Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”

Facultatea de Relaţii Economice

Internaţionale
Braşov

Cursuri online
2013
 MARKETING INTERNAŢIONAL

ANUL III IFR

Conf. univ. dr. Ioan STATE

 TEMA 1

CONCEPTE, EVOLUŢIA, TENDINŢELE

ȘI SISTEMUL INTERNAŢIONAL DE
MARKETINGUL
Pieţe globale şi regionale
Pieţe emergente
Obiective

 cunoaşterea mediului internaţional de marketing

 cunoaşterea evoluţiei conceptului de marketing
 cunoaşterea mix-ul de marketing tradiţional
 cunoaşterea evoluţiei marketingului internaţional
 cunoaşterea conceptului de marketing internaţional
 cunoaşterea conceptului de globalizare
 cunoaşterea universului marketingului internaţional
 cunoaşterea pieţelor internaţionale
 cunoaşterea acorduri internaţionale
 cunoaşterea pieţelor emergente
Conţinut

 Mediul internaţional şi dezvoltarea marketingului

 Evoluţia conceptului de marketing
1. Concepte
2. Evoluţia marketingului internaţional
3. Mix-ul de marketing tradiţional
4. Un nou curent în mix-ul de marketing
Mutaţii pe pieţele internaţionale
Acordurile comerciale şi integrarea pieţelor
Conexiuni ale pieţelor emergente cu cele dezvoltate
1 Mediul internaţional şi dezvoltarea
marketingului

 Elementele care concură la dezvoltarea marketingului

1 Construirea şi promovarea unei noi ordini
economice

2 Adâncirea transparenţei şi armonizării instituţiilor

interne ale diverselor ţări cu cele internaţionale

3 Echilibrarea balanţei externe

OBIECTIVE ŞI 4 Promovarea de activităţi economice mai larg

RESPONSABILITĂŢI acceptate pe plan internaţional

5 Ajutor pentru ţările în curs de dezvoltare

6 Răspunsuri la problemele integrării noilor state

membre ale UE

7 Confruntarea cu probleme globale

 2 Evoluţia conceptului de marketing

Concepte
1.Conceptul de producţie
Este cel mai vechi concept de acest gen care a apărut la începutul
secolului. Ipoteza de la care se pleacă este că cererea pentru un anumit
produs depăşeşte oferta sau că acestea sunt realizate cu costuri mari,
conturi care trebuie reduse prin creşterea productivităţii în vederea
extinderii pieţei.
2.Conceptul de produs
Acesta susţine că vor fi preferate de consumatori acele produse care
oferă cea mai bună calitate, cele mai bune performanţe sau care au
caracteristici noi. Această idee a adus succese, dar şi insuccese
firmelor. Sindromul a fost catalogat, în 1960 de către Theodor Levitt sub
numele de „miopie de marketing”, adică o concentrare asupra produsului
în detrimentul nevoilor consumatorului.
2 Evoluţia conceptului de marketing

3. Conceptul de vânzare

Firma trebuie să ducă o politică „agresivă” de vânzare şi de promovare

a produselor. În cazul în care consumatorii sunt lăsaţi să decidă singuri
nu vor cumpăra niciodată de la o companie suficiente produse.

4. Conceptul de marketing
Pornind de la o piaţă foarte bine definită, conceptul de marketing se
concentrează asupra nevoilor consumatorului. El coordonează toate
activităţile care vor avea o influenţă asupra acestuia şi urmăreşte
obţinerea unui profit prin satisfacţia oferită cumpărătorului.
2 Evoluţia conceptului de marketing

Evoluţia paradigmei de marketing

1 Perioada marketingului de masă (până în 1979).
Bunurile erau produse la fel pentru toţi oamenii, distribuite în orice
magazin şi promovate pe larg, beneficiile companiilor rezultau din
uniformitate.
2 Perioada marketingului segmentării (1980 ~ 1990).
Prima perioadă nu a durat mult. Întreprinderile au fost nevoite să se
adapteze pentru a satisface nevoile unor segmente înguste de
consumatori prin produse variate şi prin game largi de produse. Este aşa
numita perioadă a mediilor nişă. Consumatorii pun accent pe
individualism, varietate şi calitate.
3 Perioada “one to one” (1990 ~ prezent).
Activităţile de marketing de până acum s-au concentrat pe atragerea de
noi clienţi, neglijându-i pe cei vechi. Deviza noului curent în marketing
este: „ascultă-ţi fiecare client; clienţii se obţin unul câte unul; păstrează
legătura cu vechii clienţi; oferă bunuri şi servicii cu tentă individuală”.
2 Evoluţia conceptului de marketing

Evoluţia marketingului internaţional

1 MKT
INTERN
Ţara 1
Ţara 1

Ţara 2
Ţara 3
Ţara 1 Ţara 1
REGIUNEA
A Ţara 3
2 MKT
EXPORT Ţara 2
Ţara 1
Ţara 4
Ţara i
Ţara 2

3 MKT Ţara k
INTERNA-
ŢIONAL
Ţara j
5 MKT
GLOBAL
4 MKT
MULTI-
REGIONAL
2 Evoluţia conceptului de marketing

1 Marketing intern
Firma porneşte de la cunoaşterea nevoilor consumatorilor interni, strategia adoptându-se
mediului propriu. Apare pericolul neglijării pătrunderii pe piaţă a concurenţei (ex. pătrunderea
pe piaţa S.U.A. a tractoarelor de mică putere Kubota).
2 Marketing de export
Iniţial se răspunde unei comenzi din străinătate. Firma se poate implica mai mult sau mai puţin
în afaceri internaţionale, în funcţie de resurse şi rezultate. Piaţa externă se consideră încă o
extensie a celei interne. Produsele sunt armonizate acestei pieţe.
3 Marketingul internaţional
Firma se adaptează mediului ţării respective (cultural, economic, geografic, legislativ şi politic).
Se apelează tot mai mult la deschiderea de filiale conduse independent, caz în care asistăm la
marketingul multidomestic.
4 Marketingul multiregional
Produsul este standardizat şi satisface mai multe ţări dintr-o anumită regiune. Apare un profit
suplimentar nu numai din seria mare de produse, dar şi din structura politicilor de marketing:
proiectarea, cercetarea, distribuţia şi promovarea.
5 Marketingul global
Este ultimul stadiu al dezvoltării marketingului internaţional. Întregul glob este privit ca o unică
piaţă, marketingul global presupunând elaborarea unei strategii în consecinţă. Apare
consumatorul global (65), se realizează o infrastructură globală, scad costurile. Producătorul
standardizează componentele, menţinând o gamă tipizară de produse.
2 Evoluţia conceptului de marketing

Mix-ul de marketing tradiţional

1 Politica de produs
Este cea mai importantă parte a mixului de marketing. În perioada de consum de
masă distribuţia era factorul-cheie. Dar, în anii 1990 scăderea vânzărilor la
produsele de succes, cum ar fi aparatele casnice, automobilele etc., a fost pusă
chiar pe seama sistemului de magazine specializate, spulberând mitul distribuţiei.
În prezent se caută noi produse care să înlocuiască fostele mituri (automobile,
televizor, instalaţii de climatizare), preconizându-se a fi alese unele din gama
produselor multimedia (camere video, DVD, telefoane celulare, laptopuri, playerul
iPod).
2 Politica de preţ
Preţul şi volumul producţiei erau stabilite pe baza estimării cererii. Dereglările
preţurilor survenite în anii ‘90 au desfiinţat însă şi acest model. Competiţia acerbă
şi fluxul continuu de produse noi au făcut ca un preţ scăzut să fie scopul ultim al
producţiei. A nu se confunde noţiunile de preţ scăzut cu cea de ieftin. Acest lucru
este demonstrat de căderea suferită, datorită lipsei de calitate, de către produsele
ieftine “made în China, Hongkong, Taiwan”. Producătorii japonezi au profitat de
această oportunitate, transferând capacităţile lor productive în ţările sud-est
asiatice; se îmbină calitatea japoneză cu forţa de muncă autohtonă ieftină.
2 Evoluţia conceptului de marketing

3 Politica de plasament
Într-o societate de consum de masă un număr mai mare de
magazine de desfacere înseamnă vânzări valorice şi volumetrice
mai mare. Saturarea pieţei a impus alegerea unor canale de
distribuţie mai confortabile şi comode pentru consumator. Vânzarea
prin corespondenţă, televiziune, catalog, distribuţia la domiciliu etc.,
reprezintă modul ideal de a economisi timp şi efort.
4 Politica de promovare
Promovarea este o activitate adresată consumatorului, prin care se
încurajează şi creează cerere, se comunică în mod eficient
informaţii despre produs cum ar fi: numele, caracteristicile
produsului, preţul, locul de vânzare etc. Ea include şi activităţi ca
vânzarea personală, reclama, promovarea vânzărilor. Un produs ce
nu este “comunicat” pieţei-ţintă, este ca şi inexistent.
2 Evoluţia conceptului de marketing

Un nou curent în mix-ul de marketing (de la 4P la 4C)

P1 - Produs C1 - Consumator

P2 - Preţ C2 - Cost
4P 4C

P3 - Promovare C3 - Comunicare

P4 - Plasament C4 - Confort
2 Evoluţia conceptului de marketing

1 De la produs către consumator

Noua modalitate de a câştiga este de a înţelege nevoile şi dorinţele
cumpărătorilor.
2 De la preţ la cost
Preţul, cu toată importanţa sa, nu este decât un element al produsului.
Decizia de a plăti un preţ nu se mai limitează la “scump sau ieftin”, ci
include timpul cheltuit pentru achiziţionarea unui produs, confortul oferit
etc. Consumatorul hotărăşte dinainte ce preţ este dispus să ofere.
3 De la plasament la confort
Cheia distribuţiei este uşurinţa de a achiziţiona un produs. Serviciile de
distribuţie la domiciliu, mesagerie etc., au fost create pentru a răspunde
nevoilor consumatorului.
4 De la promovare la comunicare
Supremaţia producătorului a fost înlocuită cu cea a consumatorului,drept
urmare fluxurile de informaţii nu mai pot fi unilaterale ca în publicitatea de
masă. Se impune o comunicare bilaterală. Multimedia a creat posibilitatea
dezvoltării acestei comunicări.
Expresii şi concepte cheie

 Marketing international
 Mixul de marketing
 Politica de produs
 Politica de preţ
 Politica de plasare
 Politica de promovare
 Marketing internaţional
 Globalizare
 Piaţă internaţională
3 Abordarea sistemică a marketingului
internaţional
1 Origini
 Marketingul internaţional diferă de cel intern prin
influenţe culturale şi impactul implementării.
 Terpstra V. distinge trei tipuri de activităţi de marketing,
astfel:
a) marketingul internaţional, presupune un marketing în
afara graniţelor, cu noi restricţii economice, culturale sau
politice,
b) marketingul extern are particularitatea adaptării la
caracteristica mediului unei anumite ţări;
c) marketingul global presupune coordonarea şi integrarea
marketingului firmei în diferite medii străine, cu
minimizarea costurilor adaptării la specificul fiecărei pieţe.
3 Abordarea sistemică a marketingului
internaţional
 Definiţii ale marketingului internaţional:
1) - „executarea, cel puţin a uneia dintre sarcinile de marketing dincolo de
frontierele naţionale” (Trepstra V., 1985). Definiţie relativ simplistă;
2) – „performanţa activităţilor de afaceri care direcţionează fluxul de
bunuri şi servicii ale unei firme către consumatorii sau utilizatorii în una
sau mai multe ţări pentru obţinerea unui profit” (Cateora Ph., 1993). Nu
precizează ideea de a satisface nevoile şi preferinţele consumatorilor;
3) - „căutarea a ceea ce doresc clienţii de pe piaţa internaţională şi apoi
satisfacerea acestor cerinţe mai bine decât alţi competitori, autohtoni
sau internaţionali” (Trepstra V., 1994);
4) – „marketingul internaţional reprezintă o concepţie modernă privind
orientarea activităţilor economice în concordanţă cu cerinţele şi
specificul pieţei externe (naţionale, multinaţionale, globale), în scopul
satisfacerii necesităţilor actuale şi viitoare ale acestora cu eficienţă
maximă”.
3 Abordarea sistemică a marketingului
internaţional

Afaceri internaţionale
Marketing internaţional
Comerţ internaţional

Poziţia marketingului internaţional

3 Abordarea sistemică a marketingului
internaţional
2 Marketingul global - o nouă dimensiune a marketingului
internaţional

Marketingul global apare în SUA.

El este generat de rapida dezvoltare a firmelor multinaţionale.
Două sunt cerinţele afacerilor globale:

a) orientarea întreprinderii în viziune globală şi

b) existenţa unei pieţe globale.
3 Abordarea sistemică a marketingului
internaţional
 Asupra globalizării marketingului acţionează trei forţe
principale, respectiv:
1) globalizarea pieţelor,
2) globalizarea sectoarelor economice,
3) globalizarea competiţiei.
 Marketingul global se bazează pe ideea că întreprinderile
se orientează după o filozofie globală, iar piaţa este lumea
întreagă.
 Se pot semnala o serie de restricţii în calea globalizării.
3 Abordarea sistemică a marketingului
internaţional

Limite ale marketingului global

Impermiabilitatea sistemului
legislativ

Obstacole de natură
culturală

Diferenţe la nivelul
sectoarelor
LIMITE (globale şi multisectoriale)

Specificul infrastructurilor
de marketing

Restricţii ale întreprinderii

(resurse, angajamente,
imagine)
4 Sistemul global de abordare a
marketingului internaţional
IMPAC T SOC IAL Ş I TE H N OLOGIC
AS U PR A ME D IU LU I

Mark eting
- pi aţă-

Pr ognoză

Ev al uare
competiti vi tate

AN A LIZĂ E C ON OMIC Ă

R eengi neer ing

D i mensi une
si s tem

Es tetic ă
Er gonomi e

Standardi zar e
Ti pi z ar e

D ES IG N

Anal i za v al or i i:
di mens iune tehni c o-
ec onomi c ă

P A RAM E TRII
pr odus elor şi pieţei inter naţionale
 5 Consideraţii asupra globalizării

 În dicţionarul de economie din 1999, globalizarea este

văzută ca o „modalitate sau sistem de receptare şi
abordare pe termen lung a marilor probleme
contemporane, determinate de interacţiunea multiplelor
procese şi fenomene economice, tehnice, politice, sociale,
culturale, ecologice etc. şi preconizarea soluţionării lor într-
o largă perspectivă de către comunitatea internaţională".
 În documentele de limbă engleză se utilizează termenul de
„globalizare", pe când în cele de limbă franceză cel de
„mondializare".
 Fenomen multidimensional, globalizarea se concentrează
în jurul a patru direcţii fundamentale: economică, socială,
culturală şi de securitate.
5 Consideraţii asupra globalizării

1 Direcţia economică a globalizării pare a fi cea care

realizează forţa de polarizare mai puternică, antrenând
cele mai importante interese, dar şi cele mai profitabile şi
tentante rezultate, ale cărei principale componente
procesuale sunt:
 libera deschidere a pieţei energetice, a materialelor şi
materiilor indispensabile proceselor de producţie şi
ştergerea barierelor strategice naţionale;
 globalizarea comunicaţiilor ca forţă economică integrată
atât ca tehnologie cât şi manifestare de schimb şi
tranzacţii;
 liberalizarea şi standardizarea schimburilor tehnologice,
în mod deosebit pentru domeniile tehnice de vârf;
5 Consideraţii asupra globalizării

 circulaţia neîngrădită a valorilor economice şi a

resurselor umane;
 concurenţa neloială şi credibilitatea partenerială;
 concentrarea eforturilor, inclusiv financiare şi umane
asupra unor proiecte pentru viitorul omenirii şi pentru
străpungeri tehnologice şi manageriale;
 dezvoltarea globală durabilă şi ecologică;
 proiecte de cucerire şi exploatare umană a universului
şi, eventual, de identificare şi contactare a altor
civilizaţii.
5 Consideraţii asupra globalizării

2 Direcţia socială cuprinde în esenţă şi proiecte

benefice devenirii omenirii:
 liberalizarea schimburilor educaţionale la toate
nivelurile;
 structurarea neierarhică a societăţilor şi a fundaţiilor;
 realizarea acordurilor guvernamentale şi dintre
asociaţiile specializate pentru combaterea bolilor
sociale, a intoleranţei religioase, rasiale, sexuale etc.
3 Direcţia culturală se manifestă prin:
 circulaţia valorilor culturale;
 reevaluarea valorilor culturilor naţionale;
 accesul la mijloacele de comunicare universale (Internet,
televiziune).
5 Consideraţii asupra globalizării

4 Direcţia securităţii , aspect sensibil al globalizării este supusă

unor ameninţări precum:

 forţa de distrugere a tehnologiilor militare moderne;

 acţiunile teroriste;
 generalizarea unor conflicte militare locale sau zonale;
 bipolarizarea sau multipolarizarea intereselor în jurul câştigului
imens de pe urma realizării, comercializării şi confruntării cu
armament şi tehnologii militare de vârf;
 proliferarea reţelelor de crimă organizată transfrontalieră;
 discriminările economice majore;
 ameninţări ecologice majore;
 acţiuni electronice sau informaţionale de amploare, a căror efecte
pot genera destabilizarea conducerii ori comunicării globale sau
zonale.
5 Consideraţii asupra globalizării

 Realităţile actuale pun în evidenţă existenţa unor

fenomene economice şi sociale care determină
interacţiunea economiilor şi acţiunea statelor la nivel
internaţional, printre care avem în vedere:
internaţionalizarea producţiei, creşterea substanţială a
comerţului internaţional, formarea pieţelor financiare
globale, menţinerea subdezvoltării şi sărăciei, polarizarea
bogăţiei şi a sărăciei, ratele înalte ale şomajului, traficul de
droguri, crima transfrontalieră, epuizarea resurselor şi
degradarea mediului natural ş.a. Toate acestea au
precedat şi însoţesc globalizarea.
6 Universul marketingului internaţional

Motivele implicării în universul marketingului

internaţional
Natura motivelor
implicării în marketingul internaţional

Presiuni Oportunităţi Interese

Piaţă saturată Asistenţă Apariţia unor pieţe noi

financiară
Competiţie Siguranţă la recesiunea
externă Manoperă ieftină internă
Crearea unei imagini
Piaţă internă Facilităţi fiscale globale
limitată
Piaţă internă limitată
Acces la noi tehnologii şi
resurse materiale
Nivelarea fluctuaţiilor
sezoniere
Creşterea vitezei de Reducerea costurilor
rotaţie a capitalului specifice
circulant, inclusiv
cercetare Interes naţional
6 Universul marketingului internaţional

Riscurile implicării în marketingul internaţional

Natura riscurilor
în marketingul internaţional

Riscuri de natură economică Riscuri de natură culturală

Datorii externe Conflicte culturale

Instabilitate
Depreciere monetară guvernamentală

Bariere tarifare Corupţie

Piraterie tehnologică
Restricţii privind
penetrarea pe piaţă
Costuri suplimentare de
adaptare a produselor
6 Universul marketingului internaţional

Forme de pătrundere pe pieţele internaţionale

Fazele implicării în marketingul internaţional:

Societate Proprietate
Export Licenţa mixta directa
6 Universul marketingului internaţional

 De regulă, pătrunderea pe o anumită piaţă are loc gradual,

cu modificarea şi adaptarea periodică a strategiei şi
tacticilor. Funcţie de gradul de implicare, de mărimea
investiţiei, se pot reţine cele patru etape distincte: export,
licenţă, societate mixtă, proprietate directă.
6 Universul marketingului internaţional

Criterii în alegerea modului de pătrundere pe pieţele

internaţionale
Criterii

Firmă Pieţe

Resursele firmei Bariere de intrare

Alianţe Riscul pieţelor

Proprietate Grad de acoperire

Natura Mărimea
produsului şi creşterea pieţei
Ritmul de intrare Cerinţele
administratorilor
Grad de control
7 Mutaţii pe pieţele internaţionale

1 Producţia şi comerţul mondial

1.1 Internaţionalizarea economiilor ţărilor

Pieţele internaţionale deschise sunt încurajate de diversele acorduri
GATT, precum şi de înfiinţarea şi întărirea organismelor unor
organizaţi internaţionale, cum ar fi UE, OMC, NAFTA. Au apărut
multe blocuri comerciale care au făcut ca o mare parte din comerţul
mondial să aibă loc în interiorul şi între acestea. Din nefericire,
multe din ţările în curs de dezvoltare nu au fost incluse în aceste
evoluţii. Se susţine că marketingul internaţional are un rol important
în dezvoltarea economiilor din asemenea ţări şi în integrarea lor cu
economiile ţărilor din lumea dezvoltată. Acestea devin pieţe
emergente .
7 Mutaţii pe pieţele internaţionale

 Scăderea importantă a costurilor de transport şi de comunicaţie a

redus barierele naturale. Expedierea mărfurilor este mult mai ieftină.
Comunicarea este, de asemenea, nu numai ieftină ci şi rapidă. Traficul
telecomunicaţiilor a crescut într-un ritm deosebit. Internetul, punctul de
plecare pentru autostrada informaţională, este utilizat în prezent de
sute de milioane de oameni

 0 bună parte dintre schimbările din comerţul şi finanţele internaţionale

sunt atribuite progreselor din domeniul tehnologiei, care influenţează
natura investiţiilor. Dacă până nu de mult producţia de înaltă
tehnologie era rezervată ţărilor bogate şi cu salarii mari, în prezent ea
este transferată mai uşor spre ţările în curs de dezvoltare, unde
producţia poate fi combinată cu salariile relativ mici.
7 Mutaţii pe pieţele internaţionale

 Tehnologia poate însoţi capitalul peste graniţe. Acest fapt

riscă să facă mai flexibile legăturile dintre productivitatea
muncii, tehnologie şi salariile înalte. Prezenţa tehnologiilor
ridicate exercită o presiune asupra salariilor.

 Apare şi se dezvoltă o cultură globală prin răspândirea şi

diseminarea celor locale, ideile şi valorile internaţionale se
combină şi se suprapun identităţilor naţionale prin
intermediul media. Muzica, filmele, cărţile, ideile, devin un
bun comun prin răspândirea lor cu ajutorul tehnologiilor
moderne (media, TV, DVD, PC, Internet telefonia celulară).
Creşte comerţul cu programe, numărul televizoarelor
depăşind două miliarde.
7 Mutaţii pe pieţele internaţionale

1 Conceptul de comerţ liber

 Comerţul liber este promovat, în mod tradiţional, de către cele mai
avansate puteri economice ale lumii. În secolul al XIX-lea acesta a fost
promovat de către Marea Britanie, iar după cel de-al doilea război
mondial de către Statele Unite. În prezent se poate vorbi despre o
triadă a puterilor economice: S.U.A., Japonia şi Germania.
 Abordarea şi fundamentarea teoretică a comerţului liber derivă din
lucrările elaborate de Ricardo, în secolul trecut. El consideră că acesta
este un lucru benefic, bazându-se pe noţiunea de avantaj comparativ.
 Într-o atare situaţie ţările se specializează pe anumite bunuri şi sunt
departe de a avea ca obiectiv independenţa economică. Ţara care
produce mai ieftin, se va bucura de un avantaj relativ de cost.
 Companiile multinaţionale folosesc avantajele comerţului liber pentru a
deveni cei mai ieftini producători de bunuri. Această căutare a
avantajului absolut menţine salariile Ia un nivel scăzut, promovează
condiţii neatrăgătoare de muncă şi poate fi neprietenoasă pentru
mediu.
7 Mutaţii pe pieţele internaţionale

2 Evoluţii pe pieţele industriale

 Combinaţia dintre concurenţa globală deschisă şi progresul tehnologic

rapid a eliminat locuri de muncă şi a împiedicat creşterile de salarii în
regiunile tradiţional bogate ale lumii. Recesiunea economică din
Europa şi concurenţa făcută salariilor de noile ţări industrializate s-au
adăugat la presiunea pentru ajustare economică. Multe ţări
industrializate adoptă politica salariilor mici pentru a concura cu ţările
asiatice.
 A crescut numărul firmelor industriale care au căutat să deruleze
activităţi în străinătate. Se investeşte în tehnologie: ea contribuie la
reducerea numărului de salariaţi folosiţi. Creşterea veniturilor, în
special în ţările din Asia, a deschis ocazii pentru firmele americane şi
europene dornice să opereze în aceste regiuni.
7 Mutaţii pe pieţele internaţionale

3 Cercul vicios al sărăciei

IMPERFECŢIUNILE PIEŢEI
- pieţe nereglementate
- lipsă cunoştinţe privind tranzacţiile STRUCTURĂ ECONOMICĂ
- lipsă acces liber pe piaţă SLABĂ
- preţuri inflexibile
- restricţii cantitative

Productivitate redusă Structură slabă a capitalului

Cerere mică

Venit real scăzut Investiţii scăzute

Economii reduse

STRUCTURĂ SOCIALĂ INADECVATĂ

8 Acordurile comerciale şi integrarea
pieţelor
Acorduri comerciale
 Firmele au impus o presiune asupra guvernelor pentru a înfiinţa structuri
economice şi politice care să permită revitalizarea şi înflorirea afacerilor.
Drept rezultat, s-a înregistrat o armonizare şi o convergenţă în privinţa
mediilor politice, tehnice, juridice şi fiscale. Vizibilitatea pregnantă a acestui
lucru este în Europa, o dată cu înfiinţarea Uniunii Economice. Similar au loc
dezvoltări în America de Nord (NAFTA), în America Latină (Mercosur).
 Consecinţă a numeroaselor acorduri comerciale şi mecanisme de integrare
a pieţelor, economia mondială este acum mult mai integrată decât a fost în
trecut. Succesul blocurilor comerciale în economia globală depinde de
existenţa unor ţări membre cu aceleaşi structuri economice, apropiate din
punct de vedere geografic, care să manifeste un angajament politic şi să
demonstreze o compatibilitate a comerţului. Pentru obţinerea succesului
este nevoie, în general, de convergenţa legilor şi a politicilor comerciale
naţionale, alături de un angajament pentru înfiinţarea instituţiilor regionale.
Durabilitatea relaţiilor comerciale este dependentă de redistribuirea acestor
câştiguri. Devine necesară adoptarea unor legi şi politici naţionale, ca şi
înfiinţarea unor instituţii regionale cu atribuţii comerciale şi politice de către
statele membre pentru a stabili un echilibru între câştiguri şi pierderi.
8 Acordurile comerciale şi integrarea
pieţelor
Acordul General pentru Tarife şi Comerţ
 Discuţiile comerciale derulate sub egida Rundei Uruguay a GATT,
încheiate în 1993, au avut două principalele scopuri: 1) îndepărtarea
cât mai multor bariere vizibile, 2) extinderea competenţelor şi a
puterilor GATT.
 În centrul atenţiei GATT se află eliminarea discriminării comerciale.
Fiecare ţară membră GATT îşi deschide pieţele în faţa celorlalte ţări
membre. 0 dată ce este încheiat un acord între două ţări, de avantajele
lui vor beneficia în mod automat toate celelalte ţări membre. Ţările mici
se bucură de un acces mai bun la pieţele mari prin intermediul GATT
decât ar fi putut obţine dacă ar fi negociat pe cont propriu.
 Actul final al Rundei Uruguay conţine rezultatele tuturor negocierilor
derulate sub această egidă începând cu 1986, când au avut loc
primele dezbateri în Uruguay. Alături de hotărârea de înfiinţare a
Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), acordul conţine şi
prevederi esenţiale privind cinci domenii principale
8 Acordurile comerciale şi integrarea
pieţelor
Organizaţia Mondială a Comerţului (W.T.O)
 a rezultat prin transformarea, în 1994, a Acordului General pentru
Tarife şi Comerţ (G.A.T.T.), într-un organism reprezentativ pentru
întreg comerţul mondial;
 acţionează în cadrul unor reuniuni periodice denumite “runde” (ultima a
debutat în 1994 - Runda Uruguay);
 - are drept scop scăderea numărului şi diminuarea treptată a barierelor
existente în calea comerţului mondial;
 - aceste demersuri au drept scop reducerea progresivă a barierelor
tarifare - în principal taxe vamale -;
 - demersul W. T. 0. este îndreptat şi spre diminuarea barierelor
netarifare, a căror efecte protecţioniste sunt de 5-10 ori mai puternice;
 - fiind un acord multilateral între statele semnatare (140 membri în nov.
2000), acoperă cca. 90% din comerţul mondial.
8 Acordurile comerciale şi integrarea
pieţelor
Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare
(I.B.R.D)
 - este denumirea oficială a Băncii Mondiale
 - lucrează în strânse relaţii cu I.M.F.;
 - are 182 membri (2000) şi sediul la Washington D.C.;
 - activitatea sa este mai puternic orientată spre ţările în curs de
dezvoltare;
 - acordă credite în condiţii avantajoase pentru proiecte de
dezvoltare;
 - împreună cu Organizaţia Internaţională pentru Dezvoltare (IDA) şi
Corporaţia Financiară Internaţională (I.F.C.) alcătuiesc Grupul
Băncii Mondiale.
8 Acordurile comerciale şi integrarea
pieţelor
Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare
(UNCTAD)
 - cuprinde 193 ţări;
 - este o reuniune mondială periodică, începând cu 1964;
 - are drept scop armonizarea punctelor de vedere a acestor state în dialogul lor cu ţările
industrializate;
 - militează pentru asigurarea unor preţuri de achiziţie corespunzătoare în cadrul contractelor
de materii prime, cereale, cacao, cafea etc.

Organizaţia de Cooperare Economică şi de Dezvoltare

(O.E.C.D)
 - înfiinţată în 1960, cuprinde în prezent 30 de state cele mai importante economic;
 - militează pentru crearea unui climat economic şi de afaceri optim;
 - joacă un rol important în conturarea opiniei ţărilor membre asupra pieţelor celorlalte state ale
lumii;
 - elaborează directive privind modul de calcul în decontările dintre întreprinderile aparţinând
societăţilor multi - şi transnaţionale;
 - elaborează contracte-cadru pentru evitarea dublei impuneri, în baza acordurilor comerciale
bilaterale între state;
 pregăteşte întâlnirile Grupului celor 7- cele mai puternic dezvoltate state ale lumii.
8 Acordurile comerciale şi integrarea
pieţelor
Abordările privind integrarea pieţelor
1 Uniunea Europeană
 Piaţa fără frontiere, cum mai este denumită Piaţa unică europeană,
asupra căreia s-a căzut de acord pentru prima dată în 1985 prin Legea
Unică Europeană, permite deplasarea liberă a oamenilor, a bunurilor, a
capitalului şi a serviciilor. De ea beneficiază, 500 de milioane de locuitori.
 Funcţionarea Pieţei unice europene începe cu date de Ia 1 ianuarie 1993.
Piaţa unică europeană a fost prevăzută în Legea Europeană Unică intrată
în vigoare în 1987. Prin obiectivele sale, UE îşi propune a spori
concurenţa şi de a construi un mediu de afaceri european mult mai
omogen, care să contracareze scăderea competitivităţii internaţionale în
raport cu America de Nord şi cu Asia.
 Armonizarea reglementărilor şi a legilor privind produsele, comerţul şi
oamenii a oferit UE o poziţie puternică în rândul comunităţii economice şi
politice internaţionale. În aceste împrejurări, ţările membre au recunoscut
că renunţarea formală la suveranitate în domenii importante, care
constituiau odată prerogativele lor, precum şi combinarea resurselor pot
să maximizeze avantajele pentru comunitate.
8 Acordurile comerciale şi integrarea
pieţelor
2 Acordul nord-american pentru comerţ liber
 Statele Unite, Canada şi Mexic au semnat, în august 1992, un acord de
comerţ liber pentru a înfiinţa o piaţă deschisă pe continentul nord-
american. Acest acord abordează următoarele probleme:
 •eliminarea treptată a barierelor vamale;
 •drepturile de proprietate intelectuală şi serviciile;
 •legăturile culturale istorice americano-mexicane;
 •diferenţele de salarii care pot spori competitivitatea acolo unde
productivitatea permite acest lucru;
 •slăbiciunile în domeniul infrastructurii, al transportului şi al comunicaţiilor;
 •spre deosebire de UE, nu a fost avută în vedere o uniune politică;
 •legăturile posibile cu iniţiativele de comerţ liber din America Centrală şi
Latină;
 •acordurile între părţi care să limiteze concurenţa salariilor mici.
 NAFTA formează cel mai mare şi mai bogat bloc comercial al lumii. În
zona NAFTA trăiesc 360 de milioane de oameni care produc împreună un
PNB total de 6 miliarde de dolari.
 8 Acordurile comerciale şi integrarea
pieţelor
3 Zona de Cooperare Economică Asia- Pacific
 În timp ce Europa a urmat o strategic industrială de convergenţă şi de integrare,
ţările din Asia sunt mulţumite să rămână eterogene. Lipsa de omogenitate
constituie una dintre trăsăturile economiilor asiatice care ies în evidenţă, în
special celor din zona Pacificului. De exemplu, Hong Kong s-a dezvoltat
economic adoptând o abordare specifică economiei de piaţă, în timp ce Coreea
de Sud a adoptat o politică intervenţionistă dusă până la extrem. Modelul de
dezvoltare economică din vest a depins de pieţele de reglementare şi de
privatizare; abordarea japoneză, care acum este exportată şi în alte ţări din
regiune, depinde mai mult de protecţia selectivă a importurilor şi de utilizarea
creditelor subvenţionate ca un instrument al politicii industriale. În condiţiile unui
regim intervenţionist blând, guvernele încearcă să facă două lucruri: să menţină
stabilitatea macroeconomică prin politici fiscale şi monetare conservatoare şi să
investească în oameni prin programe publice de educaţie, pregătire şi sănătate.

 Producătorii europeni şi japonezi de echipamente şi de utilaje au beneficiat de

procesul de industrializare din ţările Asiei de Est. Firmele respectă standarde
riguroase, ceea ce le conferă renumele de producător de utilaje standard pe
piaţa globală. Firmele europene, în special cele suedeze, se remarcă prin
proiectarea sistemelor mecanice complexe şi în soluţii adaptate clienţilor.
8 Acordurile comerciale şi integrarea
pieţelor
4 Noile pieţe din America Latină
 Liberalizarea comerţului, prin reducerea tarifelor la importuri şi
îndepărtarea licenţelor de import, a constituit o caracteristică esenţială
a programului de reformă început în anii ’80.
 Reformele economice din America Latină şi creşterea salariilor au
încurajat numeroase companii internaţionale să ofere în această
regiune produse special proiectate pentru condiţiile pieţelor locale şi nu
doar să exporte produse existente.
 Economia Americii Latine, pe ansamblu, reprezintă mai puţin de un
sfert din economia Statelor Unite. Ţările din regiune au constituit o
serie de blocuri comerciale, semnând, totodată, peste douăzeci de
acorduri bilaterale şi multilaterale de comerţ între ele. Cele mai multe
acorduri urmăresc eliminarea tarifelor sau a cotelor interne pentru
numeroase categorii de bunuri, precum şi posibila eliminare a tuturor
tarifelor interne alături de respectarea unui tarif extern comun.
8 Acordurile comerciale şi integrarea
pieţelor
 Promiţătoare sunt acordurile sub auspiciile Pactului Andean, care
încearcă să stabilească tarife externe comune, ca şi iniţiativa Bazinului
Caraibelor (IBC). Acesta oferă scutirea de taxe vamale pentru
majoritatea exporturilor ţărilor membre ale IBC către Statele Unite.

 Patru ţări din America de Sud, situate pe coasta Atlanticului

(Argentina, Brazilia, Paraguay şi Uruguay) au înfiinţat în 1991
Mercosur (El Mercado Comun del Sur). Obiectivul îl constituie
dezvoltarea economică a regiunii prin înfiinţarea unei pieţe unice,
bazată pe mişcarea liberă a bunurilor şi a serviciilor, tarife comerciale
externe şi politici comerciale comune, coordonarea politicilor
macroeconomice şi sectoriale, precum şi armonizarea legislaţiei în
vederea întăririi procesului de integrare. Cele patru ţări membre au o
populaţie totală de 200 de milioane de locuitori. Suprafaţa ţărilor
Mercosur este de aproape 11 milioane de kilometri pătraţi, depăşind
suprafaţa Statelor Unite şi a Mexicului, la un loc.
8 Acordurile comerciale şi integrarea
pieţelor
5 Pieţele din statele recent admise în UE
 Firmele industriale vest-europene au perceput, după 1989, ţările
din Europa Centrală şi de Est ca oferind mari ocazii pentru
înlocuirea echipamentelor de capital, precum şi pentru furnizarea
calificărilor şi a tehnologiei avansate. Până in prezent, fluxul de
investiţii înspre est a fost relativ modest. Potenţialii investitori în ţări
ca Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, România şi
Bulgaria au descoperit că derularea afacerilor în această regiune
se loveşte de birocraţie. Cele şase ţări de mai sus au îmbrăţişat
pieţele libere şi pluralismul politic, iniţial, au liberalizat majoritatea
preţurilor, au trecut la convertibilitatea monedelor lor; au micşorat
barierele comerciale şi au primit cu braţele deschise investitorii
străini. După 1 ianuarie 2007, odată cu admiterea în UE a ţărilor din
ultimul val, România şi Bulgaria, se aşteaptă la diminuarea
asperităţilor economice.
9 Conexiuni ale pieţelor emergente cu cele
dezvoltate
1 Relevanţa marketingului în ţările cu pieţe emergente

 Pentru ţările dezvoltate, prin strângerea legăturilor cu ţările în curs de

dezvoltare, pot apare beneficii de pe două planuri:
 a) câştiguri datorate eficienţei şi specializării partenerilor comerciali,
economiilor de scară şi concurenţei sporite,
 b) avuţie pentru investiţii, conducând la rate de creştere mai mari,
datoră posibilităţii de repartizare a costurilor pentru cercetarea-
dezvoltarea produsului pe o piaţă mai mare.
 Apariţia noilor producători şi a noilor pieţe (emergente) dăunează
economiilor ţărilor dezvoltate, conducând la pierderea locurilor de
muncă şi Ia dispariţia unor sectoare întregi de activitate.
 9 Conexiuni ale pieţelor emergente cu cele
dezvoltate
2 Pieţele emergente şi dependenţa acestora de pieţele
dezvoltate
 Dependenţa de pieţele emergente a pieţelor dezvoltate este mare. De
investiţiile şi de comerţul cu ţările în curs de dezvoltare depinde
expansiunea continuă a economiilor dezvoltate. Capacitatea de a spori
exporturile către noile pieţe este importantă întrucât aceste ţări vând foarte
mult către lumea dezvoltată. Competitivitatea crescută a pieţelor emergente
derivă din reformele economice, din ratele scăzute ale salariilor şi din
productivitatea sporită. Există două motive suplimentare care explică
interdependenţa dintre pieţele dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare şi
anume: 1) condiţiile în schimbare ale pieţelor şi îmbătrânirea populaţiei pe
pieţele dezvoltate, 2) orice declin în dimensiunea sau în creşterea pieţelor
ţărilor în curs de dezvoltare va conduce Ia o rivalitate mult mai severă între
guvernele ţărilor dezvoltate, care doresc să-şi protejeze economiile.
 Riscul pătrunderii pe o piaţă incertă este compensat, adesea, de beneficiile
câştigării avantajului primului intrat. Pe pieţe emergente, firmele mai mari
adoptă o perspectivă pe termen lung, în special pentru proiecte de
infrastructură şi pentru produse industriale.
9 Conexiuni ale pieţelor emergente cu
cele dezvoltate
3 Nivelurile de dezvoltare economică şi etapele
de marketing
Valorile societăţii
consumatorilor

ţe le
Pie ţiona
rn a
Orientarea i nte
consumatorilor

al ale
on n
gi ţio

e
re a
şi ţe n
ie
P
NATURA MARKETINGULUI

ina e
ec zon
te
înv din
Orientarea comerţului
ţe

şi a producţiei
Pie

Piaţ
a
Schimburile lă
(barter) loca
NIVEL DE DEZVOLTARE ECONOMICĂ

Economie Societate
Auto- Economie
de piaţă post-
aprovizionare emergentă
industrială industrială
Bibliografie

 State, I., Marketingul internaţional, Ed. Universităţii

Transilvania din Braşov, 2003
 Danciu, V., Marketing internaţional, Ed. Economică,
Bucureşti, 2001
 Pop, Al., N., Dumitru, I., Marketing internaţional, Ed.
Uranus, Bucureşti, 2001
 Kotler, Ph., Managementul marketingului, Ed. Teora,
Bucureşti, 2004
 Kotler, Ph., Principiile marketingului, Ed. Teora, Bucureşti,
2004