Legislative inflation

Factori perturbatori la adresa securității juridice

Multiplicarea surselor externe și interne ale dreptului, concomitent cu apariția unor noi domenii
ale activității umane și noi așteptări din partea dreptului Printre cauzele obiective ale
„dezordinii” normative se numără: dezvoltarea noilor surse de drept, mai ales europene și
internaționale, multiplicarea emitenților normelor și tendința legiuitorului de a-și depăși sfera de
competență prevăzută constituțional. Referitor la întâietatea dreptului comunitar asupra celui
național, aceasta a fost statuată prin decizia CJE din 15 iulie 1964 în cauza Costa vs ENEL.
Aceasta presupune obligația înlăturării aplicării reglementărilor incompatibile cu normele
europene și constrânge judecătorul național să nu aplice o dispoziție legislativă care ar fi contrară
unei reglementări comunitare sau obiectivelor unei directive a cărei dată limită de transpunere în
dreptul intern a fost depășită. Cauza Costa vs ENEL se referă la o cerere de pronunțare a unei
hotărâri preliminare în
ceea ce privește conformitatea unei legi naționale cu Tratatul de instituire a CEE. Giudice
Conciliatore din Milano a formulat o serie de întrebări preliminare în temeiul art. 177 CEE
vizând interpretarea unor articole din Tratat, care ar fi fost încălcate de legea națională.
Încălcarea dreptului comunitar poate fi invocată de orice justițiabil în fața jurisdicțiilor naționale,
ceea ce poate reprezenta o sursă de insecuritate juridică, în contextul în care o decizie\ luată de
un judecător în respectarea dreptului național poate fi anulată pe motiv că nu respectă dreptul
comunitar netranspus în legislația internă.

Imperativele de transpunere a dreptului comunitar și de adaptare a textelor naționale sunt la

originea unui flux legislativ semnificativ, caracterizat adeseori printr-o marjă redusă de acțiune
din partea guvernelor sau parlamentelor naționale. Art. 288 din TFUE prevede tipurile de acte
normative care se pot adopta la nivelul instituțiilor Uniunii, respectiv modalitatea lor de aplicare
în dreptul statelor membre. În timp ce regulamentul are aplicabilitate generală, este obligatoriu și
se aplică direct în fiecare stat membru, directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru
destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, lăsând autorităților naționale competența în
ceea ce privește forma și mijloacele de adoptare. Decizia este obligatorie în toate elementele sale,
iar în cazul în care se indică destinatarii, este obligatorie numai pentru aceștia, iar recomandările
și avizele nu sunt obligatorii. De asemenea, Tratatul prevede, în temeiul art. 291 alin.(1),
obligația statelor membre de a lua toate măsurile de drept intern necesare pentru punerea în
aplicare a actelor obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii. În ceea ce privește ramurile
emergente ale dreptului care au determinat apariția și transpunerea în dreptul intern a noi și noi
reglementări amintim, cu titlu exemplificativ, dreptul concurenței, dreptul mediului sau cel
aplicabil noii tehnologii a informației și comunicațiilor. Totodată, extinderea domeniului
dreptului internațional prin creșterea numărului acordurilor și convențiilor multilaterale și a celor
bilaterale reprezintă o sursă de complexitate juridică și uneori de insecuritate, putând conduce la
apariția unor incoerențe, având în vedere multiplicarea părților de negociere și faptul că, de multe
ori, unele activități prealabile adoptării acestora se desfășoară concomitent.Probleme similare pot
ridica și gentlemen’s agreements sau lex mercatoria (uzanțele comerciale internaționale),
deoarece trebuie (re)cunoscute și aplicate de toate subiectele de drept implicate într-un raport
juridic.

Excesul normativ – sursă de instabilitate și complexitate

Cauzelor obiective ale complexității și instabilității normative li se adaugă o serie de alți factori,
îndeosebi de natură sociologică și politică decât de ordin juridic. Este vorba despre imperativul
comunicării mediatice, presiunea mediilor profesionale și de opinie sau forța simbolică a legii.
Odată anunțată în mass media, inițierea unei reforme normative suscită așteptări care contribuie
în a-i imprima caracterul de urgență. Astfel, pentru cetățeanul adeseori necunoscător de
proceduri de elaborare a actelor normative sau de amânare a adoptării parlamentare, anunțul
viitoarei acțiuni ajunge să se confunde cu acțiunea în sine. Pe de altă parte, nu putem omite
faptul că a legifera este reforma cea mai rapidă și mai puțin costisitoare, fiind preferată oricărei
alte forme de acțiune publică. Din altă perspectivă, cetățenii, sindicatele etc, manifestă o
deferență pentru lege, în general, și pentru efectele sale benefice, fapt ce duce la existența unei
presiuni constante pentru elaborarea unor noi norme favorabile acestora. Modele de emergență a
dreptului conducând la insecuritate juridică sunt, de exemplu, dreptul social sau cel fiscal, mai
ales din cauza dificultăților structurale și conjuncturale șomaj, evoluție economică negativă,
diverse deficite etc.