Data 08.04.

2020
Pirogan Victoria, grupa 4, an I, ECTS Bălți, FEAA, UAIC
Seminarul 8

Tema: Instabilitatea macroeconomică şi problemele inflaţiei

1. Esenţa, cauzele şi formele inflaţiei

2. Tipurile de inflaţie. Indicatorii inflaţiei
3. Interconexiunea inflaţiei şi şomajul. Curba lui Philips
4. Costurile inflaţiei şi politica antiinflaţionistă

1.Esenţa, cauzele şi formele inflaţiei

Inflaţia reprezintă un dezechilibru monetaro-material care reflectă existenţa în circulaţie a unei mase
monetare MV, ce depăşeşte nevoile reale ale economiei PY(MV¿PY).

t
ş
n
a
e
r
n
Î
C
G
ă
z

u
a
t
l
r
i
p
e
t
c
z
e
r
D
ş
ă
l
b
u
d
s
a e
a
e
i
fl
ţ
a
r
h
i
n
n
b
e
ă
t
z
s
p
g
l
o
c e
r
u
ţ
a
g
p
o
l
i
r
e
n
ti
v
c
o
l

În macroeconomie s-au conturat 2 puncte de vedere care explică natura inflaţiei:

 
1) accentul se pune pe cauzele de ordin material al inflaţiei, aceasta fiind o consecinţă a dezechilibrului
dintre cererea agregată şi oferta agregată; atunci când creşterea cererii nu este însoţită de o creştere a
ofertei se declanşează fenomenul de inflaţie;
 2) accentul se pune pe cauzele de ordin monetar ale inflaţiei; explicaţia inflaţiei în aşa caz are la bază
următoarea ecuaţie:
 M*V = P*Y
În cazul unei oferte agregate inelastice (Δ% Y = 0) şi a unei viteze de circulaţie a monedei constante(Δ
%V = 0) modificarea cantităţii de monedă în circulaţie va influenţa nemijlocit nivelul mediu
al preţurilor.
 
Dacă Δ%V = 0, atunci:
Δ % M > Δ %Y => P ↑
 Δ % M = Δ %Y => P const
Δ % M < Δ %Y => P ↓
 
 r
n
i
p
a
ţ
F
I
fl
o
e
m
l
i
r
p
u
s
ă
t
a
ţ
n
c
e
f
o
I
fl
l
z e
n
c
r
e
o
s
a
n
i
b
m
u
ă
t
e
i
ţ
a
fl
n

Inflaţia prin cerere

- Apare ca rezultat al creşterii cererii agregate.
-Poate conduce la o creştere economică inflaţionistă în condiţiile de ocupare a forţei de muncă.
Inflaţia prin ofertă sau prin costuri
-Apare în rezultatul creşterii costurior de producţie independent de cererea agregată.
-În rezultat va avea loc micşorarea volumului producţiei şi a locurilor de muncă.
Inflaţia combinată care reprezintă rezultaul acţiunii combinate a cererii şi a costurilor.
-Apare din cauza creşterilor salariale nefondate pe criterii economice
 2.Tipurile de inflaţie. Indicatorii inflaţiei

e
r
c
-
ş
t a

n
e
i
ţ
a
fl
-
p
r
u e
l
i
g
e
T
m
h
u
p
i
p
i
c
p
o
l
i
-
e
r
u
ţ
ş
t
e
i
ţ
a
fl
n
u
n
a
e
p
o
l
i
r
ţ
a
n
i
r
r
e
l
i
%
4
-
3
r
a
-
5
u
c
t
s
e
p
r
ă
t
n
c
s
10
a
e
r
l
o
l
a
m
g
d
p
e
r r
â
t
(
-
0
t
a
ă
d
n
i
fl
a
fl
n
e
i
ţ
a
ţ
e
p
s
-
c
fi
i
1
5
%
0
a
u
n
o
t
i
5
a
%
0
e
r
)
a
t
l
o
e
d
v
z
e
i
ţ
o
l
i
r
ă
a
l
a
u
n
e

c
n
n
I
I
a
c
i
d
i
d
e
l
N
i
l
e
v
u
r
n
c
I
i
d
e
l o
t
r
e
d
v
ti
a
l
n
i
e
t
(
s
a a
e
t
i
c
m
u
p
ă r
e
a
p
e
r
u
ţ
i
ţ
a
i
e
)
fl
n
b
a
n
r
o
l
i r
o
l
i
ţ
a
fl
n e
i

IP=
∑ P1 Q1 π=
IPn−IPn−1
×100 % IPc=
1
∑ P0Q 1 IPn−1 IP
 3.Interconexiunea inflaţiei şi şomajul. Curba lui Philips

Cercetătorul neozeelandez A. Phillips a evidenţiat, pe baza unei cercetări minuţioase, relaţia

între rata de creştere a salariilor nominale şi rata şomajului. El a ajuns la concluzia că cele
două se află în relaţie negativă. Când rata şomajului este ridicată revendicările salariale ale
sindicatelor şi angajaţilor sunt reduse. Ecuaţia lui Phillips:

unde
π – inflaţia,
π e  – inflaţia aşteptată (anticipată),
U – rata efectivă a şomajului,
U*– rata naturală a şomajului,
 β– coeficientul sensibilităţii inflaţiei la dinamica şomajului ciclic;
ε– şocurile ofertei.
 
Pe baza acestei relaţii
A. Phillips a construit curba care-i poartă numele, esenţa economică a căreia constă în aceea că
odată cu micşorarea şomajului are loc creşterea inflaţiei, şi invers. Aceasta se explică astfel:
 4.Costurile inflaţiei şi politica antiinflaţionistă
Consecinţele inflaţiei sunt de ordin micro şi macroeconomic. Consecinţele microeconomice se
manifestă în redistribuirea veniturilor şi avuţiei fără ai afecta negativ pe toţi. Mecanismele redistribuirii
sunt determinate de următoarele efecte:
 -efectul venitului (cei ale căror venituri nominale cresc mai repede decât nivelul preţului obţin o
 parte mai mare a venitului total);
-efectul preţului (cei care preferă mărfuri şi serviciu ale căror preţuri cresc mai încet obţin un venit
mai mare);
-efectul avuţiei (cei care au în posesie bunuri care cresc în valoare reală acumulează mai mult
caceilalţi).
 
Consecinţele macroeconomice ale inflaţiei se manifestă prin faptul că inflaţia dezechilibrează
ritmul producţiei prin modificarea consumului, economiilor, investiţiilor.
 
Inflaţia influenţează în mod diferit nivelul veniturilor reale. În mare parte o astfel de influenţă depinde
de faptul dacă inflaţia este anticipată sau nu. Dacă inflaţia este anticipată, atunci a
 Justarea veniturilor nominale poate fi efectuată ţinând cont de ecuaţia lui Fisher:
i = r + π e , unde: i– rata nominală a dobânzii; r – rata reală a dobânzii;  π e – eventuala rată a inflaţiei.
 

Politicile antiinflaţioniste au drept obiectiv de bază:

Controlul cererii agregate prin reducere Stimularea ofertei agregate – se face prin

masei monetare în circulaţie – acest stabilirea controlului asupra preţurilor
control se (îngheţarea preţurilor) şi scutirea
efectuează prin creşterea impozitelor,  întreprinderilor de anumite impozite şi
reducerea cheltuielilor guvernamentale;  taxe – care vor extinde oferta agregată.
creşterea ratei doânzii – care vor reduce
cererea agregată,