MANAGEMENT SI LEGISLATIE SANITARA

1. Noţiuni de drept medical:

1.1. Definiţie, noţiuni despre stat si drept, izvoare de drept medical (Constituţia Romaniei, legi organice si ordinare,
hotărarile de guvern, ordine de ministru, actele cu caracter normativ elaborate de O.A.M.M.R.), drepturile si
obligaţiile cetăţenilor, asistenţa medicală acordată populaţiei, asistenţa socială, drepturile pacienţilor.
1.2. Domenii medicale cu reglementări speciale: medicina muncii, sănătatea mintală, activitatea de medicină legală,
medicina experimentală, transplantul de organe si ţesuturi.

NOłIUNI INTRODUCTIVE DESPRE STAT SI DREPT

Factorul determinant al societătii umane este ratiunea care cere si conduce către
progres, dezvoltare; ab initio constituirea societătii, întemeiată pe nevoia biologică a
colectivitătii de a exista nu a fost un fapt exclusiv al omului, el l-a constatat si preluat din
natura înconjurătoare, din lumea animalelor, din lumea organică în genere.
Ca în orice colectivitate organică oamenii se nasc egali – ca fiinte - dar se dezvoltă
diferit functie de posibilitătile fizice si intelectuale ceea ce îi face egali – ca fiinte umane –
dar îi diferentiază prin aptitudinea de participare la
dezvoltarea grupului (colectivitătii) umane căreia îi apartin, ca fiinte sociale
(drepturi si obligatii ale omului fată de grupul social si ale acestuia fată de
fiecare membru al său).
În evolutia societătii omenesti STATUL ca formă de organizare a acesteia este cel
care stabileste regulile desfăsurării relatiilor dintre oameni, dintre acestia si societate în
ansamblul ei, dintre componentele statului – autoritătile publice – între ele, între acestea si
membrii societătii individual (persoane fizice) sau în grupuri organizate (persoane juridice)
sau între stat si societatea civilă. Regulile desfăsurării relatiilor sociale sunt norme morale,
religioase, politice, tehnice, de etică si echitate, s.a.; cele mai importante relatii sociale – prin
natura, obiectul si finalitatea lor - se desfăsoară pe baza unor reguli obligatorii a căror
respectare si aplicare este garantată si asigurată de Stat - care le edictează – prin forta de
constrângere organizată de acesta, forta de coercitie (forta coercitivă) statală.
Acestea sunt normele juridice, care în ansamblul lor, într-o societate dată constitituie
DREPTUL.
STATUL este puterea organizată la cel mai înalt nivel în societate care decide, în
principal prin Drept, organizarea, dezvoltarea si progresul societătii umane în ansamblul ei si
a fiecărui membru în parte.
În actuala etapă de evolutie socială la nivel mondial – global sau regional
– corelatia STAT – DREPT capătă noi valente exprimate în tendinta de integrare a
societătilor organizate statal în noi forme de organizare macrosocială în care conducerea
economică si politică se desfăsoară pe baza unor reguli (norme juridice) de interes comun la
nivel mondial sau zonal.

1
 Definitia statului
Statul se defineste prin elementele componente care îl caracterizează:
populatia (natiunea) – element personal; teritoriu – element material; puterea
(suveranitatea ) – element formal.
Notiunea de Stat a primit diferite acceptiuni functie de interesul urmărit în
configurarea acestei notiuni fie ca aparat (instrument) de conducere al societătii,
fie ca organizatie politică a unei societăti care exercită puterea de stat, fie ca
rezultantă a realizării drepturilor si libertătilor individuale într-o societate dată.
Referindu-ne la componentele sale – sub aspect politic si juridic – Statul este
organizatiea politică a unei populatii date, într-un teritoriu determinat, care exercită puterea
la cel mai înalt nivel (suveranitatea) pe plan intern si extern în scopul dezvoltării
macrosociale si asigurării drepturilor si libertătilor individuale.
• Populatia este formată din:
- cetăteni (de nationalitate română si alte nationalităti);
- străini (cetăteni ai altor state care domiciliază, îsi au resedinta sau
tranzitează România);
- apatrizii (persoane lipsite de cetătenie, care domiciliază, îsi au resedinta
sau tranzitează România) si este organizată în scopul exercitării puterilor în stat.
• Teritoriul este întinderea de pământ si apă aflate în limita granitelor
geografice, în care se exercită puterea de stat (suveranitatea).
• Puterea de stat (forta publică) este forta organizată a poporului român (a
cetătenilor) care este supremă pe plan intern si independentă pe plan
extern, în sensul ireductibilitătii ei fată de orice altă putere socială internă
sau externă. Cine detine puterea de stat (suveranitatea ) exprimă din punct
de vedere juridic esenta statului.
Trăsăturile suveranitătii sunt:
- caracterul suprem (pe plan intern)
- caracter independent (pe plan extern)
- caracter inalienabil (nu poate fi înstrăinată total sau partial unei ale puteri
(forte) sociale)
- caracter indivizibil (nu poate fi împărtită cu nici o altă fortă (putere)
socială; Statul o exercită în numele detinătorului său unic, a poporului
român).

Izvoare de drept medical: Constituţia Romaniei, legi organice si ordinare, hotărarile de

guvern, ordine de ministru, actele cu caracter normativ elaborate de O.A.M.M.R.).

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE CETĂŢENILOR

2
 Obligaţii

Art. 20
(1) Cetăţenii sunt obligaţi:
a) să respecte şi să aplice normele şi regulile de protecţie civilă stabilite de autorităţile
administraţiei publice centrale şi locale, precum şi de conducătorii instituţiilor publice, ai
agenţilor economici ori ai organizaţiilor neguvernamentale, după caz;
b) să ducă la îndeplinire măsurile de protecţie civilă dispuse, în condiţiile legii, de autorităţile
competente sau de personalul învestit cu exerciţiul autorităţii publice din cadrul serviciilor
publice de urgenţă;
c) să informeze autorităţile sau serviciile de urgenţă abilitate, prin orice mijloace, inclusiv
telefonic, prin apelarea numărului 112, despre iminenţa producerii sau producerea oricărei
situaţii de urgenţă despre care iau cunoştinţă;
d) să informeze serviciile de urgenţă profesioniste sau poliţia, după caz, inclusiv telefonic, prin
apelarea numărului 112, despre descoperirea de muniţie sau elemente de muniţie rămase
neexplodate;
e) să participe la pregătirea de protecţie civilă la locul unde îşi desfăşoară activitatea;
f) să participe la întreţinerea adăposturilor din clădirile proprietate personală şi, în caz de
necesitate, la amenajarea spaţiilor de adăpostire din teren;
g) să-şi asigure mijloacele individuale de protecţie, trusa sanitară, rezerva de alimente şi apă,
precum şi alte materiale de primă necesitate pentru protecţia familiilor lor;
h) să permită, în situaţii de protecţie civilă, accesul forţelor şi mijloacelor de intervenţie în
incinte sau pe terenuri proprietate privată;
i) să permită instalarea mijloacelor de alarmare pe clădirile proprietate privată sau aparţinând
asociaţiilor de locatari sau proprietari, după caz, fără plată, precum şi accesul persoanelor
autorizate, în vederea întreţinerii acestora;
j) să accepte şi să efectueze evacuarea din zonele afectate sau periclitate de dezastre, potrivit
măsurilor dispuse şi aduse la cunoştinţă de către autorităţile abilitate;
k) să solicite avizele şi autorizaţiile privind protecţia civilă, în cazurile prevăzute de lege.
(2) Îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) revine, corespunzător situaţiei în care se
găsesc, şi cetăţenilor străini care desfăşoară activităţi, au reşedinţa sau se află în tranzit, după
caz, pe teritoriul României.
(3) Cetăţenii declaraţi inapţi de muncă din motive medicale sunt scutiţi, pe timpul intervenţiei în
sprijinul forţelor de protecţie civilă, de prestarea de servicii ori de participarea la executarea de
lucrări, evacuarea de bunuri şi altele asemenea, care presupun efort fizic.

Pentru cetatenii romani , obligatiile depasesc caracterul lor juridic, fiind legate de
morala si religie. Constitutia declara ca "fidelitatea fata de tara este sfanta".
Indatoririle constitutionale sunt:

3
 Obligatiile, ca persoane civile in caz de riscuri grave, de catastrofe sau de calamitati
naturale;
 Contributia la cheltuieli publice prin impozite si taxe;
 Orice ale prestatii in situatii exceptionale;
 Obligatia de a respecta Constitutia si legile statului;
 Obligatia de a-si exercita drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta;
 A nu incalca drepturile si obligatiile celorlalti;
 De a suporta sanctiunile legale ale incalcarii ordinului de drept.

ASISTENŢA MEDICALA ÎN CADRUL SISTEMULUI DE ASIGURĂRI

SOCIALE DE SĂNĂTATE

(1) Prezentele norme stabilesc reguli de aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile

acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii
2011–2012, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.389/2010, cu modificările ulterioare,
denumit în continuare contract-cadru, adaptate la specificul organizării asistenţei medicale în
reţelele sanitare proprii din domeniul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi
autorităţii judecătoreşti.
(2) Prevederile prezentelor norme, în măsura în care nu dispun altfel, se completează cu
dispoziţiile Normelor metodologice pentru anul 2011 de aplicare a Contractului-cadru
privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de
sănătate pentru anii 2011–2012, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui
Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 864/538/2011, cu modificările şi completările
ulterioare.
Art. 2
Furnizorii de servicii medicale din reţelele sanitare aparţinând sistemului apărării, ordinii
publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti sunt cei prevăzuţi la art. 5 din
Ordonanţa Guvernului nr. 56/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Casei
Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii
Judecătoreşti, aprobată cu modificări prin Legea nr. 458/2001.
Art. 3
Atribuţiile ce revin, potrivit normelor legale în vigoare, direcţiilor de sănătate publică
judeţene şi a municipiului Bucureşti în domeniul asistenţei medicale în sistemul asigurărilor
sociale de sănătate sunt exercitate de către direcţiile medicale sau structurile similare
organizate conform titlului I „Sănătatea publică“ din Legea nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, din ministerele şi instituţiile
centrale cu reţea sanitară proprie.
Art. 4
(1) În vederea încheierii contractului, furnizorii de servicii medicale din reţeaua apărării,

4
ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti vor prezenta documentele
prevăzute în contractul-cadru şi în anexele la modelele de contract pe tipuri de asistenţă
adoptate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de
Sănătate nr. 864/538/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice pentru anul 2011 de
aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul
sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011–2012, cu modificările şi
completările ulterioare. Certificatului de înregistrare în registrul unic al cabinetelor medicale
îi este asimilat actul de înfiinţare a furnizorilor de servicii medicale.
(2) La încheierea contractului de furnizare de medicamente, furnizorii din reţeaua apărării,
ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti vor prezenta documentele
prevăzute în cap. III din contractul-cadru referitor la acordarea medicamentelor cu şi fără
contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu şi în anexa nr. 1 la anexa nr. 31 la Ordinul
ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr.
864/538/2011, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia certificatului de
înmatriculare în registrul comerţului.
(3) Prin act de înfiinţare a furnizorului se înţelege inclusiv ordinele legale de înfiinţare emise
de ministerele şi instituţiile din sistemul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi
autorităţii judecătoreşti.
Art. 5
(1) Toate documentele care stau la baza încheierii contractelor şi decontării serviciilor
medicale şi medicamentelor şi care conţin informaţii clasificate potrivit legii, datorită
specificului instituţiei respective, se certifică prin semnătura reprezentanţilor legali ai
furnizorilor, care vor răspunde de exactitatea şi realitatea datelor transmise şi/sau raportate.
(2) Documentele prevăzute la alin. (1) se prezintă spre verificare de către reprezentanţii
legali ai furnizorilor, la sediul acestora, numai persoanelor nominalizate, potrivit
specialităţilor şi competenţelor, de către Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii
Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, agreate de instituţiile cu legi
specifice de organizare şi funcţionare din a căror structură fac parte respectivii furnizori. Fac
excepţie de la activitatea de agreare persoanele din cadrul compartimentului de control al
Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii
Judecătoreşti, pe timpul misiunii.
(3) Persoanele cu drept de control aparţinând Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării,
Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, prevăzute la alin. (2), vor
avea acces la informaţiile clasificate potrivit legii, în condiţiile şi cu respectarea procedurilor
prevăzute de lege.
(4) Aceste documente sunt acte justificative care susţin plăţile efectuate, se arhivează şi se
păstrează la sediul furnizorului pe toată durata prevăzută de Legea contabilităţii nr. 82/1991,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 6
(1) Asiguraţii care plătesc contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate, indiferent de

5
casa de asigurări de sănătate unde aceştia sunt luaţi în evidenţă, precum şi cei din categoriile
de persoane prevăzute la art. 213 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările
ulterioare, care solicită servicii medicale furnizate în sistemul apărării, ordinii publice,
siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti, vor face dovada calităţii lor potrivit
reglementărilor legale în vigoare.
(2) Până la data la care Sistemul informatic unic integrat va deveni operaţional la nivelul
Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii
Judecătoreşti, evidenţa asiguraţilor care, potrivit legii, au regim de confidenţialitate, precum
şi a persoanelor private de libertate se ţine numeric. Dovada calităţii de asigurat pentru
aceste categorii de persoane se face pe baza adeverinţelor eliberate de către instituţiile care le
au în evidenţă.
(3) Pentru categoriile de asiguraţi care execută o pedeapsă privativă de libertate (arestaţi,
reţinuţi şi condamnaţi), în scopul evitării dublei plăţi, instituţiile în evidenţa cărora se află
aceştia vor informa casele judeţene de asigurări de sănătate şi a municipiului Bucureşti, în
raza cărora îşi aveau domiciliul, precum şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului
Transporturilor şi Infrastructurii despre starea de fapt a acestora.

ASISTENțĂ SOCIALĂ

Asistență socială = sistem de ajutorare materială a persoanelor care nu sunt apte de muncă și
nu dispun de mijloacele necesare traiului.
Asistenta sociala, componenta a sistemului national de protectie sociala, cuprinde serviciile
sociale si prestatiile sociale acordate in vederea dezvoltarii capacitatilor individuale sau
colective pentru asigurarea nevoilor sociale, cresterea calitatii vietii si promovarea
principiilor de coeziune si incluziune sociala.
Principiile care stau la baza aplicarii legii fac obiectul unei prezentari, in art.4 al legii, astfel:
In vederea garantarii accesului egal la drepturile prevazute de legislatia in vigoare, sistemul
de asistenta sociala se intemeiaza pe urmatoarele principii generale:
a) universalitatea, potrivit caruia fiecare persoana are dreptul la asistenta sociala in conditiile
prevazute de lege;
b) respectarea demnitatii umane, potrivit caruia fiecarei persoane ii este garantata
dezvoltarea libera si deplina a personalitatii;
c) solidaritatea sociala, potrivit caruia comunitatea participa la sp c) solidaritatea sociala,
potrivit caruia comunitatea participa la sprijinirea persoanelor care nu isi pot asigura nevoile
sociale, pentru mentinerea si intarirea coeziunii sociale;
d) parteneriatul, potrivit caruia autoritatile administratiei publice centrale si locale,
institutiile de drept public si privat, structurile asociative, precum si institutiile de cult
recunoscute de lege coopereaza in vederea acordarii serviciilor sociale;

6
e) subsidiaritatea, potrivit caruia, in situatia in care persoana sau familia nu isi poate asigura
integral nevoile sociale, intervin colectivitatea locala si structurile ei asociative si,
complementar, statul;
f) participarea beneficiarilor, potrivit caruia beneficiarii masurilor si actiunilor de asistenta
sociala contribuie activ la procesul de decizie si de acordare a acestora;
g) transparenta, potrivit caruia se asigura cresterea gradului de responsabilitate a
administratiei publice centrale si locale fata de cetatean, precum si stimularea participarii
active a beneficiarilor la procesul de luare a deciziilor;
h) nediscriminarea, potrivit caruia accesul la drepturile de asistenta sociala se realizeaza fara
restrictie sau preferinta fata de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, categorie
sociala, opinie, sex ori orientare sexuala, varsta, apartenenta politica, dizabilitate, boala
cronica necontagioasa, infectare HIV sau apartenenta la o categorie defavorizata, precum si
orice alt criteriu care are ca scop ori ca efect restrangerea folosintei sau exercitarii, in
conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

DREPTURILE PACIENTILOR
(conform Legii nr. 46/2003)

I. Pacienţii au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate.

II. Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană, fără nici o discriminare.
III. Dreptul pacientului la informaţia medicală
- Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum şi
la modul de a le utiliza.
- Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identităţii şi statutului profesional al
furnizorilor de servicii de sănătate.
- Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor şi obiceiurilor pe care trebuie
să le respecte pe durata spitalizării.
- Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a intervenţiilor medicale
propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile
propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale,
precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic.
- Pacientul are dreptul de a decide dacă mai doreşte să fie informat în cazul în care
informaţiile prezentate de către medic i-ar cauza suferinţă.
- Pacientul are dreptul de a cere în mod expres să nu fie informat şi de a alege o altă
persoană care să fie informată în locul său.
- Pacientul are dreptul de a cere şi de a obţine o altă opinie medicală.
- Pacientul are dreptul să solicite şi să primească, la externare, un rezumat scris al
investigaţiilor, diagnosticului, tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării.
IV. Consimţământul pacientului privind intervenţia medicală

7
- Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală asumându-şi, în scris,
răspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie
explicate pacientului.
- In cazul in care pacientul necesita o interventie medicala de urgenta, consimtamantul
reprezentantului legal nu mai este necesar.
- Consimtamantul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, pastrarea, folosirea tuturor
produselor biologice prelevate din corpul sau, in vederea stabilirii diagnosticului sau a
tratamentului ca care acesta este de acord.
- Consimtamantul pacientului este obligatoriu in cazul participarii sale in invatamantul
medical clinic si la cercetarea stiintifica.
- Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără consimţământul său,
cu excepţia cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului şi
evitării suspectării unei culpe medicale.
V. Dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privată a pacientului
- Toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul,
prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidenţiale chiar şi d upă decesul acestuia.
- Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă
consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.
- Pacientul are acces la datele medicale personale.
- Orice amestec în viaţa privată, familială a pacientului este interzis, cu excepţia cazurilor în
care această imixtiune influenţează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori îngrijirile acordate şi
numai cu consimţământul pacientului.
VI. Drepturile pacientului la tratament şi îngrijiri medicale
- Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual, material şi
de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale.
- Pacientul internat are dreptul şi la servicii medicale acordate de către un medic acreditat
din afara spitalului.
- Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue până la ameliorarea stării sale de
sănătate sau până la vindecare.
- Pacientul are dreptul să beneficieze de asistenţă medicală de urgenţă, de asistenţă
stomatologică de urgenţă şi de servicii farmaceutice, în program continuu.