Sunteți pe pagina 1din 14

Analiza unei campanii de lobby

Lobby pentru majorarea alocaţiilor de stat


pentru copii

Fală Valeria,
Master Relaţii Publice, anul I

Cluj-Napoca, 2016
Campanie de lobby pentru modificarea unei legi

„Lobbyul înainte de a fi o activitate, este un drept”1

Noţiuni introductive

Orice democraţie funcţională, pe lângă caracteristicile sale de bază, trebuie să includă în


organizarea sistemului şi activităţi de lobby. Lobbyul trebuie perceput ca un „mecanism
democratic” al cetăţenilor „de a lua parte la decizii”2 care le afectează viaţa. De asemnea, a face
lobby înseamnă „să te adresezi celor pe care i-ai ales atunci când ai o problemă. Înseamnă să îţi
susţii cauza, încercând prin aceasta să-i influenţezi pe cei ce iau decizii, să acţioneze în
beneficiul tău.”3

Lobby poate face o singură sau se pot forma grupuri/organizaţii, dar toţi se bazează pe o idee
centrală: să facă auzite dorinţele şi necesităţile cetăţenilor, adică lobbiştii trebuie văzuţi ca
entităţi capabile să reprezinte cât mai bine şi persoanelor cu putere de decizie interesele
societăţii.

În funcţie de tipul activităţilor desfăşurate pentru a influenţa o anumită decizie, şi procesul de


lobby este de mai multe feluri. Vorbim aşadar despre lobby direct şi lobby indirect4.

În cazul lobbyului direct trebuie să înţelegem contactul direct cu autorităţile legislative şi/sau
executive în scopul discutării unor măsuri de natură executivă sau legislativă. Acest tip de
activitate de lobby este considerată „cea mai intensă şi mai importantă, deoarece vizează
obţinerea accesului la nivelul parlamentarilor şi al funcţionarilor publici.”5 Lobbyul indirect are
în vedere acţiuni de „identificare, recrutare şi mobilizare a persoanelor capabile să influenţeze
deciziile politice.”6
1
Ionuţ Tănase, Dinamica activităţii de lobby în România, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014, p. 17.
2
Liviu Mihăilean şi Aurelian Horja, Reglementarea activităţii de lobby. În anicamera influenţei, Editura C. H. Beck,
Bucureşti, 2009, p. XIII.
3
Idem, pp.XIII-XIV.
4
Studiul „Lobby în România vs. Lobby în UE”, realizat de Institutul European din România, Bucureşti, 2015, pp.41-
42, disponibil online http://www.ier.ro/sites/default/files/pdf/Studiu_Lobby_site.pdf (accesat 17,12,2016)
5
Rod Hague, Martin Harrop, Comparative Government and Politics, ediţia a X-a, Editura Palgrave Macmillan,
Londra, p. 217.
6
Kenneth M. Goldstein, Interest Groups, Lobbying, and Participation in America, Cambridge, Cambridge University
Press, 1999, p. 3.
O altă clasificare a tipologiilor de activităţi de lobby se poate face pornind de la obiectivele
urmărite de grupurile de interese:7

 Activităţi de lobby ale grupurilor de interese economice (de ex. corporaţii sau asociaţii
care reprezintă interesele de afaceri ale industriilor de profil- energie, industrie militară,
sănătate etc. );
 Activităţi de lobby ale grupurilor care promovează interese publice (de ex. asociaţii
nonprofit care militează pentru protejarea mediului înconjurător, pentru drepturile
omului, pentru siguranţa publică etc.);
 Activităţi de lobby ale grupurilor care promovează interesele unei profesii (de ex.
sindicate, asociaţii ale agricultorilor, ale oamenilor de afaceri etc.).

În ceea ce priveşte activitatea lobiştilor în România, aceasta nu se bazează pe o legislaţie clară,


care să scoată demersul lobbyului de sub însemnul peiorativ al termenului- trafic de influenţă. La
noi în ţară lobbyingul este văzut mai degrabă ca influenţare a sistemului astfel încât să fie
favorizată clientela politică. S-ar putea ca această percepţie să reprezinte de fapt nişte
repercursiuni al vechiului regim autoritar, în care „corupţia a jucat un rol important în ceea ce
priveşte influenţarea deciziilor politice.”8

Membrii Asociaţiei Registrului de Lobby din România consideră în acest că „Transparenţa


decizională şi dezbaterile publice care au loc pe proiectele de acte normative în Romania de
multe ori nu sunt la nivelul dorit de grupurile de interese, iar Romania mai are mult de parcurs în
sensul deschiderii şi profesionalizării dialogului între autorităţi şi grupurile de interese.”9

În aceste condiţii, puţine vor fi cazurile în care vom putea vorbi concret despre campanii de
lobby în România, cu toate că activitatea lobiştilor în ţara noastră este una destul de prezentă, dat
fiind faptul că există numeroase premise legale care permit acest lucru.

7
Raj Chari, Sylvia Kritzinger, Understanding E.U. PolicyMaking, New York, Pluto, 2006, pp.19-20.
8
Studiul „Lobby în România vs. Lobby în UE”, realizat de Institutul European din România, Bucureşti, 2015,
disponibil online http://www.ier.ro/sites/default/files/pdf/Studiu_Lobby_site.pdf (accesat 17,12,2016)
9
http://registruldelobby.ro/lobby-in-romania-si-in-ue.html, accesat 17.12.2016.
Dacă ar fi să vorbim despre cine face lobby în România, Ionuţ Tănase identifică în lucrarea sa
„Dinamica activităţii de lobby în România” că lobbyiştii români pot fi clasificaţi în următoarele
categorii10:

 Organizaţii negurnamentale (asociaţii şi fundaţii);


 Fundaţii corporatiste;
 Corporaţiile (prin departamentele specializate în relaţiile cu autorităţile);
 Asociaţiile de industrie/de business şi patronatele;
 Sidicatele;
 Firmele de consultanţă pe probleme de lobby şi public affairs;
 Firmele de avocatură;
 Alte structuri organizate ad-hoc;
 Cetăţenii.

Lobby pentru majorarea alocaţiilor de stat pentru copii

1. Descrierea campaniei

O campanie de lobby în România poate fi considerată acţiunea de majorare a alocaţiilor copiilor


din ţara noastră. Aceasta a fost iniţiată de organizaţia neguvernamentală Salvaţi Copii România,.

Demersul campaniei s-a regăsit ulterior în activiteatea deputaţilor PNL, care au adus în viziunea
decidenţilor politici din Parlament şi Guvern importanţa majorării alocaţiilor copiilor din
România. Acest demers a stârnit dezbateri aprinse în Parlament, la luări de poziţii total împotrivă
a unor Miniştri. Într-un final scopul lobbiştilor a avut un rezultat pozitiv. Astfel pe 1 iunie 2015,
Preşediuntele Românie, Klaus Iohanis a promulgat legea care viza dublarea alocaţiilor de stat
pentru copii.11

10
Ionuţ Tănase, „Dinamica activităţii de lobby în România”, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014, p. 2015.
11
http://www.mediafax.ro/politic/iohannis-a-promulgat-legea-care-dubleaza-alocatiile-de-stat-pentru-copii-de-la-
42-la-84-de-lei-14377583 accesat pe 18.12.2016.
Din analiza desfăşurării acestei campanii de lobby, consider că putem vorbi despre două faze
importante:

a) Activitate de lobby direct prin elaborearea unei scrisori de către un ONG, adresate
persoanelor cu putere de decizie din Comisiile specializate ale Camerei Deputaţilor.
b) Activitate de lobby indirect prin implicarea „celei de a treia părţi”- partidul politic PNL.
În acest caz putem afirma că activitatea de lobby iniţiată de Salvaţi Copiii a contribuit la
„construcţia agendei poltice” prin care au fost fixate anumite priorităţi, aduse la
cunoştinţă nişte realităţi factorilor decizionali şi opiniei publice.

2. Iniţiatorii şi subiecţii

Salvaţi Copii România este o organizaţie neguvernamentală, de utilitate publică, non-profit


care, din 1990 militează activ pentru drepturile copilului şi protecţia copilului în România.

În prezent, organizaţia desfăşoară programe în 39 de localităţi, are filiale în 12 judeţe şi în


Bucureşti, peste 6.000 de membri şi mai mult de 1.800 de voluntari, în majoritate tineri. Salvaţi
Copiii România este membru al Save the Children International, cea mai mare organizaţie
independentă din lume ce promovează drepturile şi protecţia copilului.12

Pe 3 martie 2015 reprezentanţii organizaţii au trmis o scrisoare către Comisiile specializate din
Camera Deputaţilor prin care au solicitat majorarea alocaţiilor de stat pentru copiii din România
până la 200 de lei. Argumentul cel mai important adus de reprezentanţii Salvaţi Copii, în
susţinerea demersului acestora, a fost faptul că procentul copiilor din România expuși la risc de
sărăcie și excluziune socială este unul ridicat. 13 Amintim că proiectul de lege a fost intentat în
Senatul României încă din 2014, având numărul de înregistrare L395/2014.

Beneficiarii direcţi iniţiativei aduse în discuţie sunt copiii, care după documentarea organizaţiei
în România sunt mult mai săraci decât adulţii, iar cuantumul actual al alocaţiei de stat pentru
copii nu reflectă respectarea principiului interesului superior al copilului.

12
http://www.salvaticopiii.ro/?id2=00000001#Despre noi.html, accesat 18.12.2016.
13
Scrisoarea „Organizația Salvați Copiii solicită majorarea alocației de stat pentru copii” adresată Comiisiilor,
disponibilă online la http://salvaticopiii.ro/upload/p00010010_MajorareaAlocatiei.pdf.
3. Legislaţia existentă şi momentul intervenţiei

O campanie de lobby presupune influenţarea persoanelor de decizie să adopte,să modifice sau să


abroge un proiect sau inţiativă de lege. În cazul nostru, vorbim de modificarea art.3 alin (1) din
Legea nr.61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii.

Legea nr.61/1993 a fost republicată, suferind câteva modificări. Ultima dată, înainte de derularea
campaniei de lobby, aceasta a fost modificată în 2012. Iar articolul 3 aliniatul 1 din prevedea14:

„(1) Cuantumul alocatiei de stat pentru copii se stabileste in raport cu indicatorul social de
referinta, denumit in continuare ISR, dupa cum urmează:

a) 0,4 ISR pentru copiii cu varsta de pana la 2 ani (sau de pana la 3 ani, in cazul copilului cu
handicap);

b) 0,084 ISR pentru copiii cu varsta cuprinsa intre 2 ani si 18 ani, precum si pentru tinerii
prevazuti la art. 1 alin. (3);

c) 0,168 ISR pentru copiii cu varsta cuprinsa intre 3 ani si 18 ani, in cazul copilului cu handicap,
conform prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea
drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.”

Adică, în conformitate cu această lege, copiii din România primeau alocaţii de la stat în felul
următor:

 42 de lei pentru copiii de la 2- 18 ani (un tânăr după 18 ani continuă să primească dacă îşi
face/continuă studiile liceale);
 84 de lei pentru copiii cu dezabilităţi mai mari de 3 ani;

Campania de lobby despre care discutăm se bazează aşadar pe încercarea de a influenţa factorul
decizional să modifice un aliniat al unei legi, în vederea susţinerii intereselor copiilor.
Amendamentul propus nu a fost acceptat. Acesta este momentul când în activitate de lobby se
implică un al treilea actor- partidul PNL.

14
http://www.edums.ro/Legea%2061%20din%201993.pdf
Deputaţii PNL au hotărât, în urma şedinţei de unificare a partidului din 11 mai 2015, că vor
depune în Senat o moţiune simplă pe tema alocaţiilor pentru copii. Aceasta s-a numit „Avem 3,7
milioane de motive pentru a cere demisia ministrului Muncii: Copiii României şi alocaţia
lor de 42 de lei.”

Moţiunea a fost respinsă, iar unii Miniştri ai Guvernului Ponta au avut poziţii dure în legătură cu
amendamentul propus de PNL. „Acest guvern, spre deosebire de semnatarii moţiunii, încearcă să
facă tot ceea ce se poate pentru a îmbunătăţi viaţa familiei din România. În acest sens, în cadrul
Ministerului Muncii lucrăm la o viziune integrată în ceea ce priveşte familia. În accepţiunea
noastră, familia (...) e necesar a fi tratată ca un tot unitar. Din acest motiv, viziunea noastră
porneşte de la componentele structurale ale familiei şi are la bază conceperea unui pachet
integrat de beneficii şi servicii sociale, modelate şi pliate pe nevoile specifice ale fiecărui
membru al familiei”15, a susţinut Rovana Plumb, Ministrul Muncii de atunci.

Organizaţia Salvaţi Copii a susţinut demersul PNL-ului şi a solicitat, imediat după respingerea
amendamentului în Senat, membrilor din Camera Deputaţilor să avizeze propunerea PNL cu
privire la dublarea alocaţiilor pentru copii.

Membrii partidului PNL au solicitat modificarea articolului 3 aliniatul (1) din Legea nr.61/1993,
astfel încât alocaţiile de stat pentru copiii între 2 şi 18 ani să fie dublate, de la 42 la 84 de lei, şi
mărirea alocaţiilor la 200 de lei pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 ani şi 18 ani în cazul celor
cu dizabilităţi. „Camera Deputaţilor poate da o şansă la un trai mai bun familiilor din România
dacă va adopta, la votul final, amendamentul promovat de PNL privind majorarea alocaţiei de
stat pentru copii. Sărăcia, îmbătrânirea populaţiei, rata mare a abandonului şcolar sunt realităţi cu
care ne confruntăm”16, a declarat Alina Gorghiu, copreşedintele PNL într-un comunicat de presă,
după ce Senatul a respins moţiunea intentată.

După mai multe declaraţii publice, care au fost mai degrabă acuzaţii reciproce între PSD şi PNL,
amendamentul PNL cu privire la dublarea alocaţiilor de stat pentru copii a fost aprobat în
Parlament, pe 20 mai 2015, cu 322 de voturi „pentru” şi 2 abţineri.

15
Cătălina Mihai, „Senatul a respins moţiunea simplă a PNL privind alocaţiile pentru copii”, Mediafax.ro, 18.04.2015
16
Valentina Postelnicu, „Gorghiu: Îi cer lui Ponta să vină la vot şi să îşi îndemne colegii să voteze dublarea
alocaţiilor”, Mediafax.ro, 20.04.2015.
Premierul de atunci, Victor Ponta a declarat după aprobarea prounerii legislative că „Guvernul
duce la îndeplinire deciziile Parlamentului şi la un vot atât de consistent trebuie să ne
conformăm. Ne vom supune voinţei Parlamentului, pentru acest an vom asigura resursele
financiare şi vrem şi sprijinul Parlamentului pentru resursele din anii viitori.”17 Cu toate că prim-
ministrul atenţionase anterior iniţiatorii modificării legislative că nu au indicat sursa finanţării şi
că Guvernul nu are de unde să facă rost de bani.

Pe fondul disputelor publice, Ministerul Muncii a venit ulterior cu o altă propunere, şi anume
acordarea diferenţiată a alocaţiilor în funcţie de veniturile părinţilor. Ministrul Muncii de atunci,
Rovana Plumb a cerut părerea Curţii Constituţionale în legătură cu acest subiect. Pentru că
iniţiativa legislativă era în curs de elaborarea, CC nu s-a putut pronunţa, adică nu a oferit niciun
răspuns la dilema Ministrului Muncii. Premierul Victor Ponta a susţinut ideea Ministrului Muncii
afirmând că el ar fi preferat să urce alocaţia peste 84 de lei pentru familii cu venituri mici şi să nu
o dubleze şi pentru cei cu venituri suficiente18.

4. Construcţia mesajului

Pentru că o campanie de lobby este rezultatul unei munci constante bazate pe 4 etape, faze
distincte şi importante: „identificarea şi colectarea datelor şi a faptelor; analizarea acestora;
influenţarea sau lobby-ul propriu-zis şi efectele sau consecinţele campaniei” 19, şi această
activitate de lobby s-a întemeiat pe o documentare riguroasă.

Din textul trimis spre comisiile din Camera Deputaţilor putem identifica cifre bine analizate şi
documentate, din analiza cărora reprezentanţii Salvaţi Copiii au putut enunţa o serie de
argumente valide şi pertinente, la care au apelat ulterior deputaţii PNL.

Iniţiatorii modificării legislative au apelat la diverse instrumente de colectare a datelor, pe care


le-au supus unei analize în vederea formulării argumentelor:

 apelul la acte şi norme legislative

17
Alina Novaceanu, „Alocaţia pentru copii va fi DUBLATĂ. Ponta: Guvernul va găsi pentru acest an resursele
financiare necesare”, Mediafax.ro, 20.04.2015.
18
“Klaus Iohannis a promulgat legea care dublează alocaţiile pentru copii”, digi24.ro, 01.06.2015.
19
Ionuţ Tănase, Dinamica activităţii de lobby în România, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014, p. 69.
Aceştia au susţinut faptul că alocația de stat pentru copii este un drept universal, consacrat prin
Constituție, în articolul 49 cu privire la protecţia copiilor şi a tinerilor, în special alianatul 2
„Statul acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap.
Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege.”

Au fost amintite şi prevederile Legii 272/2004, şi anume articolul 2, aliniatul 4 ce spune că


„Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care
privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi
în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.”

 date statistice

Au fost folosite date de la Eurostat şi de la Institutul Naţional de Statistică (INS). Pentru a susţine
argumentul că în România copiii sunt mai săraci decât adulţii, Salvaţi Copii au subliniat faptul că
în România sunt 3.742.418 de copii, la o populaţie de 19.947.311. Iar procentul copiilor expuși la
risc de sărăcie și excluziune socială în ţara noastră este de 48,5%, pe locul doi în Uniunea
Europeană, după Bulgaria, 51,5%, și la mare distanţă de media europeană de 27,7% (conform
Eurostat20).

Potrivit INS, în 2013, rata sărăciei relative în rândul copiilor a fost de 32,1%, semnificativ mai
ridicată decât rata pentru populaţia adultă, 21,5% (18-64 ani) sau în vârstă, 15% (65 de ani şi
peste).

De asemenea, a fost amintit şi faptul că în România alocaţia are cea mai scăzută valoare raportată
la salariul minim pe economie, de doar 4%, față de 8% în Bulgaria sau 18% în Ungaria. De
exemplu Belgia, care alocă 77 de euro pentru primul copil şi 143 de euro pentru cel de-al doilea
şi 212 de la al treilea. Olanda are alocaţii de 58 de euro pentru copii sub şase ani, 70 de euro între
6 şi 12 ani şi 82 de euro pentru copii între 12 şi 17 ani. În Ungaria alocaţiile sunt de 63 de euro şi
101 euro pentru copii cu dizabilităţi.

5. Strategii şi tehnici

20
Studiul “Children at risk of poverty or social exclusion by educational attainment level of their parents (population
aged 0 to 17 years)”, diponibil online http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do
Pentru ca activitatea de lobby să fie una eficientă, aceasta trebuie să aibă la bază o anumită
strategie şi tehnici de lobby punctuale, care să contribuie la atingerea scopului campaniei de
lobby, adică să se reuşească influenţarea deciziilor politice. Există diverse tehnici la care un
lobbyist poate apela (fig. 1) în funcţie de strategia pe care o abordează.

Birou
Birou dede
Comunicare
Comunicare relaţii cu
relaţii cu
telefonică
telefonică publicul
publicul

Scrisori
Scrisori Telegrame
Telegrame
Fig. 1

Întâlniri
Întâlniri Tehnici Petiţii
personale Petiţii
personale de lobby

În ceea ce priveşte campania discutată, lobbyiştii au hotărât să elaboreze o scrisoare care a fost
mai apoi trimisă către decidenţii politici- comisilor specializate din Camera Deputaţilor, dar şi e
Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice. „Am trimis
Președinților Comisiilor specializate din Camera Deputaților cererea de a aproba mărirea
alocațiilor pentru copii și de lua în considerare o analiză pe această temă, ținând seama de datele
recente ale stării de sărăcie în care trăiesc aproape jumătate dintre copiii din România, precum și
de necesitatea respectării consecvente, în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii,
întreprinse de autorităţile publice, inclusiv de către Guvern sau Parlament, a interesului superior
al copilului, unul dintre principiile fundamentale ale dreptului românesc contemporan.” a
declarat Gabriela Alexandrescu, Preşedintele Executiv al Organizației Salvaţi Copiii România.

Elaborarea acestei scrisori le-a permis reprezentanţilor Salvaţi Copiii să îşi argumenteze
demersul într-un mod clar, concis şi bine organizat. Scrisoarea conţine în introducere 5
argumente punctuale care vin să susţină ideea pentru care aceşti militează, pentru ca mai apoi, în
textul documentului trimis să aducă dovezi pentru a sprijini afirmaţiile iniţiale. Dovezile au
însemnata folosirea de date statistice, apel la legislaţia în vigoare etc.

Deoarece subiectul campaniei de lobby a fost unul important şi delicat: situaţia copiilor din
România, presa a mediatizat intens situaţia. Acest lucru a însemnat şi o modalitate foarte bună de
promovare a activităţii de lobby. Mesajul campaniei de lobby a fost promovat şi prin elaborearea
de materiale promoţionale: afişe şi pliante (Anexa 1).

Campania de lobby cu privire la modificarea legii alocaţiilor de stat pentru copiii din România
şi-a tins în cele din urmă scopul. După aprobarea în Camera Deputaţilor, pe 1 iunie 2015
preşedintele României, Klaus Iohanis a promulgat legea ce presupunea dublarea alocaţiilor
pentru copii. Acesta a considerat demersul de majorare a alocaţiilor un „lucru bun” 21, iar după o
întâlnire cu prim-ministrul Ponta, a declarat ca Guvernul va găsi resursele financiare necasare
pentru a susţine financiar copiii din România.

Luna iulie 2015 a fost momentul când copiii din România au primit prima alocaţie mărită după
adoptarea modificării legislative în acest sens. Aşadar campania de lobby a avut un rezulat
pozitiv, reuşindu-se astfel să se influenţeze factorul politic cu privire la luarea deciziilor în
legătură cu valoarea alocaţiilor de stat.

6. Consideraţii finale

Consider că această campanie de lobby a fost una necesară şi binevenită, având în vedere că ţara
noastră ocupa un loc codaş în UE la capitolul alocaţiile copiilor. Succesul campaniei cred ca a
avut la bază mai mulţi factori care au contribuit ca activitatea de lobby să influenţeze decidenţii
politici.

În primul rând, faptul că mesajul campaniei a fost construit într-un mod clar, concis şi uşor de
înţeles a însemnat un pas important în convingerea persoanelor cu putere de decizie. Totodată,
mesajul a conţinut şi argumente punctuale şi adevărate, susţinute cu date şi cifre reale care au
surprins imaginea, contextul real al necesităţii desfăşurării lobbyului în acesta direcţie.

21
Valentina Postelnicu, “Iohannis: Mi-am propus să promulg legea de dublare a alocaţiilor pe 1 iunie”, mediafax.ro,
21.05.2015.
În al doilea rând, putem spune că această campanie a fost iniţiată de un ONG care a stabilit
oarecum agenda politică a unui partid politic. Implicarea unei a treia feţe/entităţi în demersul de
lobby a făcut posibilă îndeplinirea scopului stabilit: majorarea alocaţiilor.

Dacă este să analiză ce a cerut Organizaţia Salvaţi Copiii şi rezultatul campaniei de lobby, putem
observa o strategie bine gândită. ONG-ul a cerut majorarea alocaţiilor pentru copii de la 42 la
200 de lei, iar în urma campaniei de lobby au obţinut dublarea alocaţiei- 84 de lei. Cred că
reprezntanţii Slavaţi Copiii au cerut din start o sumă mai mare, pentru ca în urma negocierilor cu
factorul decizional să se ajungă la un compromis, ceea ce s-a şi întâmplat. Aminitim faptul că o
campanie de lobby implică influenţarea, negociere, comunicarea şi implicarea componentei
politice.

Pe de altă parte, campania de lobby cu privire la majorarea alocaţiilor pentru copii a fost o
campanie ce a urmărit, respectat principiile activităţii de lobby:

 transparenţa: s-a încercat evitarea oricăror conflicte de interese. Faptul că o dată


implicată, componenta politică a declanşat o întreaga dispută este un argument că orice
demers de lobby trebuie să se construiască pe o negociere continuu, pentru a putea ajunge
la un compromis care să favorizeze reprezentanţii grupurilor de interese şi implicit pe cei
a căror interese sunt reprezenate.

 credibilitatea: activitatea de lobby desfăşurată a fost construită într-un mod profesional


şi onest, au fost aduse argumente valide care să susţină ideea centrală.

 responsabilitatea: Organizaţia Salvaţi Copiii au iniţiat proiectul de modificare


legislativă, care a devenit apoi un punct important pe agenda politică a PNL-ului. Dar
ONG-ul nu a lăsat apoi treaba pe mâna politicienilor ci a continuat să se implice, ştiind că
ei reprezintă interesele copiilor, în faţa cărora şi-au asumat astfel nişte responsabilităţi.
 respectul faţă de legislaţia aflată în vigoare, dar şi faţă de autorităţile şi instituţiile
publice: Organizaţia Salvaţi Copiii a făcut apel, în scrisoarea adresată persoanelor cu
putere de decizie, la Constituţie şi la alte legi ale statului, fapt ce demonstrează pe de o
parte că şi-au construit demersul în conformitate cu legea, şi pe de altă parte că respectă
autoritatea publică oferindu-i acesteia cât mai multe informaţii în legătură cu subiectul.
În concluzie, putem afirma că orice campanie de lobby care îşi construieşte mesajul într-un mod
cât mai concis, argumentat şi susţinut cu referinţe, care respectă principiile activităţii de lobby
(tranparenţă, credibilitate, responsabilitate, respect), care aplică strategii de lobby şi îşi
promovează activ acţiunile poate fi o campanie de succes. Adica se poate ajunge la modificarea
şi mişcarea unor lucruri astfel încât scopurile lobbyiştilor să fie atinse, iar interesele unor grupuri
să fie cât mai bine reprezentate şi susţinute.

Anexa 1
Bibliografie

S-ar putea să vă placă și