USM

Curs: Psihologia comunicării

Lector: Șaitan Viorica
Curs II.
Comunicarea intrapersonală. Formarea imaginii de sine

UNITĂȚI DE CONȚINUT
1. Comunicarea intrapersonală. Aspecte generale
2. Factorii ce influențează comunicarea intrapersonală
3. Sinele și comunicarea Formarea imaginii de sine

(1) Comunicarea intrapersonală

Comunicarea intrapersonală reprezintă gîndurile, sentimentele și modul în

care ne vedem pe noi înșine.
Comunicarea intrapersonală se referă la Gîndirea și activitățile de
procesare a informațiilor care nu sunt observabile extern, cu toate că persoanele
interesate pot avea acces la date despre acest proces.
Deci, simultan suntem și emițători și receptori ai comunicării.
Procesul de Comunicare intrapersonală este influențat de toate celelalte
tipuri de comunicare; în această ordine de idei ea poate fi la nivel primar – cel mai
simplu mod de a comunica, iar la nivel secundar – atunci cînd ținem cont de toate
influențele interpersonale, de grup și publice.

(2) Factorii ce influențează comunicarea intrapersonală

Comunicarea intrapersonală este influențată de comunicarea

interpersonală, de mediul comunicațional extern, relația fiind bilaterală și
adaptativă, în sensul că simultan, transformările la nivelul comunicării
intrapersonale oferă surse de schimbare pentru mediul comunicațional însuși.
Un exemplu sugestiv al interrelaționării celor două tipuri de comunicare
(intra- și interpersonală) este cel oferit de Goffman: pentru a se considera pe sine
frumoasă, o fată trebuie să obțină de la ceilalți o astfel de dimensiune
comunicațională complexă, pornind de la complimente, invitații la întîlniri cu
băieții etc. – deoarece frumusețea nu are standarte absolute prin care propria
comunicare cu sine sunt frumoasă să fie suficientă.

Există o serie de factori de natură psihologică ce afectează comunicarea

intrapersonală: personalitatea, motivația, experiența anterioară, scopuri, interese,
abilități, inteligență, învățare.
 Acești factori, grupați în așazisul setul perceptiv al persoanei sunt cei care
oferă forma comunicării intrapersonale.

Un alt exemplu: asupra modului complex în care comunicarea

intrapersonală influențează toate celelalte acte de comunicare; apare atunci cînd ne
gîndim la felul diferit în care același lucru este perceput de persoane cu diferite
profesiuni/ocupații.
Atunci, cînd privește un curs de apă învolburat, - un pictor va spune: „Ce
peisaj minunat, ce desfășurare a forței naturii, cîte nuanțe”; - un salvamar va
interpreta: „Ce pericol, dacă cineva ar cădea acum în apă, ce dificil ar fi de
salvat”; - un hidroenegetician: „Ce istorie de energie, cum aș putea capta toată
această forță?”etc.
Analizînd acest exemplu, observăm că avem în față rezultatul unei singure
caracteristici a comunicării intrapersonale dar profesiunile diferite.
Astfel, comparînd percepția noastră despre realitatea care ne înconjoară,
vom vedea că nici o altă persoană nu vede această realitate în exact aceeași
manieră ca și noi.
Totuși, chiar dacă modul în care vedem realitatea ține de experiența noastră
într-un anumit domeniu, totuși este evident faptul că orice nouă confruntare tinde
să reconfirme, dar și să schimbe modul în care vom percepe data următoare situația
de comunicare.

În comunicarea intrapersonală, suntem influențați de percepția celorlalți în

ceea ce ne privește, dar și de modul în care interpretăm această percepție.
(Interogațiile de tipul „cum cred eu că mă percepi tu pe mine” și „cum cred eu că
te percepi pe tine” pot fi dimensiuni pozitive dar și destabilizatoare ale unor
întrebări de tipul „cum mă văd eu pe mine” sau „cum te văd eu pe tine”).
Comunicarea intrapersonală trebuie să se bazeze pe o atitudine pozitivă față
de propria persoană, deoarece comunicarea intrapersonală se află în tr-o relație
directă cu cea interpersonală.
Persoanele care au o părere negativă față de sine comunică în mod inevitabil
aceste sentimente spre ceilalți și este posibil probabil să dezvolte sentimente
negative similare.
Astfel, o posibilitate de manifestare și dezvoltare a comunicării
intrapersonale este „Gîndirea pozitivă” sau „Gîndirea negativă”.
Elementul cheie în gîndirea pozitivă este: îndreptarea comunicării cu sine
însuși spre succes și nu spre eșec: astfel, atunci cînd ne confruntăm cu o situație
dificilă trebuie să ne spunem „voi cîștiga” în loc de „probabil o să pierd ” .
 O zicală veche care justifică o comunicare pozitivă cu sine însuși: „Mi-am
plîns de milă pentru că purtam niște pantofi vechi și rupți pînă mi-a ieșit în cale un
om fără picioare”.

(3) Sinele și comunicarea

Conceptul de sine este alcătuit din ansamblul ideilor, al sentimentelor și
atitudinilor pe care le cultivi față de propria persoană, prin care te oglindești; este
conștiința pe care o ai despre tine ca persoană, capabilă de reflecție și de acțiune.
Formarea sinelui se formează încă din copilărie și semnifică unul dintre
marele progrese ale copilăriei. Conceptele asociate sinelui sunt: imaginea de sine,
conștiința de sine.

Sinele existențial presupune conștiința individului cu privire la existența sa.

Sinele diferențial este conștiința individului că este diferit de alții (ceilalți).
Dacă ne referim la sinele diferențial, persoana înțelege că fiecare este diferit,
fiecare are sentimente și idei diferite, atribuind astfel o importanță diferită
diverselor componente fizice și psihice ale sinelui..
Astfel devine evidentă Stima de sine. Individul uman se mîndrește cu
anumite calități care-i aduc succes și recunoaștere, apreciere din partea celorlalți.
Sentimentul calităților, capacităților și competențelor pe care le deține persoana
determină Stima sau respectul de sine.

Unul dintre factorii care determină cunoașterea de sine este Mediul Social,
în special familia: Practicile parentale, de modul în care părinții își văd și își
îngrijesc copiii.
De exemplu: Copiii cu o bună stimă de sine, încrezători în capacitățile lor au, de
regulă, părinți cu o bună stimă de sine, toleranți. Copiii devin creatori,
independenți, avînd sentimentul că sunt protejați.
Respectul de sine se dezvoltă în relație cu aprecierile celorlalți. Ele pot fi
pozitive și negative; în dependență de aprecierile favorabile sau nu din partea
celorlalți.
Sinele se dezvoltă prin interiorizarea reacțiilor celorlalți față de noi, reacții
comunicate prin priviri, limbaj nonverbal, cuvinte, acțiuni. Deci, mai mult sai mai
puțin inconștient, ne vedem pe noi înșine așa cum credem că ne văd ceilalți care
sunt importanți pentru noi și în a căror opinie avem încredere, de modul cum
suntem apreciați de ceilalți.
Sinele se construiește: din trăirile de plăcere, neplăcere, din evaluări, din
respingere; în relație cu cei care sunt importanți pentru noi (părinți, colegi,
profesori, grup etc.)
 Ființa umană care își dezvoltă sentimente de respect față de sine își va
dezvolta abilități de a comunica, de a munci, de a interacționa pozitiv cu ceilalți; își
va conștientiza valorile principale; va avea o poziție socială pozitivă.
Deci, imaginea de sine nu este un produs al eredității noastre, ci se formează
în cadrul interacțiunii sociale.

ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE
1. Elaborați o listă de trăsături specifice Conceptului de sine scăzut și
Conceptuilui de sine ridicat:
CONCEPT DE SINE SCĂZUT CONCEPT DE SINE RIDICAT
Utilizarea clișeelor considerate mai „sigure” Utilizarea unui limbaj bogat și original
Ezitarea de a spune oamenilor pe nume (pren.) Desemnarea oamenilor pe nume

PROBE DE EVALUARE/AUTOEVALUARE
1. Definiți conceptul de comunicare intrapersonală.
2. Identificați factorii ce influențează comunicarea intrapersonală.
3. Analizați raportul dintre comunicarea intrapersonală și imaginea de sine.
4. Propuneți sugestii pentru dezvoltarea unei imagini de sine pozitive.
5. Determinați relația dintre conceptul de sine și comunicarea
interpersonală.