NECESITĂŢI PSIHICE, SOCIALE ŞI CULTURALE

13.Necesitatea de a se recrea

*Necesitatea de a se recrea

Scopul = obţinerea relaxării fizice şi psihice

*Evaluarea pacientului: elemente de semiologie

Se vor evalua:
Relaxarea metode de recreere: jocul, alternanţa tipurilor de activitate,
Satisfacţia activităţi recreativ-distractive
Plăcerea

*Independenţa în satisfacerea necesităţii de a se recrea

Factori care influenţează satisfacerea necesităţii

Biologici
 Vârsta
 constituţia
Psihologici
 stadiul dezvoltării psihologice
 emoţiile
 stresul
Sociologici
 cultura
 rolul social (elev, angajat, pensionar)
 organizarea socială
 condiţiile economice

Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei în satisfacerea

necesităţii:
 explorează deprinderile pacientului
 încurajează programarea judicioasă a activităţilor cu pauze de relaxare (periodice,
zilnice şi anuale: concedii, vacanţe)
 descurajează sedentarismul
 descurajează deprinderile nocive (fumat, droguri)

*Dependenţa în satisfacerea necesităţii de a se recrea

Surse de dificultate
De natură fizică
 deficienţe fizice (imobilizări gipsate)
 deficite senzoriale (hipoacuzie)
 durere
 2

De natură psihologică
 alterări ale percepţiei, conştienţei, raţiunii
 anxietate, stres
 situaţii de criză
 „maniacul muncii”: nu doreşte să se relaxeze, nu-şi oferă pauze de relaxare,
devine astfel ineficient în muncă
De natură socială
 activitate monotonă la locul de muncă
 conflicte şi eşecuri
 singurătatea, doliul
 pensionarea
 ignoranţa

Diagnostice de nursing aprobate de NANDA (1990)

Comportamente inadecvate de promovare a sănătăţii
Alterări ale stării de confort fizic: durere
Conflict decizional
Deficit de cunoaştere
Alterări senzoriale
Alterări ale procesului de gândire
Anxietate
Oboseală
Teamă
Pierderea speranţei
Reacţia de doliu: anticiparea doliului / doliu patologic
Alterări ale educaţiei
Alterări ale rolului social
Izolare socială
Tulburări de adaptare
Tulburări de integrare familială
Risc crescut pentru violenţă
Situaţii conflictuale spirituale
Ex.: Deficit de cunoaştere cauzat de provenienţa dintr-un mediu social defavorizat
manifestat prin metode necorespunzătoare de recreere: fumat, sedentarism.

Intervenţiile asistentei medicale pentru recuperarea independenţei în satisfacerea

necesităţii

Modelul unei şedinţe de vizualizare creativă (se poate utiliza în cazul copiilor):
 eliberarea de restricţii (5 min.):
o pe muzică de percuţie se urmează ritmul tobelor bătând cu picioarele în
pardoseală, cu genunchii uşor flectaţi şi relaxaţi; pacientul îşi va imagina că
tensiunea se scurge prin tălpi în podea; simultan se scutură mâinile şi braţele
imaginând aceeaşi eliberare de stres
o apoi se opreşte mişcarea în poziţie de ortostatism, cu picioarele depărtate la
nivelul şoldurilor, şi mâinile pe lângă corp şi se respiră adânc de câteva ori
 3

o se înlocuieşte muzica de percuţie cu una relaxantă, melodioasă

o se fac în continuare aplecări din talie, în toate direcţiile; în acest timp
pacientul îşi va imagina că este un copac în vânt; se menţine la sfârşit poziţia
de echilibru perfect, în care nu resimte tensiuni în articulaţii
 mişcarea creativă (10 – 15 min.): stretching / dans improvizat
 respiraţia (5 min.) respiraţie abdominală profundă
 concentrarea / meditaţia (15 min.):
o pacientul, respirând relaxat, se va concentra asupra unui punct imaginar din
faţă, puţin mai sus de nivelul ochilor; va închide ochii de îndată ce pleoapele
„se vor îngreuna”
o se citeşte cu voce egală de către antrenor / asistent:”Pune mâna uşor pe piept
şi fii atent la bătăile ei. Încearcă să simţi ritmul inimii – încetineşte sau ţi se
pare acelaşi?...Concentrează-ţi toată atenţia asupra inimii. Dacă în minte îţi
apar alte gânduri lasă-le să plutească mai departe, ca petalele pe apa unui râu,
şi revino cu atenţia asupra inimii. Acum, rămânând cu atenţia acolo, gândeşte-
te la cineva sau la ceva pe care-l iubeşti (se poate menţiona obiectul sau fiinţa)
şi vezi ce se întâmplă cu inima ta atunci când gândeşti aşa…ce simţi? Ţi se
pare că porţiunea din dreptul inimii se simte diferit…poate mai
plăcut?...Păstrează încă puţin în inimă senzaţia aceea, realmente ţine-te de ea.
Bucură-te de ea, este plăcută…”
o în continuare se menţine linişte sau se pune o muzică relaxantă, la care se
poate creşte lent volumul, dar nu foarte tare, cât timp pacientul menţine
concentrarea
 vizualizarea creativă (10 min.): se citeşte în continuare, cu glas calm şi pauze: „Acum
vreau să vezi în faţa ta o potecă…poate fi oricum doreşti…lată, îngustă, şerpuită,
dreaptă, lângă un pârâu, pe malul mării, în pădure sau pe munte…oricum o doreşti…
Acum vreau să porneşti pe poteca ta, până ajungi la un copac, un copac cu multe
ramuri. El este copacul necazurilor tale, copacul de care îţi agăţi toate necazurile.
Opreşte-te puţin şi lasă-ţi toate necazurile – oricât ar fi ele de mici. Atârnă-le pe toate
în copacul tău, apoi pleacă mai departe…Mergi pe poteca ta. Dacă în calea ta apar
pietre, crengi sau alte piedici, opreşte-te şi dă-le uşor la o parte. Îndreaptă spre ele o
parte di iubirea aceea pe care o ai în inimă şi mergi mai departe. În curând ajungi la o
poartă micuţă, acoperită de florile tale preferate. Miroase-le parfumul îmbătător şi
împinge încet poarta, deschizând-o. Când treci dincolo de poartă ajungi la cea mai
frumoasă grădină pe care ai văzut-o vreodată. Este exact aşa cum doreşti să fie, şi ea
este numai a ta…Toate culorile din grădina ta sunt vesele şi frumoase. Soarele
străluceşte, păsările ciripesc un cântecel de bun venit şi aici te simţi apărat şi liniştit…
Plimbă-te o vreme prin grădina ta, exploreaz-o…(pauză de câteva minute)…Acum,
înainte de a pleca de aici, vreau să-i mulţumeşti grădinii tale că există pentru tine şi că
este atât de perfectă. Să ştii că grădina ta va fi întotdeauna aici, atunci când vei avea
nevoie de ea…(se reduce treptat volumul la muzica pusă la etapa anterioară până la
zero; în continuare se creşte ritmul vorbirii) Acum revii încetişor cu atenţia asupra
inimii…Bătăile ei s-au modificat? Încearcă să simţi iubirea di inima ta şi trimite-o
prin tot corpul…Încearcă să simţi peste tot senzaţia plăcută de iubire…Acum
îndreaptă-ţi atenţia asupra respiraţiei. A încetinit? Acum, încetişor, revino cu atenţia
asupra camerei…şi când eşti pregătit, poţi deschide ochii, ştiind că (se menţionează
 4

activitatea creativă aleasă) va fi teribil de plăcută şi noi ne vom distra şi vom avea de
câştigat de pe urma ei!”
 Activitatea creativă (20 – 30 min.): desen, scris: pacientul va desena orice doreşte; nu
trebuie să arate desenul – este intim!
 Împărtăşirea (10 minute sau mai mult, în cazul mai multor participanţi): este ideală în
cazul a 2 participanţi: o persoană împărtăşeşte o experienţă (de ex. „poteca” sa) cât
mai detaliat; cealaltă persoană ascultă, percepe starea de bine a interlocutorului şi
apoi repetă cu propriile cuvinte, ceea ce s-a împărtăşit; prima persoană eventual
corectează şi completează; după aceea rolurile se schimbă
 Revărsarea (4 – 5 minute) Se citeşte (sau casetă înregistrată): „Acum, respiră de
câteva ori adânc, până te simţi foarte relaxat…Acum inspiră adânc şi încearcă să simţi
energia universului (a lui Dumnezeu sau orice altă formulă potrivită pacientului) prin
creştetul capului. Simte-o cum coboară spre inima ta şi ţi-o umple cu iubire…Acum,
elibereaz-o în lume, prin inima ta. Inspiră din nou, atrăgând iubirea universală şi
energia prin creştetul capului şi revars-o prin inimă. Din nou…inspiră iubirea
universală, energia şi înţelepciunea…prin creştetul capului şi revars-o prin inimă…
Încearcă să simţi cum corpul ţi se umple cu iubire universală…cum spaţiul din jurul
tău se umple cu iubire universală…Pe măsură ce inspiri şi expiri, simţi cum toată
camera se umple cu iubire universală…simţi cum toată clădirea se umple cu iubire
universală, energie şi înţelepciune…Inspiră şi expiră şi încearcă să simţi cum zona
din jurul clădirii se umple cu iubire universală…cum se umple oraşul…întreaga ţară
se umple cu iubire universală, energie şi înţelepciune. Inspiră prin creştetul capului şi
expiră prin inimă, simţind cum toată lumea se umple cu iubire universală…simte-o
răspândindu-se peste tot globul. Acum simte-o umplând tot universul…simţi peste tot
iubirea, energia şi înţelepciunea…Acum revino cu atenţia la respiraţia ta…vei simţi
cum ritmul lent şi relaxat al respiraţiei tale se contopeşte cu al celorlalţi din cameră…
Devino conştient de camera din jurul tău…şi când eşti pregătit, poţi deschide
ochii…”
„Suntem ceea ce gândim” Dintre toate activităţile minţii, gândirea vizuală este
printre cele mai puternice
În asistenţa psihoterapeutică a pacienţilor stresaţi de anumite situaţii se recurge la tehnica
de meditaţie curgătoare în scop de relaxare, după care se cere pacientului să se imagineze
pe sine în acea situaţie stresantă şi reacţionând optim şi calm la acea situaţie, menţinând
relaxarea fizică şi mentală dobândită prin meditaţia curgătoare. După repetarea acestui
exerciţiu timp de săptămâni, pacientul pus la propriu în acea situaţie stresantă, va aborda
situaţia cu mult mai mult calm şi eficienţă.
Exerciţiu de meditaţie curgătoare:
 Pacientul în decubit dorsal pe pat sau podea, va închide ochii şi se va concentra
asupra respiraţiei; după ce stabileşte concentrarea lasă conştiinţa să-i străbată corpul,
pornind de la degetele de la picioare în sens cranial, căutând punctele de încordare:
fiecărui astfel de punct îi va spune în gând „pleacă” şi va căuta să simtă cum
musculatura se relaxează
 Apoi se va imagina întins pe o pajişte mătăsoasă, sau pe nisipul unei plaje, sau în alt
loc preferat; va consolida apoi imaginea pipăind iarba sau nisipul, auzind valurile sau
vântul, păsările; va vizualiza deasupra cerul senin şi nemărginit
 5

 La fiecare expir va repeta: ”plutesc în pace”; la fiecare repetare va încerca să-şi simtă
corpul cât mai uşor, astfel că în curând va simţi cum se ridică spre cer
 Va încerca să perceapă o pace imensă, , ca şi cum s-ar dizolva în spaţiu, contopindu-
se cu cerul, plutind în sus şi spre exterior, dincolo de timp, distanţe, într-o stare în
care nu există decât pace
 Atunci când se va simţi pregătit va încerca să revină în sinele finit şi plutitor, aducând
cu el relaxarea tocmai trăită, în fiecare fibră
 Apoi va pluti în jos, până va ajunge din nou pe pajişte sau nisip; va simţi apoi cum
pajiştea se va transforma treptat în pardoseala sau patul pe care se află; în final va
deschide ochii
 Va mai rămâne câteva minute în poziţia relaxată
Exerciţiul vacanţei imaginare (exerciţiu de evadare din realitate)
 Se face după exerciţii de respiraţie diafragmatică, sau în alt moment de relaxare; abia
după antrenament îndelungat se poate recurge la acest exerciţiu în condiţii de stres
 Pacientul se va aşeza într-o poziţie relaxantă şi va închide ochii
 Va începe prin a-şi aminti una din valizele sau genţile de voiaj; o va vizualiza, gata
făcută şi aşezată pe pat; valiza e plină; se va uita la ea şi va repeta „vacanţă”; se va
autoconvinge că e vacanţă; va simţi atmosfera şi „dorul de ducă” spre locul preferat;
poate fi oriunde, cu cât mai scumpă destinaţia cu atât mai bine
 Se va simţi apoi gata de plecare; va închide valiza; va pleca apoi cu o limuzină
elegantă şi va ajunge la aeroport, la gară, pe chei; se va îmbarca apoi
 Va vizualiza drumul, senzaţia de relaxare
 Va ajunge la destinaţie; totul va fi perfect, ca în vise; cu ochii minţii va vizualiza
detaliile hotelului şi peisajului
 Se va vizualiza apoi pe sine plimbându-se, trăind cât mai mult experienţa vacanţei
 Când va vrea să revină acasă va încorda uşor muşchii, apoi îi va relaxa din nou şi va
deschide ochii
 6

Bibliografie
Vera Pfeiffer – Gândirea pozitivă; Teora, 1998
Dr. David Fontana – Manual de meditaţie, Teora, 1998
Jennifer Day – Vizualizare creativă împreună cu copiii, Teora,1998