SFĂTUIRE

PENTRU CEI CE SE SPOVEDESC

TAINA SFINTEI SPOVEDANII a fost rânduită de Prea Milostivul nostru

Mântuitor, Iisus Hristos, pentru spălarea păcatelor pe care oamenii le
săvârșesc după Botez şi pentru ca în Împărăţia Cerurilor nimic necurat
să nu pătrundă. Fără iertarea păcatelor nimeni nu se poate mântui.
Încă şi aici, pe pământ, multe necazuri şi nelinişti pândesc pe cei ce nu
se îngrijesc de curăţirea sufletului şi de împlinirea celor bineplăcute lui
Dumnezeu.
CE ESTE PĂCATUL

Păcatul este un eșec existențial, o ratare a țintei vieții date de

Dumnezeu omului, o abatere de la legea lui Dumnezeu, voită sau
nevoită, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, cu fapta, cu cuvântul, cu gândul.
Căci legea lui Dumnezeu este legea vieții, care ne conduce adică la
viața cea fericită și veșnică. Păcătuind, ne îndepărtăm de iubirea
dumnezeiască și de oameni, căci păcatul este o stare egoistă, o
închidere în sine, o piedică în dobândirea iubirii.

Păcat, greşeală, înseamnă orice stare potrivnică voii celei

dumnezeieşti, care este sfințirea noastră. El se poate manifesta într-o
mare varietate de forme, unele chiar insesizabile, dar care şubrezesc
şi îmbolnăvesc sufletul omenesc.

Păcatul este necinstirea adusă lui Dumnezeu, ocară, dispreţuire,

defăimare și nerecunoaştere a fiinţei Dumnezeieşti, dintr-un
sentiment egoist.

Păcatul este necredinţă şi neîncredere în Dumnezeu, în legea Lui şi

prea multă credinţă şi încredere în sine, până acolo că omul să-şi fie
singur lege, pentru că de îndată ce ai călcat Legea lui Dumnezeu, ai
urmat o altă lege, fie a ta, fie a diavolului.

Păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului, căci prin păcat se

reînnoiesc toate batjocurile de altădată şi toate bătăile primite.
Piroanele, suliţa, spinii, prin păcat Mântuitorul le simte din nou.
Acum însă nu mai sunt bătute de cei ce-L defăimau şi strigau: „Să se
răstignească, să se răstignească.” Acum îi sunt administrate de cei ce
zic că cred în El, că-I urmează poruncile, că-L iubesc. Acum Îl scuipă
în faţă cei ce sunt botezaţi, acum cununa de spini I-o pun cei ce se
numesc creştini, acum Îi dau palme, acum Îi bat piroane, acum Îl
împung cu suliţa cei pentru care a suferit batjocoriri şi bătăi şi
pentru care Şi-a dat sângele Său pe Golgota pentru ca să-I facă fii ai
lui Dumnezeu, pentru ca să le deschidă Raiul, să sfarme moartea şi
să dărâme iadul.

Păcatul este îndepărtare de Dumnezeu şi în schimb apropiere de

diavol, este îndepărtare de casa Tatălui şi păzire în ţară străină a
porcilor diavolului. Păcatul înseamnă robia diavolului.

Când păcătuieşti nu mai socoteşti ceea ce a făcut pentru tine

Dumnezeu, nu-I mai eşti fiu, şi nu te gândeşti la dreptatea Lui, care
va pedepsi pe cei ce păcătuiesc împotriva Voii Lui.

Prin păcat toate lucrurile lui Dumnezeu sunt pornite împotriva

scopului pentru care au fost făcute.

Gura n-a fost făcută de Dumnezeu ca să înjurăm cu ea, să

bârfim şi să blestemăm pe aproapele, ci gura a fost făcută
ca, cu ea, să vorbim lucruri folositoare sufletului.

Mintea nu ţi-a dat-o Dumnezeu ca, cu ajutorul ei, să

găseşti argumentele care te îndepărtează de Dumnezeu, ci
ca să găseşti argumentele care te apropie.

Ochii nu au fost făcuţi spre a privi ceea ce aduce vătămarea

sufletului, ci spre a vedea creaţiile lui Dumnezeu şi spre a-I
aduce mulţumiri.

Tot aşa urechile, mâinile, picioarele n-au fost create spre a

 ne îndepărta de Dumnezeu.

RĂUL PRICINUIT DE PĂCAT

1. Prin păcat pierdem darul cel mai presus de fire ce-l avem de
la Dumnezeu. Fără acest dar, sufletul rămâne slut.
2. Prin păcat Duhul Sfânt este luat de la noi şi nu mai suntem
recunoscuţi fii.
3. Prin păcat pierdem fericirea veşnică a raiului; pierdem
posibilităţile unirii cu Dumnezeu şi petrecerea împreună cu
sfinţii; pierdem lumina veşnică şi odihna.
4. Câştigăm iadul cu focul cel nestins şi cu întunericul cel ce este
totdeauna.
5. Prin păcat pierdem toate bunătăţile pe care le-am făcut
înainte, căci Dumnezeu te va judeca în ceea ce te va găsi
făcând.
6. Atât cât trăim în păcat pierdem ajutorul lui Dumnezeu.

De aceea pentru ca oamenii să nu sufere, Dumnezeu a rânduit o

harismă specială, dată în dar preoţilor şi episcopilor ortodocşi, prin
succesiune apostolică: puterea de a dezlega păcatele oamenilor; fiind
încredinţaţi că ceea ce s-a dezlegat pe pământ de către duhovnici se va
şterge şi din cartea Judecăţii de Apoi.

„LUAȚI DUH SFÂNT; CĂRORA VEȚI IERTA PĂCATELE, LE VOR FI

IERTATE ȘI CĂRORA LE VEȚI ȚINE, ȚINUTE VOR FI.” IOAN 20, 22-23

„ORICÂTE VEŢI LEGA PE PĂMÂNT VOR FI LEGATE ÎN CER, ŞI ORICÂTE

VEŢI DEZLEGA PE PĂMÂNT VOR FI DEZLEGATE ŞI ÎN CER.” MATEI 18,
18

În ceea ce priveşte învăţătura despre Taina Spovedaniei să ştim că

pentru a fi iertaţi de păcatele făcute trebuie să îndeplinim 3 condiţii: 1)
să ne conştientizăm păcatele şi păcătoşenia, adică să ne dăm seama de
noi înşine. 2) să spovedim aceste păcate preotului duhovnic-ortodox,
cu sinceritate, fără ocolişuri. 3) să făgăduim înaintea Mântuitorului
Hristos că ne vom îndrepta şi, pe cât ne stă în putinţă, nu vom repeta
păcatele pe care le-am mărturisit. Numai astfel primim adevărata
iertare de la Dumnezeu.
Aşadar, când mergi la duhovnic trebuie să-ţi spui păcatele, iar nu
virtuţile. Însă păcatele tale şi nu ale altora. Să nu mergi la duhovnic şi
să începi a-i spune ce a făcut unul şi altul. Nu, ci doar ceea ce ai făcut
tu. Iar pentru a face o mărturisire bună, trebuie să ai în vedere
următoarele:

1) Mai înainte de a merge la duhovnic, trebuie să te pregăteşti. Am în

vedere faptul că mai înainte de toate trebuie să te rogi. Ca să-ţi aduci
aminte de tot ceea ce ai greşit.

2)După aceea, caută să-ţi aminteşti toate păcatele tale pe care va

trebui să le mărturiseşti ca să nu te chinuieşti să ţi le aminteşti în clipa
aceea şi astfel să devii obositor pentru duhovnic. Să mai ştii că păcatele
uitate nu se iartă automat, ele vor ieşi la iveală la Judecata de Apoi.

3)Când te vei afla înaintea duhovnicului tău, lasă-ţi inima să

mărturisească păcatele tale cu sinceritate, fără îndreptăţire de sine şi
fără să dai vina pe alţii că te-au provocat să greşeşti.

4) Să mărturiseşti numai păcatele tale, iar nu pe cele străine. Să

spui toate păcatele tale, nu pe unele să le spui, iar pe altele să le
tăinuieşti. Să ştii că păcatul nedescoperit rămâne nedezlegat, iar pe
deasupra, îl mâniem şi pe Dumnezeu. Dacă ai de gând să mergi la
duhovnic şi să ascunzi păcatele, mai bine să nu mergi deloc.

„DACĂ AI O SUTĂ DE PĂCATE ŞI SPUI LA DUHOVNIC NUMAI

NOUĂZECI ŞI NOUĂ, TĂINUIND UNUL, ATUNCI TOATE PĂCATELE
TALE RĂMÂN NEIERTATE.” SFÂNTUL COSMA ETOLIANUL

5)Să nu te ruşinezi, nici să te temi, deoarece unii din pricina ruşinii şi a

fricii îşi spun păcatele cele mici şi neînsemnate, iar pe cele mari şi de
moarte le ascund. Să ştii că Duhovnicul nu se scârbește de nici un
păcat oricât ar fi ele de scârboase. Profită de moment şi varsă-ţi toată
mizeria de pe suflet. Duhovnicul este şi el om şi te poate înţelege.

6) Să mărturiseşti păcatele tale aşa cum au fost săvârșite, deoarece

mulţi creştini, în străduinţa lor de a se îndreptăţi, le înfăţişează mai
îndulcit faţă de cum au fost făcute.
Cel mai potrivit este să-ţi scrii păcatele pe o bucată de hârtie pe
care să te uiţi atunci când vii la duhovnic, spre a fi mai
lesnicioasă mărturisirea.

7)Duhovnicului să-i dezvălui exact păcatele şi greşelile tale, iar nu

diferite poveşti şi întâmplări din viaţa personală. Acestea să i le
povesteşti altă dată, în afara Sfintei Taine a Mărturisirii, când este
timp.

8) Atunci când te mărturiseşti la duhovnic să spui nu numai ce ai

făcut, ci şi ce ai spus, ce gânduri rele ai avut, ce ai poftit şi, în general,
tot ceea ce este păcătos. Nu spune virtuţile şi lucrurile bune. Nu
spune: „Părinte, n-am făcut cutare, n-am dat în cap la nimeni, nu ştiu
să fi făcut vreun rău, nu sunt aşa şi aşa …”

9) Ia aminte că sunt unii credincioşi care vin la spovedit şi în loc

să se mărturisească spun: „Am făcut toate păcatele”, însă mai departe
nu spun care sunt acele păcate. Sau spun: „părinte, eu n-am păcate
mari, numai păcate mici, Dumnezeu să le ierte! Daţi-mi dezlegare ca să
plec.” Sau, sunt unii care vin la Spovedanie însă spun că nu au nimic pe
conştiinţă. Iar dacă sunt întrebaţi de preot: ,,De ce ai venit la
Spovedanie?” ei răspund: „Păi, e Crăciunul, sau Paștele şi aşa e
tradiţia!”

10) Tu, fratele meu, atunci când mergi la duhovnic, nu aştepta să te

întrebe el dacă ai făcut cutare sau cutare păcat, ci spune tu mai întâi
păcatele tale cu zdrobire de inimă. Nu te afli la o şedinţă de întrebări şi
răspunsuri! Ci la un proces duhovnicesc de refacere, de rezidire a
chipului căzut.
 Mulţi credincioşi aşteaptă să fie întrebaţi. Li se pare mai comod.
Însă duhovnicul nu poate intui toate păcatele omului şi de aceea
anumiţi oameni nici nu pomenesc de păcatele pe care nu le-a întrebat
duhovnicul, mulţumindu-se cu o spovedanie mai superficială.
Descrie tu singur duhovnicului starea ta sufletească, exact aşa cum
faci pentru trupul tău atunci când mergi la medic.
În sfârșit, niciodată să nu mergi la duhovnic numai ca să îţi citească
rugăciunea de iertare. Fără Mărturisire, rugăciunea de iertare nu poate
fi rostită. Toate acestea să le ai în vedere, atunci când vrei să faci o
Mărturisire bună, completă. Şi să ştii că iertarea o dă Însuşi
Dumnezeu, dar prin gura şi mâna preotului-duhovnic.

11) Frate creştine, să ai în vedere că la Judecata de Apoi, greşelile după

care vom fi judecaţi de Dumnezeu se împart în 4 feluri: ia aminte!
- răutăţile pe care le-am făcut noi înşine,
- răutăţile pe care alţii le-au făcut din cauza noastră,
- binele pe care l-am fi putut face şi nu l-am făcut,
- binele pe care alţii nu l-au făcut fiind împiedicaţi de noi.

Aşadar, atunci când te vei spovedi ia aminte la aceste 4 feluri de

păcate şi cercetează-te dacă eşti vinovat de vreunul dintre ele, dacă
nu cumva chiar de toate.

12) Să mai ştii un lucru foarte important: Păcatele trebuie mărturisite

la timpul trecut, adică: „Am făcut cutare greşeală, am fost aşa ...” şi nu
la timpul prezent, adică. „părinte eu sunt aşa şi aşa şi nu mă pot
îndrepta”. Pentru că adevărata spovedanie înseamnă în primul
rând îndreptare și nu continuare a greşelilor. Dacă ştii că nu te
poţi îndrepta sau renunţa la un anumit păcat, amână spovedania până
când vei lua hotărârea de a te opri să mai păcătuieşti. (ex: cei ce stau în
concubinaj, desfrânații, cei ce au amante sau amanţi, fumătorii, cei ce
nu se pot împăca cu semenii lor ş.a.)

13) Spovedania trebuie făcută cu zdrobire de inimă şi cu părere de

rău. Zdrobirea inimii este supărarea şi durerea ce ţi se pricinuieşte
când îţi aduci aminte de păcat. Această durere nu stă numai în a simţi
păcatul, a suspina şi a plânge pentru el, ci stă mai ales în a urî păcatul.
Părerea de rău este durerea ce o simte cel ce se pocăieşte pentru că s-a
lipsit de darul lui Dumnezeu şi a câştigat munca.

IATĂ ÎN CONTINUARE CÂTEVA DIN PĂCATELE PE CARE LE

POATE SĂVÂRȘI OMUL:

Păcate împotriva Duhului Sfânt:

 Ai fost necredincios? Nu ţi-a păsat de viaţa veşnică?

 Ai avut încredere prea mare în mila lui Dumnezeu; adică ai gândit
că El te va ierta oricât de mult vei păcătui.
 Te-ai deznădăjduit în mila lui Dumnezeu, gândind că El nu te mai
poate ierta oricât ai fi de păcătos?
 Ai amânat pocăinţa?
 Ai spus: sunt credincios însă nu habotnic, adică să merg în fiecare
duminică la Biserica? Aceasta este o credinţă raţională, pasivă.
 Ai spus, (gândit), că Ortodoxia sau Sf. Scriptură este o lucrare
omenească, că ar mai fi loc de îmbunătăţiri dogmatice sau de
actualizări în Revelaţia dumnezeiască. Sau că Biserica ar trebui să
se adapteze la concepţiile vremurilor de azi?
 Ai gândit, (spus), că te poţi mântui şi fără Sfinte Taine, şi fără
dreaptă credinţă ortodoxă, sau crezând în alte credinţe care au
făcut adăugiri, modificări sau reforme ale Dreptei Revelaţii
Dumnezeieşti, (ex: catolicism, evanghelism, adventism, baptism,
etc.)
 Ai considerat că adăugirile dogmatice ale catolicismului sunt doar
nişte diferenţe lingvistice minore sau speculaţii care nu afectează
nicidecum fondul credinţei? Că „credinţa e una” şi că noi suntem
„fraţi” întru credinţă cu toţi eterodocşii? Ca oameni putem fi fraţi,
însă Adevărul nu poate fi frate cu rătăcirea!
 Ai zis despre Maica Domnului că nu a rămas Fecioară şi că a mai
avut copii. Că este o femeie ca toate femeile. Ai gândit că Maica
Domnului sau sfinţii nu sunt necesari în lucrarea mântuirii.
 Ai gândit, ca sectanţii, că Sfintele Icoane sunt idoli sau chip cioplit;
că nu trebuie cinstite, sărutate, fără să iei seama că icoana este
chipul omului îndumnezeit - model de vieţuire creştinească cărora
şi noi râvnim să ne asemănăm?
 Ai fost nepăsător la predicile şi învăţăturile din Biserică. Ai spus că
„meseria” popilor este să vorbească; că nu este necesar să faci ce zic
ei?
 Ai fost neîncrezător în minunile Sfintelor Moaşte ale Sfinţilor?
 Ai dispreţuit, defăimat, pe preoţii evlavioşi. Ai vorbit de rău
Biserica. Ai râs de cei ce merg la Sf. Biserică.
 Ţi-ai bârfit preotul paroh spunând şi iscodind că „ce face cu banii,
că ce maşină şi-a luat, că ce casă şi-a ridicat, etc...?”
 Ai stat împotriva celor ce au vrut să se întărească în credinţă, să se
pocăiască, să meargă la Biserică sau să facă fapte bune, zicându-le
că au înnebunit, că s-au prostit, că sunt înapoiaţi?
 Ai sfătuit pe cineva împotriva credinţei Ortodoxe?
 Ai simpatizat sau ai trecut la vreo sectă?
 N-ai mers regulat la slujbele Bisericii Ortodoxe?
 Ai făcut semnul Sfintei Cruci incorect sau de formă? N-ai crezut în
puterea şi cinstirea Sfintei Cruci, după cum greşit propovăduiesc
„bisericile” sectanţilor?
 Ţi-ai pus în gând să te omori, să-ţi iei singur viaţa pe care ţi-a dat-o
Dumnezeu? Ai zis că tu eşti proprietarul vieţii tale şi că faci ce vrei
 cu ea? Ai gândit că sinucigându-te vei scăpa de griji, fără să ştii, de
fapt, că cei ce se sinucid ajung pe veci în chinurile iadului?
 Ai gândit că dacă Dumnezeu ne-a creat oameni liberi avem dreptul
să vieţuim după cum ne trece nouă prin cap, fără să ne pese de
poruncile dumnezeieşti?
 Ai hulit împotriva Duhului Sfânt înjurând de cele sfinte?
 Ai gândit, Doamne fereşte, după cum spun „savanţii-eretici” de azi,
că Iisus Hristos n-a fost Fiul lui Dumnezeu, că a murit ca toţi
oamenii, că nu a înviat din morţi şi că nu S-a înălţat la ceruri?
 Ţi-ai conceput o credinţă a ta, personală, privată, după care te-ai
călăuzit aşa cum ţi-a convenit, fără să ţii seama de dreapta
învăţătură a Bisericii Strămoşeşti?

PĂCATE STRIGĂTOARE LA CER

 Ai ucis pe cineva?
 Ai ucis copii în pântece prin avorturi, pastile, sterilet, injecţii,
neglijenţă sau alte meşteşugiri? Mai ales că pruncii aceştia mor şi
nebotezaţi!
 Ai zis că embrionul încă nu are suflet şi de aceea îl poţi elimina fără
teamă? Mulţi medici amăgesc femeile cum că sufletul apare mai
târziu şi nu-i nici un păcat să faci chiuretaj sau să îndepărtezi
ovulul fecundat, că este doar o simplă celulă fără suflet!
 Ai sfătuit soţia, soţul sau pe alte persoane să recurgă la avort? Că
încă nu-i momentul să faceţi copii, că este mai importantă cariera,
că n-ai ce le pune pe masă, că va râde lumea de tine, că vom face
copii atunci când vom avea casă, maşină, etc... şi până atunci ne
împreunăm doar pentru plăcerea trupului?
 Ai făcut sodomie, perversiuni cu alte femei (bărbaţi), sau cu soţia
(soţul), ta?
 Ai simţit atracţie trupească spre animale?
 Te-ai masturbat, ţi-ai făcut poftele sexuale folosind diferite metode
şi mijloace?
 Te-ai căsătorit doar pentru împlinirea poftelor şi te-ai ferit de
naşterea de prunci?
 Ai ascuns cu bună ştiinţă adevărul?
 Ai intrat în Sf. Biserică aşa... ca turist? Adică doar ca să priveşti;
fără să te intereseze teologia şi propovăduirea creştină?
 Ai asuprit, nedreptăţit, înşelat pe cei săraci sau pe cei mai
neştiutori?
 Ai făcut dreptate cu părtinire sau cu linguşire celui mai puternic,
mai bogat şi nu celui îndreptăţit?
 Nu ai plătit cum se cuvine pe cei ce au lucrat pentru tine?
 Te-ai împrumutat şi nu ai mai dat înapoi?
 Ai împrumutat cu camătă, dorind să câștigi, punând dobândă
mare?
 Ţi-ai necinstit părinţii, te-ai considerat mai important decât ei, te-
ai arătat nemulţumitor faţă de ei, le-ai făcut viaţa amară, nu i-ai
îngrijit, i-ai trimis la azil? Dacă cumva au răposat nu te-ai îngrijit
să-i pomeneşti şi să le faci parastase la soroacele îndătinate?
 Ai uneltit împreună cu alţii sau măcar prin cuvinte împotriva cuiva;
ai făcut învrăjbire, dezbinare, neîncredere, bănuială, gelozie,
supărare, pizmă, ceartă, între oameni sau între soţi sau între
prieteni?

PĂCATE ÎMPOTRIVA CELOR 10 PORUNCI SAU PĂCATE DE MOARTE:

 Te-ai lepădat de credinţa cea strămoşească, ortodoxă? Ai zis, după
moda de azi, că nu contează cum crezi, că credinţa este una (în
Domnul Iisus), însă „riturile” diferă. Că de vreme ce crezi în
Dumnezeu nu mai contează cărui cult aparţii; că toate credinţele
tot acolo ajung până la urmă?
 Eşti căsătorit cu vreun sectant sau rătăcit? Să ştii că dacă nu eşti
cununat în credinţa Ortodoxă se consideră că vieţuieşti în
desfrânare şi nu te poţi apropia de Sfintele Taine! Ca să fiţi în bună
rânduială trebuie ca soţul, (sau soţia), neortodoxă să primească Sf.
Botez ortodox şi apoi să primiţi Taina Cununiei în Biserica
Ortodoxă.
 Ai citit cărţi, articole care batjocoresc Biserica şi Ortodoxia? Ai
făcut glume, bancuri, la adresa preoţilor, călugărilor? I-ai vorbit de
rău, ai luat în deşert sfaturile şi învăţăturile lor? Să ştii că unii ca
aceştia sunt îmbrăcaţi în harul cel sfinţit al Duhului Sfânt şi fără ei
nu putem ajunge la comuniunea cu Mântuitorul Hristos!
 Ai furat ceva de la vreo biserică sau de la vreo mănăstire?
 Ai fi putut face un bine unei biserici sau mănăstiri şi nu te-a lăsat
inima să ajuţi?
 Ai râs de orbi, de şchiopi, de ciungi, de surzi, de muţi, etc, făcând
glume pe seama lor, fără să-ţi fie milă de ei?
 Iubeşti mai mult copiii, soţia, părinţii decât pe Dumnezeu? Aceasta
este asemenea închinării la idoli.
 Iubeşti banii? Faci totul ca să-i obţii?
 Te-ai îngrijit mai mult de trup, de pântece, de confort, decât de
zidirea duhovnicească?
 Ai fost un om prefăcut? Una ai spus şi alta ai gândit, ca să
amăgeşti?
 Fumezi? Ştii că fumatul este spre nenorocirea trupului şi spre
bucuria dracilor? Ai gândit că toată lumea fumează şi că oricum
 nu-i aşa de grav, important este să ai credinţă, că Dumnezeu te
acceptă şi cu năravul ăsta?
 Te-ai machiat, te-ai rujat, te-ai vopsit, te-ai tatuat, ţi-ai smuls
sprâncenele? Te-ai îmbrăcat sumar sau în haine strimte ca să atragi
privirile asupra ta? Ai spus că nu-i nici un păcat dacă ispiteşti pe
alţii. Nu te-ai mulţumit cu chipul pe care ţi l-a dat Dumnezeu? Ai
vrut să fii mai frumos, (mai frumoasă)?
 Te-ai împodobit sau ţi-ai agăţat pe faţă sau pe urechi sau în nas sau
pe limbă inele, cercei, brăţări ca să placi oamenilor sau că aşa e
moda, sau ca să fii mai interesant?
 Te-ai supărat pe preot când ţi-a atras atenţia că un bun creştin
trebuie să se poarte smerit şi fără podoabe?
 Ai vrut să fii băgat în seamă, să ai dreptate, să fii remarcat, lăudat?
 Ai făcut fapte bune cu scopul de a fi lăudat de oameni?
 Te-ai supărat pe cei ce te-au criticat, pe cei ce ţi-au spus cum eşti?
 Ai mers la discoteci, baruri, distracţii, cârciumă, concerte, cluburi,
să te distrezi, să fii în ton cu lumea, să nu ridă prietenii de tine, să
te „socializezi”, să te „cultivi”?
 Ai mers la ghicitoare, la descântătoare, la vrăjitoare ca să-ţi rezolvi
vreo problemă? Ai spus că nu s-a putut rezolva la Biserică? Asta
este credinţă în lucrarea diavolului! Dacă necazul nu s-a putut
rezolva la Biserică întreabă-te de ce Dumnezeu n-a auzit
rugăciunea ta! Cercetează adevărata cauză cu ajutorul
duhovnicului tău.
 Ai crezut în zodii, în noroc, în talismane, în oracole, în spiritism, în
reîncarnare?
 Ţi-ai drăcuit copiii, soţia, soţul, prietenii?
 Ai înjurat? Ai înjurat de sfinţi, de Biserică, de lucruri sfinte?
 Ai jurat strâmb? Din vina ta a intrat om la temniţă?
 Te-ai jurat să faci rău cuiva? Te-ai blestemat?
 Ai minţit?
 Ai lucrat în duminici şi sărbători?
 Ai mâncat de dulce în zilele de post? Să ştii că zilele de post şi
Posturile de peste an ne-au fost rânduite pentru curăţirea
sufletului, pentru sporirea puterii de pătrundere a minţii, pentru
pocăinţă şi înălţare către Dumnezeu.
 Ai fost lacom la mâncare, pofticios; ai încălcat posturile de peste an
pe motiv că e greu să posteşti, că te doare burta, sau, cum zic unii,
că nu-i obligatoriu să posteşti ca să te mântuiești?
 Sau, în post, ai postit doar prima şi ultima săptămână zicând că ai
postit tot postul?
 Sau, în post, ai mâncat copios şi pe săturate diferite alimente
înlocuitoare: (brânză de post, salam de post, lapte de post etc.) ca
să nu simţi nevoinţa postului?
 Te-ai împreunat cu soţia (soţul), în Praznice, în duminici şi
sărbători, în Post?
 Te-ai împreunat cu soţia în cele 40 de zile de la naşterea copilului?
 Te-ai împreunat cu soţia în perioada zilelor de necurăţie lunară?
 Ai avut poftă trupească sau ai căutat să ademeneşti altă femeie
(bărbat)?
 Ai poftit la femeia (bărbatul) vecinului tău?
 Ai avut imaginaţii şi gânduri murdare?
 Ai lipsit de la Sfânta Biserică în duminici şi sărbători?
 Ai spus că „nu pot merge la Biserică deoarece acolo se vorbeşte, nu
am linişte, nu mă pot concentra, încep să tremur, etc...?” Răspunde-
ţi singur la întrebarea: cine tremură când se apropie de Biserică?
 Nu mergi regulat la Biserică, nu ai un duhovnic care să-ţi
cârmuiască viaţa? Ai gândit că nu-i aşa de necesar. Să ştii că
duhovnicul este glasul şi cârma lui Dumnezeu asupra vieţii tale! În
tot ceea ce faci este de folos să te consulţi cu el şi să primeşti
binecuvântare.
 Când ai venit la Biserică mintea ţi-a zburat la grijile pământești?
 Sau ai mers la biserică doar ca să te plimbi aşa cum vin unii în
noaptea de Înviere sau pe la hramuri şi tulbură sfintele slujbe?
 Când ai dus-o greu, când ai fost bolnav, ţi-ai dorit moartea?
 Te-ai considerat mai evlavios, mai bun, mai înţelept, mai frumos,
mai pricopsit decât cei din jurul tău?
 N-ai un program zilnic de rugăciune, măcar dimineaţa şi seara, sau
te-ai lenevit a te ruga, spunându-ți că dacă crezi nu mai este nevoie
să te şi rogi?
 Când te-ai rugat ai urmărit un rezultat satisfăcător imediat? Fără să
iei în seamă că poate Dumnezeu vrea să-ţi încerce credinţa şi
răbdarea.
 Ai bârfit, judecat, clevetit pe alţii?
 Ai văzut păcatele altora iar pe ale tale nu le-ai băgat în seamă?
 Ca femeie ai intrat în Sf. Biserică la ciclu? În acele zile poţi veni la
Biserică, însă rămâi în pridvor, înaintea intrării, nu în Biserică (can.
74, Laodiceea).
 Ai mâncat la masă fără rugăciune?
 Ţi-a fost ruşine să te închini când ai trecut pe lângă o Biserică?
 Te-ai sărutat sau ţi-ai arătat pofta în faţa copiilor?
 Dacă ai copii, te-ai îngrijit spre educaţia lor religioasă sau i-ai lăsat
de capul lor? I-ai învăţat să postească, să se roage, să se
spovedească cât mai des sau nu ţi-a păsat? Ai spus că ei sunt copii
şi că n-au păcate! Să ştii că copilul care nu-i dus la Biserică
periodic, spovedit şi împărtăşit mai des şi care este lăsat după voia
lui, mai târziu ajunge povară şi blestem pentru părinţii săi. Mulţi
părinţi şi-au nenorocit viaţa din pricina copiilor pe care, dintr-o
iubire rău înţeleasă sau din nepăsare, i-au scăpat din mână
răcindu-li-se credinţa.
 Nu i-ai învăţat pe copiii tăi să fie buni, îngăduitori, drepţi, cinstiţi,
curajoşi, să se ferească de anturajele rele? Să se ferească de băutură,
 de tutun, de droguri, de desfrâu şi destrăbălare? Sau ai zis: „Lasă-i
că sunt tineri, să-şi trăiască tinereţea, să se simtă bine, căci o viaţă
are omul, de ce să-i supăr!”
 Ai ațâțat pe cineva la ceartă, la bătaie? Ai bătut pe cineva, l-ai
rănit?
 Ca soţ, ţi-ai urât soţia, ai jignit-o, ai forţat-o să slugărească, n-ai
îngrijit-o când a fost nevoie? Ai fost agresiv cu ea, impulsiv, lipsit
de omenie? Ai forţat-o să-ţi facă poftele? Ţi-ai văzut de interesele
tale şi nu ţi-a păsat de grija casei?
 Ca soţie, nu te-ai supus soţului tău „ca lui Dumnezeu” aşa cum zice
Apostolul la Taina Nunţii? Te-ai sălbăticit faţa de el? Te-ai
emancipat, ai făcut mofturi, fiţe, l-ai certat că nu-ţi cumpără ce vrei
tu? Ai fost leneşă la treburile casnice. Ai spus că femeia modernă
nu mai trebuie să asculte de bărbatul ei; că trebuie să se plimbe, să
se uite la televizor, să se împodobească... Ai spus că soţul tău este
prost, bleg, nătâng, fraier şi că nu mai merită atenţie? Te-ai răcit
faţă de el?
 Eşti cicălitoare cu soţul tău? Să ştii că multe familii s-au dezbinat
din cauza cicălelii femeieşti!
 Ai intrat, ca femeie sau fată, în Sf. Biserică fără acoperământ pe
cap, împotriva învăţăturii dumnezeieştii Scripturi?
 Ai învăţat copiii să-şi urască pe tatăl lor? Sau să nu-1 asculte sau
respecte?
 Te-ai lenevit să-ţi pedepseşti copii atunci când au greşit? Să ştii că
mulţi părinţi lăsându-și copiii prea liberi să facă ce gândesc şi ce
vor ei, mai târziu ajung să nu se mai înţeleagă cu aceştia!
 Ţi-ai lăsat copii să neglijeze credinţa cea Ortodoxă sau mântuirea
sufletului?
 Ai lăsat ca mintea copiilor tăi să fie murdărită de ideile societăţii
sau de cultura necreştinească şi neortodoxă?
 Ai făcut pariuri pe bani?
 Ai dat bani cu camătă?
 Ai privit cu plăcere la filme erotice, pornografice? La poze
ațâțătoare de pofte trupeşti? Sau ai dat şi altora aşa ceva?
 Ai curvit cu femeie văduvă?
 Ai violat vreo fată? I-ai stricat fecioria?
 Căsătorit fiind, ai curvit cu o altă femeie? (Preacurvie)!
 Ai curvit cu verişoară, nepoată, mătuşă sau cu vreo rudă? (aici
trebuie spus exact gradul de rudenie şi felul în care ai curvit.)
 Eşti căsătorit(ă) cu vreo rudă din neamul tău până la gradul al
şaptelea?
 Ca tată, te-ai culcat în acelaşi pat cu fiica ta?
 Ca mamă, te-ai culcat în acelaşi pat cu fiul tău?
 Ca părinte, ţi-ai dezvelit goliciunea trupească în faţa copiilor?
 Ai luat de la gura copiilor ca să te saturi tu?
 Te-ai culcat cu femeia ta (cu bărbatul tău) înainte de a fi cununaţi
la Sf. Biserică?
 Te-ai însurat cu o altă femeie înainte de a divorţa de cea de care te-
ai despărţit?
 Ai vreo amantă (amant)?
 Ai sfătuit pe cineva să fie împotriva călugărilor sau a preoţilor?
 Ai defăimat pe preoţi, biserică, maici sau călugări, după opinia
articolelor veninoase şi mincinoase din ziare şi reviste cărora le-ai
dat, cu uşurinţă, crezare? Ţi-ai organizat viaţa după vorba lumii,
după opinia presei sau după ideile din filme?
 Ai intrat vreodată în vreo sfântă mănăstire nu spre închinare, sau
ca să te hrăneşti duhovniceşte, ci cu gândul de a iscodi ce fac
călugării sau măicuţele acolo, sau ca să critici, ori pentru
amuzament?
 Ai supărat cu ceva pe vreun preot?
 Te-ai ferit să săruţi mâna cea sfinţită a preotului sau cumva i-ai
întors spatele?
 Când a fost vreo nevoie de a ajuta Biserica ai refuzat, ai spus că nu-i
treaba ta, să se descurce preotul că-i Biserica lui?
 Ai câștigat bani prin minciună, prin înşelăciune, prin speculă, prin
ameninţări?
 Ai băut până te-ai îmbătat? Ai făcut scandal în familie când ai
băut? Te stăpânește patima băuturii?
 Ai cântat sau ascultat cântece sau spectacole indecente, vicioase,
imorale sau deşertăciuni lumeşti, de exemplu, manele, rock, etc... ?
Să ştii că mesajele şi ideile acestor cântece şi divertismente intră în
subconştient întinând mintea şi gândirea curată, creştinească.
 Ai furat de la cineva vite, animale, păsări, sau vreun obiect care ţi-a
plăcut?
 Ai poftit ceea ce ai văzut la alţii? Nu te-ai mulţumit cu ceea ce ţi-a
dat Dumnezeu? Sau poate ai fost şi invidios?
 Ai fost invidios pe cei mai înţelepţi decât tine? L-ai îndepărtat de
tine pe cel mai înţelept?
 Ai pârât pe cineva, crezând că dacă pârăști faci un lucru bun, civic?
 Ai pârât pe cineva cu gândul de a-l pedepsi, îndreptăţindu-te pe
tine însuţi cum că ai avut dreptate?
 Ai judecat pe cineva?
 Ai învinuit pe vreun om, fie şi cu dreptate?
 Atunci când ai judecat, ai aplicat legea sau iubirea de oameni?
Mulţi credincioşi se scuză că „aşa e legea, n-am ce face?” sau: „l-aş
ierta, dar nu-l iartă legea!”
 Ai bârfit, ai calomniat, clevetit pe cineva?
 Ai dus vorba de colo-colo?
 Ai povestit altora păcatele aproapelui tău?
 Ai râs de păcatele altora, sau de faţa lor sau de îmbrăcămintea lor,
sau de nepriceperea lor?
 Ţi-a părut rău şi ai plâns atunci când ai pierdut ceva din averea ta?
 Ai fost zgârcit şi nu ţi-a păsat de sărăcia şi de necazurile altora?
 Ţi-a părut bine de necazul şi de paguba altora?
 Nu ai vrut să-i ierţi pe cei ce ţi-au cerut iertare?
 Ai fost nerecunoscător faţă de cei ce te-au ajutat sau faţă de
Dumnezeu?
 Ai mâncat sau preparat sânge de animal sacrificat, aşa cum fac
unii? (Sângele animalului sacrificat se aruncă pe pământ, nu se
consumă! (Sinodul Apostolic de la Ierusalim).
 Când te-ai spovedit ai uitat să dai la iveală anumite păcate mai
ruşinoase?
 Ai ascuns cu bună ştiinţă păcate la Taina Spovedaniei?
 Ai amânat Sf. Spovedanie din neglijenţă sau încăpățânare sau din
ruşine?
 Ai venit la Sf. Împărtăşanie după ce ai mâncat sau băut după
miezul nopţii?
 Ţi-ai adus copiii la împărtăşire fiind mâncați sau băuţi?
 Ai îndemnat pe cineva să nu se spovedească; ai zis că „de ce să ştie
popa păcatele?”
 Ai crezut că Dumnezeu te iartă şi altfel decât prin Mărturisirea
păcatelor şi prin pocăinţă?
 Locuieşti în casă nesfinţită de preot?
 Te-ai împrietenit cu oameni fără credinţă, sau de altă credinţă,
lăsându-te ademenit sau influenţat de ideile lor?
 Ai văzut pe cineva că a greşit şi nu l-ai sfătuit să se îndrepte, ci l-ai
lăsat să greşească mai departe?
 Ţi-ai urât vrăjmaşii şi nu te-ai rugat pentru ei? Sau ai pândit vreun
prilej spre a te răzbuna pe dânșii?
 Ai cârtit împotriva lui Dumnezeu când ai fost bolnav sau necăjit?
 Te-ai lenevit să-ţi pomeneşti părinţii sau rudele răposate la
parastasele bisericeşti din cuprinsul anului?
 Ai întors spatele când ai văzut pe cineva în primejdie? Ai zis că nu-i
treaba ta!
 Te-ai înfumurat cu înţelepciunea sau ştiinţa pe care ţi-a dat-o
Dumnezeu sau cu funcţia pe care o ai?
 Ai abuzat împotriva cuiva prin autoritatea pe care o ai? Nu l-ai
înţeles pe cel mai inferior decât tine?
 Te-ai întovărăşit cu alţii ca să unelteşti asupra cuiva?
 Ai urmărit să fii comod, leneş, tihnit şi să-ţi câștigi pâinea cea de
toate zilele altfel decât prin muncă cinstită?
 Te-ai prefăcut că eşti prost, nepriceput, neîndemânatic, ca să scapi
de sarcinile mai grele?
 Prin profesia pe care o ai, ai umilit, vătămat, supărat, necinstit,
înjosit pe cineva?
 Te-ai purtat cu mândrie faţă de cei din jurul tău; adică ai ţinut la
părerea ta, ai vrut să iasă lucrurile cum ai vrut tu ş.a.m.d.?
 Nu te-ai îngrijit să cultivi în tine virtuţile creştineşti cele
bineplăcute lui Dumnezeu, ci te-ai lăsat influenţat de duhul profan
al lumii?
 Te-ai prefăcut că eşti evlavios, bun, blând, ca să atragi admiraţia
oamenilor asupra ta?
 Ai avut inima împietrită la a face fapte bune? Ai zis că cine este
smerit şi îngăduitor şi iertător este un om fraier, slab sau prost?
 Ai avut posibilitatea să faci fapte bune şi n-ai făcut?
 Ai fost lacom, zgârcit, avar, nesăţios, nedrept, fără milă, împietrit la
inimă?
 Ai oprit plata lucrătorilor; una ai promis şi alta ai oferit?
 Ai fost un om supărăcios, mofturos, ranchiunos, nemulţumit,
trufaş, răzbunător, crud, orgolios?
 Ai provocat vreo suferinţă cuiva prin felul tău de a fi?

Aşadar iată, iubite frate creştine, aici, doar câteva din mulţimea de
păcate şi fărădelegi pe care le poate săvârși omul.
Să ştii că păcatele se pot comite în mii şi mii de forme de care
poate nici nu ne dăm seama: cu mintea, cu gândul, cu văzul, cu auzul,
cu limba, cu mâinile şi picioarele şi cu toate mădularele cu care ne-a
înzestrat Dumnezeu.
De aceea, dacă în afară de cele scrise aici mai ştii sau îţi aminteşti
că mai ai şi altceva pe suflet, nu întârzia să scoţi la iveală înaintea
duhovnicului, spre al tău folos duhovnicesc, gândindu-te că fără
sinceritate şi pocăinţă nu este cu putinţă iertarea păcatelor şi
împăcarea cu Dumnezeu
Apoi, după ce ai terminat de mărturisit păcatele tale, să spui cu
smerenie:
„Pentru toate aceste păcate pe care le-am făcut și le-am mărturisit
îmi pare rău din inimă şi mă voi strădui să nu le mai repet; şi mă rog cu
lacrimi Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi Tuturor Sfinţilor să mă
ajute ca să pun, de-acum înainte, început bun vieţii mele, să mă ferească
de răul care mă pândește şi să mă înfăţişeze la Dreapta Judecată de
Apoi, înaintea Dreptului Judecător neprihănit şi împăcat cu Dumnezeu.
Încă mă rog Prea Milostivului Dumnezeu ca până la moarte să mă
ajute spre osteneala unei vieţi curate şi înţelepte astfel ca şi alţi oameni,
văzând pilda faptelor mele, să vină la bucuria comuniunii cu
Mântuitorul nostru Iisus Hristos.”

Iar după ce vei primi, prin punerea mâinilor pe capul tău, fericita
dezlegare de păcate, mulţumeşte lui Dumnezeu pentru marea Sa milă
pe care o varsă spre cei păcătoşi. Şi întorcându-te la casa ta, bucură-te
cu bucurie duhovnicească şi dă slavă lui Dumnezeu pentru curăţirea şi
reînnoirea sufletului tău. Amin.

DOAMNE , I ISUSE HRISTOASE , MILUIEȘTE - MĂ PE MINE , PĂCĂTOSUL !

PREASFÂNTĂ NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU , LUMINEAZĂ - MI

ÎNTUNERICUL !