Sunteți pe pagina 1din 25

POVESTEA CURCUBEULUI

CURCUBEUL
CULOAREA CORPURILOR
Lumina primită de la Soare sau de la un bec
electric este considerată lumină albă.
Această lumină, deşi pare albă, este alcătuită
din şapte culori: roşu, orange (portocaliu),
galben, verde, albastru, indigo şi violet.

ROGVAIV
Curcubeul este cel mai spectaculos fenomen
luminos observat pe Pământ. El apare pe cer sub
forma unui arc colorat şi se formează prin
descompunerea luminii albe, provenită de la soare,
atunci când aceasta trece prin picăturile de apă din
atmosferă. De obicei, curcubeul apare pe cer când
într-o parte a acestuia plouă, iar în partea opusă
soarele străluceşte. În el se văd toate culorile care
alcătuiesc lumina albă.
Acelaşi fenomen se produce la trecerea luminii
albe prin baloanele de săpun, petele de ulei, de
benzină etc. Fenomene asemănătoare curcubeului
au loc şi în alte condiţii, de exemplu cu lumina lunii
(sau orice altă sursă de lumină) în loc de soare, cu
picături de apă provenite de la spargerea valurilor,
fântâni arteziene, cascade, stropitori etc., cu alte
lichide în loc de apă ori cu obiecte solide şi
transparente în formă sferică.
 Când privim un curcubeu, de fapt noi privim lumina
soarelui, care a pătruns în picăturile de apă în cădere şi
au fost apoi redirecţionate către ochii noştri.
Corpurile din mediul înconjurător au diferite
culori. Aceste culori sunt văzute şi apreciate de
oameni în lumina albă.
Dacă în faţa unei surse de lumină albă se aşează un
filtru de culoare roşie, atunci corpurile din faţa sursei
de lumină vor fi percepute ca având altă culoare.
Această culoare depinde de culoarea iniţială a
corpului. De exemplu, un obiect roşu privit prin
lumina roşie se vede roşu, dar privit printr-o lumină
verde sau albastră se vede negru.
filtru albastru

lumină albă obiect roşu


lumină
albastră

apare negru
Beculeţele instalaţiei electrice din bradul de
Crăciun emit lumină albă, dar din cauza
ornamentelor divers colorate, noi vedem luminile
colorate.
Vrei să ştii mai mult?

 Curcubeul poate fi văzut doar atunci când stai cu


spatele la soare. 
 Centrul unui curcubeu este întotdeauna indicat
de chiar umbra ta.
 În zilele de vară, nu vei vedea niciodată un
curcubeu după ora 9.00 și înainte de ora 16:00.
 Fiecare persoană vede propriul curcubeu.
 Nu vei putea niciodată ajunge la capătul
curcubeului.
 Curcubeul nu are forma unui arc de cerc: fiecare
curcubeu are forma unui cerc întreg.
 Cerul de deasupra curcubeului are întotdeauna o
nuanță mult mai închisă decât cerul din interiorul
curcubeului.
 În condiții de vizibilitate bună uneori se poate
observa și un curcubeu mai slab, concentric cu
primul, ceva mai mare și cu ordinea culorilor
inversată.
 Zeița curcubeului este Iris.
 Pluralul de la curcubeu este curcubeie.
Cu mult timp în urmă, la începutul timpurilor,
culorile lumii s-au certat. Fiecare dintre ele
pretindea că era cea mai bună, cea mai frumoasă,
cea mai importantă, cea mai folositoare, cea mai
iubită.
Verdele spuse:
- Uitaţi-vă la iarbă, frunze şi copaci. În mod
evident, vedeţi şi voi că sunt cea mai
importantă culoare. Sunt culoarea vieţii şi a
speranţei. Uitaţi-vă în jur şi o să vedeţi că sunt
peste tot.
Albastrul l-a întrerupt şi exclamă:
- Gândiţi-vă la cer şi la mare. Apa stă la baza vieţii
şi fără mine nu ar exista cerul albastru. Fără mine
nu ar exista nimic.
Galbenul râse:
- Eu sunt luminos şi cald, iar tu eşti atât de serios!
Dar de fiecare dată când priveşti o narcisă galbenă
sau o floarea-soarelui, zâmbeşti. Soarele, luna şi
stelele sunt galbene. Frumuseţea mea este atât de
evidentă, încât oricine mă vede, rămâne uimit.
Portocaliul începu să se laude:
- Eu sunt culoarea mâncărurilor sănătoase ce dau putere.
Morcovul, portocala şi dovleacul au multe vitamine.
Şi atunci când portocaliul umple cerul, la răsărit sau la
apus, frumuseţea mea este atât de evidentă, încât toţi cei ce
mă văd se opresc să mă privească cu admiraţie şi uimire.
Roşul începu să strige:
- Ei, bine, eu sunt conducătorul întregii vieţi!
Sângele este roşu şi sângele înseamnă viaţă.
Eu sunt culoarea pasiunii şi a iubirii.
Violetul se ridică în picioare şi vorbi dând foarte
multă importanţă spuselor sale:
- Eu sunt culoarea imperială şi a regilor. Oamenii
puternici întotdeauna m-au ales pe mine deoarece
eu sunt culoarea puterii şi a înţelepciunii.
La sfârşit, cu o voce joasă şi timidă, indigoul
spuse:
- Cu greu mă observaţi, însă deşi sunt tăcut,
fără mine nu aţi fi nimic. Aveţi nevoie de mine
pentru echilibru, contrast şi linişte interioară.
Argumentările au continuat, fiecare culoare
lăudându-se, ridicându-se în slăvi şi certându-se.
Fiecare considera că este perfecţiunea întruchipată.
În timp ce se certau din ce în ce mai tare, un fulger
puternic lumină cerul .
Începu să tune şi să plouă cu găleata.
Culorile tremurau de frică şi se strângeau în
braţe pentru a se linişti şi proteja una pe alta.
Apoi ploaia începu să vorbească:
- Voi, culorilor, sunteţi atât de nesăbuite!
Vă certaţi care să fie cea mai bună, fiecare
încercând să fie deasupra celorlalte. Nu înţelegeţi
că fiecare în parte aţi fost făcute cu un scop
special, fiecare este unică şi diferită? Luaţi-vă de
mâini şi urmaţi-mă!
Făcând ce le spuse ploaia, culorile se apropiară
şi se luară de mâini.
- De acum încolo, zise ploaia, când plouă, fiecare
dintre voi se va întinde de-a lungul cerului într-un
superb arc multicolor. Curcubeul va fi un semn al
păcii şi al speranţei.
Astfel, oameni buni, de fiecare dată când ploaia curăţă
pământul, căutaţi un curcubeu pe întinsul cerului. Când
apare, ţineţi minte că fiecare dintre voi este special. Lăsaţi
culorile curcubeului să vă reamintească să vă apreciaţi pe voi
înşivă şi pe cei din jur.
Bibliografie:
• manualul de Ştiinţe ale
naturii, clasa a IV-a;
• imagini luate de pe google.

Realizat: înv. Florica Plosca, Şcoala Gimnazială “Bălcescu-Petofi”, Satu Mare