IP COLEGIUL DE MEDICINĂ UNGHENI

Catedra Discipline clinice de bază

Subiectul: Managementul pre-intra și

postoperatoriu al pacientului chirurgical.
Tema: Perioada postoperatorie .

Călugăreanu Ala, profesor,

Disciplina Chirurgie cu
nursing specific.

UNGHENI 2020

1
 Tema: Perioada postoperatorie .
Planul lecției:
1.Noțiune de perioadă postoperatorie.
2.Particularitățile pregătirii slonului postoperatoriu.Transportarea
pacientului în sala de operație.
3.Prticularitățile de îngrijire postoperatorii a copilului și a pacientului în
etate.
4.Aspectele deontologice ale activității asistentului medical în echipa
multidisciplinară.

1. Noţiune de perioadă postoperatorie.

Perioada postoperatorie se numeşte perioada de tratament a
bolnavului din momentul încheierii operaţiei şi până la restabilirea
capacităţii de muncă.

Obiectivele perioadei postoperatorii:

• monitorizarea funcțiilor organelor și sistemelor de importanță
vitala(respirația, starea de conștiență, pulsul, TA, temperatura,
eliminările fiziologice);
• profilaxia complicațiilor,precum și depistarea precoce a manifestărilor
clinice în cazul în care survin;
• stimularea functiilor imunofiziologice, pentru a accelera procesul de
vindecare;
• prevenirea asocierii infectiei secundare sau acutizarea celor cornice;
• profilaxia sechelilor tardive;
•suportul psihoemoțional al bolnavului cu genericul :

2
”totul este posibil” “vindecarea este in miinele bolnavului”

Perioada postoperatorie durează de la câteva zile până la câteva luni.

Ea se împarte în 2 etape:
I. Precoce - primele 3-5 zile
II. Tardivă - mai târziu de 6 zile

Perioada postoperatorie include următoarele sarcini:

1. Profilaxia şi tratamentul complicaţiilor postoperatorii.

2. Prevenirea asocierii infecţiei secundare;

3. Accelerarea proceselor de regenerare a plăgii postoperatorii.

4. Restabilirea capacităţii de muncă.

2. Pregătirea salonului postoperatoriu și a patului

bolnavului.Transportarea bolnavilor din sala de operaţie.
• Temperatura optimă în salon 22-25 oC;
• Instalație de oxygen centralizată;
• În fiecare dimineață se face curațenie umedă (suprafețele se
dezinfectează cu Sol.Peroxid de Hidrogen 6%; Profic 0,5%;
Sol.Cloramină 3%);
• Se conectează lampa de cuarț pentru 30 min.
Patul bolnavului trebuie sa fie functional:
•acoperit cu mușama și cearșaf curat;
•așternutul incălzit cu termofoare.

Cea mai bună profilaxie a complicaţiilor postoperatorii se realizează prin

pregătirea preoperatorie corectă şi tratarea afecţiunilor şi complicaţiilor
depistate. Pregătirea salonului şi a patului pentru primirea bolnavului se
3
face încă din timpul operaţiei. Pentru ai proteja sistemul nervos, după
operaţie este bine sa fie plasat intr-o cameră cât mai izolată, cu puţine
paturi (2-3). Lumina sa fie redusă şi difuză. Dacă intervenţia s-a făcut în
narcoză şi bolnavul doarme în primele ore lumina semiobscură îl va
ajuta în perioada de trecere la somnul fiziologic.. Patul trebuie să fie
funcţional, ce permite aranjarea bolnavului în poziţia comodă. Patul se
acoperă cu lenjerie curată, muşama, traversă, eventual colac de cauciuc
şi se încălzeşte cu termofoare sau cu sticle cu apă caldă care se vor
îndepărta din pat la sosirea bolnavului, pentru a nu-i produce arsuri.
Lângă patul bolnavului se pregăteşte sursa centralizată de oxigen umezit,
punga cu gheaţă, tăviţa renală, câteva şerveţele, plosca, urinarul.

4
Transportarea bolnavilor din sala de operaţie. De pe masa de
operaţie bolnavul este transferat pe cărucior, targă. Căruciorul se aşează
paralel cu masa şi se transferă de 5-6 persoane, după care este transportat
în secţia de TI unde se află de la câteva ore până la 2-3zile (în mediu), în
dependenţă de starea bolnavului. Transportarea se face cu partea cefalică
înainte. Din salonul de terapie intensivă este transportat în salonul
postoperatoriu al secţiei de chirurgie. Bolnavul este învelit cu grijă,
pentru a fi ferit de curenţii de aer şi de a preîntampina complicaţiile
pulmonare.
În salonul postoperatoriu în fiecare dimineaţă se face curăţenie umedă.
Se prelucrează toate suprafeţele, podelele cu sol. Tabidez, Chiroseptol,
Peroxid de oxigen 6%, Cloramină 3%, Profic etc. Se conectează lampa
de cuarţ pe 30 min.
3. Îngrijirea şi consilierea pacientului postoperatoriu.
Se supraveghează trezirea bolnavului, cu revenirea stării de conştienţă, a
sensibilităţii şi a motilităţii.
După trezire, bolnavul va fi aşezat in poziţia pe care o suporta cel mai
bine; se recomandă poziţia Fowler (permite o relaxare a musculaturii
membrelor inferioare şi abdomenului, mişcările respiratorii se pot
efectua mai uşor).45°- 30°, semi-Fowler (30°)

Din cauza transpiraţiilor abundente şi dese, ori pe măsura murdăririi cu

secreţii din plagă, lenjeria trebuie schimbată des. Se fac măsuri de
5
profilaxie a decubitusurilor în această perioadă. Se va acorda atenţie
acuzelor bolnavului. Se va urmări expresia feţei (suferindă, liniştită,
vioaie), culoarea tegumentelor (palidă, roşietică, cianotică), se măsoară
obligatoriu T0 corpului de 2-3 ori în zi; se observă secreţiile din plagă.
Metoda activă de tratament solicită ca bolnavul să se scoale din pat cât
mai devreme, să facă gimnastică respiratorie, să treacă cât mai devreme
la alimentaţia completă.
Toate aceste măsuri tonifică sistemul nervos, ridică dispoziţia
bolnavului, previn fenomenele de stază din plămâni, îmbunătăţesc
circulaţia sangvină, reduc la minimum pericolul apariţiei complicaţiilor.

4. Particularităţile de îngrijire postoperatorii a copilului şi

pacientului în etate.
După operaţii nu prea mari sub anestezie locală copii pot fi transportaţi
în salonul postoperatoriu. După operaţii mari copilul se transportă în
secţia de terapie intensivă. Copiii sunt foarte sensibili la suprarăcire, de
aceea T0 în salon trebuie să fie 20-220 C. După operaţii sub narcoză se
recomandă repaos la pat în poziţie orizontală pe spate (decubit dorsal).
Se va evita ridicarea bruscă a copilului. Dacă va apărea voma capul se
întoarce pe o parte. După vomă cavitatea bucală se va şterge cu un
tampon de tifon îmbibat în soluţie de KMn04 ( Sol.Permanganat de
Kaliu) . Copilului nu se dă de băut. În unele cazuri se picură lichid cu
pipeta sau se şterg buzele cu un tampon umed. Se dă de băut peste 4-
6ore. O atenţie deosebită se atrage plăgii postoperatorii, tuburilor de
dren şi cateterelor permanente pe care copii vor să le înlăture cât mai
repede.
Pentru combaterea durerilor ,pe care copiii nu le pot suporta ,se
administrează analgezice şi barbiturice care normalizează somnul.
Numai în cazuri grave se administrează analgezice narcotice.
Alimentarea copiilor începe peste 6-8 ore conform vârstei. Are o
importanţă deosebită calitatea şi cantitatea alimentaţiei.
Administrarea O 2 este necesară după toate intervenţiile, dar mai ales în
intervenţiile pe cutia toracică.

Hipertermia : O particularitate prezentă la copii :T° corpului se poate

ridica la 40- 410 C , chiar după operaţii nu prea mari. Pentru

6
normalizarea T0 se folosesc remedii fizice •pungi cu gheaţă la cap, • în
regiunea ficatului, •femurului (regiunea inghinală) , •rinichilor;
Se fac aerări,ventilări, înfăşări în cearşafuri îmbibate în apă de t0 14 –
200 . Se fac microclisme cu apă rece. Se administrează amestecuri litice:
Sol. Analgin 25% 1,0 + Dimedrol 1% 0,5; Sol. Analgin 25% +
Dimedrol 1% 0,5+ Papaverin 2% 0,5ml;
Sol. Analgin 25%+ Dimedrol 1%+ Papaverin 2%+ Aminazin;

Convulsiile : La copii mici se păstrează o mare predispoziţie la

convulsii. Convulsiile pot apărea ca urmare a hipoxiei, supradozării
novocainei, hipertermiei.
Se administrează preparate anticonvulsive (Diazepam, MgSO4 ), se
înlătură cauza ce poate duce la convulsii.

Insuficienţa cardiovasculară acută : Starea copilului operat se

agravează, Ps devine filiform şi moale, TA scade, pielea capătă culoarea
cenuşie, umedă, tonurile cardiace sunt surde.
Conduita : se administrează sol. Cordiamină, Efedrină în doze
crescânde, inhalarea O2 , se coboară regiunea cefalică mai jos faţă de
planul toracic. În caz de necesitate resuscitare cardiorespiratorie şi
cerebrală.

Îngrijirea bolnavilor vârstnici :

Această grupă de bolnavi este predispusă la complicaţii pulmonare: de

aceea chiar din primele zile după operaţie se dă o poziţie ridicată
cefalică, se face întroducerea soluţiilor prin perfuzie, lent cu picătura
,deoarece pereţii vasculari nu sunt atât de elastici şi să nu apară efort
prea mare în regiunea cordului. Se fac inhalaţii cu O 2 .
Se face întoarcerea precoce, gimnastică respiratorie care asigură un bun
drenaj al arborelui traheal şi bronşic. Injecţiile s/c, i/m se absorb mai lent
şi aceşti bolnavi sunt predispuşi la infiltrate şi abcese. De aceia se aplică
termoforul, reţeaua de iod, prişniţe de absorbţie cu Sol.MgSO4.
La bolnavii vârstnici apare insuficienţa respiratorie acută ca urmare a
obturării căilor respiratorii.
Semne: agitaţie pronunţată, cianoza buzelor, transpiraţii abundente,
participarea la respiraţie a muşchilor gâtului şi muşchilor intercostali.
Poate surveni oprirea subită a respiraţiei.
7
Profilaxia :prevenirea pătrunderii în căile respiratorii a maselor
vomitive, aspiraţia continuă din nazofaringe, administrarea O2 umezit.
La persoanele în vârstă se constată mai des supuraţia plăgii operatorii.
Se recomandă schimbarea cât mai frecventă a pansamentelor. Se
administrează un complex de vitamine. Deoarece pielea este sensibilă la
bolnavii în vârstă des se dezvoltă escare şi greu se vindecă. Aceşti
bolnavi au nevoie de o îngrijire minuţioasă a tegumentelor pentru
profilaxia escarelor.
Pentru profilaxia trombozelor şi emboliilor pe membrele inferioare se
aplică bandaje cu feşi elastice.

5. Aspecte deontologice ale activităţii asistentului în echipa

multidisciplinară.

Orice intervenţie chirurgicală se termină cu aplicarea suturilor.

Înlăturarea suturilor de pe plagă constituie un act final al vindecării
plăgii operatorii, care permite externarea bolnavului chirurgical. De la
aplicarea suturilor şi până la înlăturarea lor plaga trece printr-o serie de
faze.
În mod normal când are loc cicatrizarea primară a plăgii operatorii
suturile pot fi scoase de la 5-7 zi şi până la 12 zi după operaţie , ţinându-
se cont de caracterul intervenţiei chirurgicale, de starea bolnavului, de
vârsta lui şi de patologiile concomitente.
În operaţii mici (apendicectomie) suturile se scot la 5 zi, in operaţii
mijlocii (colecistectomie în a 8-a zi. În neoplazii, la bătrâni, la
persoanele la care regenerarea ţesuturile se petrece încet suturile se scot
la 12- 14 zi,după operaţie. La început se scot peste una, iar peste 2 zile
restul.
Bolnavul se externează din staţionar cu fişa de externare în care este
fixată durata internării, diagnosticul, tipul intervenţiei chirurgicale,
rezultatele examinărilor paraclinice şi a investigaţiilor, evoluţia stării
bolnavului, ce tratament a primit şi ce i se mai recomandă să primească ,
ce măsuri de profilaxie să efectueze.
Bolnavul se prezintă la medicul de familie, apoi la chirurgul din CMF.
Dacă patologia dată se supune dispensarizării, bolnavul este anunţat, de
câte ori într-un an să se prezinte la medic. La necesitate i se prestează
îngrijiri medicale la domiciliu de către medicul de familie şi a/m de
sector.

8
Bibliografia:
1. Strucicov V.I., Chirurgia generală, traducere G. Ghidirim, Lumina,
Chişinău, 1992;
2. Golovin B., Bedicov E., Creţu E., Chirurgie generală - Ghid pentru
lecţii practice, Î.I. “Angela Levinţa”, Chişinău, 2004;
3. Bedicov E.,Ignatenco S., Chirurgie - Compendiul deprinderilor
practice, Chişinău, 2004;
4. Gudumac E., Benea T., Golovin B., Creţu E., Chirurgie,
Î.S.F.E.”Tipogr. Centrală”, Chişinău 2009;
5. Spînu A., Chirurgie generală şi semiologie chirurgicală, CEP
Medicina, Chişinău 2008;
6. Daşchevici S.,Mihăilescu M., Chirurgie, ed. Medicală, Bucureşti
1998;
7. Anghelescu N., Patologie şi nursing chirurgical, ed. Medicală,
Bucureşti,

1998.