Sunteți pe pagina 1din 5

UNIVERSITATEA „PETRE ANDREI” DIN IAŞI

Master: Management educațional

DISCIPLINA: Roluri şi funcţii manageriale în domeniul


educaţional
Analiza funcțiilor managementului public
În literatura de specialitate, în mod frecvent întâlnim noțiuni ca administrație,
administrație de stat, activitate executivă, autoritate executivă, autoritate administrativă și mai
puțin management public.

Astfel, unii autori precizează ca termenul „administrație” desemnează o activitate a


unei persoane, care ajută la realizarea unui obiectiv; alți autori consideră că administrația
localaî, în baza principiului autonomiei locale, este, în esență, administrație publică și nu
administrație de stat. Specialiștii francezi sunt de părere că autoritatea administrativă este
reprezentată de o persoana sau de un grup de persoane, funcționari publici care au competențe
precizate de lege pentru a acționa în sensul aplicării conținutului legilor publice.

Într-o colecție recentă de eseuri Hyde și Shafritz încearca să contureze o definiție a


managementului public. Ei sunt de părere că managementul public studiază o largă
problematică integrată în domeniul administrației publice și vizează metodele, tehnicile
manageriale, activitatea și priceperea cu care acestea sunt utilizate pentru a transpune ideile
și politica în programe de acțiune.

Prin urmare, managementul public nu numai că abordează aspecte ca sistemul de


management în instituțiile publice, resurse umane, eficiența pe care administrația publica
locală le menționează ca părti ale aceluiași întreg, ci analizează modul de exercitare a
funcțiilor de management, într-un context bine definit de administrația publică.

Managementul public reprezintă ansamblul proceselor și relațiilor de management,


bine determinate, existente între componente ale sistemului administrativ, prin care, în
regim de putere publică, se aduc la îndeplinire legile și/sau se planifică, organizează,
coordonează, gestionează și controlează activitățile implicate în realizarea serviciilor care
satisfac interesul public.

FUNCȚIILE MANAGEMENTULUI PUBLIC

Problematica funcȚiilor managementului public poate fi înteleasă din faptul că


administrația publică este legată de existentă, organizarea și funcționarea statului și a
colectivităților locale, fără de care nu se poate concepe  o societate modernă. În conținutul
procesului managerial se regăsesc – în proporții diferite, determinate de nivelul ierarhic al
administrației respective – toate funcțiile manageriale.

Astfel, pornind de la doctrina administrativă a lui H.Fayol, care afirmă


ca: „Administrer c·est prévoir, commander et contrôler“ vom observa că și administrația
publică, în realizarea funcțiilor sale, trebuie să prevadă și să planifice; să organizeze procesul
de execuție; să decidă, dar și să pregătească variante de decizii pentru decidentul politic; să
coordoneze procesul de execuție și în sfârșit să controleze întreaga activitate de punere în
executare și realizare a valorilor politice.

a. Funcția de previziune. Activitatea managerială are nevoie de perspectiva; ea


vizează viitorul, care înseamna timp. Acest viitor nu se oferă cunoașterii în mod pasiv, ci se
formează prin deciziile proprii ale omului. Viitorul nu se descoperă cum s-a crezut mult timp,
ci este construit prin activitatea umană, nu este o ghicire, ci parcurgerea unor evoluții de
variabile posibile, elaborate de mintea omenească.
Functia de previziune constă în ansamblul proceselor prin intermediul cărora se
determina obiectivele instituțiilor publice, se formulează modalitățile de acțiune în vederea
realizării acestora și se alocă resursele necesare.

Atribuțiile administrației publice privind previziunea se reduc –din punct de vedere


teoretic –la pregătirea proiectelor; decizia în aceasta direcție fiind atributul puterii politice. În
practica socială se poate remarca însa de la etapa la etapa și în funcție de regimul politic și
forma de guvernământ, o influență mai mare sau mai mică a administrației asupra
programelor de dezvoltare ce se stabilesc pe termen lung, mediu sau scurt.

Administrația publică fiind supusă regulilor continuității, una din caracteristicile ei


este tocmai asigurarea continuității și perenității societății. Din această cauza și datorită
mijloacelor materiale, umane și financiare de care dispune, administrația publică influențează
stabilirea prognozelor, planurilor și programelor. Trebuie, de asemenea, avută în vedere
tentația administrației de a prezența opțiunea pentru viitor într-o varianta unică, considerată că
fiind optimă.

b. Funcția de organizare. Organizarea este acțiunea prin care se asigura că resursele


necesare implementării planului vor fi disponibile la un moment potrivit și că activitățile
cuprinse în plan vor contribui la atingerea obiectivelor instituțiilor publice, neinterferand una
cu altă. Organizarea poate constă în orice activitate, de la o acțiune de rutină ce durează
cateva minute, la o structura complicată, ce implică o perioada lungă de timp. Această
depinde de mărimea, importantă, complexitatea și familiaritatea a ceea ce avem de făcut.

Funcția de organizare constă în ansamblul proceselor de muncă prin intermediul


cărora se asigura cadrul instituțional necesar realizării eficiente a obiectivelor previzionate,
prin alocarea rațională a resurselor.

În cadrul administrației publice, îndeplinirea obiectivelor de interes general este


repartizată între administrația publică centrală și administrația publică locală din județe,
municipii, orașe, comune, persoane juridice politico-teritoriale cărora le revin sarcina de a
organiza corespunzător activitățile pentru satisfacerea interesului public.

Cunoscut fiind faptul că limitele și conținutul activității administrative derivă din


atribuțiile autorităților publice stabilite prin Constituție și alte acte normative și observand
natură acestora vom putea constată că, în cadrul administrației publice, activitățile ce țîn de
latura organizatorică au o pondere mai mare în raport cu celelalte lături sau atribute ale
procesului managerial.

În acest sens, Constituția Romaniei precizează în art.101 că „principala atribuție a


Guvernului este asigurarea realizării politicii interne și externe a țării și exercitarea
conducerii generale a administrației publice, potrivit programului sau de guvernare acceptat
de Parlament“. Legea pentru organizarea ministerelor, precum și Legea administrației
publice locale prevăd, de asemenea, importante atribuții de organizare pentru autoritățile
administrației publice centrale de specialitate și pentru autoritățile administrației publice
locale.

c. Funcția de coordonare. Dacă prin organizare se creează statică subsistemului


conducător, a celui condus și a legăturilor dintre acestea din instituțiile publice, atunci prin
coordonare se exprimă dinamică acestora. Astfel, prin coordonare se pune în mișcare cadrul
organizațional proiectat și se aduc corecții în funcție de disfuncționalitățile care apar că
urmare a acțiunii unor factori destabilizatori, mentinand armonia între activitățile și personalul
condus.

d.  Funcția de motivare reunește ansamblul proceselor de muncă prin care se


determina personalul instituției publice să contribuie la identificarea și satisfacerea interesului
public, pe baza luării în considerare a factorilor care îl motivează pentru realizarea
obiectivelor.

Prin exercitarea acestei funcții a managementului public se urmărește implicarea cât


mai profundă, cât mai eficace a funcționarilor publici de execuție și de conducere de pe toate
nivelurile ierarhice ale structurii administrative pentru realizarea obiectivelor derivate din
sistemul de interese publice. Prin urmare, gradul de implicare și rezultatele obținute de fiecare
funcționar public determina folosirea unui ansamblu de recompense și sancțiuni; acestea
reprezintă practic instrumentele motivării. Principalele caracteristici ale motivării sunt:

 complexitatea , are în vedere utilizarea combinată a stimulentelor materiale și


morale;
 diferențierea, adică motivațiile considerate și modul de folosire să țînă seama
de caracteristicile fiecărui funcționar public și ale fiecărui grup de muncă din
instituția publică, astfel încât să se obțînă maximum de participare la
determinarea și satisfacerea interesului public general;
 gradualitatea, respectiv satisfacerea succesivă a necesităților funcționarilor în
funcție de aportul lor la realizarea serviciilor publice.

Funcția de administrare constă într-un ansamblu de procese de muncă prin care


se asigura o gestionare riguroasă a tuturor resurselor existente și atrase în vederea realizării
obiectivelor sistemului administrativ, respectiv satisfacerea și financiare în funcție de
obiectivele previzionate.

e.  Funcția de control-evaluare reprezintă un ansamblu de procese de muncă prin care:

a)      se compară rezultatele cu obiectivele inițiale;


b)      se verifică conformitatea acțiunilor instituțiilor publice cu reglementările juridice în
vigoare și cu misiunea angajaților săi de a satisface interesul general cu respectarea drepturilor
și libertăților fundamentale ale persoanelor.
c)      se determina abaterile de la situațiile normale în vederea eliminării lor.

Funcționalitatea managementului public este determinată de modul în care


funcționarii publici permanenți și/sau aleși în funcții publice înțeleg să exercite cu înalt
profesionalism funcțiile prezentate.

Eficacitatea managerilor publici condiționată de abilitățile lor manageriale


manifestate în procesele de management cu ocazia exercitării acestor funcț
Referințe bibliografice:

Gulick L., Urwich L., Papers on the Science of Administration, Institute of Public
Administration, New York, 1937, p. 739.

Oroveanu M., Introducere în știința administrației, Editura Științifică și Enciclopedică,


București, 1994, p.83.