Gametogeneza

Gametogeneza (ovogeneza sau spermatogeneza) reprezinta procesul de formare a

gametilor feminini sau masculini apti pentru reproducere.
Aceasta prezinta o etapa preliminara, comuna, de aparitie si migrare a celulelor germinale
primordiale fiind ulterior divizata in functie de sex in ovogeneza si spermatogeneza.
Meioza- Procesul principal de diviziune prin care se obtin gametii se numeste meioza
(diviziune specifică celulelor sexuale, apare doar in gametogeneza). Rolul acesteia consta in
menţinerea constantă a numărului de cromozomi la toate generaţiile unei specii; acest proces
este indeplinit prin trecerea de la o celula precursoare diploida ( ovocit primar/spermatocit
primar cu 23X2 cromozomi) la gamet haploid (ovul/spermatida cu 23 X1 cromozomi).
Meioza cuprinde 2 etape: meioza I , reductionala (23X2, 4N ADN23X1, 2N ADN) si
meioza II, ecuationala (23X1, 2N AND23X1, N ADN);

Interfaza‐ dublarea  Zigoten‐formarea  Pachiten‐crossingover 

Ovocit/spermatocit primar 
cantitatii de ADN  tetradelor cromozomiale  cromozomial 

AnafazaII  Diakineza‐indepartarea 
Rezultatul meiozeiI‐     cromozomilor 
MetafazaII‐alinierea 
formarea a 2 celule fiice  
cromozomi pe placa 
ecuatoriala 
Meioza I ‐ 
reductionala
TelofazaII 

Meioza II ‐
ecuationala
Rezultatul meioze iII 
Interfaza - dublarea cantitatii de ADN (2N AND, cate 2 cromozomi omologi matern si patern = 1
pereche de cromozomi cu cate 1 cromatida 4N AND, cate 2 cromozomi omologi cu 2
cromatide fiice unite prin centromer=1 pereche de cromozomi cu cate 2 cromatide) si marirea
celulara (etapa anterioara meiozei)
Meioza I, diviziunea primara reductionala
A.ProfazaI – schimbul de ADN intre cromozomii omologi
1.Leptoten – crestere volum nuclear, condensare cromozomi care devin alungiti, spiralati si
alcatuiti din 2 cromatide fiice unite la nivelul centromerului (4N ADN)
2.Zigoten – unire cromozomi omologi materni si paterni prin sinapse, formand cate o pereche sau
tetrada cromozomiala (23 la numar, reprezinta fiecare pereche cromozomiala cu cei 2 cromozomi
bivalenti uniti, cu cate 4 cromatide).
3.Pachiten – scurtarea, ingrosarea si spiralarea cromozomiala; formarea de chiase (puncte de
unire intre cromozomi) si realizarea de crossing-over (schimbarea de material genetic intre
cromatidele nonfiice pentru recombinarea informatiei genetice- variabilitate genetica individuala)
4.Diploten – debutul separarii cromzomilor de la nivelul tetradelor prin indepartarea
ceontromerelor dar ramanerea cuplajului la nivelul chiasmelor
5.Diakineza- indepartarea in continuare a cromozomilor, formarea fusului de divizune
B.MetafazaI- alinierea cromozomilor omologi pe placa ecuatoriala
C.AnafazaI - separarea cromozomilor omologi fara disjunctia centromerului si migrarea la poli
opusi de-a lungul fusului de divizune cu formarea a 2 seturi haploide (23cromozomi)
D.TelofazaI- ajungerea cromozomilor la poli, disparitia fusului de diviziune, decondensarea
cormozomilor, formarea membranei nucleare, formarea membranelor celulare, rezultarea a 2
celule fiice haploide cu 23 X 1 cromozomi, dar fiecare avand cate 2 cromatide fiice adica 2N
ADN (1 ovoctit secundar si primul globul polar = material genetic dar fara citoplasma/ 2
spermatociti secundari)
Interfaza – fara crestere sau dublarea cantitatii de ADN
Meioza II, diviziunea secundara ecuationala
A.Pofaza II – scurtarea si ingrosarea cromatidelor, formarea fusului de divizune prin migrarea
centriolilor
B. Metafaza II – atasarea cromozomilor prin centromere la fusul de diviziune
C.Anafaza II – clivajul centromerelor si diviziunea cromatidelor surori in 2 cromozomi frati cu
migrarea spre poli opusi
D.Telofaza II - alungirea si despiralarea cromozomilor,dispartia fusului de divizune, formarea
invelisului nuclear, clivajul membranei citoplasmatice cu formarea a 2 celule fiice haploide(1 ovul
si al doilea globul polar/ 2 spermatide)
Celulele germinale primordiale, faza de gonada indiferenta
Originea gametilor este reprezentata de celulele
germinale primordiale. Acestea se dezvolta din endodermul
peretelui sacului vitelin in saptamana a 3-4a de dezvoltare
embrionara. Ulterior migreaza prin mezenterul dorsal al
intestinului primitiv (dorsal) si populeaza crestele genitale
mezenter
(proliferari epiteliale in mezenchimul subiacent) in saptamana a intestin 
5/6a, dand nastere gonadei indiferente. In functie de dorsal 

diferentierea sexuala, masculina sau feminina, se realizeaza

Creasta genitala
dezvoltarea gonadelor si se initiaza gametogeneza feminina-
Celula germinala primordiala
ovogeneza sau masculina-spermatogeneza.

Ovogeneza

Definitie – Consta in suma evenimentelor prin care ovogonia se transforma in ovul, fenomen
ciclic debutat in viata intrauterina, finalizat la menopauza.

A.Etapa embrio-fetala

Datorita absentei cromozomului Y (gena SRY, codifica tetis determining factor) la

nivelul gonadei indiferente se produc urmatoarele transformari in saptamanile 5-7: se
delimiteaza medulara (din cordoanele sexuale medulare primitive care disociaza) si corticala
ovariana (din cordoanele corticale) la nivelul careia se pozitioneaza celulele germinale.
Diferentierea celulelor germinale primordiale in ovogonii (46 cromozomi, 23 perechi,
2NADN) se produce in momentul in care primele ajung la nivelul crestelor genitale si incep
replicarea mitotica pentru multiplicare; astfel dintr-o singura celula germinala primordiala vor
rezulta multiple ovogonii.

Ovogoniile urmeaza 3 cai, in principal de diferentiere in ovocite primare incepand cu

saptamana 11-12 (46 cromozomi cu cate 1 cromatida, 23 perechi, 2NADN), de multiplare
mitotica (predominanta initial, finalizata in luna a VIIa) si de atrezie prin apoptoza (incepand
din luna IV/Va si finalizat la nastere cand nu mai sunt existente ovogonii la nivel ovarian).

Ovocitele primare o data diferentiate isi replica ADN-ul (interfazaI - 46 cromozomi cu cate 2
cromatide, 23 perechi, 4NADN) si intra in profaza primei divizuni meiotice; la acest nivel are
loc o stagnare, acestea trecand in subfaza intermediara de latenta numita diplotene pana la
debutul pubertatii (dupa pubertate, la fiecare ciclu o cohorta foliculara este selectionata si
creste cu finalizarea primei diviuni meiotice pentru ovocitul primar al foliculului dominant).
Ovocitele primare aflate in acest stadiu se inconjoara de celule foliculare (celule plate
originare din epiteliul de suprafata) formand astfel un folicul primordial (din luna IVa). La
sfarsitul lunii a Va numarul total al foliculilor primordiali atinge un maxim de 7 milioane,
urmand apoi sub influenta apoptozei celulare (atrezie) numarul sa se reduca dramatic.

B.Etapa extrauterina

La nastere, ca urmare a apoptozei celulare, din cele 7 milioane de celule germinale mai
raman doar 2 milioane, atrezia foliculara (apopotza) continuand si dupa aceasta etapa (rimt de
1000 foliculi/luna).

La debutul pubertatii numarul de foliculi primordiali ajunge la aproximativ 400,000

dintre care doar 400 ajung la ovulatie.

Foliculogeneza - Din masa foliculara, la fiecare ciclu menstrual este selectionata o cohorta
(numar variabil dependent de rezerva foliculara restanta, aproximativ 1000 la fiecare ciclu) de
foliculi primordiali care incep sa se dezvolte si sa creasca (rol reglator initial in etapa timpurie
preantrala paracrin prin secretiile ovocitelor si a celulelor din granuloasa foliculara, ulterior
controlat gonadotropinic in etapa tardiva antrala); pe masura dezvoltarii foliculare sub stimul
hormonal FSH-estrogeni este selectionat foliculul dominant care isi va definitiva maturarea si
va ajunge sa ovuleze. Durata aproximativa este de 85 de zile.
Foliculogeneza este clasificata in 2 perioade mari in functie de caracteristicile anatomice
foliculare si de tipul de stimuli implicati:

1. timpurie perantrala- initiala si majoritar independenta de gonadotropina; in care

folicululii primordiali recurtati se transforma in foliculi primarisecundaritertiari
timpurii si care se finalizeza o data cu formarea antrului follicular (foliculi de Graaf)

2. tarzie antrala- dependenta de stimularea FSH; in care foliculii de Graaf cresc si se

matureaza, se selectioneaza foliculul dominant care va ajunge in etapa preovulatorie,
iar restul de foliculi selectionati involueaza devenind atretici.

Modificari anatomice :

1.etapa preantrala:

a.Transformarea in folicul primar: Celulele foliculare (plate) se transforma in celule

granuloase (cuboidale) si prolifereaza pentru a produce un epiteliu pluristratificat aflat pe o
membrana bazala ce il separa de ovocit; ovocitul primar in etapa de diplotene incepe sa
creasca; apare zona pellucida, un strat de glicoproteine inconjuratoare (secretat de celulele
granulaose si ovocit) care separa ovocitul de celulele granuloase.

b.Transformare in folicul secundar: Ovocitul continua sa creasca; celulele granuloasei se

pluristratifica in continuare; celulele tecii foliculare se organizeaza intr-un strat intern de
celule secretoare steroidiene - teaca interna si un strat extern de tesut conjunctiv ce contine
celule asemanatoare fibroblastelor- teaca externa

c.Transformare in folicul tertiar: Teaca se dezvolta in continuare; incepe sa apara un spatiu

plin cu lichid (loc de depozit al transudatului si secretiilor hormonale celulare produse de
celulele granuloase de tip estrogeni, androgeni, progesteron) intre celulele granuloasei numit
antru follicular.

2. etapa antrala:
Celulele tecale se diferentiaza si cresc; celulele granuloase secreta estrogeni (teoria celor 2
celule, 2 sisteme gonadotropinice – receptori de LH se gasesc doar in celulele tecale care sub
stimulare produc androgeni, receptori de FSH se gasesc doar in celulele granuloase si care sub
stimulare aromatizeaza androgenii preluati de la celulele tecale in estrogeni-estradiol); sub
aceasta influenta gonadotropinica lichidul se mareste impingand ovocitul si celulele
granuloasei inconjuratoare periferic; celulele granuloase care raman intacte si inconjoara
ovocitul formeaza cumulusul oofor; sub influente hormonale (FSH) se prodce selectarea

folicul primar
zona  folicul secundar
folicul primordial folicul tertiar 
pellucida  teaca 
ovocit 
interna 
primar  celule  teaca 
tecale  celule  externa 
granuloase celule 
antru
tecale 
corpus albicans  cumulus 
oofor 

corp galben

folicul de Graaf
ovocit 
secundar 

foliculului dominant.

Ovulatia

Definitie - Ovulatia consta in expulzia ovocitului (impreuna cu cumulusul oofor) prin bresa
formata la nivelul peretelui folicular. Din punct de vedere temporal acest fenomen are loc la
10-12 ore dupa varful de LH, in ziua 14/15 a ciclului menstrual cu aproximatie.

Preovulator- Preovulator varful de LH pe langa altele determina:

a.finalizarea primei diviziuni meiotice a ovocitului primar (maturation promoting

factor) cu formarea a 2 celule fiice de dimensiuni inegale fiecare cu cate 23 de cromozomi si
2NADN, o celulala fiica - ovocitul secundar ce primeste majoritatea citoplasmei, cealalta -
primul globul polar ce nu primeste deloc;

b.intrarea ovocitului secundar in metafaza celei de-a doua diviziuni meiotice unde va
stagna pana la fecundatie;
 c.aparitia receptorilor si stimularea producerii de progesteron de catre celulele
granuloase ale folicululi dominant = luteinizare, progesteron care va creste activitatea
enzimelor proteolitice (determinarea rupturii foliculare);

d.sinteza de prostaglandine esentiale rupturii foliculare

Mecanisme - Mecanismele care determina expulzia ovocitara sunt urmatoarele:

a.cresterea volumului folicular - Acest lucru este realizat prin: cresterea de volumului si
scaderea vascozitatii licidului folicular; dispersia celulara prin matricea de acid hialuronic
secretata de celulele granuloase care intercaleaza si disperseaza celulele (sub influenta LH,
progsteron si prostaglandine secretate de granulocite si stimul ovocitar);
b.contractiile fibrelor musculare ovariene – sub actiunea prostaglandinelor PgE2;
c.ruptura peretelui foliclar – realizat de substante proteolitice si fibrinolitice din lichidul
folicular (eliminate din lizozomii celulelor granuloase sub infleunta prostaglandinelor PgE2 si
stimulate de progesteron, FSH, LH) ;
d.eliberarea ovociuluit din matricea sa - remodelarea matricei (sub actiunea LH si FSH)
pentru a permite eliberarea complexului cumulus-ovocit si actiuea enzimelor proteolitice si a
prostaglandinelor.
Modificari anatomice - Suparafata ovarului se umfla local cu aparitia unei zone avasculare la
varf numita stigma. La acest nivel se produce eliminarea ovocitului cu zona pellucida si cu
celulele granuloase inconjuratoare din regiunea cumulusului oofor. Unele din celulele
cumulusului se rearanjeaza in jurul zonei pellucida pentru a forma corona radiata. Durata de
timp necesara captarii ovocitului de catre fibrii este aproximativ 2-3 minute mecanism
facilitat de miscarile musculaturii fibriilor tubare, si de interactiunile receptor mediate intre
mucoasa ciliara tubara- celule cumulus.
In momentul ovulatiei, la nivel ovocitar, prima diviziune meiotica este finalizata si se
incepe a doua diviziune meiotica (stagnare in metafazaII). A doua divizune meiotica este
finalizata doar daca ovocitul este fecundat, altfel celula degenereaza in aproximativ 24 de ore
dupa ovulatie.
Faza luteala, corp galben, corp albicans, corp galben de sarcina- Celulele granuloasei care
raman in peretele foliculului rupt impreuna cu celulele tecii interne sub influenta LH se
transforma in celule luteale (cresc devenind poliedrice; dezvolta un pigment galben-luteina)
si devin intens vascularizate formand astfel corpul galben/luteum. La acest nivel se secreta
progesteron in cantitati crescute (acces vascular la precursori progesteronici LDLcholesterol)
dar si estrogeni si alte peptide. Progestreonul cu hormonii estrogeni determina mucoasa
uterina sa intre in faza secretorie/progesationala pentru prepararea implantarii embrionare.
Corpul luteal este considerat un organ endocrin tranzitor deorece in absenta sarcinii (secretie
de hCG) regreseaza la 9-11 zile de la ovulatie datorita nivelelor scazade de LH circulant si a
scaderii senzitivitatii a celulelor la LH. Acest fenomen se numeste luteolzia si conduce la
transformarea corpului luteum prin degenerarea celulelor luteale si fibroza in corpus albicans.

Daca ovocitul e fertilizat, degenerarea corpului luteal este impiedicata de catre hCG
(secretie trofoblastica embrionara la 9-13 zile de la ovulatie, receptori comuni cu LH). Astfel
este continuata steroidogeneza (pana la 8 saptamani secretia dominanta de progesteron este
realizata de corpul galben; indepartarea corpului galben pana in luna IV de sarcina conduce la
avort) si corpul luteal creste in continuare formand corpul luteal de sarcina. In saptamana 9-10
de sarcina locul de sinteza progesteronica dominant este preluat de sincitiotrofoblastul
placentar si corpul galben regreseaza lent.

Spermatogeneza

Definitie – Consta in suma evenimentelor prin care spermatogonia se transforma in

spermatozoid, fenomen ciclic debutat la pubertate, present pe tot parcursul vietii masculine si
cu durata aproximativa de 72 de zile.

A.Etapa embrio-fetala

Sub influenta cromozomului Y (gena SRY, codifica testis-determining factor) se

formeaza cordoanele medulare sau testiculare (diferentiere din cordoanele sexuale primitive
care patrund in medulara) in interiorul carora se dispun celulele germinale primordiale
migrate si care se inconjoara de celule sustentaculare/ale lui Sertoli (derivate din epiteliul de
suprafata glandular). Pana la pubertate se mentine acelasi aspect, moment in care
spermatogeneza incepe de fapt.

B.Etapa extrauterina

La pubertate este initiata spermatogeneza cu urmatoarele etape: replicatia spermatogoniilor,

meioza si difereintierea - spermiogeneza

1.Replicatia spermatogoniilor - Putin inainte de pubertate, cordoanele sexuale se

canalizeaza si se transforma in tubuli seminiferi. In acelasi moment celulele germinale
primordiale se replica mitotic si dau nastere spermatogoniilor care sunt de 3 tipuri, tip A
(inchis si palid) sau tip B. Celulele de tip A se divid prin mitoza pentru a fi o sursa continua
de celule stem. In progresia normala unele din spermatogoniile de tip A parasesc populatia
celulelor stem si devin din ce in ce mai diferentiate (spermatogonii tip A inchispalidtip
B) prin diviziuni succesive dand nastere in final spermatogoniilor de tip B care prin mitoza se
transforma in spermatocite primare.

2.Meioza- Spermatocitele primare diploide initiaza meioza cu etapele succesive

reductionala I si ecuationala II (cu 1 singura replicare a numarului de cromozomi in anafazaI;
spermatocit primar 23X2 cromozomi 2N ADNX22 spermatocite secundare23X1
cromozomi 2NADN4 spermatide23X1 cromozomi,N ADN), dand astfel nastere
spermatidelor haploide

3.Spermiogeneza/diferentierea - Seria de modificari care duc la transformarea

spermatidelor in spermatozoizi se numeste spermiogeneza. Aceste modificari includ:

a.formarea acrozomului (derivat din aparatul Golgi, care acopera jumatate din suprafata
nucleului si contine enzime care ajuta la penetrarea oului si a straturilor sale inconjuratoare);
b.condensarea cromatinei nucleului intr-o masa compacta;

c.formarea gatului, a piesei de mijloc si a cozii;

d.alungirea citoplasmei si inconjurarea flagelului;

e.eliminarea majoritatii citoplasmei.

La oameni, timpul necesar ca o spermatogonie sa se transofrme in spermatozoid este de

aproximativ 72 zile; apoi apare o stagnare de inca 21 de zile in epididim pentru maturare
(obtinerea motilitatii complete in epididim)
 Diferente spermatogeneza-ovogeneza

spermatogeneza  ovogeneza

ovocit I
spermatocit I 

Anafaza I

spermatocit II  Meioza ovocit II

primul     
globul      
spermatide  Meioza polar 

ovul
al doilea 
spermatozoizi  globul  
Diferentiere polar 

Diferente Spermatogeneza-spermatida Ovogeneza-ovul

Debut pubertate viata intrauterina
Durata 72 zile
Rezultat meiozaI 2 spermatocite secundare Ovocit primar, I globul polar
Rezultat meiozaII 4 spermatide Ovul, II globul polar
capacitatea fecundanta necesita diferentiere si pregatit pentru fecundatie
capacitatie
Continutul genetic 23 Cromozomi – 22 autozomi si 23 cromozomi – 22 autozomi
X sau Y si X
Volum 50 nanometri 150 nanometri
interval (mediu) de fertilizare 48-72 12-24ore
 Fecundatia

Fecundatia este procesul prin care gametii (feminin si masculin) fuzioneaza, in

regiunea ampulara a trompei uterine (1/3 externa). Viata fertila a unui ovul pare a fi in medie
12-24 ore, iar a unui spermatozoid 48-72 ore; fecundatia este in general obtinuta daca a existat
un contact sexual in intervalul ultimelor 3 zile inainte de ovulatie.

A.Faza prelimiara

Aceasta consta in ascensiunea spermatozoizilor din vagin in ampula tubara si

dobandirea puterii fecundante.

1. Ascensiunea spermatozoizilor in ampula tubara – In urma ejaculatiei (200-300

milioane spermatozoizi) de la nivelul fundului de sac vaginal posterior, spermatozoizii(1%,
cei mai mobili) ascensioneaza si strabat glera cervicala pentru a ajunge la nivel uterin, lichidul
seminal cu ph alcalin protejandu-i de ph-ul vaginal acid. Restul sunt distrusi de aciditatea
vaginala.

Glera cervicala - Pentru ca glera cervicala sa fie propice ascensionarii aceasta trebuie sa fie
clara, abundenta, filanta, de ph alcalin, cu cristalizare in foaie de feriga si o retea glicoproteica
canaliculara”tricot-like”; aceste caracteristici sunt dobandite sub stimulul estrogenic si
situeaza temporal optim faza preliminara cu 2-3 zile inainte de ovulatie. Rolul glerei cervicale
consta astfel in: selectia gametilor, initierea capacitatiei (spermatozoizii in pasajul lor se
elibereaza de plasma seminala si prostatica care contin factori de stabilizare ce inhiba
capacitatia), filtru antibacterian, rezervor de spermatozoizi in glandele cervicale.
Inaintarea spermatozoizilor de la nivel uterin la nivel ampular tubar este realizata prin
contractiile uterine, tubare si actiunea flagelara. La trecerea prin fluidul uterin si tubar
fenomenul de capacitatie este continuat. La nivel ampular ajung doar intre 300-500 de
spermatozoizi, restul se pierd la pasajul prin glandele uterine, jonctiunea utero-tubara sau sunt
fagocitati.

2.Dobandirea capacitatii fecundante - Spermatozoizii nu pot imediat ce au ajuns in

tractul genital feminin sa fertilizeze ovocitul ci trebuie sa treaca prin 2 fenomene: de
capacitatie si reactia acrozomala, fara de care fecundatia nu poate avea loc.

a.Capacitatia - Aceasta este reprezentata de suma modificarilor structurale membranare prin

care spermatozoizi trebuie sa treaca pentru a isi creste puterea fecundanta si a putea fertiliza.
Aceast fenomen incepe la pasajul prin glera cervicala si este majoritar finalizat la trecerea prin
secretiile uterine si tubare (interactiunea cu suprafata mucoasei tubare). Se produc astfel
urmatoarele modificari: indepartarea glicoproteinelor protectoare si stabilizante din lichidul
seminal care acopera initial spermatozoidul; scaderea stabilitatii membrane plasmatice si
acrozomale externe. In urma capacitatiei spermatozoidul este capabil sa efectueze
urmatoarele: reactia acrozomala, legare de zona pellucida si hipermobilitate.

b.Reactia acrozomala – Aceasta are loc dupa legarea de corona radiata fiind indusa de catre
proteinele acesteia (sau lichidul folicular in vitro). Reactia acrozomala consta in urmatoarea
serie de modificari: fuziunea membranei plasmatice spermatice cu membrana acrozomala
externa si eliberarea de enzime acrozomale necesare penetrarii zonei pellucida (acrozina,
hialuronidaza etc); aparitia de modificari la nivelul membranei acrozomale interne care va
fuziona cu membrana citoplasmatica ovocitara.

B.Fecundatia propriu-zisa
Aceasta prezinta 4 etape/faze succesive:

Faza1- penetrarea coronei radiata- In urma contactului dintre spermatozoizi si celulele

din corona radiata incepe reactia acrozomala.

Faza 2- penetrarea zonei pellucida- Zona pellucida este un invelis glicoproteic care
inconjoara ovocitul si care prezinta urmatoarele functii importante: contine receptori
spermatici specio-specifici care permit legarea spermatozoizilor; induce reactia acrozomala.
In urma legarii de receptori se elibereaza enzimele acrozomale (acrozina), spermatozoidul
penetreaza zona pellucida si intra in contact cu membrana plasmatica ovocitara.

Faza 3- fuzionarea dintre ovocit si membrana celulara spermatica interna – In urma

adeziunii (integrine) membranele acrozomala interna spermatica si plasmatica ovocitara
fuzioneaza cu patrunderea materialului genetic. In urma acestor evenimente, oul raspunde pe
3 cai:

a. Reactie corticala si zonala- Reactia corticala consta in eliberarea de enzime lizozomale din
granulele corticale ale citoplasmei ovocitare cu actiune asupra zonei pellucida la nivelul
careia declanseaza reactia zonala. Reactia zonala consta in alterarea permeabilitatii
(impermeabila) prin crosslinkari proteice si inactivarea receptorilor spermatici de la
nivelul zonei pellucida, elemente care previn polispermia

b. Rezolutia meiozei II ecuationala (metafazaII)- Ovocitul isi finalizeaza a doua diviziune

meiotica cu formarea a 2 celule fiice – al doilea globul polar (ADN fara citpolasama) si
ovocitul definitive=ovul (cromozomii 22X, N ADN aranjati in pronucelul feminin).

c. Activarea metabolica a oului- Factorul de activare este transportat de catre spermatozoid,

si are influenta asupra embriogenenzei timpurii.
Faza 4- Segmentatia - Speramtozoidul se apropie de pronucleul feminin si isi formeaza
pronulceul masculin; cei 2 nuceli intra in contact si isi pierd invelisurile nucleare; fiecare
pronucleu isi replica ADNul si se organizeaza pe fusul de divizune realizand o diziune
mitotica normala din care rezulta 2 celule fiice identice.
 formare 
pronucleu  penetrare 
masculin si  corona 
feminin  radiata 

reactie 
corticala 
reactie 
zonala 

patrungere material  penetrare 
genetic masculin  zona 
intraovocitar  pellucida 

Migratia

Migratia consta in transportul oului prin trompa pana la nivel uterin unde se va
produce nidatia. Acest fenomen prezinta o durata aproximativ de 3 zile (80 ore) fiind divizata
intr-o etapa de stagnare initiala la nivel ampular (90%, spasm musculatura ampulo-stmica) si
o etapa de pasaj a zonei istmice.
Miscarea ovocitului fecundat are loc prin fenomene de contractie ale musculaturii netede
tubare si prin fluxul lichidului tubar mediat de miscarile ciliare inspre uter (proteine receptor
de la nivelul corona radiata-proteine receptor de pe mucoasa tubara).
Aceasta etapa este importanta prin faptul ca pe parcursul duratei sale se produc modificari
cruciale pentru succesul nidatiei:
a. la nivel uterin (endometru receptiv zi20-24, sub stimul progesteronic)
b. la nivelul zigotului (diviziuni mitotice seriate ale celulelor sale=blastomere, in ziua a
3-a intra in faza de 16 celule=morula moment de patrundere in cavitatea uterina)
controlate hormonal;
Astfel putem concluziona ca trompa are un rol de mentinere al zigotului pentru finalizarea
pregatirilor

etapa de 4 celule etapa de 2 celule

etapa de 8 celule
patrundere in cavitate fecundatie
etapa de 16 celule-morula zi 16-17
la 3 zile de la ovulatie,
zi17-18 Strabatere trompa
durata 3 zile
etape stagnare+pasaj istm
preimplantationale

Nidatia/ovoimplantatia

Nidatia este procesul prin care oul se implanteaza la nivelul cavitatii uterine; aceasta
are loc in ziua a 6-7a cu final in ziua 9-12a si la 2-3 zile de la patrunderea zigotului in
cavitatea uterina (zi 3). Prin nidatie se realizeza trecerea de la perioada de progestatie - viata
libera a oului in caile genitale la perioada de gestatie a graviditatii - ou implantat in cavitatea
uterine.
Aspecete prenidationale legate de zigot - In ziua a 3 a de la fertilizare zigotul aflat in
faza de morula (etapa de 16 celule) patrunde in cavitatea uterina, unde va stationa inca 2-3
zile pana la efectuarea nidatiei timp in care apar urmatoarele modificari: divizunea continua;
lichid incepe sa patrunda prin zona pellucida delimitand o cavitate numita blastocel, iar masa
celulara embrionica- blastocist; la nivelul blastocistului se delimiteaza 2 mase celulare, o
masa interna si externa; masa interna denumita embriobalst este grupata la un pol si va da
nastere embrionului; masa externa denumita trofoblast este grupata la polul opus, formand
peretele blastocistului si va contribui la formarea placentara. Astfel se delimiteaza faza de
blastocist a zigotului (zilele 4-6).
Pentru ca implantarea sa poata avea loc, endometrul si blastocistul trebuie sa fie
corespunzator pregatiti. Endometrul sub stimul in special progesteronic (si estrogeni, secretati
de catre corpul galben) intra in faza secretorie corepsunzatoare zilelor 20-24 ale ciclului. De
asemenea, la nivelul blastocistului, zona pellucida care initial a jucat rolul de a impiedica
implantarea la nivelul trompei dispare si acesta se diferentiaza.
Situsul de implantare este considerat a fi in regiunea superioara a peretelui posterior in
plan mediosagital, desi exista variatie.
Implantarea este divizata in 3 etape: apozitie (legarea initiala laxa a blastocistului
orientat cu polul embrionar si peretele uterin); adeziune (legarea stransa, mediata prin
intermediul integrinelor); invazie (patrunderea trofoblastului la nivelul peretelui uterin -
endometru, 1/3 interna miometru si vascularizatie uterina prin enzime proteolitice sintetizate
de sincitiotrofoblast).

sinusoide materne
cavitate
corionica

cavitate
lacune
corionica

cavitate
exocelomica pedicul de fixatie-
Mesoderm
membrana lui primordiu cordon ombilical
extraembrionar
Heuser/exocelomica

epiblast

hipoblast trofoblast

blastocel masa interna

embrionara
cavitate
amniotica

cheag de
fibrina sincitiotrofoblast
citotrofoblast

Placenta
Placentatia
 Placentatia este fenomenul de formare a placentei cu punct de plecare din trofoblast,
pe masura dezvoltarii sale, incepand cu zilele 7-8 de la fertilizare.
Aceasta este divizata in mai multe perioade:
Perioada Etapa prelacunara zi 7-8 formare cito+sincitiotrofoblast
previloasa Etapa lacunara zi9-12 formare lacune trofoblastice
Perioada Etapa de elaborare zi13-sfarsitull lunii a IVa
viloasa Perioada de stare sfarsitul lunii a IVa-
termen

a. Etapa prelacunara/diferentierea trofoblastului, zi 7-8

Modificarile schitei placentare - trofoblastul se diferentiaza in 2 straturi: ciotrofoblast- 1 strat
intern de celule mononucleare si sinctiotrofobast- zona externa multinuleara fara margini
celulere distincte (celulele care se divid in citotrofoblast migreaza in sincitiotrofoblast unde
fuzioneaza si isi pierd membranele celulare individuale).
Elemente asociate de dezvoltare - Celulele masei interne embrionare se diferentiaza in 2
straturi: hipoblast (1 strat de celule ce margineste cavitatea blastocistului) si epiblast (1 strat
adiacent cavitatii amniotice). Cele 2 straturi impreuna formeaza placa bazala bilaminara. In
epiblast apare o cavitate mica, care prin largire va da nastere cavitatii amniotice.
b. Etapa lacunara, zi 9-12
Modificarile schitei placentare - La nivelul sincitiotrofoblastului apar vacuole care fuzioneaza
si formeaza lacune mari (zi9). Lacunele din sincitiu formeaza o retea intercomunicanta.
Celulele sincitiotrofoblastului penetreaza din ce in ce mai profund in stroma (inaintare prin
miscari ameboide) si erodeaza endoteliul (secreta enzime proteolitice ce produc liza celulelor
deciduale si endoteliale) arterelor spirale materne. Se produce astfel fuziunea dintre sinusoide
si lacune, sangele matern intrand in sistemul lacunar si formand circulatia uteroplacentara.
Uneori, in aceasta etapa, poate aparea o sangerare la locul de implantare (fluxul crescut in
spatiile lacunare), suprapusa zilei 28 de ciclu menstrual care poate fi confundata cu menstra
(semn Hartmann) si poate conduce la erori de datare. Pe parcursul acestei etape blastocistul se
invagineaza din ce in ce mai profund in stroma endometriala, defectul de penetrare de la
suprafata fiind treptat acoperit initial de un cheag de fibrina care ulterior e inlocuit de epiteliul
inconjurator (pana in zi10).
Elemente asociate de dezvoltare - Din hipoblast se diferentiaza o membrana subtire, ce
tapeteaza suprafata interna a citotrofoblastului (membrana exocelomica a lui Heuser).
Membrana lui Heuser impreuna cu hipoblastul vor inconjura cavitatea
blastocistuluicavitate exocelomica/sac vitelin primar. Intre cavitatea exocelomica cu
membrana lui Heuser si fata interna a citotrofoblastului apare o populatie noua de celule
mezenchimale care formeaza mezodermul extraembrionar (umple spatiul dintre trofoblast la
exterior si amnion cu membrana exocelomica la interior). In acesta se formeaza cavitati care
prin fuziune dau nastere unui spatiun-celom extraembrionar/cavitate corionica. Acest spatiu
inconjoara canalul vitelin (din primar se transforma in secundar si chiste exocelomice) si
cavitatea amniotica mai putin in locul in care mezodermul extraembrionar formeaza o punte
intre embrion si citotrofoblast= pediculul de fixatie, primoridul cordonului ombilical.
Mezodermul extrambrionar cu cito si sincitiotrofoblastul formeaza corionul
c. Etapa de elaborare, zi13-sfarsit luna a IVa
Modificarile schitei placentare – 1.stadiu trabecular. Sincitiotrofoblastul inainteaza in decidua
bazala si prin separarea lacunelor vasculare formeaza trabecule. 2.vilozitati primare. Celulele
citotrofoblastului prolifereaza local si penetreaza in sinciotrofoblastul trabecular formand
coloane celulare care apar pe toata circumferinta corionului. Coloanele celulare
citotrofoblastice invelite in sincitiotrofoblast se numesc vilozitati primare (debutul saptamanii
a IIIa). 3.vilozitati secundare. Celulele mezodermului extraembrionar se dezvolta si patrund in
centrul vilozitatilor primare spre decidua. Coloanele formate de la interior spre exterior pe 3
invelisuri mezoderm-cito-sincitiotrofoblast se numesc vilozitati secundare. 4.vilozitati
tertiare/placentare definitive. Vilozitatile cresc si se ramifica, iar lacunele sangvine se
transforma in spatii interviloase. Celulele mezodermului intravilozitar formeaza sistemul
capilar vilos prin diferentiere in celule sangvine si vase mici de sange. Astfel se creeaza
vilozitatea tertiara.

ax vascular
mesoderm extraembrionar
citotrofoblast
sincitiotrofoblast

stadiu trabecular
vilozitate primara
vilozitate secundara
vilozitate tertiara
Celulele citrotofoblastice intravilozitare penetreaza sincitiul subiacent pana cand ajung la
nivelul endometrului matern; la acest nivel realizeaza conexiuni cu extensii similare din
trunchiurile viloase invecinate creind un invelis citotrofoblastic extern care fixeaza sacul
corionic de tesutul endometrial matern. Pe parcursul evolutiei vilozitatile cresc si se ramifica
radiar astfel ca dintr-o vilozitate stem/principala (conexiune directa cu placa coriala) se
dezvolta un intreg “arbore vilozitar” numit cotiledon care contine un trunchi atasat bazal la
placa coriala din care se ramifica dichotomic (prin inmugurire si formare de vilozitati
structurale primaresecundaretertiare) vilozitati fiice intermediare (de ordinul doi, trei etc
pana la 20) si ultima diviziune - terminale/libere. La nivelul vilozitatilor terminale (ultimile
ramuri) se realizeaza schimbul de gaze, acestea avand suprafata cea mai mare adunata. Exista
si vilozitati crampon/de ancorare care se extind de la nivelul placii coriale la deciduas coriala
(printr-o coloana citotrofoblastica invelita in sincitiu) cu rol de sustinere.

vilozitate crampon sept vilozitar

vilozitati terminale

cotiledon placentar

vilozitati fiice trunchi vilozitar – vilozitate spatiu intervilozitar

intermediare stem/principala

Conexiunea dintre placenta si embrion este realizata prin fuziunea capilarelor din vilozitati cu
cele de la nivelul mezodermului placii corionice si a pediculului de fixatie care la randul lor
intra in contact cu sistemul circulator intraembrionar; astfel o data debutul activitatii cardiace
circulatia utero-placentara este definitivata si pregatita de functionare (saptamana IV).
Corion - La sfarsitul lunii a doua corionul prezinta pe toata circumferinta vilozitati fiind
inconjurat de catre decidua bazala (polul embrionar) si decidua capsulara (pol abembrionar);
la nivelul deciduei bazale vilozitatile sunt mai bine dezvoltate (mai profunde si arborizate)
spre deosebire de omoloagele lor de la nivelul deciduei capsulare. Cavitatea corionica si
produsul de conceptie se maresc conducand la comprimarea si subtierea deciduei capsulare
(ocluzii vasculare) in urma careia si vilozitatile omoloage se atrofiaza; astfel la sfarsitul lunii a
IIIa corionul de nivelul deciduei capsulare devine neted- corion leave. Cresterea progresiva
conduce la degenerarea deciduei capsulare, la fuziunea dintre corion leave si decidua parietala
(de pe partea opusa uterine) cu obliterarea lumenului cavitatii uterine. Corionul si vilozitatile
coriale de la nivelul deciduei bazale prolifereaza si se ramifica in continuare capatand
denumirea de corion frondosum. Corion frondosum (partea fetala, marginita de placa
deciduala) impreuna cu decidua bazala (partea materna, marginita de placa bazala) formeaza
placenta (luna IVa).

Straturi fuzionate: decidua placenta

bazala+amnion+corion laeve

decidua bazala
/interuteroplacentara

cavitate cavitate
corionica amniotica

corion cavitate corion

laeve amniotica frondosum

cavitate
decidua bazala
uterina
/interuteroplacentara

decidua
decidua parietala capsulara/ovulara/reflectata

In lunile IV-V decidua formeaza multiple septuri deciduale, care se proiecteaza in

spatiile interviloase dar care nu ajung pana la placa coriala si care pe fata materna delimiteaza
lobi placentari si la interior 1/mai multe cotiledoane.
Elemente asociate - Cavitatea corionica se largeste; la sfarsituul saptamanii 19-20 embrionul
este atasat de invelisul trofoblastic doar prin pediculul ingust de fixatie, primordiul cordonului
ombilical. Amnionul prin largirea cavitatii amniotice fuzioneaza cu chorion leave si formeaza
membranele amniotice.
d. Perioada de stare, sfarsitul lunii a IVa–termen
 Placenta se mareste prin ramficatiile progresive vilozitare, in mare parte paralel cu
cresterea uterina ajungand sa acopere aproximativ 15-30% din fata interna uterina la termen.
Apar depozitele de fibrinoid (create prin activarea factorilor de coagulare in urma patrunderii
de mezenchim prin microfisuri in sincitiu) care pot obstrua vasele vilozitare dar care au si
roluri importante: de bariera imunologica si de crestere a rezistentei placentare. Sunt 3 astfel
de straturi: fibrinoidul lui Langhans- subcorial, stratul lui Rohr- sub vilozitatile coriale si
citotrofoblast, stratul lui Nitabuch-la nivelul decidua bazala- loc de detasare placentara.
Placenta in forma finala este divizata in placa bazala si placa coriala intre care se afla
spatiul intervilos care contine cotiledoanele placentare (iradieri vilozitare dinspre placa
coriala) si speturile placentare (iradieri ale placii bazale) care delimiteaza incomplet spatiul
intervilos.
1.placa coriala- straturi: amnion, tesut conjunctiv in care se afla vasele placentare, strat
citrotrofoblast redus, sincitiu;
2.placa bazala- straturi: perete extern spatiu intervilos (sincitiu, citrotofoblast), fibrinoidul
Rohr, invelis restant citotrofoblast, strat Nitabuch, decidua materna

Functiile placentare

Placenta indeplineste multiple functii vitale: respiratie, digestie, excretie, endocrina,

aparare toate necesare cresterii si dezvoltarii fetale.

A.Transport de substante

Circulatia sangvina utero-placentara

La nivel placentar exista 2 sisteme circulatorii unite printr-o unitate morfofounctionala

comuna - spatiul intervilos. La nivelul acesteia este realizat un schimb bidirectional si anume:
sangele matern asigura fatului oxigen si substante nutritive; sangele fetal preda circlatiei
materne dioxidul de carbon si catabolitii fetali.

1.Sistemul circulator fetal – inschis - corioembrionar/intravilozitar

2.Sistemul circulator matern – deschis - uteroplacentar/intervilozitar

3.Spatiul intervilos
1.Sistemul circulator fetal:

Prezinta o componenta arterial si una venoasa si un flux sanginv fetal 60-200ml/min,

Componenta arteriala - Aceasta este asigurata de 2 artere ombilicale care colecteaza sangele
venos, bogat in CO2 si cataboliti fetali, din iliacele interne fetale. Pana a ajunge la nivelul
placii coriale cele 2 artere se anastomozeza intre ele (anastomoze Hyrtl pentru egalizarea
presiunii intre cele 2 artere) si se ramifica asemanator pentru a distribui sangele in cele 2
jumatati ale teritoriului placentar. La nivelul placii coriale se desprind ramuri
perpendiculare/perforante din care iau progresiv nastere vase sincrone diviziunilor vilozitare
(artere cotiledonareartere vilozitare intermediare primare, secundare, etc artere vilozitare
terminaleretea capilara sinusoida); aceasta ramificare se produce pana la nivelul
vilozitatilor libere terminale- loc de realizare al schimbului gazos- unde arteriolele divid intr-o
retea capilara sinusoida anastomozata cu reteaua vasculara venoasa (formand astfel sistemul
vascular tambur, retea de plexuri capilare sinusoide care formeaza o retea centrala – capilare
sinusoide si o retea superificiala- retea “in voaleta”/plex paravascular anastomozata cu reteaua
vasculara venoasa si care faciliteaza prin dispersia in retea schimbul intre circulatia materna
intervilozitara si fetala). Retelele capilare (lungime totala la termen 50 km) realizeaza astfel
cresterea ariei de schimb vasculare. Dupa nastere arterele ombilicale se oblitereaza formand
ligamentele ombilicale mediale, iar partea lor proximala care ramane permeabila da nastere
arterelor vezicale superioare.

Componenta venoasa – Aceasta este reprezentata de 1 vena ombilicala cu rol de a asigura O2

si substante nutritive preluate din circulatia materna. Reteaua capilara arteriala dreneaza in
venule si vene omoloage retelei arteriale si care in final se varsa in vena ombilicala(vena
ombilicala stanga initiala) care se deschide in sinusul cardiac. Dupa nastere vena ombilicala
stanga se oblitereaza si formeaza ligamentul rotund al ficatului.

2.Sistemul circulator matern

Acesta prezinta un fluxul sangvin placentar la termen de 400-500ml/minut fiind de asemenea

alcatuit dintr-o componenta arteriala si venoasa.

Componenta arteriala - Circulatia sangelui matern in spatiile interviloase este asigurata de

arterele uterine spiralate (in sarcina se denumesc utero-placentare, ramuri din arterele arcuate
miometriale) care aduc sange bogat in O2 si nutrienti in spatiul intervilos. Pe masura
strabaterii placii bazale spre spatiul intervilos la nivelul peretelui arterelor spiralate apar
urmatoarele modificari prin invazia celulelor trofoblastice: isi modifica structura si se subtiaza
(tunica musculara dispare si endoteliul degenereaza, peretele fiind astfel format dintr-un strat
de material fibrinoid), iar traiectul final este invadat de celule trofoblastice. La acest nivel se
formeaza astfel un dispozitiv de reglare al fluxului sangvin – con arterial de proiectie - aceste
vase de rezistenta mica putand acomoda debitul crescut vascular al sarcinii.

Componenta venoasa – Venele materne colecteaza sangele bogat in CO2 si cataboliti de la

nivelul spatiului intervilos confluand in venele endometriale si ulterior in vena uterina.
Acestea se deschid la nivelul speturilor intercotiledonare, sunt largi, turtite, de forma conica si
calibru mare cu un traiect paralel cu peretele uterin (arterele prezinta un traiect perpendicular);
astfel in timpul contractiei uterine venele spre deosebire de artere sunt obstruate cu
impiedicarea refluxului sangvin si golirea spatiilor interviloase; influxul arterial nu este
complet impiedicat astfel in timpul contractiei mai mult sange este valabil pentru schimburi
desi rata de schimb este scazuta.

3. Spatiul intervilozitar

Camera interviloasa alcatuieste un spatiu continuu fiind incomplete separate doar la

nivelul septurilor intercotiledonare. Acesta are la origine lacunele din sincitiotrofoblast care s-
au marit si au fuzionat; pe masura evolutiei sarcinii peretii acestuia sunt acoperiti de un strat
de fibrinoid (Langhans la nivelul placii coriale si Rohr la nivelul placii bazale). Este marginit
de placa coriala, sistem vilozitar si placa bazala la nivelul sau deschizandu-se vasele materne.
Pe masura inaintarii in sarcina, spatial intervilos isi mareste volumul prin indepartarea treptata
a placii coriale de placa bazala, de la un debit pe minut de 50 ml in saptamana a 10a la 600 ml
la termen.

Membrana vilozitara -
Membrane vilozitara
Contactul propriu-zis intre cele sectiune vilozitara sinctiu sectiune vilozitara
debut sarcina termen
2 circulatii este realizat prin citotrofoblast
membrana vilozitara (clasic si
impropriu denumita bariera
placentara). Conform
tesut
sincitiu
dezvoltarii vilozitare initial conjunctiv

aceasta este alcatuita din 4 endoteliu vas fetal

straturi: 1.endoteliul vascular
fetal (celule endoteliale si membrana/lamina bazala periendoteliala), 2.tesutul conjunctiv al
axului vilozitar-mezoderm, 3.citrotrofoblast ( celule cu membrana/lamina bazala ce separa
trofoblastul de tesutul conjunctiv) si 4.sincitiotrofoblast. Incepand cu luna a I Va , pentru a
facilita schimbul de substante membrana vilozitara se subtiaza prin disparitia
citotrofoblastului (se transforma treptat in sincitiotrofoblast care se alungeste si subtiaza) fiind
alcatuita din: 1.endoteliu fetal (celule endoteliale pe membrana bazala), 2.tesut conjunctiv si
3.sincitiu (sincitiotrofoblast pe membrana bazala); in anumite cazuri tesutul conjunctiv se
subtiaza si peretele capilar intra in contact direct cu sincitiul, cele 2 membrane fuzionand intr-
una singura si crescand astfel rata de schimb gazos. Astfel de la o grosime a membranei de
schimb la inceputul sarcinii de 0,025mm se ajunge la termen la 0,002 mm cu o suprafata
functionala placentara apropiata de cea a intestinului subtire la adult adica 14m². In mare se
poate rezuma ca membrane vilozitara este alcatuita din epiteliul vilozitar, stroma vilozitara si
endoteliul capilarelor vilozitare.

Prin aceasta este realizat un schimb bidirectional si anume: sangele matern asigura fatului
oxigen si substante nutritive; sangele fetal preda circlatiei materne dioxidul de carbon si
catabolitii fetali.

Mecanism circulatie sangvina

Conul arterial de proiectie se deschide la nivelul placii bazale in spatiul intervilos (intre
cotiledoane, intr-o zona fara vilozitati) dirijand sangele matern de presiune ridicata (70-80
mmHg) sub forma de jet in ”rotocoale de fum de tigara” inspre placa coriala (spatiu intervilos
cu presiunea inferioara – 10 mmHG in repaus, 30-60 mmHg in timpul contractiei uterine). De
la nivelul placii coriale, jetul disperseaza lateral si se reintoarce in mare parte inspre venele
placii bazale, pe la radacina septurilor interviloase. Pe parcursul acestui traiect sangele ia
con arterial vena materna
contact cu sistemul vilozitar si “scalda” sistemul capilar realizand schimburile prin
de proiectie membrana
placa bazala
interhemala vilozitara. Astfel circulatia fetala preia O2 si nutrienti de la sangele matern
cedand spre aceasta CO2 si cataboliti. Din punct de vedere hemodinamic, circulatia in spatiul
intervilos este rezultatul scaderii progresive a gradientului de presiune

jet in “rotocoala
de fum de tigara” spatiu
placa coriala intervilos
cotiledon
Forte care influenteaza schimbul materno-fetal

Factori fetali - placentari

Cord fetalpulsatii cordon ombilical + pulsatii vilozitare – vasele vilozitare se dilate sau
contracta in functie de sistola sau diastola fetala; tahicardia generata de miscarile fetale creste aria
vilozitara
Musculatura neteda a vilozitati primare
Modificarea difuziunii prin membrana vilozitara – scaderea numarului de straturi
Maturitate placentara – curba evolutiva in raport cu varsta sarcinii – in perioada de tinerete si
maturitate apare cresterea suprafetei vilozitare si subtierea membranei vilozitare pe masura
dezvoltarii placentare; in perioada de senescenta apare scaderea numarlui arterelor utero-placentare
prin tromboza
Factori materni
Volemie materna, presiune arteriala materna, presiune sangvina artera utero-placentara -
efortul fizic initial creste volemia; prin hipotensiune arteria scade presiunea in vasele uterine
Modificari tonus uterin, contractii uterine - contractii Braxton Hicks umplere placentara prin
obstructie vene si pastrare permeabilitate artere; contractii uterine ritmicespatiul intervilos desi are
un flux incetinit se umple mai mult compensator prin arterele neobstruate, in puseu fluxul se poate
opri pe durata de pana la 1 minut cu reluare in afara contractiei; tetanieoprire completa
fluxhipoxie fetala
Modificari posturale - presiune spatiu intervilozitar - in decubit = 10mmHg, in
ortostatism>30mmHg; in decubit dorsal poate aparea sindromul de cava cu scaderea fluxului sangvin
in vasele uterine
Factori exogeni
Medicatie exogena (inervatie vilozitara) – betamimetice conduc la relaxare, ocitocice la
vascosonstrictia arteriolelor uterine

Schimbul de gaze

Schimbul de O2 si CO2 la nivelul spatiului intervilos este realizat prin difuziune

simpla (legea lui Fick) pe baza gradientului de presiune (in scadere progresiva) la nivelul
membranei vilozitare a vilozitatilor libere/terminale intre circulatia materno-fetala.

1.O2 - Oxigenul traverseaza membrana vilozitara pe baza gradientului de presiune, de la

presiunea ridicata materna la cea scazuta fetala. Desi gradientul de presiune partiala al O2 si
presiunea intravasculara a O2 transportat catre fat sunt mici (vena ombilicala 30-40mmHg),
exista o serie de mecanisme care faciliteaza absorbita O2 contrabalansand acest fenomen:

Difuziune simpla
PO2 spatiu intervilos 30-35 mmHg
PO2 venule 30 mmHG
Factori favorizanti absorbtiei O2
Hemoblogina fetala Curba de discoiere este deplasata la stanga fata de cea a Hb materne la
presiunea joasa Hb fetala transporta cu pana la 50% mai mult O2 decat Hb
materna
Poliglobulie fetala, Concetratie cu 50% mai mare a Hb fetale decat cea materna
concentratie Hb ↑
Dublu 26atern Bohr CO2 din sangele fetal difuzeaza catre sangele matern sange fetal mai
(ionii de H scad alcalin(CO2↓concentratie ioni H↓), sange matern mai
afinitatea Hb pt O2) acid(CO2↑concentratie ioni H↑)de partea fetala se deplaseaza curba de
disociere a Hb la stga=creste afinitatea Hb pentru O2=capteaza O2 mai
usor; de partea materna se deplaseaza curba de disociere a Hb la dreapta=
scade afinitatea HB pt O2=cedeaza O2 mai usor
2.CO2 – Acesta difuzeza din sangele fetal spre cel uterin pe baza diferentei de gradient; desi
diferenta este foarte mica CO2 este rapid eliminate datorita solubilitatii sale mari (20X mai
mare decat a O2)si a afinitatii Hb fetale mai scazute (pentru CO2).

Difuziune simpla
PCO2 spatiul intervilos 45mmHg
PO2 artere ombilicale 50mmHg

Dublu efect Haldane (scadere
O2 creste capacitatea de a
capta CO2)
Molecule si mecanismele de schimb de la nivel placentar:
Difuziune simpla - in functie
gradient presiune (legea lui Fick)
Difuziune facilitata - prin molecula
purtatoare , in favoarea gradient
presiune
Difuziune prin transport activ-
importiva gradient presiune, prin
mecanism enzimatic
Pinocitoza – vezicule endocitate
Pasaj direct - prin pori/solutii de
continuitate ale membranei
placentare
Molecule ce nu traverseaza
Factori favorizanti
la nivel matern- pe masura cedarii O2 catre fat creste capacitatea
de legare a CO2
la nivel fetal - pe masura captarii O2 mai mult CO2 este disociat
O2, CO2, H20, majoritatea electrolitilor (Na, K, Cl), corpi
cetonici, uree (excretie, fatmama), gaze anestezice
Iod, fosfati, glucide (reprezinta principala sursa de energie
si crestere fetala; initial glucidele materne sunt singura
sursa, ulterior fatul participa activ prin sinteza glucidica
dupa luna IVa; placenta detine si rol de rezervor energetic-
glicogenoogeneza), hormoni steroizi ambele sensuri
Fe, Ca, Zn, Mg,Ph aminoacizi esentiali, vitamine
hidrosolubile,
Ig, virusuri, LDL (sinteza progesteron pornind de la
colesterol, aminoacizi esentiali, acizi grasi esentiali - acid
linoleic si arahidonic)
eritrocite fetale in circulatia maternal izoimunizare
Fosfolipide, colesterol, trigliceride (foarte lent/deloc - –
placenta necesita glicozilare si transfer), hormoni polipeptidici (nu
adrenalina), vitamine liposolubile (transfer dificil), IgA,
IgM

B.Sinteza hormonala

La nivel placentar sunt sintetizati numerosi hormoni, placenta putand astfel a fi

considerata un organ endocrin temporar. Hormonii placentari sunt impartiti in 2 grupe mari:
hormoni proteici sau peptidici si hormone steroizi.

a.Hormoni proteici si peptidici

1.Hormonul gonadotrop corionic/ hCG

Acesta este o glicoproteina cu actiune asemanatoare hormonului luteinizant, LH. Activitatea

sa este mediata de catre receptorul membranar LH-hCG, receptor comun si pentru LH. Din
punct de vedere structural este alcatuit din 2 subunitati: o subunitate alfa (identica si pentru
LH, FSH si TSH motiv pentru care sunt si inrudite) si o subunitate beta (diferita pentru fiecare
hormon in parte). Doar forma completa este activa biologic, putandu-se lega de receptor.
Desi sinteza sa este majoritar realizata la nivel placentar, cantitati reduse mai sunt fiziologic
produse si de catre: rinichiul fetal sau hipofiza anterioara la barbati si femeile negravide; de
asemenea valori mari pot fi sintetizate de tumori maligne in special neoplasme trofoblastice.
La nivel placentar hCG este sintetizat predominant de catre sincitiotrofoblast din prima
saptamana a vietii intrauterine (zi7-8, debut nidatie). Secretia sa creste rapid cu dublare la
fiecare 2 zile pana cand atinge un maxim in saptamanile 8-10 (100.000 mU.I/l sangvin) dupa
care inregistreaza o scadere (in jurul a 10-12 saptamani ) cu ajungere la un platou (16
saptamani) mentinut pe tot parcursul sarcinii (10% din valoarea maxima, eliminare urinara
4000-10.000 U.I/l). Produsul final predominan de degradare al hCG este subunitatea beta,
care se afla preponderant la nivel urinar si prezinta aceeasi curba de sinteza comparativ cu
proteina completa sangvina. Testele serice si urinare de depistare a unei potentiale sarcini
prezinta anticorpi pentru subunitatea beta care se leaga si de subunitatea beta libera
predominanta in urina dar si de hCG intact, preponderent in plasma. Astfel pe prezenta hcCG
in organismul matern se bazeaza diagnosticul biologic si immunologic de sarcina. Valorile
anormal crescte de hCG pot aparea in boala trofoblastica gestationala, sarcina gemelara,
eritroblastoza fetala (anemia hemolitica fetala), feti cu anomaliicromozomiale - sindrom
Down (maturitate placentara redusa) iar valori mai mici in sarcina ectopcia sau in distrugerea
placentara precoce. Rolurile hCG sunt multiple dintre care: salveaza si mentine corpul galben
de sarcina (actiune luteotropa); actiune luteinizanta si foliculo-stimulanta in doze mari;
intervine in diferentierea gonadei masculine si a secretiei de testosteron (actioneaza ca
inclocuitor al LH pentru stimularea replicarii celulelor Leydig si sinteza de testosteron pentru
diferentierea masculina); are actiune imunosupresoare materna (receptie ou); actiune
tireotropa stimuland tiroida (cantitati mari); actiune de vasodilatatie si relaxare musculara
uterina (promoveaza sinteza de relaxina la nivelul corpuli galben cu receptori in miometru si
vase uterine); diagnosticul pozitiv de sarcina; depistarea fetilor cu anomalii cromozomiale -
sindrom Down.

2.Hormonul lactogen placentar

Printre denumirile sale mai vechi se afla hormon somato-mamotrop HCS, hormon corionic
de crestere (actiune si similitudine structurala cu hormonul de crestere). Este din punct de
vedere biochimic asemanator cu prolactina si cu horomnul de crestere, avand evolutie
ontogenetica probabil comuna.

Acesta este secretat de sincitiotrofoblast incepand cu primele saptamani de sarcina (2-3),

secretia sa creste ulterior progresiv pana la 34-36 saptamani cand este mentinuta in platou
pana la nastere. Rata de productie si concentratiile plasmatice materne sunt proportionale cu
masa placentara. Rata sa de productie in apropiere de termen(1g/zi) este cea mai mare pentru
hormonuii umani. Secretia este predominanta la nivel sangvin matern de unde si rolulile
predominant materne.

Printre actiunile sale biologice se enumera: rol metabolic - stimuealza Gh hipofizar

conducand la stimularea cresterii (mobilizeza grasimile de deposit- lipoliza materna cu
cresterea acizilor grasi liberi ca sursa de energie pentru metabolismul matern si nutritia fetala,
hiperglicemiant cerescand nivele de insulina materna cu stimularea sintezei proteice si
generarea de aminoacizi pentru fat); prezinta actiune sincergica luteotropa cu hCG; actiune
mamognetica ducand la cresterea si dezvoltarea glandei mamare; rol angiogenic posibil pe
vascularizatia fetala.

b.Hormoni steroizi

1.Estrogen
Estrogenii sintetizati de catre placenta sunt estradiol, estrona, estriol si estetrol.

Plecand de la multiple studii efectuate s-a observat (mamele cu feti anencefali, fara control
hipotalamohipofizocorticosuprarenalian fetal, au prezentat nivele anormal de mici de
estrogeni) ca placenta singura nu poate sintetiza si suplini nivelel necesare de estrogeni in
sarcina; astfel s-a creat conceptul de unitate materno-feto-placentara care prin conlucrare
desavarseste acest rol:

-Compartimentul placentar- reprezentat de sincitiotrofoblast

-Compartimentul fetal- corticosuprarenale si ficatul fetal

-Compartimentul matern- suprarenalele materne.

Sinteza si eliminarea estrogenilor totali din sarcina sunt net crescute fata de valorile de baza ;
nivelele estrogenice cresc pe masura evolutiei sarcinii (status hiperestrogeni spre finalul
sarcinii) finalizandu-se abrupt dupa nastere. In primele 2-4 saptamani de sarcina, nivelele
crescute de hCG mentin productia de estradiol de la nivelul corpului galben; in saptamana a 7-
a apare tranzitia luteala- placentara datorita scaderii productiei ovariene materne estrogenice
si preluarii sintezei de catre placenta.

Pentru sinteza estronei si a estradiolului produse la nivelul sincitiotrofoblastului placentar (4

enzime cheie) este nevoie de C-19 steroizii (DHEA, DHEAS) produsi de glandele suprarenale
predominant fetale dar si materne. Sinteza estriolului necesita o etapa initiala hepatica fetala
(substratul sunt C-19 steroizii in special DHEAS derivati din suprarenalele fetale) de
producere a C19 steroizilor 16 alfa hidroxilati (in special 16-OHDHEA) care ulterior ajunsi la
nivel placentar sunt convertiti la estriol.

Printre conditiile care conduc la scaderea nivelelor estrogenice totale se afla: moartea fetala,
anencefalia fetala, deficitul feto-placentar de sulfataza, hipoplazia adrenala fetala, deifictul de
aromataza feto-placentara, deficit fetal de sinteza a LDL cholesterolului (precursor al
C19steroizilor fetali), sindromul Down (formare scazuta de C19steroizi in surparenalele
fetale), disfunctii suparrenale materne sau terapie cronica cu glucocorticoizi. Eritroblastoza
fetala poate produce cresterea anormala a nivelelor estrogenice. Roluri: dezvoltare glanda
mamara, mecanism travaliu(stimuleaza sinteza de prostaglandine; moduleaza raspunsul
cervical prin receptori estrogenici; creste permeabilitatea, potentialul de actiune si
excitabilitatea membranara; sinteza protein contractile miometriale, sineza energetica; induce
formarea de receptori de oxitocina si alfa adreneregici).

2.Productia de progesteron

Pana la aproximativ 8 saptamani de sarcina, progesteronul este majoritar secretat de catre

corpul galben de sarcina (exiciza chirurgicala a corpului galben conduce la avort). Dupa
aceasta perioada placenta preia functia secretorie progesteronica, o cantitate minima fiind inca
produsa in ovar. Progesteronul este secretat de sincitiotrfoblast pornind predominant de
colesterolul exogen plasmatic sau sintetizat intraplacentar ca precursor (scindare
intramitocondriala a colesterolului la pregnenolon; conversie la progesteron in reticulul
endoplasmic) trecand apoi in organismul matern si fetal. Metabolitul final in organismul
matern la nivel urinar este reprezentat de pregnandiol. Sinteza si eliminarea progesteonului
creste progresiv pana la termen cand scade brusc in momentul declansarii travaliului. Roluri:
mecansimul declansarii nasterii ( relaxare musculara, inhiba sinteza de
prostaglandine,stabilizeaza membrana lizozomala), imunosupresiv (suprima raspunsul matern
importiva antigenelor fetale), antiinflamator, preparare endometru, substrat pentru sinteza
mineralo si glucocorticoizi fetali.

Hormoni proteici
Hormoni de eliberare hipotalamic like (CRH, GnRH, GHRH, TRH, somatostatina) - hormoni
analogi celor hipotalamici dar care prezinta sisteme diferite de reglare
CRH corticotrophin releasing sintetiza: placenta-trofoblast, membrane, decidua
hormone (familia peptidelor rol:
inrudite cu CRH) -creste secretia de ACTH placentar (rol autocrin/paracrin)
-initiere travaliul (↑Prostaglandine) - posibil

urocortin(familia peptidelor
inrudite cu CRH)
GnRH - gonadotropin
releasing hormone
GHRH- growth hormone
releasing hormone
Hormoni asemanatori hormonilor tropi hipofizari (ACTH, hGH-V, hCT)
hCT –human corionic
thyrotropin
ACTH -human corionic
adrenocorticotropin (produsi
final POMC impreuna cu
lipotropina si betaendorfine)
Alti hormoni
relaxina
PTH-rP placentar
parathyroid hormone related
protein
hGH-V - growth hormone
variant(diferit de cel hipofizar)/
hormonul de crestere
placentar
-relaxare tesut muscular neted din vase si miometru – reglare flux
sangvin
-imunosuresie
rol:
-creste secretia de ACTH placentar (rol autocrin/paracrin)
sintetiza: trofoblast
rol:
-regleaza sinteaza de hCG, steroidogeneza,eliberare prostaglandine
rol: necunoscut
rol: importanta redusa prin sinteza redusa, rol tireotrop
sinteza: sincitiotrofoblast (indusa de CRH din citotrofoblast)
rol:
-stimuleaza eliberare de glucocoritcoizi fetali si materni (rezitenta
partiala la test de supresie cu dexametazona), productia
suprarenaliana fetala si materna de precursori hormoni steroizi
cholesterol+pregnenolona
-stimuleaza productia de CRH placentar (diferit matern)
sinteza: corp galben(majoritar, nivele crescute la debut sarcina),
decidua, placenta
rol: induce relaxarea fibre musculare si starea de liniste de la
debutul sarcinii (paralel cu nivelele de progesteron)
rol: osificare si cresterea osoasa fetala (mediaza transportul de Ca)
sinteza: doar sincitiotrofoblast
rol:
-crestere fetala (gluconeogeneza+lipoliza materna, cantitati
crescute determina rezistenta la insulina)
-corelatie cu nivele IGF
betaendorfine, ekefaline, rol:
dinorfine (produsi POMC) -analgezie in travaliu, nastere
-inhiba oxitocina, vasopresina,
-stimuleaza secretia de prolactina
Hormoni peptidici
Letpina sinteza: trofoblast
rol: in crestere si dezvoltare (corelare cu greutatea fetala, induce
proliferarea trofoblast , inhiba apoptoza)
Neuropetidul Y sinteaza: citotrofoblast
rol: elibereaza CRH
Inhibina, Activina sinteza: celule granuloase, placenta
rol:
inhibina-inhiba secretia hipofizara de gonadotropine - FSH- inhiba
ovulatia in sarcina (+estrogen), inhiba sinteza de GNRH
activina-stimuleaza sinteza GNRH, inhiba sinteza inhibina

C. Reactii immune ‐ neutralitate imunologica 

  Placenta prezinta tolerant imuna (inerta din punct de vedere immunologic) permitand astfel 
supravietuirea si dezvoltarea fetala (fat considerat o semialogrefa). Aceste elemente sunt mediate la 
interfata decidua‐trofoblast fiind reglate prin intermediul celulelor uterine natural killer si a 
antigenelor MHC/HLA. 

Placenta nu realizeaza o bariera totala intre circulatia fetala si placentara , prin micile sunturi 
realizandu‐se un transfer bidirectional.  Embolii sincitiali reprezinta un astfel de exemplu;  acestia 
reprezinta fragmente mici  vilozitare rezultate din detasarea nodurilor sincitiale‐ inmuguriri sincitiale 
pe suprafata vilozitara cu rol de sechestrare a  nucleilor degenerati din zonele metabolic active 
adiacente .  Astfel se pot explica o serie de patologii asociate: izoimunizarea in sistemele Rh si ABO, 
identificarea de celule fetale la nivel matern‐maduva, sange ceea ce ar putea explica rata mai mare 
de reactii autoimmune la sexul feminine (+ microchimerism‐ regenerare materna pe baza celule stem 
fetale).  

 
D.Protectia impotriva agresiunilor 

Placenta prin caracteristicile sale realizeaza protectia continutului fetal importiva  majoritatii 
factorilor exogeni  agresivi, traversarea placentara realizandu‐se in functie de dimensiune 
moleculara, gradient de concentratie, character lipofil/hidrofil etc. 

Agenti patogeni 
bacterii  sifilis, listerioza, difetrie
virusuri  traverseaza , rubeola, HIV 
 
paraziti  toxoplasma, plasmodium 
anticorpi  doar IgG 
substante  
toxice  alcool, Pb, Hg, cocaine, heroina 
medicamente  atropine, opiacee, betamimetice, acid 
acetilsalicilic, talidomida 

Placenta la termen
La termen placenta are forma discoidala, un diametru de 15-25 cm, aproximativ 3 cm grosime
atingand grosimea maxima la centru cu scadere treptata spre periferie si 1/6 din masa fetala
(500-600g). Aceasta prezinta 2 fete: fetala si materna
1.fata fetala/interna - neteda, lucioasa fiind acoperita de amnios si translucida prin care se
distinge corionul si vasele ombilicale; la acest nivel se insera central cordonul ombilical cu
iradiere periferica radiara a vaselor ombilicale sub amnion si ale caror ramuri penetreaza
ulterior corionul.
2.fata maternal/externa - aspect poros, divizata in 15-30 de lobi placentari (diferit de
cotiledoane) prin santuri (bazele septurilor placentare incomplete).
Aceasta este alcatuita din 2 parti: o parte fetala (corion frondosum) si o parte materna
(decidua bazala) .
Placenta umanala termen este de tip decidual (delivrenta si cu o parte materna deciduala,
separare la nivel strat spongios), hemocorial (contact direct sangele matern – corion)
asigurand nutritia hemotrofa (procurare de substante nutritive direct din sistemul circulator;
anterior circulatie histiotrofa).

Variatii structurale placentare

placenta praevia implantare pe traiectul canalului de nastere la nivel
segment inferior
lob accesor placentar
placenta bilobata(bipartita)
sau trilobata(tripartita)
placenta membranaceea
placenta circumvalata
placenta accreta, increta,
percreta
conexiune placentara prin membrane si vase
divizune placentara in 2/3 diviziuni interconectate
persistent vilozitatilor coriale pe toata circumferinta
corionica
implantare excesiva placentara cu arie de acoperire a
sacului amniotic >1/2, urmata de pliere catre interior (placa
coriala) a margini placentare si membrane pentru a reduce
aria la ¼ Formare un inel gros membranar ce
circumscrie placenta.
aderenta anormala placentara