Sunteți pe pagina 1din 4

Potențialul creativ al copiilor preșcolari

Prof. înv. preșcolar: Ciobancă Genoveva


Grădinița P.P.,,Ion Creangă“ Moinești
Școala Gimnazială ,,Ștefan Luchian“ Moinești/ Bacău

Vârsta preşcolară este caracterizată de curiozitate, energie, egocentrism, este vârsta


marilor ,,De Ce? “ (Golu., P., Verza., E., Zlate., M., 1998., p.86). Vârsta preşcolară este
importantă atât pentru formarea personalităţii viitorilor adulţi ce vor face parte şi vor influenţa
societatea în care trăim, cât şi pentru acumularea de informaţii, formarea deprinderilor,
formarea imaginii de sine şi dezvoltarea încrederii în sine.
Încă de la intrarea în grădiniţă, acesta este acaparat de aspecte estetice ce ţin de
amenajarea sălii de grupă: organizarea mobilierului, jucării, orientarea în sală a centrelor de
lucru, decoraţiunile sălii, culorile predominante, identificarea grupei cu un anumit nume, grup
etc. Toate acestea acționează asupra tuturor proceselor cognitive ale copilului şi participă la
formarea, conturarea personalităţii copilului, dar mai ales asupra ramurii creative.
Vârsta preşcolară este şi perioada în care imaginaţia este una foarte bogată datorită
capacităţii de achiziţionare rapidă. (Vrăsmaş., E., 2014., p.96). În Curriculumul pentru
învăţământul preşcolar sunt amintite obiectivele vizate domeniului estetic şi creativ şi anume
formarea unor deprinderi de lucru pentru realizarea unor desene, picturi, modelaje
(Curriculum-ul pentru învăţământul preşcolar, 2009, p. 42).
Stimularea creativităţii este un demers complex ce cuprinde simultan fenomene de
activare, antrenare şi cultivare a potenţialului creativ. Activitatea plastică reprezintă
principalul mijloc de stimulare a creativităţii copilului. Activitatea plastică din grădiniţă, prin
conţinuturile sale, dezvoltă şi satisface curiozitatea copilului. Mai mult decât alte activităţi,
activităţile artistico-plastice, constituie cadrul propice pentru stimularea potenţialului creativ.
(Roşca., Al., 1981, p.17) Metodologia activităţilor artistico-plastice face referire la metodele
de predare-învăţare prin care se urmăresc exersarea funcţiilor intelectuale.
Funcţiile cu caracter general ale metodelor sunt (Cristea., M., 2007, p. 44): cognitivă,
motivaţională, operaţională, formativ-educativă.
În scopul dezvoltării potenţialului creativ, este necesară utilizarea adecvată a
diferitelor metode şi procedee specifice de stimulare şi antrenare a creativităţii individuale şi
de grup, în toate momentele zilei şi în toate domeniile de activitate. Cele mai importante şi
cunoscute metode aplicate în activităţile artistico-plastice sunt: demonstrarea, explicaţia,
conversaţia şi exerciţiul. (Ilioaia M., 1977, p. 10-37).
Demonstrarea: este principala metodă de lucru, ea se foloseşte când se predă, se
foloseşte o tehnică nouă de lucru, atunci când se arată pentru prima oară copiilor cum trebuie
redată imaginea, se analizează modelul după care copii vor lucra.
Explicaţia: Odată cu demonstrarea modului de lucru, cadrul didactic trebuie sa ofere şi
explicaţii preşcolarilor, pentru a le întregi percepţia. Educatoarea le poate da explicaţii
copiilor privind modul de lucru, cum pot folosi culorile, cum le pot combina, cum pot
compune spaţiul plastic.
Conversaţia: Această metodă este folosită de către cadrele didactice atunci când este
prezentat modelul după care se va lucra, operaţiile pe care copiii trebuie să le realizeze în
efectuarea lucrării.
Exerciţiul: Această metodă este utilizată pentru formarea deprinderilor, cum sunt cele
de a modela, de a desena, de a picta.
Pe lângă aceste metode clasice, de bază pentru desfăşurarea în condiţii optime a
activităţilor artistico-plastice, mă voi opri şi asupra metodelor interactive, acestea având un rol
esenţial în motivarea, stimularea interesului copiilor faţă de activitatea desfăşurată şi oferind

1
originalitate şi activism. Pentru a pune în valoare potenţialul creativ al copiilor, cadrul
didactic trebuie să folosească acele metode care pun accentul pe libertatea de acţiune şi în care
copiii devin participanţi la găsirea răspunsurilor.
Specific metodelor interactive este promovarea interacţiunea dintre minţile participanţilor, în
cazul nostru al preşcolarilor. Avantajele interacţiunii sunt:
 Activitatea de grup este stimulativă, generând comportamente de strădanie şi
competitivitate în rezolvarea de sarcini, probleme;
 Stimulează efortul şi productivitatea;
 Dezvoltă capacităţile copiilor de a lucra împreună şi de a colabora;
 Dezvoltă şi stimulează capacităţi cognitive complexe.
După funcţia didactică se pot clasifica metode şi tehnici interactive de grup astfel:
 Metode de predare-învăţare interactive de grup: Metoda predării/ învăţării reciproce;
Metoda învăţării pe grupuri mici; Metoda piramidei sau metoda bulgărelui de zăpadă;
Învăţarea dramatizată.
 Metode de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor: Harta cognitivă; Matricea; Lanţurile
cognitive; Pânza de păianjen; Tehnica florii de nufăr; Cartonaşe luminoase.
 Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii: Brainstormingul;
Explozia stelară; Metoda pălăriilor gânditoare; Interviul de grup; Metoda Delphi;
Metoda Frisco.
Mă voi opri însă la metodele interactive de stimulare a creativităţii şi anume: Brainstormingul,
Explozia stelară, Metoda ”Pălăriilor gânditoare”, Metoda Philips, Tehnica 6/3/5, Interviul în
trei trepte.
În continuare, voi prezenta succint fiecare metoda şi caracteristicile acestora.
Brainstormingul: sau saltul de idei, are scopul de emitere a unor idei care, cu cât sunt
mai multe şi mai diverse, cu atât mai bine. Conducătorul grupului trebuie să noteze toate
ideile emise şi să selecţioneze 5-6 idei mai importante. Folosirea acestei metode impune
participarea activă a copiilor, dezvoltă capacitatea de a formula întrebări, de a argumenta, de a
căuta şi găsi soluţii, dea lua decizii în ceea ce priveşte alegerea unor căi de lucru.
Explozia stelară: scopul acestei metode este de a obţine cât mai multe întrebări şi
astfel cât mai multe conexiuni între concepte. Colectivul de copii este împărţit în grupuri
preferenţiale, se propune o problemă şi trebuie să se elaboreze cât mai multe întrebări şi cât
mai diverse. În final, se evidenţiază cele mai interesante întrebări şi se fac aprecieri.
Metoda ”Pălăriilor gânditoare”: această metodă este folosită pentru a obţine cât mai
multe întrebări şi astfel, cât mai multe conexiuni între concepte. Este o tehnică interactivă de
stimulare a creativităţii preşcolarilor. Culoarea pălăriei este cea care defineşte rolul. Grupa se
împarte în grupuri de câte 6. Se împart 6 pălării, câte una pentru fiecare grup, fiecare având
altă culoare. Pălăria albă – informează; Pălăria roşie – exprimă emoţiile, temerile, intuiţiile;
Pălăria neagră – judecă logic, gândeşte negativ, dar logic; Pălăria galbenă – are o gândire
pozitivă, constructivă, oferă încredere, optimism; Pălăria verde – oferă idei noi, alternative
posibile; Pălăria albastră – controlează gândirea, sistematizează concluziile.
Metoda Philips: această metodă dă posibilitatea unui număr cât mai mare de persoane
să participe la găsirea celui mai potrivit răspuns. Grupurile sunt de câte 4-6 membrii, un
secretar, un moderator. Discuţia în grup asupra problemei se face timp de 6 minute. Se
prezintă soluţiile grupului şi se dezbat. Se identifică soluţia optimă.
Tehnica 6/3/5: este asemănătoare brainstorming-ului, doar că ideile se scriu pe foi de
hârtie care circulă. Este o formă de îmbinare a activităţii individuale cu cea de colectiv. Se
numeşte 6/3/5 pentru că există 6 membrii în fiecare grup de lucru, care notează pe foaia de
hârtie împărţită în 3 coloane, 3 soluţii fiecare, la o problemă dată, timp de 5 minute. Foile
migrează de la stânga la dreapta, până ajung la posesorul iniţial. Cel ce a primit foaia
colegului din stânga citeşte soluţiile deja notate şi încearcă să le modifice în sens creativ. În

2
final, are loc analiza soluţiilor şi reţinerea celor mai bune. Interviul în trei trepte: se foloseşte
pentru a anticipa conţinutul ce urmează a fi discutat, pentru a împărtăşi din experienţa
personală, pentru a exprima opinii, pentru a rezuma ceea ce s-a predat, pentru a verifica tema
pe care au avut-o sau a discuta diverse concepte.
În jocurile de creaţie, copiii devin, pe rând, mame, taţi, poliţişti etc. Dacă la început se
joacă după regulile impuse de adulţi, mai târziu, jocul şi regulile acestuia devin mai complexe,
numărul participanţilor se măreşte sau se micşorează, în funcţie de necesităţi ( Breben., S.,
Gongea., E., Ruiu., G.,2007, p. 56).
Rolul activităţilor artistico-plastice în stimularea creativităţii
Activităţile artistico-plastice sunt modalităţi eficiente de stimulare a actului creator
prin toate formele sale de organizare. Ca modalitate artistică de exprimare, desenul reprezintă
pentru copii cu totul altceva decât pentru adulţi. Aceasta nu înseamnă ca desenele copiilor nu
sunt o expresie a realităţii, în desen, copilul se identifică cu propria experienţă. Copilul se
joacă cu creioanele pe hârtie chiar de la vârstele la care nu ştie să ţină nici creionul, nici
hârtia. Pictura le permite copiilor, asemeni desenului, să redea mişcarea de nuanţe şi culoare.
Copiii îndrăgesc aceste activităţi, lucrează cu plăcere.
Creativitatea exprimă un concept utilizat în relaţie cu următoarele aspecte: a) Actul creator,
procesul creator de care este capabil doar omul, singura fiinţă care poate să intervină în
mediul său ( creativitatea); b) Produsul acestui potenţial, pus în evidenţă de activitatea
creatoare însăşi.
Creativitatea presupune originalitate ce se manifestă prin diferite grade de noutatea.
Creativitatea se caracterizează printr-o multitudine de sensuri (Adrian R., 2008):
productivitate-caracterizată prin produse folositoare; utilitate – priveşte în special, rezultatele
acţiuni care trebuie să fie folosite, să contribuie la bunul mers al activităţii; eficienţă – ce are
în vedere caracterul economic al performanţei şi anume randamentul acţiunii; valoarea –
rezultatele produselor activităţii creatoare trebuie să prezinte însemnătate în plan practic şi
teoretic; ingeniozitatea – presupune eleganţa şi eficacitatea metodelor de rezolvare;
originalitatea – se apreciază prin noutatea ideilor, soluţiilor de rezolvare a problemelor
apărute.
Abilităţile creative depind şi de unele trăsături de personalitate, cum ar fi: independenţa,
autodisciplina, toleranţa la ambiguitate şi/ sau frustrare, orientarea spre risc.
Motivaţia creativă este importantă în demersul creativ pentru că este supusă influenţelor
exterioare, putând fi influenţată, dar motivaţia intrinsecă are un rol extrem de important în
creaţie.
Activităţile educative continue şi organizate în vederea stimulării şi dezvoltării potenţialului
creativ la preşcolari vor avea următoarele obiective:
 Îmbogăţirea reprezentărilor despre obiecte, fenomene şi situaţii;
 Formarea receptivităţii faţă de probleme;
 Dezvoltarea gândirii divergente;
 Însuşirea principalelor procedee imagistice;
 Dezvoltarea imaginaţiei reproductive;
 Cultivarea spontaneităţii şi a independenţei;
 Formarea capacităţii de exprimare a propriilor idei şi soluţii;
 Formarea receptivităţii pentru cooperare.
Mai mult decât alte activităţi, activităţile artistico-plastice constituie cadrul cel mai
generos de activare şi stimulare a potenţialului creativ al preşcolarilor. Formele plastice,
culorile, sunt mijloacele de exprimare şi exteriorizare a dorinţelor, aşteptărilor. Rolul adultului
în activităţile artistico-plastice este de a incuraja şi de a sensibiliza copilul faţă de frumos.
Cadrul didactic exersează şi descoperă predispoziţiile artistice ale copiilor: simţul culorii și
simţul formei. În cadrul activităţilor artistico-plastice, preşcolarilor li se dezvoltă atenţia,

3
spiritul de observaţie, imaginaţia. În urma analizei unei lucrări a unui preşcolar, poţi descoperi
foarte multe lucruri despre acesta, şi anume: felul lui de a fi, tipul de personalitate, caracterul
acestuia, gândurile sale ascunse redate inconştient în desen.
Cadrul didactic îl va instrumenta pe copil cu principalele elemente de limbaj plastic şi
îl va stimula să le reproducă. Aceste elemente sunt (Cristea S., 1992): punctul plastic, static
sau dinamic; forma spontană; culori supuse operaţiilor de amestecare, contraste; linia.
Elementele de limbaj plastic vor fi îmbinate cu cele de tehnică: Dactilo-pictură; Tehnica
ştampilării; Tehnica tamponării; Tehnica pieptenelui; Tehnica decolorării.
În dactilo-pictură li se dă libertatea să-şi aleagă tema, apoi sunt îndrumaţi să-şi aleagă
materialul preferat. Prin contactul mâinii direct cu hârtia, copiii încep încă de la grupa mică să
ştie cum să-şi dozeze efortul la apăsare. Folosind această tehnică, mâna copilului capătă o
mare flexibilitate. Toate aceste conţinuturi sunt interiorizate şi mai târziu aplicate în alte acte
creative.
Responsabilă pentru stimularea creativităţii este strategia didactică ce pune accent pe
antrenarea autentică a copilului. Dintre metodele bazate pe acţiune, jocul ocupă un rol
primordial. Copilul se joacă cu creionul încă de la o vârstă fragedă, când nu ştie încă să ţină
creionul în mână. Activităţile din grădiniţă oferă copiilor posibilitatea de a-şi verifica talentele
şi interesele pentru un anumit domeniu.
De asemenea, un rol important în stimularea creativităţii preşcolarului îl ocupă şi
amenajarea spaţiului sălii de grupă. În sălile de clasă principalele centre de interes ce pot fi
deschise fie toate, doar anumite centre, în funcţie de nivelul de vârstă al copiilor şi de tema
abordată sunt: Centrul Construcţii, Centrul Ştiinţă, Centrul Biblioteca, Centrul Artă, Centrul
Joc de Rol, Centrul Nisip şi Apă. (Vrăsmaş., E., 2014., p.96)