Sunteți pe pagina 1din 8

IMUNOLOGIA IN CANCERE

Imunologia sau stiinta imunitatii, care studiaza mecanismele de aparare ale


organismului,este o ramura a biologiei fundamentale .In comparatie cu alte domenii ale
stiintelor biomedicale, imunologia este o stiinta relativ tanara care a aparut initial ca un
domeniu particular al  Microbiologiei, dupa descoperirile lui Jenner, Pasteur,
Metchnikoff, in prezent fiind considerata una din cele mai importante . Beneficiind de
progresele realizate in alte domenii (microbiologie, biochimie, biologie celulara si
moleculara, inginerie genetica), precum si de progresele majore ale tehnicilor de
explorare (microscopie electronica, metode fizico-chimice de mare finete), imunologia
insasi a inregistrat progrese remarcabile si restructurari esentiale, fiind considerata ca
unul dintre domeniile cele mai dinamice ale biologiei. Tehnicile imunologice la randul
lor au fost preluate, datorita specificitatii si sensibilitatii lor deosebite, pentru determinari
analitice si de diagnostic ale stiintelor biologice.
Elementele sistemlui imunitar se extind pâna la nivelul tuturor organelor şi ţesuturilor,
veghind impotriva oricăror ameninţări. Absolut toate aceste componente se află într-o
comunicare permanentă asigurată de un fel de inteligenţă celulară alcătuită din sisteme
super sofisticate de transmisie a mesajelor pe cale chimică şi electrică. Se manifestă ca un
“al doilea creier” care orchestrează supravieţuirea întregului organism, într-o corelare
perfectă cu sistemul cerebral. 
Rolul Sistemului Imunitar este acela de a identifica şi elimina orice agresiune internă şi
externă (intelligent destruction), de a distinge perfect între ceea ce este propriu
organismului si ceea ce ii este strain si de a actiona în consecinţă. 
Exista numeroase metode de detectare si teste de prevenire care pot fi utilizate pentru a
detecta cancerul –Testele Cancer cu markeri .
Acestea sunt metode imunologice – markeri de cancer, care sunt produse cand cancerul
creste si sunt detectabile chiar înainte de a ajunge la o dimensiune suficient de mare
pentru detectarea prin alte metode. Acest sistem de detectare precoce este vital pentru
interventie timpurie medicala care imbunatateste semnificativ sansele de recuperare.

Markerii tumorali sunt substante care pot fi masurate prin metode biochimice sau
imunochimice in tesuturi sau fluidele organismului pentru a detecta un cancer si posibil si
organul, de a stabili gradul de incarcatura tumorala dinaintea tratamentului, si de a
monitoriza raspunsul la tratament. In prezent Markerii tumorali sunt rar folositi dar au o
importanta tot mai mare in diagnosticul neoplasmelor.Markerii tumorali sunt substante,
care pot fi produse de catre tumora sau care apar ca raspuns al organismului fata de aceste
antigene. Desi numarul lor este mare si exista tehnici abordabile in practica medicala,
rolul lor in diagnosticarea diferitelor tipuri de cancer este minor, mai ales in stadiile
precoce ale neoplaziilor.Detectarea markerilor tumorali se poate face fie in sange, fie in
urina, sau alte tesuturi ale organismului in functie de tipul de cancer .
Primul marker tumoral modern utilizat pentru a detecta cancerul a fost HCH(gonadotrofi
na corionica umana). Un nivel crescut de HCG in sange poate fi un semn de cancer al
placentei denumit Boala trofoblastica gestationala. Unele cancere testiculare si ovariene
produc o canctitate mare de HCG deoarece provin din celulele reproductive germinale.
    Speranta in cercetarea markerilor tumorali era ca toate cancerele ar putea odata sa fie
detectata printr-un simplu test sanguine. Primul success a venit in 1965 cand
ACE(antigenul carcinoembrionic) a fost gasit in sangele pacientilor cu cancer colonic.
Pina la sfarstul anilor 1970 s-au dezvoltat alte cateva teste pentru diferite cancere: CA19-
9 pentru cancerul colorectal si pancreatic, CA15-3 pentru cancerul sanului, CA 125
pentru cancerul ovarian. 
Niciunul din acesti markeri nu indeplinesc scopul original acela de a detecta cancerul
intr-un stadiu initial:
 -cantitate mica de marker in sangele pacientului mai ales in stadium incipient ,
-nivelul lor seric creste odata cu cresterea volumului tumoral,
- unii pacientii cu cancer nu prezinta niciodata markeri tumorali seric,
- pot sa fie nespecifici, adica sa fie prezenti si in alte conditii benigne .Acestea sunt
motivele pentru care markerii tumorali nu sunt utilizati pentru diagnosticul cancerului ci
pentru urmarirea pacientilor cu cancer diagnosticat pentru a depista recidiva de boala .
Unii termeni sunt esentiali pentru intelegerea utilitatii clinice a markerilor tumorali.
Analitic sensibilitatea este cea mai mica cantitate  a markerului tumoral care poate fi
detectata, si epidemiologic este masura abilitatii de a detecta cancerul. 
Analitic specificitatea  inseamna gradul de interferenta in evaluare  prin substante straine
care pot fi prezente in in proba, si epidemiologic este abilitatea testului de a identifica
populatia fara cancer. In evaluarea markerilor tumorali trebuie cunoscuta prevalenta
cancerului intr-o populatie data si precizia analitica a testului

PSA(antigenul specific de prostata)

PSA este singurul marker larg utilizat in screening Este utilizat larg in screening din
1990 deoarece are anumite avantaje:
-    este produs numai de prostata, asa incat o crestere a PSA indica o problema de
prostata
-    PSA creste chiar in cancerele incipiente asa incat majoritatea cancerelor de prostate
sunt detectate in stadium incipient si pot fi curabile
-    Testul nu este perfect: -si alte boli ale prostatei nemaligne pot creste PSA
      -unii barbati cu cancer al prostatei au niveluri normale de PSA
      - la altii nivelul mare al PSA provine de la un cancer al prostatei care altfel nu ar fi
necesitat niciodata tratament .
PSA (antigenul specific de prostată) are valori normale mai mici de 4 ηg/ml.
Valori ale PSA > 10 ηg/ml sunt suspecte de cancer al prostatei. Dificultatea de
interpretare apare la valori ale PSA între 4 şi 10 ηg/ml ce pot apare în afecţiuni benigne.
Valorile serice ale PSA nu sunt modificate de tuşeul rectal aşa că analiza PSA poate fi
efectuată înainte şi după tuşeul rectal. Aproximativ 25%  din pacienţii cu cancer al
prostatei dovedit biopsic au niveluri normale ale PSA. La valori ale PSA între 4-10 ηg/ml
dacă se asociază cu ultrasonografia transrectal si biopsia prostatică, se detectează
cancerul prostatic  la 20% din pacienţi, iar la niveluri ale PSA mai mari de 10 ηg/ml la
60%  din pacienţi. 
PSA a fost gasit crescut in cancerul prostatei:
        -35% in std A
        -60% in std B
        -86% in std C
        -77% in std D
PSA poate fi utilizată în monitorizarea răspunsului terapeutic. 
Creşterea PSA poate precede recidivă.
 După tratamentul chirurgical o scădere marcată a nivelului PSA confirmă înlăturarea
cancerului. 
Nivelul PSA se corelează cu volumul tumoral. 
La niveluri ale PSA < 10 ηg/ml tumorile sunt limitate la capsula prostatică. 
La valori ale PSA de 50 ηg/ml sau mai mult apare invazia veziculelor seminale şi
limfadenopatia pelvină. 
Markerii tumorali sunt substante care pot fi masurate prin metode biochimice sau
imunochimice in tesuturi sau fluidele organismului pentru a detecta un cancer si posibil si
organul, de a stabili gradul de incarcatura tumorala dinaintea tratamentului, Antigenul
carcinoembrionar (CEA) .

CEA (Antigenul carcinoembrionar )

CEA este o glicoproteina a suprafetei celulare cu GM de 200de kd.  Cresterile CEA sunt
observate la mai mult de 30% din pacientii cu cancer al plaminului,ficatului,
pancreasului,sanului, colonului, sfera ORL, vezicii urinare, colului uterin si prostatei
Antigenul poate fi gasit in tesuturile normale si nivelurile plasmatice crescute se
coreleaza cu stadiul si extensia bolii, gradul de diferentiere al tumorii, si sediul metastazei
Cresterile CEA apar in cancerul colorectal.
Markerul tumoral CEA are valori normale < 5 ng/ml. 
Cresterile CEA apar in cancerul colorectal.
Cresterile CEA s-au corelat cu stadiul bolii. Cresterile CEA mai mari de 5 ng/ml au fost
observate la aproximativ 4% din pacientii cu stadiul A , la 25% din pacientii cu stadiul B,
la 45% din pacientii cu stadiul C si la 65% din pacientii cu cancer colonic metastatic, in
special boala metastatica in ficat, plamain sau os. CEA nu este destul de specific pentru a
fi utilizat in screening sau diagnostic.
Pacientii care au niveluri ale CEA  mai mari de 10ng/ml inaintea aplicarii tratamentului
au un prognostic mult mai prost decit pacientii cu valori mai mici decit 10 ng/ml.
In prezent se considera ca CEA este tehnica noninvaziva disponibila in supravegherea
pacientilor pentru detectarea recidivei disseminate a cancerului colorectal. Scaderea
concentratiilor CEA constituie  indiciu de terapie eficienta, iar cresterea nivelurilor CEA
indica activitate a bolii, desi CEA crescut poate precede simptomele clinice ale recidivei
cu luni de zile. O depozitie similara poate fi facuta si pentru pacientii cu cancer pulmonar
si cancer al sanului.
Cresterile CEA nu apar la toti pacientii care prezinta recidive. O valoare pozitiva sau care
creste este semnificativa , dar o valoare normala nu exclude o recidiva tumorala.
CEA este un marker important in cancerul sanului si este crescut la 60% din femeile cu
boala metastatica .
Ca si in cancerul de colon, cresterile CEA in cancerul sanului se coreleaza cu extensia
bolii si sediul metastazelor.
O examinare a datelor din 4 studii au indicat valori anormale la 9%(0-15%) din 194 de
pacientele cu stadiul I de boala, la 23%(0-43%) din 237 de paciente cu stadiul II de boala,
la 45%(31-64%) din 102 paciente cu stadiul III de boala si la 58%(29-100%) din 2171 de
paciente cu stadiul IV de boala .Un rezumat al CEA in evaluarea recidivelor a inclus 13
studii cuprinzind 1626 de paciente cu cancer al sanului. Din aceste paciente 312(19%) au
prezentat recidive. Sediul recidivei sau daca recidiva a fost locala sau diseminata nu a
fost precizat. Din aceste 312 paciente 107(47%) au expus un un nivel crescut al CEA cu
1-31 de luni inaintea aparitiei recidivei. La 120(53%) de alte paciente nu au existat
cresteri ale CEA inaintea documentarii recidivei. Aceste paciente au fost declarate fals
negative .
CEA poate, totusi, sa se gaseasca la valori mari si in alte tipuri de cancer, cum ar fi:
melanomul, limfomul, cancerul pulmonar, cancerul pancreatic, cancerul gastric, tiroidian,
renal, hepatic, ovarian, cancerul de vezica urinara si de col uterin.

CA 15-3 Antigenul CA 15-3

CA 15-3 este markerul care a determinat cel mai mare interes si pentru care exista cea
mai mare cantitate de informatie este CA15-3, o glicoproteina de 300-450 kd.
Markerul tumoral CA 15-3 are valori normale < de 35 U/ml
CA 15-3 este crescut la numai 20% din pacientele cu cancer primar al sinului, dar creste
la 61%-84% din pacientele cu cancer al sanului metastatic , in special la pacientele cu
metastaze osoase. In metastazele hepatice  Ca15-3 a fost crescut la 79%. In metastazele
osoase , CA15-3 a fost crescut la 71% paciente. 
Cresterile CA15-3 au fost observate la aproximativ 8% din femeile cu afectiuni benigne
ale sanului si al 30% din pacientele cu hepatite.
El nu poate fi utilizat pentru screening sau pentru diagnosticul initial, dar este un marker
foarte bun pentru a monitoriza pacientele cu boala recurenta. El scade in timpul terapiei
eficiente si cresterile CA15-3 apar inainte de apritia semnelor clinice de recidiva.
CA15-3 a fost semnificativ legat de extensia metastazelor, numarul sediilor metastatice si
supravietuire.
  Intr-un studiu pe 205 de femei care au prezentat recidive la 8-289 luni dupa tratamentul
initial, la 22% de paciente nu s-a constatat nicio crestere a markerilor, CA15-3 a fost
crescut la 28% de paciente .Nivelurile crescute  au scazut la 78% din  paciente cu boala
regresiva., si nu s-au modificat la 59% din de paciente cu boala stabila .

CA 125    Cancer Antigen 125

CA 125 este un marker tumoral sau biomarker ale carui valori pot fi crescute in sangele
unor persoane cu anumite tipuri de cancer .CA 125 este o glicoproteina si este produsa de
catre gena MUC 16. Este mai cunoscut sub numele de markerul tumoral al cancerului
ovarian, dar aceasta asociere (a markerului cu cancerul ovarian) nu trebuie privita ca
unica.
CA –125 are  valorile normale < 35 U/ml. Este secretat de tumorile epiteliale fiind
markerul tumoral standard în evaluarea unei mase tumorale pelvine. 
La femeile în postmenopauză cu tumori pelvine şi valori crescute ale CA-125 se
recomandă laparotomie. 
La femeile în premenopauză valorile CA –125 trebuie să depăşească 65-200U/ml pentru
a diferenţia un chist benign de un chist malign.
 În chistele ovariene funcţionale nivelul CA-125 este stabil sau scade în timp ce în
chistele maligne valorile CA-125 cresc pe perioada urmăririi.
Se utilizeaza in monitorizarea pacientelor tratate pentru cancer ovarian.
Cresteri > 35 U/ml au fost raportate in:
            -1% din femeile normale
       - 0-6% din femeile cu boli benigne(sarcina, boala inflamatorie pelvina,
endometrioza)
            -82% din pacientele cu cancer ovarian
-21% din pacientele cu cancer colorectal
-12% din pacientele cu cancer al sanului
-32% din pacientele ce cancer bronhopulmonar
-59% din pacientele cu cancer pancreatic
Nivelul CA–125 este crescut la 80% din femeile cu cancer ovarian avansat. Este util
atunci când a fost crescut preoperator iar evaluarea postoperatorie confirmă sau nu
eficienţa terapiei.
Este utilizat ca ajutor in detectarea bolii reziduale la pacientele cu cancer ovrian care au
fost tratate cu prima linie de chimioterapie. Un nivel mai mare de 35 U/ml este predictiv
de boala reziduala. O valoare pozitiva a CA 125 indica prezenta bolii reziduale , dar o
valoare normala nu exclude prezenta bolii reziduale.
Marimea tumorala influenteaza nivelul CA 125 .

AFP α-fetoproteina (AFP) 

AFP α-fetoproteina (AFP) este produsă de sacul yolk fetal, ficat şi tractul
gastrointestinal. Aceasta proteina este utilizata ca marker tumoral, in special, pentru
detectia si evaluarea clinica si terapeutica a carcinomului hepatic primitiv.
In cancerul hepatic primitiv carcinogene capata anumite proprietati ale celulelor hepatice
embrionare.
Valorile normale la adult < 15ηg/ml .
AFP este un marker seic in:    -Carcinomul hepatocelular
                    - tumori testiculare nonseminomatoase(cancere care implica elemente ale
sacului Yolk)
                    -boli benigne ale ficatului                       
AFP este utilizata in  screeningul si detectarea Carcinomului  hepatocelular la pacientii
din ASIA. Valori de 100-350 ng/ml sugereaza diagnosticul de HCC, iar valori >
350ng/ml de obicei indica HCC.  Niveluri foarte mari indica un prognostic prost .Toate
tumorile nonseminomatoase(testiculare, ovariene, mediastinale) produc AFP cu excepţia
coriocarcinomului care poduce β-hCG. 
Persistenţa ambilor markeri după interventia chirurgicala indică prezenţa tumorii
reziduale. 
Creşterea markerilor după terminarea tratamentului indică prezenţa bolii active. 
Creşterea markerilor la pacienţii care erau în remisiune clinică este semn de recidivă a
bolii .

CA 19-9 Ca rbohydrat Antigen 19-9.

CA 19-9 este un marker tumoral . CA 19-9 este prezent in pancreas dar si in tesutul
epitelial al stomacului dar nu numai (alte locuri sunt si alte parti ale tubului
digestiv).Markerii tumorali CA 19-9 sunt produsi fie de catre tumora insasi, fie de catre
organism, ca raspuns la prezenta tumorii maligne sau in anumite afectiuni benigne
necanceroase.Printre trasaturile importante ale unui marker se numara cea conform careia
el trebuie sa diferentieze fara echivoc celulele normale si cele canceroase ale
organismului. O alta trasatura importanta este specificitatea de organ, care insa nu este
indeplinita aici.
Markerul CA 19-9 este folosit pentru detectia si urmarirea in special a tratamentului
cancerului pancreatic. Insa multitudinea de alte neoplasme in care poate fi intalnit ii da
aceasta nespecificitate de organ. Markerul CA 19-9 are indicatie majora in suspiciunea de
cancer pancreatic, hepatic, biliar sau gastric precum si in monitorizarea pacientilor cu
aceste tipuri de neoplazii.De asemenea tot acest marker mai are o indicatie relativa in
diagnosticarea si monitorizarea cancerului colorectal si ovarian. Testarea pozitiva nu
inseamna insa prezenta categorica si singulara a neoplasmului, alte investigatii fiind
absolut necesare in stabilirea unui diagnostic corect.
Validitatea markerului tumoral depinde de o serie de parametrii, pe care acesta trebuie sa
ii indeplineasca:

• sensibilitatea reprezinta probabilitatea ca rezultatul testului sa fie pozitiv in prezenta


formatiunii tumorale; ea reprezinta raportul dintre numarul rezultatelor adevarat pozitive
si suma dintre numarul rezultatelor adevarat pozitive si numarul rezultatelor fals negative.

• specificitatea: probabilitatea ca rezultatul negativ al testului sa corespunda starii de


sanatate a pacientului. Ea reprezinta raportul dintre numarul rezultatelor adevarat
negative si suma dintre numarul rezultatelor adevarat negative si numarul rezultatelor fals
positive.
Atat sensibilitatea cat si specificitatea sunt destul de scazute in cazul acestui marker
deoarece el apare, la valori crescute, in stadii avansate ale bolii ( in fazele incipiente, desi
formatiunea tumorala este prezenta exista posibilitatea de a intalni rezultate negative), iar
specificitatea de organ este mica.
Valoarea diagnostica a markerului este orientativa caci doctorul va trebui sa efectueze
investigatii suplimentare pentru a determina cauza si stadiul unui eventula neoplasm
sugerat de CA 19-9.
Cea mai importanta utilizare a lui CA 19-9 s-a demonstrat a fi monitorizarea eficacitatii
tratamentului administrat bolnavilor cu neoplasm. S-a constatat ca niveluri crescute ale
markerului tumoral determinate preoperator au fost asociate cu recidive locale sau
metastaze precoce, fata de cazurile cu niveluri moderate.
Postoperator, persistenta unor niveluri crescute are semnificatia neextirparii in intregime
a tumorii sau prezenta metastazelor
.CA19-9 este prezent in tesutul epitelial fetal al stomacului, intestinului, ficatului si
pancreasului. La adult, poate fi gasit in pancreas, ficat, plaman si tract biliar. Este folosit
in principal ca marker pentru cancerul de pancreas, gasindu-se la valori crescute mai ales
in stadii avansate .
CA19-9 poate fi crescut si in alte cancere (cancerul hepatic, cancerul pulmonar, cancerul
de san, cancerul uterin, cancerul ovarian mucinos, cancerul colorectal). De asemenea un
rol important i se atribue lui CA 19-9 in cancerul de cai biliare. Unele afectiuni benigne
(ciroza hepatica, hepatite, pancreatite, colecistite, boli autoimune, fibroza chistica sau alte
afectiuni benigne ale pulmonului, rinichiului sau tractului gastrointestinal) se pot asocia
cu valori crescute ale CA19-9.
Valorile normale<35 U/ml.
Valori considerate a fi cresteri moderate sunt cele cuprinse in intervalul : 35 – 100 U/ML.
Iar valorile cele mai importante prin prisma atitudinii terapeurice pe care o impun sunt
cele ce depasesc 100 U/ml.

CA 72-4

CA 72-4 este un marker tumoral.CA 72-4 este o glicoproteina mucin-like de greutate


moleculara 220-400 kDaltoni. Metodele de determinare ale acestui marker sunt:RIA,
ELISA. CA 72-4 este markerul tumoral cel mai specific pentru cancerul gastric.
Determinarea lui in perioada preoperatorie in sangele pacientilor poate servi la
stadializarea bolii, dar nu poate fi un indicator de predictie al recidivei clinice
independent, ci asociat altor markeri tumorali (CEA, TPA). Valori semnificative ale
markerului au fost semnalate in cazurile de cancer gastric cu metastaze ganglionare sau
cu invazia seroaselor. El poate sa apara la valori crescute si in unele afectiuni benigne
(endometrioza).
Valoarea acestui marker este una atat de screening, de diagnostic, cat si valoare de
prognostic insa el trebuie intotdeauna asociat cu alte teste si chiar cu alti markeri (de
exemplu CEA). De asemenea un rol important il are in monitorizarea eficacitatii terapiei
alese.
CA 72-4 poate prezenta un nivel seric ridicat si in anumite afectiuni benigne cum ar fi de
exemplu: pancreatite, ciroze hepatice boli pulmonare, boli reumatismale, afectiuni
ginecologice, afectiuni ale ovarelor si ale tractului gastro-intestinal.
Valorile normale0- 5 U/ml .
Valorile moderat crescute sunt cele considerate intre 6-30 U/ml.
Valorile crescute mult sunt cele de peste 30 de unitati la ml.
Exista un numar mare de markeri tumorali, dar pentru practica medicala ei nu pot fi
folositi singulari cu rol diagnostic, mai ales in stadiile precoce ale neoplaziilor. Valorile
lor crescute corespund unor stadii avansate ale neoplaziei.

Markerii tumorali sunt utili, in special pentru monitorizarea tratamentului (valori scazute
ale markerilor semnificand un tratament eficace, persistenta unor valori mari sau
cresterea valorilor markerilor in timpul sau postterapeutic semnalizeaza un tratament cu
efecienta redusa sau lipsa de raspuns la tratament, ceea ce impune schimbarea
tratamentului).
Markerii tumorali pot fi folositi si ca markeri de prognostic pentru o neoplazie (detectarea
unor valori mari ale markerilor tumorali la anumite intervale de timp, dupa incheierea
tratamentului, are semnificatia unei evolutii nefavorabile cu posibilitatea aparitiei unei
recidive sau extinderea tumorii cu metastazare).

Nu trebuie absolutizata valoarea markerilor tumorali. Markerii tumorali pot fi gasiti la


valori crescute in anumite tipuri de cancer, dar valorile pot fi crescute si in unele afectiuni
benigne. Din aceasta cauza, markerii tumorali trebuie corelati cu tabloul clinic si cu alte
teste de laborator sau cu explorari imagistice, crescand astfel valoarea lor in diagnostic,
stadializare sau monitorizarea terapeutica sau evolutiva a pacientilor cu diverse neoplazii.

Bibliografie
www.analimed.ro
http://www.clinicaoncologieseverin.ro
Abbott Laboratories AXSYM SYSTEM – Tumor markers