandemie.

Concluzia
Concluzia de fapt vine de la sine, de iure, pe parcursul dezvoltării relațiilor Internaționale
problema sănătății publice și a bolilor nu a fost trecută în umbră. De facto acum avem realitatea
și vedem că strategiile adoptate nu sunt valide și pentru o situație de Pandemie. De aceea,
Pandemia nu trebuie inclusă în hotarele juridice a unor tratate cu privire la sănătatea Publică ci
necesită o reglementare aparte. O altă concluzie relevantă, constă în necesitatea unei altei
abordări. Intentez, prin alte abordări, includerea în lupta cu epidemiile nu doar a factorului uman
ci și noile tehnologii, în special Inteligența Artificială care are o capacitate de stocare a
informației titanice, luând, astfel, de pe umerii sistemului medical o sarcină sisifică. În 2008,
gigantul informațional Google a lansat un proiect promițător, Google Flu Trends9. Acest proiect
analizează cuvintele care au fost introduse în motorul de căutare Google, astfel când un utilizator
introduce cuvinte ca: febră, dureri de cap, etc., sistemul le colectează și compară. În acest mod,
Flu Trend ar putea detecta o situație de epidemie cu 10 zile mai repede decît sistemele
tradiționale. Desigur, acest sistem este dezvoltat de o companie privată, având propriile scopuri
și fiind puternic limitată de către legislațiile fiecărui stat în parte. Un astfel de sistem, ar fi o idee

8
Declarația de la Alma-Ata 1978; punctul V
9
Yuval Noah Harari; Homo Deus Scurta Istorie a Viitorului; editura Polirom 2018, pag 294
pentru întreaga comunitate Internațională. Dezvoltat sub egida unei organizații Internaționale sau
prevăzut fiind de către un tratat Internațional, este de la sine clar, că prin efortul comun a
Națiunilor Unite s-ar putea ajunge la succese remarcabile. Imperativul fiind, nu aplanarea
situațiilor de criză, ci prevenirea unor astfel de situații.