MOTOARE

ELECTRICE
Majoritatea motoarelor electrice functioneaza pe baza fortelor electromagnetice ce actioneaza
asupra unui conductor parcurs de curent electric aflat in camp magnetic. Exista insa si motoare
electrostatice construite pe baza fortei Coulomb si motoare piezoelectrice.

ELEMENTE CONSTRUCTIVE
Indiferent de tipul motorului, acesta este construit din doua parti componente: stator si rotor.
Statorul este partea fixa a motorului, in general exterioara, ce include carcasa, bornele de alimentare,
armatura feromagnetica statorica si infasurarea statorica. Rotorul este partea mobila a motorului,
plasata de obicei in interior. Este format dintr-un ax si o armatura rotorica ce sustine infasurarea
rotorica. Intre stator si rotor exista o portiune de aer numita intrefier ce permite miscarea rotorului
fata de stator. Grosimea intrefierului este un indicator important al performantelor motorului.

CLASIFICARE
Motoarele electrice pot fi clasificate:
 a) dupa tipul curentului electric ce le parcurge: motoare de curent continuu si motoare de curent
alternativ.
b) in functie de numarul fazelor curentului cu care functioneaza, motoarele electrice pot fi motoare
monofazate sau motoare polifazate (cu mai multe faze).

Motoare de curent continuu

Cand curentul trece prin rotorul unui motor, este generat un camp magnetic care genereaza o forta
electromagnetica, si ca rezultat rotorul se roteste. Actiunea periilor colectoare si a placutelor
colectoare este exact aceiasi ca la generator. Rotatia rotorului induce o tensiune in bobinajul
rotorului. Tensiunea indusa are sens opus tensiunii exterioare aplicate rotorului. In timp ce motorul se
roteste mai rapid, tensiunea rezultata este aproape egala cu cea indusa. Curentul este mic, si viteza
motorului va ramane constanta atat timp cat asupra motorului nu actioneaza nici o sarcina, sau
motorul nu efectueaza alt lucru mecanic decat cel efectuat pentru invartirea rotorului. Cand asupra
rotorului se aplica o sarcina, tensiunea va fi redusa si un curent mai mare va putea sa treaca prin
rotor. Astfel, motorul este capabil sa primeasca mai mult curent de la sursa care il alimenteaza, si
astfel sa efectueze mai mult lucru mecanic.
  Deoarece viteza rotatiei controleaza trecerea curentului prin rotor, mecanisme speciale trebuie
folosite pentru pornirea motoarelor cu curent continuu. Cand rotorul se afla in repaus, el, efectiv, nu
are nici o rezistenta, si daca voltajul normal este aplicat, va trece un curent mare, ceea ce ar putea
avaria periile colectoare sau motorul. Mijloacele obisnuite pentru prevenirea acestor accidente este
folosirea in serie a unei rezistente, la inceput, impreuna cu rotorul, pentru a limita curentul pana cand
motorul incepe sa dezvolte un curent suficient. Pe parcurs ce motorul prinde viteza, rezistenta este
redusa treptat, fie manual ori automat.Viteza cu care un motor cu curent continuu functioneaza,
depinde de puterea campului magnetic care actioneaza asupra rotorului, cat si de curentul rotorului.
Cu cat este mai puternic campul magnetic, cu atat este mai mica rata rotatiei necesare sa creeze un
curent secundar necesar pentru a contracara curentul aplicat. Din acest motiv viteza motoarelor cu
curent continuu poate fi controlata prin variatia campului curentului.
Motorul de curent continuu a fost inventat in 1873 de Zénobe Gramme prin conectarea unui
generator de curent continuu la un generator asemanator. Astfel, a putut observa ca masina se
roteste, realizand conversia energiei electrice absorbite de la generator. Astfel el a constatat, ca
generatorul "initial" era de fapt o masina electrica reversibila, care putea lucra ca un convertizor de
energie bidirectional.
Motorul de curent continuu are pe stator polii magnetici si bobinele polare concentrate care creeaza
campul magnetic de excitatie. Pe axul motorului este situat un colector ce schimba sensul curentului
prin infasurarea rotorica astfel incat campul magnetic de excitatie sa exercite in permanenta o forta
fata de rotor.

MOTORUL DE CURENT ALTERNATIV

Motoarele de curent alternativ functioneaza pe baza principiului campului magnetic invartitor. Acest
principiu a fost identificat de Nikola Teslain 1882. In anul urmator a proiectat un motor de inductie
bifazat, punand bazele masinilor electrice ce functioneaza pe baza campului magnetic invartitor.
Ulterior, sisteme de transmisie prin curent alternativ au fost folosite la generarea si transmisia
eficienta la distanta a energiei electrice, marcand cea de-a doua Revolutie industriala. Un alt punct
important in istoria motorului de curent alternativ a fost inventarea de catre Michael von Dolivo-
Dobrowlsky in anul 1890 a rotorului in colivie de veverita.

Prin intermediul inductiei electromagnetice campul magnetic invartitor va induce in infasurarea

rotorica o tensiune. Aceasta tensiune creeaza un curent electric prin infasurare si asupra acestei
infasurari actioneaza o forta electromagnetica ce pune rotorul in miscare in sensul campului
magnetic invartitor. Motorul se numeste asincron pentru ca turatia rotorului este intotdeauna mai
mica decat turatia campului magnetic invartitor, denumita si turatie de sincronism. Daca turatia
rotorului ar fi egala cu turatia de sincronism atunci nu ar mai avea loc fenomenul de inductie
electromagnetica, nu s-ar mai induce curenti in rotor si motorul nu ar mai dezvolta cuplu.

Turatia motorului se calculeaza in functie alunecarea rotorului fata de turatia de sincronism, care
este cunoscuta, fiind determinata de sistemul trifazat de curenti.

Se observa ca alunecarea este aproape nula la mers in gol (cand turatia motorului este aproape egala
cu turatia campului magnetic invartitor) si este egala cu 1 la pornire, sau cand rotorul este blocat. Cu
cat alunecarea este mai mare cu atat curentii indusi in rotor sunt mai intensi. Curentul absorbit la
pornirea prin conectare directa a unui motor de inductie de putere medie sau mare poate avea o
valoare comparabila cu curentul de avarie al sistemelor de protectie, in acest caz sistemul de protectie
deconecteaza motorul de la retea. Limitarea curentului de pornire al motorului se face prin
cresterea rezistentei infasurarii rotorice sau prin diminuarea tensiunii aplicate motorului. Cresterea
rezitentei rotorului se face prin montarea unui reostat la bornele rotorului (doar pentru motoarele cu
rotor bobinat). Reducerea tensiunii aplicate se face folosind un autotransformator, folosind un
variator de tensiune alternativa (pornirea lina) sau conectand initial infasurarea statorica in
conexiune stea (pornirea stea-triunghi - se foloseste doar pentru motoarele destinate sa functioneze in
conexiune triunghi) sau prin inserierea de rezistoare la infasurarea statorica. La reducerea tensiunii
de alimentare trebuie avut in vedere ca cuplul motorului este proportional cu patratul tensiunii, deci
pentru valori prea mici ale tensiunii de alimentare masina nu poate porni.
Turatia masinii de inductie se modifica prin modificarea alunecarii sale sau prin modificarea turatiei
campului magnetic invartitor. Alunecarea se poate modifica din tensiunea de alimentare si din
rezistenta infasurarii rotorice astfel: se creste rezistenta rotorica (prin folosirea unui reostat la
bornele rotorice - doar la motoarele cu rotor bobinat) si se variaza tensiunea de alimentare (folosind
autotransformatoare, variatoare de tensiune alternativa, cicloconvertoare) sau se mentine tensiunea
de alimentare si se variaza rezistenta din rotor (printr-un reostat variabil). Odata cu cresterea
rezistentei rotorice cresc si pierderile din rotor si implicit scade randamentul motorului. O metoda
interesanta de reglare a turatiei sunt cascadele de recuperare a puterii de alunecare. La bornele
rotorice este conectat un redresor, iar la bornele acestuia este conectat un motor de curent continuu
aflat pe acelasi ax cu motorul de inductie (cascada Krämmer cu recuperare puterii de alunecare pe
cale mecanica). Tensiunea indusa in rotor este astfel redresata si aplicata motorului de curent
continuu astfel incat cuplul dezvoltat de motorul de curent continuu se insumeaza cuplului dezvoltat
de motorul de inductie. Reglarea turatiei motorului de inductie se face prin reglarea curentului prin
infasurarea de excitatie. In locul motorului de curent continuu se poate folosi
un invertor cutiristoare si un transformator de adaptare (cascada Krämmer cu recuperare puterii de
alunecare pe cale electrica). Tensiunea indusa in rotor este astfel redresata si prin intermediul
invertorului si a transformatorului este reintrodusa in retea. Reglarea vitezei se face din unghiul de
aprindere al tiristoarelor.
Turatia campului magnetic invartitor se poate modifica din frecventa tensiunii de alimentare si din
numarul de perechi de poli ai masinii. Numarul de perechi de poli se modifica folosind o infasurare
speciala (infasurarea Dahlander) si unul sau mai multe contactoare. Frecventa de alimentare se
modifica folosind invertoare. Pentru frecvente mai mici decat frecventa nominala a motorului (50 Hz
pentru Europa, 60 Hz pentru America de Nord) odata cu modificarea frecventei se modifica si
tensiunea de alimentare pastrand raportul U/f constant. Pentru frecvente mai mari decat frecventa
nominala la cresterea frecventei tensiunea de alimentare ramane constanta si reglarea vitezei se face
cu slabire de camp (ca la motorul de curent continuu).
Sensul de rotatie al motorului de inductie se inverseaza schimband sensul de rotatie al campului
invartitor. Aceasta se realizeaza schimband doua faze intre ele.
Motorul de inductie cu rotorul in colivie este mai ieftin si mai fiabil decat motorul de inductie cu
rotorul bobinat pentru ca periile acestuia se uzeaza si necesita intretinere. De asemenea, motorul de
inductie cu rotorul in colivie nu are colector si toate dezavantajele care vin cu acesta: zgomot, scantei,
poluare electromagnetica, fiabilitate redusa si implicit intretinere costisitoare. Motoarele de curent
continuu au fost folosite de-a lungul timpului in actionarile electrice de viteza variabila, deoarece
turatia motorului se poate modifica foarte usor modificand tensiunea de alimentare insa, odata cu
dezvoltarea electronicii de putere si in special cu dezvoltarea surselor de tensiune cu frecventa
variabila, tendinta este de inlocuire a motoarelor de curent continuu cu motoare de inductie cu rotor
in colivie.