Principalele izvoare ale dreptului penal

1. Constitutia Romaniei care prin normele sale consacra valorile sociale

fundamentale ale statului roman:
- suveranitatea
- independenta
- unitatea si indivizibilitatea sa
- persoana umana cu drepturile si libertatile sale etc.
Codul penal al Romaniei este principalul izvor al dreptului penal.
A fost adoptat la 22 iunie 2009 si a intrat in vigoare la 1 februarie 2014.
2. Tratatele şi convenţiile internaţionale
Tratatele şi convenţiile internaţionale încheiate pentru prevenirea sau
combaterea criminalităţii, la care România este parte, aşa cum se apreciază
constant în literatura juridică de specialitate, constituie izvoare ale dreptului
penal.
În doctrina penală se face distincţie între tratatele şi convenţiile
internaţionale care constituie izvoare directe ale dreptului penal şi cele care
constituie izvoare indirecte, mediate.
Izvoare directe – tratatele sau convenţiile referitoare la asistenţă juridică
internaţională ( ex. Convenţiile bilaterale cu privire la extrădare încheiate între
ţara noastră şi alte ţări).
Izvoare indirecte – tratatele şi convenţiile ce cuprind angajamentele
statelor părţi de a incrimina pe plan intern anumite fapte socialmente
periculoase.
Ţara noastră a ratificat Convenţia de la Geneva adoptată la 6 septembrie
1956 privitoare la abolirea sclaviei, a traficului de sclavi. Ca urmare a ratificării
acestei Convenţii şi , în legislaţia internă, respectiv art. 209 C. pen a fost
incriminată sclavia. Mai recent prin Decretul-Lege nr.111 din 30.03.1990, ţara
noastră a aderat la Convenţia internaţională contra luării de ostateci adoptată la
New York în 17 decembrie 1979. Ca urmare aderării la această convenţie s-a
impus modificarea art. 205 C. pen ce incriminează lipsirea ilegală de libertate a
unei persoane.

Tratatele şi convenţiile internaţionale reprezintă un izvor mediat al

dreptului penal român în sensul că acesta va cuprinde în sfera sa norme ce
rezultă din cuprinsul actelor internaţionale la care statul român a aderat .
De la acestă regulă există şi o excepţie consacrată în art. 20 alin. 2 din
Constituţie. Potrivit textului invocat, când există neconcordanţă între pactele şi
tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este
parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, din această
ipoteză de excepţie rezultând că pactul sau tratatul internaţional devine izvor
direct.
3) Legile penale ca izvoare principale ale dreptului penal
Principalele izvoare ale dreptului penal sunt evident legile penale , acele
legi care au fost anume adoptate, în primul rând pentru a reglementa relaţiile

1
sociale ce se formează între oameni în sensul impunerii unei conduite care să
determine abţinerea de la săvârşirea de infracţiuni , în al doilea rând pentru
pentru a reglementa relaţiile ce iau naştere după ce au fost săvârşite infracţiunile.
Pe lângă Codul penal care este principalul izvor al dreptului penal, există
şi alte legi penale cu o aplicare mai restrânsă, cum ar fi Legea nr. 302 din 28
iunie 2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală care
reglementeaza dispoziitiile privitoare la extradare, sau Legea nr. 254/2013
privind executarea pedepselor. Specific acestor legi este că ele au un domeniu de
aplicare mai restrâns deoarece privesc o anumită instituţie sau câteva instituţii
ale dreptului penal. Aceste legi sunt numite în literatura de specialitate legi
complinitoare
Legile penale complinitoare
Nu contin incriminari noi si cuprind in exclusivitate numai norme de drept
penal. Dupa continutul lor, sunt considerate izvoare ale dreptului penal.

Legile speciale nepenale ce cuprind dispozitii de drept penal sunt

- legi care completează incriminari din Codul penal. Cu alte cuvinte,
legile speciale sunt considerate, ca au un caracter penal numai daca in continutul
lor sunt prevazute fapte sanctionate penal.