Scoala Sanitara Postliceala Petrosani, PSIHOLOGIE generala si MEDICALA(M6) – suport de curs AN I, sem.

1, 2018

CURS 6

PSIHOLOGIE MEDICALA

“Durerea este inevitabila, suferinta este optionala”

Buddha

Scurt istoric

La sfarsitul acestui subiect, elevul va dobandi cunostinte despre domeniul particular de studiu
al acestei ramuri a psihologiei, dar si despre principalele notiuni si principii cu care opereaza
aceasta disciplina.

Termenii de psihologie clinica si psihologie medicala sunt adesea folositi cu aceeasi

semnificatie, preferandu-se termenul de psihologie clinica de catre psihologi si cel de psihologie
medicala de catre medici.
Psihologia clinica/medicala isi aduce aportul in medicina prin reliefarea factorilor
psihologici implicati in sanatate si boala, deci psihologia clinica este psihologia aplicata in
patologie si in optimizarea subiectilor umani sănătoşi(ex. optimizarea performantelor
intelectuale)-curs Psihologie clinica, lect. univ. dr. Daniel David, Univ. Babes-Bolyai, Cluj-
Napoca, 2000, pag.5-6)

Psihologia medicala – intr-un sens restrans – studiaza si intervine ameliorator asupra

individualului(particularului), unicitatii individului in boala.
Daca ar fi sa ne luam dupa spusele psihiatrului roman Florin Tudose, psihologia medicala
este cea mai importanta resursa medicala a medicinei mileniului trei.

Aparitia psihologiei medicale a avut loc spre sfarsitul secolul XIX si a fost legata de
evaluarea intelectuala si de asistenta psihologica a subiectilor suferinzi de handicap mental.
In România, psihologia medicala ajunge disciplina de studiu in jurul anilor ’60 ai secolului
trecut. Primul curs de psihologie medicala a fost sustinut la catedra de psihologie a Universitatii
Bucuresti, de Ghe. Ionescu.

1
 Scoala Sanitara Postliceala Petrosani, PSIHOLOGIE generala si MEDICALA(M6) – suport de curs AN I, sem. 1, 2018

Pentru a intelege problematica psihologie medicale, va reamintim ca orice boala are un

debut, o evolutie, niste manifestari si o cauza.

Componentele/caracteristicile bolii
(somatice, psihice sau psihosomatice):

1.Fact ori eti olog ici (cauzali)

Dupa natura lor, factorii(agentii) care determina boala se clasifica in exogeni si endogeni.
Agentii exogeni – sunt cei exteriori individului; ei pot sa fie fizici(mecanici, termici, electrici
etc.), chimici (acizi, baze, saruri), biologici(microbi, virusuri, paraziti, ciuperci, diferite
macromolecule organice etc.) si psiho-sociali(de ex. stresul, comportamentele riscante).
Etiologia exogena cuprinde dupa cum se observa, aria psihogeniilor(a afectiunilor care au in
cauzalitatea lor factori psihologici: nevrozele) si aria sociogeniilor(cauzalitate determinate de
relatiile sociale defectuoase, de ex. segregarea/aparhaidul/discriminarea/prejudecata sociala).
Agentii endogeni – sunt cei care tin in mod direct de individ(cum ar fi factorii genetici) - pot
fi considerati primari, producand diferite tipuri de anomalii ereditare; in ultima instanta, ei sunt
insa agenti exogeni, care au actionat fie asupra aparatului genetic al stramosilor nostri, fie asupra
aparatului nostru genetic, in cursul existentei noastre.
Dupa functia lor, agentii etiologici se impart in:
a) declansatori 
b ) d e t e r m i n a n ti
c) favorizanti
d) predispozanti
e) de mentinere.
Diferenta intre acestia nu este de natura obiectiva, in sensul ca o anumita situatie/un anumit
eveniment este spre ex. doar declansator, dar nu si favorizant ori predispozant(factorii pot „trece”
din unul in altul, in functie de individ).
a) Factorii declansatori se refera la acei factori care produc in mod direct simptomatologia.
Ei sunt factori necesari declansarii tabloului clinic, dar adesea nu sunt si suficienti.

2
 Scoala Sanitara Postliceala Petrosani, PSIHOLOGIE generala si MEDICALA(M6) – suport de curs AN I, sem. 1, 2018

Unul dintre factorii declansatori cei mai importanti in psihopatologie se refera la discrepanta
sau disonanta cognitiva dintre motivatia pacientului(scopuri, motive, dorinte, expectante) si
evenimentele propriu-zise care au loc. Cu cat aceasta discrepanta este mai mare, cu atat
problemele psihologice sunt mai severe. De ex. dorinta sotului de a fi alaturi de sotia sa care
tocmai a decedat, reprezinta un motiv suficient care poate transforma acel eveniment(moartea),
intr-o discrepanta/disonanta cognitiva de neacceptat si astfel declansand o reactie de doliu.
b) Factorii determinanti au aceleasi caracteristici ca si cei declansatori – produc in mod direct
simptomatologia, dar ei sunt legati specific de un anumit tablou clinic(cum ar fi bacilul Koch
pentru tuberculoza), in timp ce factorii declansatori nu sunt specific legati de un tablou clinic(de
ex. stresorii, ca factori declansatori, pot genera tulburari depresive sau anxioase). 
c) Factorii favorizanti joaca in psihopatologie rolul pe care catalizatorii il joaca in reactiile
chimice. O serie de reactii chimice se pot desfasura si fara catalizatori, dar prezenta acestora
eficientizeaza, determina tendinta spre, inclina balanta sanatatii spre aparitia bolii, grabesc
intregul proces. Similar, factorii favorizanti eficientizeaza actiunea factorilor declansatori si
determinanti in aparitia tabloului clinic. De ex. locuirea singur ori intr-o zona izolata, poate
reprezenta un factor favorizant pentru aparitia depresiei.
d) Factorii predispozanti(de risc) sunt acei factori care au un caracter general,
apartin pacientului, au fost prezenti inainte de instalarea tabloului clinic si care, prin interactiune
cu factorii declansatori, determinanti si favorizanti, duc la aparitia tabloului clinic. De ex. stima
de sine scazuta predispune individul la a fi mai putin performant in activitate, chiar si in
conditiile in care avem conditii bune la munca(precum salariu mare, colegi si sefi prietenosi,
etc).
e) Factorii de mentinere au rolul de a sustine simptomatologia. Acest rol poate fi jucat de
factorii declansatori, determinanti, favorizanti sau predispozanti care au declansat tabloul clinic,
dar si de alti factori care au aparut dupa generarea tabloului clinic. De ex. obezitatea poate
mentine o imagine negativa despre sine.
Tratamentele care vizeaza modificarea acestor factori si, prin acestea, reducerea tabloului
clinic se numesc tratamente etiologice, ele vizand cauza manifestarii bolilor.
In psihopatologie si psihiatrie se cunosc cu exactitate cauzele foarte putinor boli, de aceea se spune ca
etiologia in aceste domenii este mai degraba multipla. Psihiatria cauta asa-numitii marker-i biologici(de ex. gene),

3
 Scoala Sanitara Postliceala Petrosani, PSIHOLOGIE generala si MEDICALA(M6) – suport de curs AN I, sem. 1, 2018

iar psihologia clinica evidentiaza factori precum convingeri, atitudini, conduite, situatii psihosociale si relatii
interpersonale, care determina in mod direct sau macar predispun in buna masura la psihopatologie.

Pana in acest moment al dezvoltarii psihiatriei se poate afirma ca nu s-a gasit niciun astfel de marker, desi
s-au identificat o serie de gene care pot si asociate cu schizofrenia sau enzime a caror lipsa ar putea duce la
dementa Alzheimer ori alte tipuri de degradare cognitiva.

In ce priveste situatia pentru psihologia clinica, s-au identificat o serie de factori cu potential
psihotraumatogen foarte inalt, fara insa ca despre niciunul sa se poata afirma indubitabil ca prezenta lui determina
in mod sigur psihopatologie; printre acestia se afla in ordinea influentei:

1. decesul partenerului,

2. divortul,

3. pierderea slujbei,

4. boala, incarcerarea,

5. pensionarea.

Conceptul de etiologie multipla amintit mai sus a fost propus si pentru ca individul uman
are rezilienta(capacitatea de a se adapta pana si la cele mai grele situatii, dar si pentru ca diferiti
indivizi percep diferit acelasi eveniment(asa-numitul stres perceput).

2.Manifestari
Fiecare boala presupune anumite modalitati de manifestare, un anumit tablou clinic(in
anumite situatii, boala poate sa nu aiba tabloul clinic identificabil sau usor identificabil).
Tabloul clinic, numit si simptomatologia pacientului, contine semne si simptome.
Semnele(din lat. signum - semn, marca) sunt forme de manifestare a bolii care pot fi
identificate de clinician sau de alta persoana(inclusiv de catre pacient pe baza simturilor proprii),
independent de ceea ce declara pacientul(de ex. modificari ale culorii pielii, modificari in
comportament).

4
 Scoala Sanitara Postliceala Petrosani, PSIHOLOGIE generala si MEDICALA(M6) – suport de curs AN I, sem. 1, 2018

Simptomele(din gr. symptoma – ceea ce se produce, apare impreuna) apar in primul rand

in sfera de perceptie a bolnavului si sunt simtite de acesta la nivel subiectiv(emotional). Ele pot fi
cunoscute doar indirect, prin intermediul declaratiilor  pacientului(de ex. starea de frica).
Unele semne si simptome au tendinta să apara impreuna,constituind sindroame(din gr. syn –
impreuna – si dromos – cale, cursa). De ex. in sindromul depresiv, convingerile negative ale
persoanei despre trecutul dar si despre viitorul sau, tind sa apara impreuna.
Un sindrom poate avea o etiologie multipla. Daca mecanismele etiopatogenetice ale unui
sindrom sunt cunoscute, atunci, in principiu, putem vorbi despre boala.
Tratamentele care vizeaza direct reducerea manifestarilor, fara a schimba cauzele si
mecanismele care le-au generat, se numesc tratamente simptomatice.

3. Debut
Reprezinta momentul in care a inceput procesul patologic. Nu rareori in psihopatologie,
acest moment este greu de identificat, mai ales deoarece unele conduite mai “ciudate” ale
celuilalt pot fi apreciate ca variatii ale normalului, dar si pentru ca unele probleme psihice au
manifestari mai greu sesizabile(de ex. halucinatiile).
Urmarirea in timp a pacientilor a condus la stabilirea diferite perioade minime de timp
pentru prezenta simptomatologiei, astfel incat sa se poata confirma diagnosticul; de ex. pentru
schizofrenie este necesara o prezenta a acesteia de cel putin 6 luni, in timp ce pentru stresul
posttraumatic este nevoie de mai mult de 1 luna.

4. Evolutie = modelul/pattern-ul pe care il urmeaza in timp, respectiv, tendinta ei de a se

modifica in mod natural, adica daca nu se intervine in sens medical si/sau psihoterapeutic. Astfel,
avem: tendinte acute si tendinte cronice; cele acute privesc o evolutie fulminanta, rapida,
tumultuoasa a manifestarilor; cele cronice au in vedere complicatiile si decompensarile, dar si
faptul ca dureaza mai mult si se amelioreaza mai putin/deloc. De ex. se stie ca schizofrenia
netratata are o evolutie cronica trenanta, in timp ce nevrozele au o evolutie sinuoasa si
intermitenta(apar si dispar sau se remit ori amelioreaza pentru ca sa reapara mai tarziu).
Evolutia unei boli se poate deci situa intre revenire la starea de sanatate anterioara si
exitus(moarte).

5
 Scoala Sanitara Postliceala Petrosani, PSIHOLOGIE generala si MEDICALA(M6) – suport de curs AN I, sem. 1, 2018

Dimensiunile de analiza a unei probleme/boli psihice

Subiectul uman trebuie analizat la 4 nivele diferite, interacţiunea dintre acestea putand
produce si explica tulburarile mentale, fizice si psihosomatice, precum si starea normala.

Nivelul cognitiv se refera la procesarile informationale: constiente si inconstiente.

Procesarile informationale constiente se refera la constientizarea si verbalizarea continutului
mental si al procesarilor informationale. Cele inconstiente la faptul ca nu putem face acestea.
Prelucrarile informationale determina calitatea trairilor noastre.

Nivelul comportamental se refera la ceea ce in psihologie este denumit comportament

operant. Comportamentul operant este reprezentat in special de comportamentele motorii
invatate, aflate sub control voluntar.

Nivelul biologic: modificarile fiziologice si anatomice din organismul nostru. Cele de la

nivelul sistemului nervos vegetativ genereaza intensitatea starii noastre subiective.

Nivelul subiectiv se refera la descrierile pe care subiectul le face propriei stari: pozitiva,
negativa sau neutra, dar si la etichetele verbale ale starii emotionale; de ex. "mă simt
anxios/dezamagit/ruşinat"(Curs Psihologie clinica, lect. Univ. Dr. Daniel David, Univ. Babes-
Bolyai Cluj-Napoca, 2000, pag. 17).

Intrand acum in temele primului curs de psihologie medicala, spunem ca la sfarsitul lui,
elevul va dobandi cunostinte despre:

1.2 Relatii asistent medical-pacient: intractiune sociala; afiliatie(proximitate fizica,contact prin

priviri, raspunsuri calde, prietenoase); autostima si egoidentitate(acceptarea autoimaginii de catre
altii si acceptarea imaginii pe care o au altii despre sine); comunicarea diagnosticului de boala,
empatie, motivatia de “a fi pacient”
1.3 Psihologia”situational-existentiala” a bolnavului: dependenta(acceptare, ajutor, protectie);
separarea de habitatul personal; complianta pacientului(fuga in boala, neacceptarea bolii);
psihosociologia spitalului(organizare administrativa-sociala, rol de bolnav si rol de pacient,
nevroza de spital);

6
 Scoala Sanitara Postliceala Petrosani, PSIHOLOGIE generala si MEDICALA(M6) – suport de curs AN I, sem. 1, 2018

1.2 Relatii asistent medical – pacient

Interactiunea sociala reprezinta o actiune reciproca intre doua sau mai multe
persoane ca membri ai unei comunitati sociale(in cazul nostru, asistent medical-pacient).
Afiliatia(proximitatea fizica, contact prin priviri, raspunsuri calde,
prietenoase) ca actiune de apropiere sau asociatiune. Are la baza teoriile comunicarii prin
care se folosesc toate mijloacele social acceptate de transfer de informatii de la bolnav la asistent
medical si invers pentru aplicarea procedurilor terapeutice in scopul redobandirii starii de
sanatate a bolnavului.
Autostima si egoidentitatea(acceptarea autoimaginii de catre altii si
acceptarea imaginii pe care o au altii despre sine).
Stima de sine reprezinta valoarea personala asociata de catre un individ, imaginii pe care
o are despre sine. In situatia de boala stima de sine tinde sa scada si individul tinde(constient sau
inconstient) sa se autodevalorizeze.
Egoidentitatea este reprezentarea pe care o persoana si-o face despre sine insusi in relatie
cu rolurile si statutul social din cadrul unui grup. Egosinton este acel individ care nu traieste
conflicte intrapsihice care privesc aceasta reprezentare, in opozitie cu egodiston, care este acela
in psihicul caruia “gasim” astfel de conflicte. Egodistonia cuprinde inclusiv tulburari precum cea
de identitate de gen(homesexualitatea si lesbianismul), dar si dismorfofobia(convingerea ca o
parte din corp imi este straina, nu imi apartine).
Comunicarea diagnosticului de boala reprezinta momentul in care medicul, in
baza unor elemente de investigatie clinice si paraclinice, face o previziune sau lanseaza o
ipoteza asupra evolutiei starii de sanatate viitoare(pe termen scurt si mediu) a pacientului. Tot
acum bolnavul intra in posesia unor informatii pe care pana la momentul de fata nu le-a putut
interpreta si i-a act de motivul suferintei sale. Poate fi considerat inceputul procesului de
vindecare prin acceptarea situatiei de facto pe care orice bolnav o traverseaza.
Empatia este definita ca abilitatea de a ne pune in mintea celuilalt pentru a trai(gandi si simti)
situatia(de boala) asa cum el o face. Relatia asistent medical-pacient nu se poate desfasura
adecvat daca nu avem in vedere si acest aspect(vezi si modulul de Comunicare profesionala).

7
 Scoala Sanitara Postliceala Petrosani, PSIHOLOGIE generala si MEDICALA(M6) – suport de curs AN I, sem. 1, 2018

Dupa cum se spune: nu este destul sa ai stiinta, trebuie sa ai si bunavointa.

La modul absolut(in totalitate), aceasta transpunere in pielea celuilalt nu se poate realiza
deoarece ar fi necesar sa avem atat corpul sau, cat si psihicul si experientele sale de viata pentru
a putea gandi si simti la fel; dar in practica de zi cu zi nu avem nevoie si nu ne raportam la asa
ceva, ci este necesar doar ca actele medicale sa nu fie efectuate dezumanizat, tehnicist sau uitand
ca celalalt este un om in suferinta.
Motivatia de “a fi pacient” priveste:
- normalul: plasarea acestuia in rolul de ajutorat odata cu punerea diagnosticului pentru
a incepe colaborarea in vederea vindecarii;
- anormalul si deviantul: ipohondria– tulburare in care pacientul isi creaza incostient
simptome, sindromul Munhausen, dar si obtinerea de eventuale beneficii sociale si
pecuniare(banesti) de pe urma unui diagnostic(aspectul de devianta sociala).

1.3 Psihologia “ situational-existentiala “ a pacientului

 
Dependenta(acceptare, ajutor, protectie)  – reprezinta starea pe care bolnavul
o adopta invederea obtinerii celor mai bune mijloace de tratament. In momentul in care
bolnavul accepta realitatea situational-existentiala si intelege problema pe care o are de infruntat,
dezvolta un comportament de intelegere, solicita ajutor si protectie din partea personalului
medical. Astfel, el(bolnavul) se va supune tuturor procedurilor necesare ce ii vor fi aplicate
pentrure dobandirea starii de sanatate deci isi va incredinta propria securitate personala si uneori
viata celor care prin cunostintele lor de specialitate pot duce la redobandirea starii de sanatate.
Separarea de  habitatul personal – reprezinta perioada de timp in care
bolnavul paraseste locuinta personala in favoarea cazarii spitalicesti pentru o perioada
oarecare de timp in vederea solutionarii problemelor de sanatate. Este o perioada in care starea
de boala este amplificata de lipsa de confort, spatiul restrans al unui salon, prezenta

8
 Scoala Sanitara Postliceala Petrosani, PSIHOLOGIE generala si MEDICALA(M6) – suport de curs AN I, sem. 1, 2018

altor  bolnavi, regimul alimentar, unele fobii legate de administrarea injectabila a unor

medicamente, igiena corporala limitata, etc.
Complianta – adeziunea bolnavului la mijloacele terapeutice necesare ameliorarii
starii sale de sanatate.
Fuga in  boala este o expresie care desemneaza faptul ca subiectul cauta – insa, in mod
disfunctional - o cale de a scapa de propriile conflicte psihice, centrandu-se exclusiv pe boala, pe
care o vede ca fiind forma de manifestare a propriilor sale conflicte; evitarea fugii in boala se
face prin comunicarea pacientului, in mod clar si fara echivoc, a etiologiei bolii sale.
Psihosociologia spitalului. Insasi institutia spitaliceasca, din punctul de vedere al
organizarii administrativa – sociala, ridica unele probleme celor, care fara voia lor, sunt obligati
sa si-o insuseasca. Astfel sistemul de functionare a unui spital, care dealtfel este deservit de
catre alti oameni, este un factor de stres, reprezinta elementul de identificare cu bolnavul si
empatie cu acesta pentru o mai buna aplicare a planului de tratament. Altfel spus, se cauta sa
se realizeze o transpunere la nivel mental si o racordare la suferinta bolnavului pentru a-i intelege
cat mai fidel nevoile si trebuintele in procesul de vindecare datorita faptului ca exista o oarecare
rigurozitate, restrictii, reguli stricte si care in combinatie cu unele reactii mai zgomotoase ale
unor bolnavi suferinzi, amplifica starea de disconfort. Daca mai adaugam timpii de asteptare,
birocratia completarii documentelor medicale, aglomeratia de pe holuri si frustrarile celor mai
nerabdatori putem spune ca tabloul creat de institutia spitaliceasca nu este unul idilic.
In societate fiecare dintre noi jucam un rol. Cel profesional, de parinte, frate, sot, prieten
dar si cel de pacient uneori, din pacate. In mod evident, ca este cel mai nedorit rol pe care cineva
si l-ar dori, dar totusi se mai intampla ca starea de sanatate sa se altereze si chiar sa degenereze in
afectiuni ce necesita asistenta medicala spitalicesca. In acest moment se declanseaza rolul de
pacient care pentru majoritatea oamenilor este inedit si foarte greu de acceptat.
Nevroza este o afectiune psihogena in care simptomele sunt expresia simbolica a unui
conflict psihic avandu-si radacinile in istoria subiectului si se caracterizeaza prin compromisuri
intre dorinta si aparare. Nevroza de spital este des intalnita la pacientii care in timpul copilariei
au petrecut suficient de mult timp in institutia spitaliceasca, unde au suferit tot felul de interventii
medicale sau au intrat in contact cu suferinta altor pacienti ca i-au impresionat in mod negativ.

9
 Scoala Sanitara Postliceala Petrosani, PSIHOLOGIE generala si MEDICALA(M6) – suport de curs AN I, sem. 1, 2018

Chiar si izolarea de societate poate provoca acest tip de nevroza prin restrictiile ce pot aparea in
timpul procesului curativ.

Stres si disfunctionalitati
Pe scurt, stresul reprezinta situatia in care resursele personale ale individului au fost
depasite, cand acesta interactioneaza cu mediul.
Hans Selye – cel care a si incetatenit termenul - considera ca stresul se leaga de
sindromul de adaptare pe care individul il realizeaza in urma agresiunilor mediului. Selye
distinge 3 faze ale fenomenului:
1. de alarma/soc – fiinta este luata prin surprindere;
2. de rezistenta - lupta;
3. de epuizare – se declara invinsa(de solicitare).
Distres = stresul determinat de stresori psihici cu semnificatie negativa: un caine agresiv.
Eustres = stresul determinat de stresori psihici cu semnificatie pozitiva: o promovare.
Tipurile de factori de stres sunt:
- factori fizici: zgomotul prin intensitate si natura lui, caldura/ frigul excesiv/a,
aglomeratia urbana, diferentele de presiune atmosferica, imobilizarea involuntara;
- factori psihici: divortul, schimbarea locului de munca, decesul unui membru
al familiei sau al unei persoane apropiate.
La acesti factori, individul raspunde generic printr-o reactie psihologica. Prototipul unei
reactii psihologice este prezentat mai jos:

Normale: bagaj psihic normal → confruntare cu stresorul → adaptare la el

Patologice: bagaj psihic normal si/sau patologic → confruntare cu stresorul → dezadaptare

Se observa ca NU existenta anterioara a psihopatologiei este o conditie obligatorie a

reactiei psihopatologice, ci maniera inadecvata in care individul se confrunta cu stresorul,
reprezentand si cauza(etiologia) primara pentru care apar reactiile anormale, aceasta fiind
dovedita prin faptul ca doi indivizi care traiesc acelasi eveniment pot avea reactii diferite, unul

10
 Scoala Sanitara Postliceala Petrosani, PSIHOLOGIE generala si MEDICALA(M6) – suport de curs AN I, sem. 1, 2018

normala, celalalt patologica. Cand spunem maniera inadecvata, ne referim la interpretarea,

explicarea, intelegerea irationala de catre individ a agentului stresor.

Modificarile psiho-comportamentale ce caracterizeaza stresul psihic sunt urmatoarele:

- modificari cognitive: scaderea atentiei, concentrarii, memoriei, blocaj ideational, dezordine
ideativa, scaderea imaginatiei, vigilentei, supraaprecierea sau subestimarea dificultatilor,
neincredere in sine sau stima exagerata de sine;
- modificari afective: iritabilitate, enervare, furie, manie, nerabdare, neliniste, anxietate, teama,
apatie, nemultumire, plictiseala, tristete, sentimentul inutilitatii(in distres) sau bucurie, ras,
satisfactie(in eustres).
- modificari comportamentale: ca manifestare sau exteriorizare a modificarilor psihice:
inchiderea in sine, refuzul de a munci, evitarea responsabilitatilor, intarzieri la serviciu,
neglijarea aspectului fizic, probleme legale(datorii, amenzi, violenta necontrolata).
Pe langa acestea, fenomenul mai are si manifestari fiziologice, de ex. cefalee, modificari
ale tensiunii arteriale, oboseala, incetosarea vederii, etc.
Daca stresul este un fenomen care nu poate fi evitat, psihologii au cautat strategii
de control al lui. Este vorba despre ceea ce este denumit generic ,,coping’’.
Coping-ul desemneaza un efort cognitiv si comportamental de a reduce sau stapani
solicitarile interne sau externe care depasesc resursele personale(Lazarus, Folkman, 1984).
Analiza acestei definitii pune in evidenta o caracteristica esentiala: copingul este
ilustrarea faptului ca stresul se manifesta numai din relatia dintre subiect si situatie.

Atributele esentiale ale mecanismelor cognitive de coping la o persoana sanatoasa sunt

reprezentate de flexibilitate si adecvare. Acestea privesc in principal convingerile subiectului.

Flexibilitatea se refera la usurinta modificarii convingerilor.

Adecvarea priveste utilizarea unor convingeri si conduite potrivite situatiilor traite.

Trasaturi imunogene ale personalitatii

11
 Scoala Sanitara Postliceala Petrosani, PSIHOLOGIE generala si MEDICALA(M6) – suport de curs AN I, sem. 1, 2018

Optimismul – aspect afectiv - priveste  minimalizarea gravitatii evenimentelor

si supraestimarea propriilor resurse de a le face fata. Umorul, este tot o strategie de coping legata
de optimism, care reduce si el perceptia despre evenimentele stresante.
Autoeficacitatea – aspect cognitiv - reprezinta o viziune a subiect ului asupra
evenimentelor stresante, potrivit careia subiectul considera ca evenimentele cu rol stresant
pot fi modificate, atenuate sau chiar  preintampinate de catre orice individ si nu se afla la
discretia intamplarii, subiectul considera ca poate stapani sau limita actiunea nociva a unor astfel
de evenimente.

Rezistenta(robustetea) reprezinta o aptitudine a individului de a fi neobosit ,

implicandu-se in activitati diverse cu multa curiozitate, gust pentru risc si pentru schimbare.

Trasaturi disimunogene ale personalitatii

Firea anxioasa: prezinta stare de neliniste, teama, chiar frica nemotivata de existenta unui
pericol real, stil perceptiv vigilent-evitant, angoasa - stare afectiva cu continut somatic intens
exprimat(de ex. dificultatea de a respira); anxietatea are diferite consecinte somatice: dispnea
(hiperventilatie), hipersudoratia, tremorul si insomnia.

Exista o anxietate normala si una patologica sau nevrotica, ultima fiind caracterizata

printr-o hipereactie a unui subiect fata de o cauza presupusa a fi amenintatoare.

Anxietatea reactiva care este o stare de tensiune intensa, disproportionata si motivata de o
cauza justificata. Anxietatea de caracter - dimensiune a personalitatii unui subiect inclinat in mod
obisnuit spre anxietate.

Personalitatea depresiva: insoteste unele boli si joaca rol etiologic in unele boli(cancer)

prin efectul imunosupresiv asupra celulelor. La omul bolnav, starea de depresie este tradusa prin
senzatii de neputinta, de pierdere a energiei vitale, sentimente de autorepros, culpabilitate
si desconsiderarea propiilor valori; corelatele somatice ale depresiei sunt: scaderea apetitului,
scaderea in greutate, insomnia/hipersomnia, pierderea energiei, oboseala la trezire, prezenta

12
 Scoala Sanitara Postliceala Petrosani, PSIHOLOGIE generala si MEDICALA(M6) – suport de curs AN I, sem. 1, 2018

a numeroase si variate forme de dureri; depresia mascata are o multitudine de simptome fizice
ce pot constitui masca unei depresii pe care pacientul o ascunde.

Depresia poate atinge maximul prin inclinatia spre suicid a subiectului.

Nevrozismul – este tendinta individului spre percepere exagerata in sens negative a

situatiilor; include anxietatea, ostilitate, izolare, impulsivitate, culpabilitate, sensibilitate; este
asociat cu boli somatice, cefalee, tremur al mainilor, etc. (www.scoalacantemir.ro la 10 oct 2015,
23.52).

Intrebari si cerinte recapitulative CURS 6

1. Care sunt caracteristicile unei boli ?

2. Definiti empatia.

3. Explicati ce este aceea complianta.

4. Eplicati cum functioneaza ca prototip, o reactie psihologica?

5. Ce este stresul ? Dar coping-ul?

6. Care este cauza primara pentru aparitia stresului psihic?

7. Care sunt cele 3 trasaturi imunogene ale personalitatii? Dar cele disimunogene?

8. Explicati termenul de psihosociologie a spitalului.

13