40 de Zile

40 DE ZILE
DE RUGĂCIUNE ŞI
REÎNVIORARE
Cum să ne pregătim pentru

ploaia târzie şi a doua venire
a lui Hristos
Secţiunea I - Botezul Spiritului Sfânt

Secţiunea II – Spiritul Sfânt şi Rugăciunea
Secţiunea III – Botezul Spiritului şi Evanghelizarea
Secţiunea IV – Botezul Spiritului şi Rămânerea în Hristos
Secţiunea V – Botezul Spiritului şi Părtăşia
Traducere şi prelucrare
după Dennis Smith
Pentru alte publicații :

http://www.spiritbaptism.org/online-store/english.html
Resurse online de creștere spirituală

Organizația de tineret IMPACT România
www.impactromania.org
1
Resurse - dezvoltare spirituală
40 DE ZILE DE STUDIU ŞI RUGĂCIUNE
INTRODUCERE
Scopul programului de 40 de zile:

1. Pregătirea bisericii pentru a doua venire a lui Isus.
2. Ajutarea altora în pregătirea pentru gloriosul eveniment.
3. Creşterea spirituală a fiecărui participant.
4. Evitarea eliminării prin cernere.
Începutul pregătirii programului:

1. O serioasă decizie: 40 de zile de rugăciune şi studiu devoţional pentru:
a. desvoltarea unei mai strânse relaţii personale cu Isus şi
b. ca să ajuţi cu rugăciunile tale cinci persoane pe care Domnul le-a pus în
mintea ta.
Făgăduinţa lui Isus: „Vă mai spun iarăşi, că dacă doi dintre voi se învoiesc pe
pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este sus în ceruri.”
Matthew 18:19
➢ Există o deosebită putere în rugăciunea unită.
➢ Există multă încurajare şi întărire spirituală în părtăşia creştină.
Start:
1. Găseşte un partener de rugăciune pe care îl vei contacta zilnic pentru:

a. ca să studiaţi împreună lectura pregătită pentru ziua respectivă.
b. ca să discutaţi împreună întrebările de la sfârşitul fiecărei lecturi.
c. ca să vă rugaţi unul pentru altul.
d. ca să vă încurajaţi reciproc în ceea ce priveşte rugăciunea pentru cele cinci
persoane pe care le aveţi fiecare pe listă.
e. ca să vă reamintiţi reciproc să vă prezentaţi fiecare pe cele cinci persoane
de care aveţi grijă.
2. Roagă-te ca Dumnezeu să-ţi arate pentru care persoane trebuie să

te rogi. Timp de 40 de zile te vei ruga pentru cinci persoane. De aceea cere
lui Dumnezeu călăuzire specială pentru selectarea lor.
3. Sugestii cu privire la lista de cinci persoane. Acestea pot fi membri ai

familiei tale, prieteni sau conlucrători. Ei pot fi sau nu membri ai bisericii.
Dacă este posibil alege persoane care locuiesc în aria ta pentru ca să-i poţi
invita la biserică în timpul celor 40 de zile.
4. Contactează pe fiecare dintre cele cinci persoane pe care le-ai ales.

Contactarea poate fi directă (faţă către faţă), prin telefon, e-mail sau prin
poştă. Iată aici un exemplu de contactare:
2
„Începând cu data de ____________ biserica mea are un program special de

rugăciune şi ni s-a cerut să alegem cinci persoane pentru care să ne rugăm în
următoarele 40 de zile. Deoarece tu eşti _____________ (prietenul, vecinul,
colaboratorul meu, etc.), socotesc că este foarte normal să mă gândesc la tine şi să
mă rog pentru tine. Mă voi simţi foarte onorat dacă îmi vei împărtăşi ce cereri
speciale de rugăciune să prezint lui Dumnezeu pentru tine în cele 40 de zile de
mijlocire specială. Eu sper să te revăd curând. Voi păstra legătura cu tine. Îţi
mulţumesc şi Dumnezeu să te binecuvinteze.
5. Alcătuieşte un card de rugăciune pentru fiecare persoană cu care

păstrezi contactul. Iată un exemplu:
Nume:
Telefon:
E-mail:
Adresa:
Subiecte de rugăciune: ______________________________________
_________________________________________________________
_________________________________________________________
40 de zile de rugăciune (pune un „√” în dreptul zilei când te-ai rugat):
01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40
Activităţi de ajutorare: _______________________________________

_________________________________________________________
_
_________________________________________________________
_
6. Roagă-te pentru aceste persoane în fiecare zi. Când te vei ruga pentru
ele cere în folosul lor aplicarea următoarelor cuvinte inspirate:
a. Dumnezeu să-i atragă la Sine. (Ioan 6:44 „Nimeni nu poate veni la Mine
dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”)
b. Ei să caute pe Dumnezeu. (Fapte 17:27 „ca ei să caute pe Dumnezeu, şi

să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare
din noi.”)
c. Ei să creadă în Cuvântul lui Dumnezeu. (1 Tes. 2:13 „De aceea, mulţumim

fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când aţi primit Cuvântul lui
Dumnezeu, auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa
cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi
care credeţi.”)
3
d. Satan să fie împiedicat să-i orbească ca să nu poată vedea adevărul divin

şi să fie îndepărtate influenţele lui din viaţa lor. (2 Cor. 4:4 „a căror minte
necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă
strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui
Dumnezeu.”; 2 Cor. 10:4.5 Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt
supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să
surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se
ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu, şi orice gând îl facem rob
ascultării de Hristos.”)
e. Spiritul Sfânt să lucreze în ei. (Joan 16:8-13 „Şi când va veni El, va dovedi
lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. În ce
priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine; în ce priveşte neprihănirea:
fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea; În ce priveşte judecata:
fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat. Mai am să vă spun multe
lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul
adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la
El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, vă va descoperi lucrurile viitoare.”)
f. Ei să se întoarcă de la păcat. (Fapte 3:19 „Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la

Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul
vremurile de înviorare.”)
g. Să creadă în Hristos ca Mântuitor al lor. (Ioan 1:12 „Dar tuturor celor ce

L-au primit, adică, celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă
copii ai lui Dumnezeu.”)
h. Să asculte de Hristos ca Domn al lor. („Mat. 7:21 „Nu orişicine-Mi zice:

"Doamne, Doamne!" va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia
Tatălui Meu care este în ceruri.”)
i. Să prindă rădăcini şi să crească în Hristos. (Col. 2:6.7. „Astfel dar, după

cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El, fiind
înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au
fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.)
7. Roagă-te pentru înţelepciune de sus ca să poţi înţelege ce fel de

lucrări poţi face în folosul celor pentru care te rogi. Iată aici câteva
sugestii. Adaugă la această listă pe acelea pe care ţi le arată Domnul.
a. Spune-le cât de mult îi apreciezi.

b. Trimite-le un pliant sau o broşură care-i poate încuraja.
c. Invită-i să vă rugaţi împreună (Vă puteţi ruga chiar şi prin telefon!).
d. Invită-i să serviţi masa de seară împreună în casa ta.
4
e. Invită-i să serviţi masa de prânz undeva în oraş.

f. Trimite-le un card cu ocazia zilei de naştere.
g. Trimite-le un card cu o încurajare sau ceea ce Dumnezeu te inspiră să scri.
h. Oferă-le ceva gătit de tine.
i. Invită-i să faceţi cumpătături împreună sau să vizitaţi un muzeu.
j. Trimite-le un card de simpatie sau cu dorinţa de însănătoşire atunci când
este cazul.
k. Înmânează un card pentru ziua de naştere a copilului lor şi un dar, atunci
când acesta este un lucru potrivit.
l. Invită-i să frecventeze biserica cu tine.
m. La un timp potrivit întreabă-i dacă ar dori să primească studii biblice.
Puterea rugăciunii
➢ Rugăciunea este esenţială pentru creşterea spirituală personală

➢ şi este mijlocul cel mai efectiv prin care se poate ajunge la inima altora pentru
Hristos.
➢ „Rugăciunea este respiraţia sufletului.
➢ Ea este secretul puterii spirituale.
➢ Nu există un alt mijloc al harului care să o poată înlocui sau care să păstreze
sănătatea sufletului.
➢ Rugăciunea aduce inima în strâns contact cu Izvorul de viaţă şi întăreşte
muşchiulatura vieţii religioase.”
= Slujitorii Evangheliei 254, 255 engl. =
Următorul citat arată deasemenea necesitatea rugăciunii în lucrarea de a conduce pe

alţii la Hristos:
„Tu trebuie să lucrezi pentru suflete cu multă rugăciune pentru că aceasta este
singura metodă prin care poţi ajunge la inimile lor. Aceasta nu este lucrarea ta, ci
lucrarea lui Hristos care lucrează alături de tine şi impresionează inimile.”
Evanghelizare 342.
➢ Când lucrezi cu rugăciune ca să aduci pe alţii mai aproape de Hristos şi de

biserica Sa, Dumnezeu va binecuvânta eforturile tale.
➢ Când te rogi pentru cei de pe lista ta de rugăciune şi lucrezi pentru ei,
Dumnezeu te va folosi într-adevăr să-i câştigi pentru Hristos, dar va face mai
mult decât atât; El te va trage pe tine mai aproape de El Însuş.
5
Puterea Spiritului Sfânt
După învierea Sa, Isus a spus ucenicilor că ei urmau să primească botezul Spiritului
Sfânt mai înainte de a ieşi să predice Evanghelia în lume. Luca 24:49; Fapte 1:4-8.
Chiar dacă petrecuseră zi de zi cu Isus trei ani şi jumătate şi văzuseră sau
participaseră la o slujire însoţită de minuni, ei încă nu erau gata ca să dea lumii
mărturia lor despre Isus. De aceea ei trebuiau să aştepte ca să primească mai întâi
puterea Duhului Sfânt.
Din cauză că botezul Spiritului Sfânt (numit şi umplere cu Spiritul Sfânt) este aşa de
vital pentru creşterea noastră spirituală, precum şi pentru a da altora mărturie
despre Isus Hristos, cele 40 de lecţii devoţionale vor fi bazate pe această învăţătură
importantă a Cuvântului lui Dumnezeu.
Alegând să participi la aceste 40 de zile de studiu şi rugăciune, tu vei intra într-o

minunată şi binecuvântată aventură cu domnul Hristos. Vei experimenta o relaţie
mai profundă cu Isus şi vei vedea cum Domnul te va folosi ca să tragi pe alţii mai
aproape de El în pregătirea pentru venirea Sa. În timp ce vei avea o părtăşie creştină
cu partenerul tău de rugăciune şi cu toţi ceilalţi care participă în acest program, tu
vei experimenta o mai profundă dragoste şi unitate creştină cu credincioşii lui Isus.
Acest lucru va juca un rol important în creşterea ta spirituală.
Isus a zis: „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu
cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!" Luca
11:13
****
ÎN TIMPUL ACESTOR 40 DE ZILE DE STUDIU ŞI RUGĂCIUNE SE RECOMANDĂ
ALEGEREA UNOR ZILE DE POST. POSTUL TREBUIE EXTINS ŞI ASUPRA
EMISIUNILOR PROFANE DE LA TELEVIZOR, CU EXCEPŢIA EMISIUNILOR
RELIGIOASE.
****
6
Secţiunea I
BOTEZUL
SPIRITULUI SFÂNT
Ziua 1
Două Lucrări
Ale Spiritului Sfânt
Scriptura ne spune că sunt multe lucrări pe care le face Spiritul Sfânt. De exemplu El
ne conduce la pocăinţă (aici intră şi mărturisirea păcatelor – Ps. 32:3-5), la
acceptarea lui Isus ca Mântuitor personal şi la botezul cu apă. Această lucrare a
Spiritului stă la dispoziţia oricărui membru al familiei omeneşti. O altă lucrare a
Duhului Sfânt este însă aceea de a umple pe creştin cu prezenţa Sa în aşa fel ca el
să poată trăi cu adevărat o viaţă creştină şi să facă faptele pe care Dumnezeu le-a
pregătit mai dinainte ca să „umble” în ele. (Efes. 2:10).
Isus a spus la Ioan 14:16.17:
„Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu

voi în veac; şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea n u-L poate primi,
pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte, dar v oi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu
voi, şi va fi î n voi.”
Când Domnul Isus a spus că „Duhul Sfânt va fi în voi” El S-a referit la faptul că în
Ziua Cincizecimii şi după aceea Spiritul Sfânt va fi disponibil fiecărui credincios.
Această minunată experineţă de umplere cu Spiritul Sfânt este accesibilă şi pentru
credincioşii din zilele noastre, adică pentru tine şi pentru mine.
Domnul Isus este exemplul nostru în toate privinţele. El a fost născut prin lucrarea
Spiritului Sfânt, a fost călăuzit de Spiritul Divin din copilărie şi până la maturitate şi a
fost condus astfel la botezul cu apă. După umplerea cu Spiritul Sfânt El a fost
pregătit să meargă în puterea Spiritului şi să facă faţă unei bătălii cu satan de o
intensitate pe care nu o experimentase niciodată mai înainte. Luca 4:1-13 ne descrie
în mod dramatic ispitele lui satan şi deasemenea încrederea cu care Isus S-a bazat
pe Cuvântul lui Dumnezeu.
După ce a comunicat cu Dumnezeu în pustie şi a obţinut victoria asupra lui satana,

Isus a fost împuternicit să predice şi să înveţe despre împărăţia lui Dumnezeu, să
vindece pe oamenii bolnavi şi să elibereze pe demonizaţi din robia demonilor.
„Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galilea, şi I s-a dus vestea în tot
ţinutul de primprejur. El învăţa pe oameni în sinagogile lor, şi era slăvit de
toţi.” Luca 4:14. 15.
Isus a spus că toţi cei care cred în El vor face lucruri chiar mai mari decât a făcut El:
7
„Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe

care le fac Eu, ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu
mă duc la Tatăl.” Ioan 14:12
Mai înainte ca cel credincios să experimenteze umplerea cu Spiritul Sfânt, este sigur
că Dumnezeu a lucrat deja în viaţa lui prin Spiritul Sfânt, chemându-l şi
conducându-l la acceptarea lui Isus ca Mântuitor. Totuşi creştinii nu vor experimenta
niciodată plinătatea puterii lui Hristos în viaţa lor fără ca să permită mai întâi Duhului
Sfânt să-i umple în fiecare zi.
Isus a spus ucenicilor să aştepte mai întâi revărsarea Duhului Sfânt în ziua
Cincizecimii şi numai după aceia să predice evanghelia în lume:
„Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să

aştepte acolo făgăduinţa Tatălui "pe care", le-a zis El, "aţi auzit-o de la Mine.
Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu
Duhul Sfânt." Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat:
"Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?"
El le-a răspuns: "Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe
acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. Ci voi veţi primi o putere, când
Se va coborî Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată
Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului." Fapte 1:4-8.
Botezul Spiritului este disponibil fiecărui creştin din zilele noastre. Dumnezeu a
promis să ne dea Spiritul Său în mod deplin dacă noi Îl vom cere cu credinţă. „Deci,
dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult
Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!" Luca 11:13
Cineva ar putea să întrebe: „Cum pot eu să fiu sigur că sunt pregătit ca să primesc
Spiritul Sfânt?” Răspunsul tău la întrebările următoare te vor ajuta să răspunzi la
aceasta. L-ai primit pe Hristos ca Mântuitor al tău? Te-ai hotărât să predai zilnic viaţa
ta lui Isus? Dacă L-ai acceptat pe Hristos şi doreşti să-L urmezi în orice aspect al
vieţii tale şi dacă este dorinţa ta să primeşti Spiritul Sfânt, eu te invit să înalţi spre
cer următoarea rugăciune:
„Tată ceresc, Îţi mulţumesc pentru că m-ai condus la acceptarea lui Isus ca
Mântuitor al nostru şi de aceea Te rog să mă ierţi pentru toate păcatele mele.
Eu doresc să-mi predau absolut întreaga mea viaţă lui Isus Hristos. Îţi
mulţumesc deasemenea pentru făgăduinţa de a mă umple cu Spiritul Tău şi
Îţi cer să împlineşti această promisiune chiar acum. Te rog să mă umpli cu
prezenţa lui Isus în aşa fel încât caracterul Său să fie manifestat în mod deplin
prin viaţa mea. Te rog deasemenea să mă împuterniceşti cu puterea Spiritului
Tău ca să Te slujesc pe Tine atunci când vrei să mă conduci în lucrarea
pentru glorificarea lui Isus. Eu Te rog toate acestea în Numele lui Isus, amin.”
8
Meditaţie personală şi discuţie
1. Ce învaţă această lecţie despre lucrarea Spiritului Sfânt?
2. Arată două căi prin care putem să ne pregătim ca să primim Spiritul Sfânt.
3. Enumeră două beneficii ale botezului cu Spiritul Sfânt.
4. Doreşti să ai o experienţă mai profundă în ceea ce priveşte primirea Spiritului

Sfânt în viaţa ta şi să slujeşti pe Domnul lucrând pentru El?
Activitate în domeniul rugăciunii
➢ Cheamă pe partenerul tău de rugăciune şi discută cu el acest devoţional.

➢ Roagă-te împreună cu partenerul tău de rugăciune:
a. pentru ca Dumnezeu să vă umple pe fiecare cu Spiritul Său Cel Sfânt.

b. pentru ca Dumnezeu să vă dea înţelepciune şi înţelegere atunci când
studiaţi împreună acest studiu devoţional.
c. pentru ca Dumnezeu să binecuvinteze părtăşia voastră
d. pentru persoanele de pe listele voastre.
INTRODUCEŢI ACEST VERSET IN RUGACIUNEA VOASTRA: „Eu - zice Domnul

- te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, şi
voi avea privirea îndreptată asupra ta." Ps. 32:8.
Condu-ne şi învaţă-ne, Doamne, pentru ca să fim astfel în mod

constant sub îndrumarea Ta în vieţile noastre şi în biserica Ta.
****
Studiul 2
RECAPITULARE ZIUA 1
Două lucrări ale
Spiritului Sfânt
Spiritul Sfânt – lucrări:

➢ Conduce la pocăinţă, la acceptarea lui Isus ca Mântuitor personal şi la botezul
cu apă.
➢ Umple pe credincios cu prezenţa Sa pentru ca:
- Să poată trăi o viaţă creştină
- Să facă faptele pregătite mai dinainte de Dumnezeu Ef. 2:10
Lumea nu poate primi Duhul Sfânt. De ce?
9
➢ Nu-L vede şi nu-L cunoaşte (ginosko = cunoaştere experimentală ).

➢ Credincioşii Îl pot primi pentru că ei “Îl cunosc” experimental (ginosko). Cum?
“Rământe cu voi” (lucrează din exterior) şi “va fi în voi.” (lucrează din
interior).
Spiritul în viaţa lui Isus:

- naşterea Sa a fost “de la Duhul Sfânt”
- L-a călăuzit din copilărie şi până la maturitate.
- L-a condus astfel la botezul cu apă.
- A urmat apoi experienţa umplerii cu Spiritul Sfânt. A fost
pregătit astfel pentru bătălia din pustie cu satana.
- Isus a obţinut astfel victoria din pustie.
- Duhul L-a împuternicit să predice, înveţe, vindece, să
elibereze din robia demonilor.
Toţi cei care cred în Isus vor face lucrări şi mai mari decât cele făcute de El (adică pe
o întindere mai mare).
Creştinii nu vor experimenta niciodată plinătatea puterii lui Hristos în viaţa lor fără să
permită mai întâi Duhului Sfânt să-i umple în fiecare zi.
A primi Spiritul Sfânt înseamnă a primi putere pentru a da mărturie (prin cuvinte şi
viaţă) - Fapte 1:8.
Paşi de făcut pentru a primi botezul cu Spiritul Sfânt:
➢ Apelare la mijlocirea lui Isus pentru primirea botezului cu Spiritul Sfânt.

➢ Mărturisirea păcatelor (care face parte din pocăinţă).
➢ Acceptarea lui Isus ca Mântuitor peresonal.
➢ Botezul Spiritului trebuie cerut în credinţă, pretinzând împlinirea făgăduinţei.
➢ Predare zilnică lui Isus.
➢ Trebuie să doreşti să-L urmezi pe Isus în orice aspect al vieţii tale.
➢ Trebuie să doreşti să-L mărturiseşti altora (pentru că acesta este unul din
scopurile pentru care Duhul Sfânt este dat).
****
Ziua 2
Spiritul Sfânt
după Cinzecime
Isus a promis ca va boteza pe urmaşii Săi cu Spiritul Sfânt în aşa fel ca ei să fie
astfel împuterniciţi să vestească în lume evanghelia. Această făgăduinţă a fost
împlinită în Ziua cincizecimii:
„În ziua cincizecimii erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un
sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte
10
limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe
fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte
limbi, după cum le da Duhul să vorbească.” Fapte 2:1-4
Botezul Spiritului Sfânt nu a fost disponibil numai ucenicilor care erau adunaţi la un
loc în Ziua cincizecimii; această minunată experienţă a fost şi este valabilă pentru toţi
creştinii care au trăit şi trăiesc după evenimentul de la Cincizecime.
Nu toţi credincioşii au fost prezenţi acolo în ziua Cincizecimii. Întrebarea logică ce

apare acum în mintea unora dintre noi este aceasta: Cum au primit creştinii botezul
Spiritului după evenimentul ce a avut loc în Ziua Cincizecimii? Răspunsul se află scris
în cartea Faptele Apostolilor. Cel puţin în două ocazii deosebite Spiritul a venit asupra
unui grup de oameni în timp ce Petru le vorbea. Să privim la o ocazie ce este
descrisă în Fapte 10:44-47:
„Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toţi cei ce
ascultau Cuvântul. Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru, au rămas
uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri. Căci îi
auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: "Se poate opri
apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?" Fapte
10:44-47.
Este evident deasemenea că Dumnezeu a condus bisereica creştină la primirea

Spiritului Sfânt prin ceea ce se numeşte „punerea mâinilor”. „Dar când au crezut pe
Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus
Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi cât şi femei. Chiar Simon a crezut; şi după ce a
fost botezat, nu se mai despărţea de Filip, şi privea cu uimire minunile şi semnele
mari care se făceau. Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a
primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. Aceştia au venit la
Samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se coborâse
încă peste nici unul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.
Atunci, Petru şi Ioan au pus mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt.” Fapte
8:12-17
Avem un exemplu similar de rugăciune însoţită de punerea mâinilor atunci când

Pavel a întâlnit nişte ucenici în Efes. „Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a
trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici,
şi le-a zis: "Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?" Ei i-au răspuns: "Nici n-am
auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt." Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?" le-a zis
el. Şi ei au răspuns: "Cu botezul lui Ioan." Atunci Pavel a zis: "Ioan a botezat cu
botezul pocăinţei, şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în
Isus." Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Când
şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte
limbi, şi prooroceau.” Fapte 19:1-6
Cel care se roagă în felul acesta cu mâinile aşezate pe capul cuiva trebuie să fie un
credincios care deja a primit el însuş botezul Spiritului Sfânt. Acest lucru arată că
punerea mâinilor nu este absolut necesară pentru primirea botezului cu Duhul Sfânt.
11
Este o experienţă minunată să cauţi umplerea cu Spiritul Sfânt în acest fel; totuşi
această metodă nu este necesară. În ocaziile descrise în Fapte cap. 2; cap. 4:29-31
şi 10:44 s-a primit Spiritul Sfânt fără „punerea mâinilor.” Primirea botezului cu Duhul
Sfânt în mod simplu are de a face cu făgăduirea Spiritului de către Dumnezeu, a
cărei împlinire este cerută în credinţă:
„pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus,
aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.” Gal. 3:14
Spiritul promis este primit prin credinţă la botezul nostru dar noi avem nevoie să
căutăm umplerea zilnică cu Spiritul Sfânt ca să putem da altora mărturie în mod
eficient. Ellen White a scris:
„Ceea ce noi avem nevoie este botezul Spiritului. Fără acesta noi nu suntem mai
pregătiţi să ieşim în lume cu evanghelia decât au fost ucenicii după crucificarea
Domnului lor.” RH Feb. 18, 1890
Cu privire la creşterea noastră spirituală şi umplerea cu Spiritul Sfânt, dânsa a scris:
„Imprimaţi în mintea tuturor nevoia botezului cu Duhul Sfânt, a sfinţirii membrilor

bisericii, aşa încât ei să fie vii, să crească şi să aducă rod, fiind plantaţi de
Dumnezeu.” 6T 86
Când citim declaraţiile sorei White devine foarte evident faptul că dânsa a înţeles
importanţa acestui eveniment şi a îndemnat pe fiecare credincios să caute plinătatea
Spiritului în viaţa sa.
1. De ce a spus Isus ucenicilor să aştepte botezul Spiritului Sfânt?
2. Care au fost condiţiile pe baza cărora ucenicii au primit botezul Spiritului

Sfânt?
3. Ce a spus Ellen White despre importanţa primirii botezului cu Spiritul Sfânt.
4. Este necesară rugăciunea cu punerea mâinilor pentru primirea botezului cu

Spiritul Sfânt? Explică răspunsul tău.
➢ Telefonează partenerului tău de rugăciune şi discută cu el/ea această

meditaţie.
➢ Roagă-te cu partenerul tău de rugăciune:
a. Pentru ca Dumnezeu să vă umple pe fiecare din voi cu Spiritul Său Cel Sfânt.
b. Pentru ca Dumnezeu să lucreze prin voi în puterea Spiritului Sfânt.
12
c. Pentru persoanele de pe lista voastră de rugăciune.
INTRODU ACEST VERSET IN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ: „Noi suntem martori ai

acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El."
Fapte 5:32
Studiul 3
RECAPITULARE ZIUA 2
Primirea Spiritului Sfânt
după Cincizecime
Cincizecimea reprezintă împlinirea făgăduinţei lui Dumnezeu cu privire la

evanghelizare.
Făgăduinţa umplerii cu Sp. Sf. ne aparţine şi nouă.
Botezul cu Duhul Sfânt după Cincizecime:

- Fapte 10:37-47 în timp ce Petru predica pe Hristos.
- Uneori a fost experimentat prin punerea mâinilor (Fapte 8:12-17; 19:1-6), iar
alte ori nu (Fapte cap. 2; cap. 4:29-31; 10:44).
Metoda punerii mâinilor nu este obligatorie şi nici necesară.

Nu există o poruncă divină în acest sens
Evenimentul are de a face cu făgăduinţa divină şi pretinderea ei în credinţă.
Spiritul promis este primit prin credinţă la botezul nostru, dar avem nevoie să
căutăm umplerea zilnică cu Sp. Sf. ca să putem da altora mărturie în mod eficient.
EGW 6T 86:
Imprimaţi în mintea tuturor:
- Nevoia botezului cu Sp. Sf.
- Nevoia sfinţirii membrilor bisericii
Rezultate:
- ei să fie vii
- să crească
- să aducă rod, fiind plantaţi de Dumnezeu
Fiecare credincios trebuie să caute plinătatea Spiritului Sfânt în viaţa sa.
***
13
Ziua 3
Beneficiile primirii
Spiritului Sfânt
Ce se întâmplă când cerem lui Dumnezeu botezul Duhului Sfânt? Iată câteva
exemple de schimbări pe care umplerea cu Duhul Sfânt le aduce în viaţa
credinciosului:
1. O dorinţă mai puternică după studiul Cuvântului lui Dumnezeu.

2. O mai zeloasă viaţă de rugăciune.
3. O pocăinţă mai profundă de păcatele pe care le-am făcut.
4. Schimbări în stilul de viaţă şi în activităţi.
Umplerea cu Spiritul Sfânt este necesară pentru viaţa de biruinţă în Hristos. Potrivit
cu învăţătura Bibliei, nimeni nu poate „cunoaşte” pe Hristos în cel mai deplin sens
biblic fără să experimenteze botezul Spiritului Sfânt. Faptul acesta este ilustrat în
parabola celor zece fecioare (Matei 25:1-13), în care Isus a spus fecioarelor
neînţelepte, care erau fără uleiul Spiritului Sfânt, „Adevărat vă spun, că nu vă
cunosc!” (v. 12).
Aici, ca şi în alte părţi ale Scripturii, Hristos se referă la necunoaşterea unei

persoane. De exemplu El a spus:
„Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce

face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne,
Doamne! N-am proorocit Noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? şi
n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată
nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelegea.” Mat.
7:21-23.
Simpla cunoaştere a învăţăturilor Bibliei sau implicarea în activităţi de slujire pentru

Hristos nu sunt înlocuitoare ale cunoaşterii Sale în mod intim prin botezul cu Spiritul
Sfânt.
Botezul cu apă este asemănător cu serviciul de cununie, în timp ce umplerea cu

Spiritul Sfânt este desăvârşirea căsătoriei şi poate fi asemănată cu timpul când
mireasa „cunoaşte” pe mirele ei. Satana se va împotrivi cu înverşunare
experimentării umplerii cu Spiritul Sfânt pentrucă el ştie că aceasta va zdrobi puterea
sa în viaţa credinciosului.
Înţelegerea şi experimentarea umplerii cu Spiritul Sfânt este inferioară în importanţă

numai faţă de înţelegerea şi acceptarea lui Hristos ca Mântuitor al nostru. Un alt
punct foarte important este faptul că noi trebuie să reînoim zilnic această umplere.
Aceasta nu este o experienţă realizată o dată pentru totdeauna. Pavel ne spune că
„omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinlăuntru se înoieşte din zi în zi.”
(2 Cor. 4:16). Noi avem nevoie de reînoirea Spiritului în fiecare zi din vieţile noastre.
Porunca lui Pavel de a fi „plini de Duhul Sfânt” (Ef. 5:18) se referă în limba originală
14
la o acţiune continuă şi are sensul că noi trebuie să continuăm în fiecare zi să fim

plini de Spiritul Sfânt.
Hristos este exemplul nostru în toate lucrurile. Ellen White a scris:
„El primea zilnic un nou botez cu Duhul Sfânt. În zorii fiecărei noi zile, Domnul Îl
deştepta din somnul Său, iar sufletul şi buzele Sale erau unse cu har, pe care să-l
poată împărţi şi altora.” Parabole 139 engl.
Dacă Hristos, în timp ce a fost pe pământ, a lucrat într-o colaborare aşa de strânsă
cu Duhul Sfânt atunci în mod sigur creştinii au nevoie să se roage pentru prezenţa
zilnică a Spiritului Sfânt în viaţa lor.
Creşterea spre plinătatea lui Hristos ca urmare a lucrării Spiritului Sfânt în viaţa
noastră este un proces:
„Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem
schimbaţi în acelaşi chip al Lui, d
in slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” 2 Cor. 3:18
Creşterea spirituală este un proces în care trebuie să intrăm din nou în fiecare zi.
Ellen White a descris în felul următor desvoltarea caracterului pe care beneficiarul
umplerii cu Duhul Sfânt o primeşte:
„Când Spiritul lui Dumnezeu ia în stăpânire inima, El transformă viaţa. Gândurile

păcătoase sunt îndepărtate şi se renunţă la faptele rele; dragostea, umilinţa şi pacea
iau locul mâniei, invidiei şi vrajbei. Bucuria ia locul întristării şi expresia feţei reflectă
lumina cerului.” Hristos, Lumina lumii 173 engl.
Ce binecuvântare minunată a pregătit Domnul nostru pentru fiecare dintre noi prin
bnotezul Duhului Sfânt!
1. Enumeră patru beneficii ale botezului cu Duhul Sfânt.
2. Cât de des trebuie creştinul să ceară umplerea cu Duhul Sfânt?
3. Ce spune Ellen White că se va întâmpla în vieţile noastre atunci când primim

botezul cu Spiritul Sfânt?
➢ Telefonează partenerului tău de rugăciune şi discută cu el/ea acesată lecţie.

15
a. pentru ca Dumnezeu să continue să umple pe fiecare dintre voi cu Spiritul

Sfânt.
b. pentru ca Isus să facă schimbările necesare în viaţa voastră în aşa fel ca
voi să-L puteţi reflecta pe El în viaţa şi caracterul vostru.
c. pentru persoanele de pe lista voastră de rugăciune.
INTRODUCEŢI IN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ ACESTE VERSETE: „Iată, ochiul Domnului

priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui, ca să le
scape sufletul de la moarte şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei. Sufletul nostru
nădăjduieşte în Domnul; El este Ajutorul şi Scutul nostru. Da, inima noastră îşi
găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel Sfânt. Doamne, fie
îndurarea Ta peste noi, după cum o nădăjduim noi de la Tine!” Ps. 33:18-22.
Întoarce spre Tine speranţa noastră, o Doamne, şi nu spre lucrurile

pământeşti. Eliberează-ne din starea noastră de moarte spirituală. Adu-ne
înapoi la viaţa spirituală, salvându-ne din condiţia noastră de înfometaţi
spiritual. Te rugăm să fii ajutorul şi scutul nostru şi să ne faci să ne
bucurăm în Tine.
Studiul 4
RECAPITULARE ZIUA 3
Beneficiile primirii
Spiritului Sfânt
Schimbări aduse de umplerea cu Sp. Sf.:
➢ Dorinţă mai intensă după studiul Bibliei

➢ Viaţă de rugăciune mai zeloasă
➢ Păcainţă mai profundă
➢ Schimbări în stilul de viaţă şi în activităţi; creştere spre plinătatea lui Hristos.
➢ Cunoaşterea lui Hristos.
Necesitatea umplerii cu Sp. Sf.

➢ Pentru o viaţă de biruinţă în Hristos
➢ Pentru cunoaşterea lui Isus în cel mai deplin sens biblic.
(5 fecioare fără ulei (Sp. Sf.) .... „Nu vă cunosc!”
Matei 7:21-27
- „Nu vă cunosc!” (Cunoaşterea adevărată este reciprocă).

- Lipsa acesteia este urmată de o viaţă de păcat şi cernere la necazuri şi
persecuţie.
Simpla cunoaştere a învăţăturilor Bibliei şi activităţile religioase nu pot înlocui

cunoaşterea personală, intimă şi experimentală a lui Isus prin bnotezul cu Duhul
Sfânt.
16
Botezul cu apă reprezintă cununia cu Hristos.
Botezul cu Duhul Sfânt reprezintă relaţia intimă şi experimentală când mireasa

cunoaşte pe mirele ei.
Satana se va împotrivi cu înverşunare şi va căuta să te sustragă de la umplerea cu

Spiritul Sfânt.
Umplerea cu Sp. Sf. trebuie reînoită zilnic

Pavel: „Omul dinăuntru se reînoieşte zilnic”
„Fiţi plini de Duh” – în original se sugerează continuitatea.
E. White: Isus – primea în fiecare dimineaţă un nou botez cu Sp. Sf.
Trebuie să ne rugăm şi să experimentăm zilnic o nouă umplere cu Sp. Sf.
Creşterea spre plinătatea lui Hristos ca urmare a lucării Sp. Sf. este un PROCES în
care trebuie să înaintăm în fiecare zi.
Când Sp. Sf. ia în stăpânire inima (mintea):

- El transformă viaţa
- Gândurile păcătoase sunt îndepărtate
- Se renunţă la faptele rele
- Dragostea, umilinţa şi pacea iau locul mâniei, invidiei şi vrajbei
- Bucuria ia locul întristării
- Expresia feţei reflectă lumina cerului.
HLL. 173
Meditează la ultimul paragraf din studiul 3:

- Starea noastră de moarte spirituală ne face inconştienţi cu privire la adevărata
noastră stare. De aceea avem nevoie de Sp. Sf. ca să ne convingă de
adevărata noastră stare.
- De ce suntem morţi din punct de vedere spiritual? Paragraful spune că

aceasta este urmarea înfometării spirituale.
- Doamne, întoarce spre Tine speranţa noastră... Întoarce-ne Tu la Tine, şi

astfel ne vom întoarce cu adevărat la Tine!
Ziua 4
Hristos in voi
Când credincioşii primesc botezul Spiritului Sfânt, în realitate ei primesc pe Hristos

într-un mod mai complet în viaţa lor. Isus a prezis aceasta atunci când a promis
ucenicilor un alt Mângâietor pe care Tatăl avea să-L trimită ca să rămână cu ei şi să
fie „în” ei:
17
„Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu

voi în veac; şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi,
pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte, dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu
voi, şi va fi în voi.” Ioan 14:16.17
Acel Mângâietor este Duhul Sfânt. Apoi Isus a continuat:
„Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.” – v. 18
Deci Isus vine prin Spiritul Sfânt ca să „rămână” cu, şi să fie „în” poporul Său. Isus
locuieşte în modul cel mai deplin în ucenicii Săi, prin umplerea lor cu Spiritul Sfânt:
„Cine păzeşte poruncile Lui, rămâne în El, şi El în el. Şi cunoaştem că El

rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat.” 1 Ioan 3:24
Ioan ne spune că atunci când Isus vine, adevăraţii Săi urmaşi „vor fi ca El”:
„Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat
încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom
vedea aşa cum este.” 1 Ioan 3:2
În ce măsură vom fi noi „ca” Isus? Cuvântul grecesc ce a fost tradus aici „ca”
înseamnă „chiar ca” El. Cum se va întâmpla aceasta? Umplerea zilnică cu Duhul
Sfânt de acum ne pregăteşte ca să fim la venirea Sa chiar aşa cum este El.
„Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci
Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în
credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe sine însuşi pentru
mine.” Galateni 2:20
Isus va veni şi va trăi în fiecare dintre noi prin umplerea noastră cu Spiritul Sfânt.
Observă însă în versetul de mai sus că răstignirea eului este pusă înaintea locuirii lui
Hristos în noi. Răstignirea eului este lucrarea Duhului Sfânt, dar El are nevoie mai
întâi de acordul voinţei noastre şi de predarea noastră.
Deoarece Hristos va trăi în credinciosul care a experimentat umplerea cu Duhul

Sfânt, el va avea gândul lui Hristos, va iubi neprihănirea şi sfinţirea, şi va urî păcatul:
„Căci ‚cine a cunoscut gândul Domnului ca să-I poată da învăţătură?’ Noi, însă, avem
gândul lui Hristos.” 1 Cor. 2:16
Aceeaşi pasiune pentru mântuirea oamenilor pe care o are Hristos va fi şi în ei, şi ei

vor căuta deasemenea să asculte de Dumnezeu Tatăl. Apostolul Pavel ne spune că
înţelepciunea (neprihănirea) şi sfinţenia lui Hristos este în felul acesta a lor:
„pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, prin El,

sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune,
18
neprihănire, sfinţire şi răscumpărare, pentru ca, după cum este scris: „Cine se
laudă, să se laude în Domnul.” 1 Cor. 1:29-31
Fiecare însuşire şi calitate a lui Hristos se află în credinciosul umplut cu Duhul Sfânt
pentru că Hristros locuieşte în el. Pavel a indicat aceasta atunci când a scris: „Hristos
va lua chip în voi.” Gal. 4:19. În fiecare zi ei vor deveni din ce în ce mai asemănători
cu Hristos în timp ce sunt schimbaţi în asemănare cu chipul Său „din slavă în slavă”,
prin Spiritul Domnului. 2 Cor. 3:18.
Când Spiritul ia în posesie în mod mai pe deplin viaţa credinciosului, el va deveni

asemenea lui Isus în toate privinţele (1 Ioan 3:2) şi roada Spiritului va fi astfel
modelată în fiinţa lui. Gal. 5:22-23.
Aceasta se întâmplă când credinciosul primeşte botezul Spiritului Sfânt şi continuă să

umble în Spirit (după îndemnurile Spiritului). În felul acesta credinciosul devine
pentru lume la fel ca şi Hristos. Noi devenim gura lui Isus, mâinile şi picioarele Lui,
făcând astfel lucrările pe care El le-a făcut – predicarea, învăţarea, vindecarea şi
scoaterea demonilor.
Locuirea lui Hristos în cel credincios prin botezul Duhului Sfânt este singura speranţă
a creştinilor în ceea ce priveşte descoperirea slavei Lui în ei şi prin ei:
„Cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei
acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.” Col. 1:27
1. Ce altceva mai primesc credincioşii atunci când primesc botezul Spiritului?
2. Cum va arăta creştinul atunci când Hristos locuieşte în el/ea prin Spiritul
Sfânt?
➢ Cheamă pe partenerul tău de rugăciune şi discută acest studiu devoţional cu

el/ea.
1. pentru ca Dumnezeu să continue să boteze pe fiecare din voi cu Spiritul Său

Cel Sfânt.
2. pentru ca Hristos să trăiască în voi în mod deplin.
3. pentru persoanele de pe lista voastră de rugăciune.
4. pentru ca Dumnezeu să continue să vă călăuzească cu Spiritul Său cel Sfânt.
Includeţi în rugăciunea voastră următorul verset biblic: “Cum se împacă Templul lui
Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului cel viu, cum a zis
Dumnezeu: “Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor
19
fi poporul Meu.” 2 Cor. 6:16 Dacă acceptăm să fim temple ale lui Dumnezeu în care
să locuiască Duhul Sfânt, atunci trebuie să acceptăm şi să-I cerem să ne cureţe de
idolii noştri.
Ascultă-ne Doamne, şi eliberează-ne de toate lucrurile care ne împiedică

să creştem în mod deplin în Hristos – noi în mod individual şi deasemenea
biserica noastră. Noi avem nevoie de Tine şi Te dorim în vieţile noastre.
Studiul 5
Recapitulare ziua 4
Hristos în voi
Prin botezul cu Spiritul Sfânt noi primim pe Hristos în viaţa noastră în modul cel mai
deplin. Deci Isus vine prin Spiritul Sfânt ca să “rămână” cu şi să “fie în” poporul Său.
Ioan spune că atunci când Se va arăta Isus, urmaşii Săi vor fi “ca El”. Umplerea
zilnică cu Duhul Sfânt de acum ne pregăteşte ca să fim la venirea Sa aşa cum este
El.
Prin umplerea cu Duhul Sfânt Hristos va locui în credincioşii Săi:

➢ Astfel ei vor avea gândul lui Isus,
➢ vor iubi neprihănirea şi sfinţirea ca El şi
➢ vor urî păcatul cum l-a urât El.
➢ Aceeaşi pasiune pentru mântuirea oamenilor pe care o are Hristos va fi şi în
ei,
➢ şi ei vor căuta deasemenea să asculte de Dumnezeu Tatăl, aşa cum a căutat
El.
➢ În felul acesta înţelepciunea, neprihănirea şi sfinţirea lui Hristos devine a lor.
➢ Fiecare însuşire şi calitate a lui Isus se află în credincioşii umpluţi cu Sp. Sf.
pentru că Hristos locuieşte în ei.
➢ În fiecare zi ei vor deveni din ce în ce mai asemănători la caracter cu Isus.
➢ În felul acesta roada Spiritului va fi modelată în viaţa lor.
➢ Aceasta se întîmplă când credinciosul primeşte botezul Spiritului şi “umblă
după îndemnurile Duhului”.
➢ Credinciosul devine astfel pentru lume la fel ca şi Hristos: Noi devenim gura
lui Isus, mâinile şi picioarele Lui, făcând în felul acesta lucrările lui –
predicarea, învăţarea, vindecarea şi scoaterea demonilor.
➢ Locuirea lui Isus în noi prin botezul Spiritului este singura noastră speranţă în
ceea ce priveşte descoperirea slavei caracterului Lui în noi şi prin noi.
Potrivit cu Gal. 2:20 însă, mai înainte ca să putem primi pe Hristos în noi prin
botezul cu Duhul Sfânt, trebuie să acceptăm şi să cerem să ne fie răstignit eul
nostru. Iar potrivit cu 2 Cor. 6:16 trebuie să acceptăm şi să cerem să ne fie
îndepărtaţi idolii spirituali din inimile noastre.
20
Ziua 5
Spiritul Sfânt
şi ascultarea
Unul dintre scopurile Spiritului Sfânt este să ne ajute să reflectăm mai pe deplin pe
Isus în vieţile noastre. Ţinta lui Dumnezeu este ca Hristos să fie văzut în noi, şi să
fim epistole vii care descoperă lumii caracterului lui Isus. Un alt scop al umplerii cu
Duhul Sfânt este să primim putere pentru a putea mărturisi lumii pe Hristos.
În studiul devoţional de astăzi ne vom concentra asupra reflectării caracterului lui

Isus.
Cei care se declară a fi creştini pot participa la ascultare în două feluri. Prima cale o
putem numi ascultare exterioară. Aceasta poate conduce la legalism dacă
credinciosul ascultă de legea lui Dumnezeu ca să capete răsplata mântuirii doar pe
această bază. Dumnezeu doreşte să ne încredem în El şi să ascultăm de El cu toată
inima. Cea de a doua formă de ascultare este ascultarea interioară şi ea este
produsă din cauza unei dorinţi interioare adânci de a asculta de Dumnezeu.
Ascultarea exterioară fără ascultarea inimii nu este acceptată de Dumnezeu:
„Dacă ai fi voit jertfe, ţi-aş fi adus: dar ţie nu-ţi plac arderile de tot. Jertfele
plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o
inimă zdrobită şi mâhnită.” Ps. 51:16. 17
„Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar

inima lui este departe de Mine.” Mat. 15:8
Cu mai mulţi ani în urmă am citit o ilustraţie care clarifică diferenţa dintre ascultarea
exterioară şi cea interioară. Să ne imaginăm deci că tatăl meu a murit şi eu nu sunt
sigur dacă trebuie sau nu să mă jelesc pentru moartea sa; de aceea apelez la un
prieten ca să-mi dea un sfat în această privinţă. Noi discutăm astfel dacă eu trebuie
sau nu să mă jelesc. Şi până la urmă prietenul meu spune: „La urma urmelor el este
tatăl tău şi tu eşti fiul lui. De aceea cred că trebuie să te jeleşti pentru moartea
tatălui tău.” Bazat pe acest sfat al său eu am început mă bocesc pentru moartea
tatălui meu.
Cred însă că devine foarte evident faptul că jelania mea în acest caz nu a fost una
veritabilă care vine din inimă. Mai de grabă ea a fost una exterioară pentru că am
făcut-o din obligaţie, pentru că eu eram fiul tatălui decedat. Adevărata jelire ar fi
venit în mod spontan din inimă şi nu era necesar să mai cer sfatul prietenului meu.
Nu ar fi fost necesar să mă sforţez să plâng dacă aceasta ar fi fost o jelire autentică.
Exact acelaş lucru este cu ascultarea de Dumnezeu. Când cineva se află într-o
corectă relaţie cu Dumnezeu prin umplerea cu Spiritul Sfânt, ascultarea lui izvoreşte
din inimă în mod natural şi spontan, chiar fără ca el să se gândească la aceasta.
Ispitele care atrag la neascultare vor veni, desigur, dar ele vor fi mult mai slabe în
influenţă decât dorinţa puternică de a asculta pe care Dumnezeu a introdus-o în
inimă.
21
Prin botezul sau umplerea cu Spiritul Sfânt, legea lui Dumnezeu este scrisă în inimile
noastre şi ca urmare noi vom asculta din inimă. Aceasta însă nu are loc în mod
deplin atunci când noi acceptăm pe Isus ca Mântuitor şi suntem botezaţi în apă.
Pavel spune că noi trebuie să fim continuu umpluţi cu Spiritul Sfânt, pentru că este
necesar ca legea lui Dumnezeu să rămână continuu scrisă în inimile noastre.
„Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de

Duh.” Ef. 5:18.
Aşa cum am arătat în studiul 3, construcţia gramaticală din limba greacă subliniază
aici continuitatea umplerii cu Spiritul Sfânt.
Ellen White descrie în felul următor această ascultare interioară care izvorăşte dintr-o
experimentare zilnică a botezului cu Duhul Sfânt:
„Orice ascultare adevărată vine din inimă. Hristos a lucrat în felul acesta. Şi
dacă noi consimţim, El Se va identifica în aşa măsură cu gândurile şi cu ţintele
noastre, încât va lega inima şi mintea noastră cu voinţa Sa, astfel că, atunci
când ascultăm de El, vom împlini propriile îndemnuri. Voinţa, înnobilată şi
sfinţită, îşi va găsi cea mai mare plăcere în slujirea Lui. Când Îl cunoaştem pe
Dumnezeu aşa cum avem privilegiul să-L cunoaştem, viaţa noastră va fi o
viaţă de continuă ascultare. Prin aprecierea caracterului lui Hristos, prin
comuniunea cu Dumnezeu, păcatul va ajunge pentru noi ceva odios.” HLL 668
engl.
Doamne, îndepărtează din mine inima păcatoasă şi spiritul de mândrie.

Îndură-Te de mine şi trage-mă aproape de Tine; restabileşte în mine
plinătatea Spiritului Tău. Condu-mă la experimentarea deplinei bucurii a
mântuirii şi sprijineşte-mă cu puterea ta.
1. Arată din această lecţie cele două scopuri ale primirii Spiritului Sfânt.
2. Care sunt cele două feluri de ascultare pe care cei care-şi dau numele de
creştini pot să le manifeste în viaţa lor.
3. Ce fel de ascultare doreşte Dumnezeu de la noi?
4. Cum descrie Ellen White ascultarea din inimă?
22
➢ Continuă eforturile de a contacta pe toate persoanele de pe lista ta de

rugăciune ca să le spui că te rogi pentru ele, şi să le întrebi pentru ce doresc
să te rogi spre folosul lor.
➢ Cheamă pe partenerul tău de rugăciune şi discută acest studiu devoţional cu
el/ea.
1. pentru ca Dumnezeu să continue să vă umple pe fiecare dintre voi cu

Spiritul Sfânt.
2. pentru ca Dumnezeu să scrie legea Sa în inima voastră
3. pentru persoanele de pe listele voastre.
INCLUDEŢI URMĂTORUL VERSET IN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ: „ Zideşte în mine o

inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! Nu mă lepăda de la
Faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt. Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale,
şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă! Ps. 51:10-12
****
Studiul 6
Recapitulare ziua 5
Spiritul Sfânt şi ascultarea
SCOPURI ALE SP. SFÂNT:

1. Reflectarea caracterului lui Hristos în vieţile noastre.
2. Să ne dea putere pentru a mărturisi lumii pe Hristos.
ASCULTAREA:
➢ Ascultarea de Dumnezeu este de două feluri: exterioară şi interioară.
➢ Ascultarea exterioară conduce la legalism dacă ea are ca scop doar răsplata
mântuirii.
➢ Ilustraţia despre jelirea morţii tatălui arată clar diferenţa între cele două feluri
de ascultare.
➢ Prin botezul cu Sp. Sf. legea divină este scrisă în inimile noastre şi urmarea
acestui fapt va fi ascultarea din inimă.
➢ Botezul cu Duhul Sfânt este urmat de o relaţie corectă cu Dumnezeu şi de o
ascultare ce izvorăşte din inimă în mod natural şi spontan. În acest caz
ispitele vor veni, dar ele vor fi mai slabe în influenţă decât dorinţa de a asculta
de Dumnezeu.
➢ Acceptarea lui Hristos ca Mântuitor şi botezul cu apă nu au ca rezultat o
ascultare deplină din inimă. De aceea botezul cu Duhul Sfânt trebuie neapărat
să urmeze după ele.
➢ Pavel a spus că noi trebuie să continuăm să fim umpluţi cu Spiritul lui
Dumnezeu pentru ca legea divină să continue să rămână scrisă în inimile
noastre.
DESCRIEREA ASCULTĂRII INTERIOARE CA ROD AL UMPLERII CU SP. SFÂNT:
23
● Hristos Se identifică cu gândurile şi ţintele noastre.

● Voinţa Lui şi voinţa noastră se vor contopi şi noi vom îndeplini astfel
propriile noastre îndemnuri.
● Voinţa noastră înobilată şi sfinţită îşi va găsi plăcerea în ascultarea de
Dumnezeu.
● Viaţa noastră va fi o viaţă de continuă ascultare.
● Păcatul va ajunge pentru noi ceva odios.
Ezechel 36:25-27 CUM PUTEM AJUNGE SĂ ASCULTĂM

1. Făgăduinţa curăţirii de păcat. V. 25 Cum?
2. Inima nouă sau naşterea din nou. V. 26
3. Duhul Sfânt în noi (umplerea sau botezul cu Sp. Sf.). V. 27
4. Suntem astfel făcuţi ascultători de poruncile divine. V. 27
Ziua 6
Întristarea
Duhului Sfânt
Există lucruri pe care le putem face şi care întristează pe Spiritul Sfânt. Dacă noi
nu-L căutăm zilnic şi nu cooperăm cu El ca să mergem unde El ne conduce,
rezultatul va fi slăbirea vieţii noastre spirituale.
Dumnezeu nu forţează. Când noi vom primi botezul Spiritului, El va avea o mai mare
influenţă asupra vieţii noastre. Atunci noi vom simţii îndemnurile Sale într-un mod
mai puternic. El va pune zilnic în inima noastră dorinţa de a asculta de Dumnezeu. El
ne va chema să studiem mai mult Cuvântul lui Dumnezeu şi să ne rugăm mai mult.
El ne va face să începem să iubim neprihănirea şi să urâm păcatul. Totuşi suntem
liberi să nesocotim indemnurile Sale şi când facem aceasta noi începem procesul
întristării şi al împiedicării Spiritului. Pavel dă sfaturi practice în multe părţi ale
Scripturii despre cum se poate evita aceasta. Aceste sfaturi practice date
credinciosului despre trăirea vieţii creştine sunt menite să ne ajute să păstrăm în
vieţile noastre umplerea cu Spiritul Sfânt. Două exemple de sfat dat în această
privinţă se află în următoarele versete biblice:
„Îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire
şi sfinţenie pe care o dă adevărul. De aceea, lăsaţi-vă de minciună: "Fiecare
dintre voi să spună aproapelui său adevărul", pentru că suntem mădulare unii
altora. "Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi." Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi
să nu daţi prilej diavolului. Cine fura, să nu mai fure; ci mai degrabă să
lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. Nici un
cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e
nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. S ă nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui
Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice
amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel
de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi
şi iertaţi-vă unul pe altul cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” Efes.
4:24-32.
24
„Vă rugăm de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce trăiesc în

neorânduială; să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să
fiţi răbdători cu toţi. Luaţi seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru
rău; ci căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine atât între voi, cât şi faţă de
toţi. Bucuraţi-vă întotdeauna. Rugaţi-vă neâncetat. Mulţumiţi lui Dumnezeu
pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu
privire la voi. N
u stingeţi Duhul.” 1 Tes. 5:14-19
Pavel ştia că Spritul lui Dumnezeu care locuieşte în credincioşi avea să-i îndemne să
facă lucrurile enumerate în aceste versete. Dacă refuzăm totuşi să ascultăm de
îndemnurile Sale, noi vom fi în primejdia de a întrista şi de a împiedica sau a stinge
influenţa Spiritului.
Dacă ai convingerea că ai întristat Spiritul Sfânt, nu fii descurajat! Cere iertare lui
Dumnezeu şi El te va ierta. 1 Ioan 1:9. Apoi cere cu credinţă lui Dumnezeu să te
umple din nou cu Spiritul Sfânt. Şi El va face şi aceasta pentru tine. (Luca 11:13).
David a cunoscut îndurarea lui Dumnezeu. El comisese păcatul adulterului şi al

crimei. El se îndepărtase de îndemnurile Spiritului lui Dumnezeu în viaţa sa atunci
când a comis aceste păcate teribile. Totuşi atunci când Spiritul l-a convins de păcatul
său, el s-a întors la Dumnezeu în rugăciune. Observă în special aceste cuvinte:
„Întoarce-ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele!

Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi
statornic! Nu mă lepăda de la Faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel
Sfânt. Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de
bunăvoinţă!”
Când ne dăm seama că am alunecat şi ne-am depărtat de Dumnezeu, nu trebuie să

lăsăm să treacă nici un moment fără să mărturisim păcatul nostru, să acceptăm
iertarea lui Dumnezeu şi să cerem ca promisiunea Spiritului să fie împlinită din nou în
vieţile noastre, la fel cum a făcut David. Atunci vom fi întăriţi încă o dată în omul
„dinăuntru” ca să fim biruitori asupra lui satan:
„şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere,
prin Duhul Lui, în omul dinlăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile
voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste,
să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea,
adâncimea şi înălţimea, şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece
orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” Ef.
3:16-19
Noi slujim unui Dumnezeu minunat. Atunci când L-am dezamăgit, să ne reamintim:
„Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate. El

nu Se ceartă fără încetare şi nu ţine mânia pe vecie. Nu ne face după păcatele
noastre, nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre. Ci cât sunt de sus
25
cerurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem
de El, cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El
fărădelegile noastre de la noi. Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se
îndură Domnul de cei ce se tem de El.” Ps.103:8-13
Doamne, Te rugăm fă ca inimile noastre să-Ţi fie supuse Ţie pe deplin.

Arată-Te cu putere în folosul nostru ca să produci schimbările de care
avem nevoie pentru ca să experimentăm redeşteptarea şi reforma ce ne
sunt atât de necesare. Şi iartă-ne pentru faptul că nu am corespuns
planului Tău pentru noi.
1. Enumeră unele comportări şi atitudini pe care Spiritul caută să le aducă în

viaţa creştinului.
2. Cum poate un creştin să întristeze pe Spiritul Sfânt?
3. Ce trebuie să facem când am întristat Spiritul Sfânt?
4. Care este atitudinea lui Dumnezeu faţă de copiii Săi?
➢ Cheamă pe partenerul tău de rugăciune şi discutaţi împreună acest studiu

devoţional.
1. pentru ca Dumnezeu să continue să boteze pe fiecare din voi cu Spiritul

Sfânt.
2. pentru ca Dumnezeu să vă ierte dacă în vreun fel aţi întristat pe Duhul
Sfânt.
3. pentru ca Dumnezeu să vă dea dorinţa de a asculta în viaţa voastră de
îndemnurile Spiritului.
5. pentru ca să continuaţi să căutaţi pe Spiritul Sfânt.
INCLUDEŢI URMĂTORUL VERSET ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ: „Căci Domnul Îşi

întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este
întreagă a Lui.” 2 Cr. 16:9
****
26
Studiul 7
Recapitulare ziua 6
Întristarea Spiritului Sfânt
➢ Noi putem întrista pe Spiritul Sfânt.

➢ Trebuie să-L căutăm zilnic pe Spiritul Sfânt şi să cooperăm cu El, altfel va
slăbi viaţa noastră spirituală.
➢ Dumnezeu nu forţează voinţa noastră.
➢ Urmările sau influenţa botezului cu Spiritul Sfânt:
a. Vom simţi îndemnurile Sale în mod puternic.
b. El va pune zilnic în inima noastră dorinţa de a asculta de
Dumnezeu.
c. Ne va chema să studiem Biblia mai mult.
d. Ne va chema să ne rugăm mai mult.
e. Vom începe astfel să iubim neprihănirea şi să urâm păcatul.
f. Totuşi suntem liberi să nesocotim îndemnurile Sale.
g. Nesocotirea îndemnurilor Duhului este începutul întristării Sale şi noi
împiedicăm astfel pe Duhul Sfânt sau „stingem” influenţa Sa asupra
noastră.
➢ În Ef. 4:24-32 şi 1 Tes. 5:14-19 sunt date sfaturi practice care ne arată cum
putem evita întristarea Spiritului.
➢ Eşti convins că ai întristat pe Duhul Sfânt? Nu fii descurajat:
✓ Cere imediat iertare şi vei fi iertat.
✓ Apoi cere cu credinţă lui Dumnezeu să te umple din nou cu Spiritul
Său, şi El va face aceasta pentru tine.
✓ Exemplul lui David este încurajator:
❖ El a nesocotit îndemnurile Spiritului şi a comis păcatul.
❖ Apoi s-a întors la Dumnezeu şi şi-a mărturisit păcatul.
❖ El a cerut deasemenea o inimă nouă precum şi prezenţa
Duhului Sfânt în viaţa sa.
➢ Când am păcătuit, nici un moment să nu treacă:

a. fără să fi mărturisit păcatul.
b. fără să acceptăm iertarea lui Dumnezeu.
c. fără să cerem din nou umplerea cu Spiritul Sfânt.
d. Atunci vom fi întăriţi încă o dată ca să biruim pe satan (Ef.
3:16-19).
e. Nu uita însă că trebuie să te predai zilnic lui Dumnezeu.
f. Când am păcătuit să ne amintim de cele scrise în Ps. 103:8-13
Ziua 7
Ploaia Târzie
Este vital pentru noi să umblăm zilnic după îndemnurile Duhului Sfânt pentru ca să
creştem din punct de vedere spiritual şi să fim pregătiţi să primim ploaia târzie a
Spiritului; aşa cum deja ştim, ploaia târzie prepară pe poporul lui Dumnezeu pentru
criza finală precum şi pentru revenirea lui Hristos. Totuşi mulţi membri ai bisericii nu
27
înţeleg aceasta şi cred că ei trebuie să aştepte ploaia târzie a Spiritului pentru ca

astfel ei să poată obţine însfârşit victoria asupra păcatelor care îi hărţuiesc precum şi
asupra imaturităţii spirituale. Această aşteptare se va sfârşi cu siguranţă într-un eşec
total pentru că ploaia târzie nu este dată pentru un asemenea scop. Ellen White a
avertizat în această privinţă spunând:
„Am văzut că mulţi neglijau pregătirea atât de necesară şi aşteptau timpul de

"înviorare" şi pe cel al "ploii târzii" care să-i facă în stare să stea în picioare în ziua
Domnului şi să trăiască înaintea Sa. O, pe cât de mulţi i-am văzut în timpul
strâmtorării neacoperiţi! Ei neglijaseră pregătirea necesară; din această pricină, ei nu
au putut primi înviorarea pe care toţi trebuie s-o aibă ca să poată fi pregătiţi să
trăiască în faţa unui Dumnezeu sfânt.” Experienţe şi viziuni 71 engl.
Noi trebuie să obţinem biruinţă asupta tuturor ispitelor şi păcatelor din viaţa noastră
dacă vrem să beneficiem de revărsarea ploii târzii a Spiritului Sfânt şi trebuie să ştim
că suntem amăgiţi de Satana dacă credem că nu este necesar să luăm în serios
problema păcatului din viaţa noastră:
„Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă

păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare.” Fapte 3:19
„Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El pentru ca
trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim
robi ai păcatului... Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii
pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci, păcatul să nu mai
domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu
mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale
nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi
daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii. Căci
păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci
sub har.” Romani 6:6. 11-14
Ellen White a confirmat aceasta în următoarele cuvinte:
„Am văzut că nimeni nu putea avea parte de "înviorare" [ploaia târzie], dacă
nu avea să obţină biruinţa asupra oricărui păcat, asupra mândriei, egoismului,
iubirii de lume, şi asupra oricărui cuvânt rău sau acţiune greşită.” – Idem.
Pentru tine aceasta poate părea imposibil de realizat acum. Trebuie însă să şti că
secretul victoriei asupra ispitelor este învăţarea cum să laşi pe Isus să-Şi trăiască
viaţa Sa de biruinţă în şi prin tine. Acest minunat adevăr biblic va fi prezentat ceva
mai târziu în cadrul acestor studii devoţionale.
Că Spiritul Sfânt avea să fie revărsat în ultimile zile ale istoriei acestei lumi a fost
arătat cu claritate de către Petru atunci când a citat profeţia lui Ioel în cartea
Faptelor, capitolul 2. Totuşi ceea ce a avut loc în Ziua Cincizecimii, potrivit cu
declaraţia lui Petru, a fost o împlinire directă a acelei profeţii. Petru a arătat aceasta
în mod clar atunci când a vorbit mulţimii adunate în ziua aceea:
28
„Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel: "În zilele de pe urmă, zice
Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele
voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa
visuri! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele
acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci.” Fapte 2:16-18.
Sunt însă amănunte ale profeţiei lui Ioel care nu s-au împlinit în zilele apostolilor.
Deşi Petru a fost inspirat să aplice profeţia lui Ioel la Ziua Cincizecimii, pentru noi
este evident că adevărata ei împlinire – aşa cum însuşi Petru a precizat – trebuie să
aibă loc „în zilele din urmă” cu ocazia revărsării abundente a ploii târzii.
Ellen White a descris în felul următor binecuvântarea ploii târzii care va veni înainte
de sfârşitul timpului ca să pregătească pe copiii lui Dumnezeu pentru venirea în slavă
a lui Isus:
„Ploaia târzie, care coace secerişul pământului, reprezintă harul spiritual ce

pregăteşte biserica pentru venirea lui Isus. Dar dacă ploaia timpurie încă nu a
căzut, urmarea va fi că nu va exista viaţă, adică firele verzi nu vor răsări afară
din pământ. Dacă aversele de ploaie timpurie nu şi-au făcut lucrarea, ploaia
târzie nu va putea aduce seminţele cerialelor la desăvârşirea necesară pentru
seceriş.” – The Faith I Live By, 333.
Creşterea spirituală zilnică în harul lui Hristos şi prin lucrarea Spiritului Sfânt este
necesară pentru noi chiar şi pentru ca să recunoaştem ploaia târzie atunci când ea
va fi dată. Ellen White a precizat aceasta atunci când a scris următoarele cuvinte:
„Dacă nu înaintăm zilnic în exemplificarea virtuţilor creştine active, noi nu vom

recunoaşte manifestările Spiritului Sfânt sub forma ploii târzii. Ea poate cădea
supra inimilor din jurul nostru, dar noi nu o vom recunoaşte şi nici nu o vom
primi.” Testimonies to Ministers 507.
Dacă n-ai primit încă umplerea cu Duhul Sfânt, nu mai amâna pe o altă zi. Primirea
Lui trebuie să fie prima prioritate din vieţile noastre, pentru că acest Dar ne va aduce
toate celelalte daruri de care avem nevoie. Umplerea cu Spiritul Sfânt ne va aduce
într-o strânsă relaţie cu Isus şi va înlocui letargia nostră spirituală cu înflăcărare,
slăbiciunea noastră cu tărie, iar mărturia noastră va fi mai puternică decât cea pe
care am experimentat-o mai înainte:
„Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci
Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în
credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe sine însuşi pentru
mine.” Gal. 2:20
Salvează-ne, Doamne, din letargia noastră şi ocroteşte-ne de atacurile lui

satan. Pregăteşte-ne pentru primirea ploii târzii.
29
1. Ce metaforă este folosită în Biblie ca să descrie revărsarea Spiritului Sfânt?
2. Cât de necesar este botezul cu Duhul Sfânt în legătură cu primirea ploii târzii?
De ce este necesar pentru creştin să primească Spiritul Sfânt mai înainte de
ploaia târzie?
3. După botezul cu Spiritul Sfânt ce schimbări trebuie să aibă loc în viaţa

creştinului ca să fie gata pentru primirea ploii târzii?
4. De ce nu este un lucru înţelept să aştepţi ploaia târzie mai înainte de a lua în

serios problema păcatului din viaţa ta?
➢ Cheamă pe partenerul tău de rugăciune şi discută cu el/ea acest studiu

devoţional.
1. pentru ca Dumnezeu să continue să vă întărească cu Spiritul Său pe

fiecare dintre voi.
2. pentru ca Dumnezeu să vă pregătească în vederea primirii ploii târzii.
INCLUDEŢI ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ URMĂTORUL VERSET BIBLIC: „Îngerul

Domnului tăbărăşte împrejurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.”
****
30
Studiul 8
Recapitulare Ziua 7
Ploaia târzie
Ploaia târzie:
- ne pregăteşte pentru criza finală şi a doua venire.
- Umblarea zilnică după îndemnurile Duhului realizează zilnic creşterea noastră
spirituală şi suntem astfel aşezaţi pe calea pregătirii pentru ploaia târzie.
- Mulţi adventişti aşteaptă ca ploaia târzie să-i cureţe de păcatele lor, dar
aceasta este o eroare fatală pentru că ploaia târzie este dată pentru cu totul
alte scopuri.
- Neglijarea pregătirii pentru ploaia târzie este o adevărată sinucidere. De aceea
noi trebuie să luăm în serios problema biruirii păcatelor noastre şi să căutăm
zilnic în privinţa aceasta un nou botez cu Spiritul Sfânt.
- Exemple de păcate care trebuiesc biruite ca pregătire pentru ploaia târzie:

mândria, egoismul, iubirea de lume, orice cuvânt rău sau acţiune greşită.
Ellen White a aşezat aceste păcate alături de cuvintele: „biruinţa asupra
oricărui păcat.”
- Secretul biruinţei asupra ispitelor este învăţarea cum să laşi pe Isus să-Şi
trăiască viaţa Sa de biruinţă prin tine. Subiectul acesta va fi reluat mai târziu.
- Profeţia lui Ioel cu privire la revărsarea Duhului Sfânt s-a aplicat la Ziua
Cincizecimii, dar se aplică cu şi mai mare forţă „în zilele din urmă”, în timpul
ploii târzii.
- Ploaia târzie trebuie să aducă secerişul la coacere, dar dacă ploaia timpurie nu
şi-a făcut lucrarea, ploaia târzie nu va putea pregăti secerişul.
- Dacă nu beneficiem de o creştere spirituală zilnică prin lucrarea ploii timpurii,
noi nici măcar nu vom recunoaşte ploaia târzie pe care o vor primi credincioşii
din jurul nostru.
- Umplerea zilnică cu Spiritul Sfânt trebuie să fie prima noastră prioritate pentru
că Spiritul va aduce cu Sine toate darurile de care avem nevoie ca să fim
pregătiţi pentru ploaia târzie, pentru criza finală şi pentru revenirea lui Isus.
- De exemplu Spiritul ne va aduce astfel într-o strânsă relaţie cu Isus, va înlocui
letargia noastră spirituală cu înflăcărare, slăbiciunea noastră cu tărie, iar
mărturia noastră va fi mult mai puternică decât aceea pe care am
experimentat-o mai înainte.
- Pavel spune: „Am fost răstignit împreună cu Isus” şi rezultatul este că „Hristos
trăieşte în mine” prin Spiritul Sfânt. Este avident că trebuie să ne rugăm şi să
cooperăm cu Spiritul Sfânt pentru ca eul nostru (sau firea noastră) să fie mai
întâi răstignit. Numai după aceea vom putea să experimentăm minunatul
adevăr, şi anume „Hristos în voi, nădejdea slavei”.
31
Ziua 8
SPIRITUL SFÂNT
şi
REVENIREA LUI HRISTOS
Vestea bună pentru astăzi este că Isus vine curând! Nu spun aceasta numai din
cauza atacurilor teroriste, a conflictelor din lume, a începuturilor de epidemie sau a
dezastrelor naturale care desigur indică spre venirea în curând a lui Isus. Există
totuşi altceva care pe mine m-a convins chiar mai mult cu privire la venirea iminentă
a lui Hristos. Aceasta este lucrarea Sa în mijlocul nostru care ne face să înţelegem şi
să primim zilnic Spiritul Sfânt.
Ultimul verset din Apocalips 6 descrie venirea lui Isus şi întreabă „cine poate sta în
picioare?" adică „cine va supravieţui acestui eveniment?” Răspunsul la această
întrebare se află în capitolul 7:1-3:
„După aceea, am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru
colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu
sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. Şi am văzut un alt
înger care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului
cel viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să
vatăme pământul şi marea, zicând: "Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici
copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului
nostru!"
Numai aceia care au sigiliul lui Dumnezeu vor fi în stare să supravieţuiască celei de a
doua veniri a lui Isus. De fapt Dumnezeu ţine în frâu forţele destructive de pe acest
pământ până ce poporul lui Dumnezeu va fi sigilat. De aceea o întrebare importantă
este cum suntem noi sigilaţi? Biblia spune că noi suntem sigilaţi de Spiritul Sfânt:
„Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi
pentru ziua răscumpărării.” Efes. 4:30
Aceasta este cea mai importantă lucrare pe care o face Spiritul Sfînt. Noi suntem
pregătiţi pentru a doua venire a lui Isus în timp ce predăm zilnic vieţile noastre lui
Hristos şi continuăm să umblăm după îndemnurile Duhului Sfânt.
Dumnezeu nu aşteaptă mai multe atacuri teroriste, epidemii sau dezastre naturale.
Ellen White ne spune ce aşteaptă Isus şi de ce întârziază să vină:
„Domnul Hristos aşteaptă cu mult dor să Se manifeste în Biserica Sa. Când

caracterul Domnului Hristos va fi în mod desăvârşit reprodus în poporul Său,
atunci El va veni să-i ia la Sine ca fiind ai Săi.” Parabole 69 engl.
Aceasta poate avea loc în vieţile noastre numai prin botezul Spiritului Sfânt. Şi numai
prin botezul Spiritului putem fi gata atunci cînd îngerii vor da drumul vânturilor
distrugătoare. Ellen White spune:
32
„Nimic altceva decât botezul Spiritului Sfânt poate ridica biserica la poziţia
aşteptată de Dumnezeu şi poate pregăti pe poporul lui Dumnezeu pentru
conflictul care se apropie cu repeziciune.” Manuscript Releases vol. 2, p. 30.
Noi, ca adventişti de ziua a şaptea, suntem în primejdie. Noi credem că suntem în

siguranţă şi vom fi gata pentru întoarcerea lui Hristos pentru că avem adevărata
lumină despre Sabat, starea morţilor, semnul fiarei şi felul în care va apare Isus la a
doua Sa venire. Aceasta este însă o eroare mortală. Adevărurile amintite mai sus
sunt într-adevăr importante; totuşi, dacă ne bazăm doar pe ele, aceste învăţături nu
ne vor salva. Nu uitaţi însă că tocmai aceia care dădeau zecime şi erau păzitori ai
Sabatului şi ai reformei sanitare (preoţii şi fariseii iudei) au dat pe Isus ca să fie
răstignit. Nu! Nu ceea ce cunoaştem ci Cel pe care noi Îl cunoaştem va fi în stare să
ne salveze. (Ioan 17:3). Noi trebuie să avem o relaţie intimă cu Isus Hristos, dacă
vrem să fim gata pentru venirea Lui.
Dumnezeu cheamă acum pe poporul Său ca să primească botezul cu Spiritul Sfânt şi

astfel să se pregătească să devină asemenea lui Isus, să primească ploaia târzie şi
să fie gata pentru revenirea lui Isus:
vedea aşa cum este.” 1 Ioan 3:2
Totuşi biserica are acum o problemă dificilă. Dumnezeu ne spune că noi suntem în
aşa numita condiţie laodiceană, şi dacă nu ieşim din această condiţie este sigur că
nu vom fi pregătiţi pentru revenirea lui Hristos. Dumnezeu însă, pentru că ne
iubeşte, ne dă soluţia sau remediul pentru starea în care ne aflăm, şi anume să
lăsăm pe Isus mai pe deplin în vieţile noastre.
„Iată, Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi
intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” Apoc. 3:20
Cum putem lăsa pe Isus „în” noi şi cum putem avea relaţia intimă pe care trebuie să
o avem cu El? Ellen White ne spune:
„Noi trebuie să avem o vie legătură cu Dumnezeu. Trebuie să fim îmbrăcaţi cu

putere de sus prin botezul Duhului Sfânt pentru ca să putem ajunge asfel la
un standard mai înalt al vieţii de creştin; şi aceasta pentru că nu există o altă
cale pe care putem fi ajutaţi.” RH. April 5, 1892.
1. De ce opresc îngerii declanşarea vânturilor distrugătoare pe acest pământ?
2. Este suficientă pentru mântuire cunoaşterea doctrinelor biblice? De ce, sau de

ce nu?
33
3. Potrivit cu învăţătura Bibliei, cum suntem noi mântuiţi?
4. Ce face botezul cu Duhul Sfânt pentru relaţia noastră cu Hristos?
5. Ce anume ne va pregăti pentru criza finală?

devoţional.
➢ Rugaţi-vă împreună:
1. pentru ca Dumnezeu să continue să ungă pe fiecare dintre voi cu Spiritul

Său Cel Sfânt.
2. pentru ca Dumnezeu să vă pregătească pentru criza finală de pe pământ şi
pentru precum şi pentru revenirea lui Isus.
3. pentru persoanele de pe listele voastre de rugăciune.
INCLUDEŢI ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ URMĂTORUL VERSET: „Domnul este aproape

de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.”
Studiul 9
RECAPITULARE Ziua 8
Spiritul Sfânt
şi revenirea lui Hristos
➢ Isus vine curând:

Câteva semne:
- atacuri teroriste
- conflicte
- începuturi de epidemie
- dezastre naturale
- redeşteptarea printre AZŞ care aduce înţelegerea că avem nevoie
de un botez zilnic cu Spiritul Sfânt.
➢ Cum vom putea rezista în faţa slavei lui Isus?

- Sigilarea noastră este răspunsul
- Dumnezeu ţine în frâu forţele distrugătoare pentru ca poporul Său
să poată fi sigilat.
34
- Ce este sigilarea? Ea este un proces lucrat de Spiritul Sfânt care

începe cu pocăinţa şi se termină cu fixarea deplină şi pentru
totdeauna în noi a caracterului lui Isus.
- Sigilarea este deci cea mai importantă lucrare a Spiritului Sfânt.
- Prin sigilare suntem pregătiţi pentru a doua venire în timp ce
predăm zilnic vieţile noastre lui Hristos şi continuăm să umblăm
după îndemnurile Spiritului Sfânt.
➢ De ce întârziază Isus?
- Isus nu aşteaptă mai multe atacuri teroriste, epidemii, catastrofe,
etc., ci El aşteaptă să se manifeste pe deplin în biserica Sa.
- Când caracterul Său va fi reprodus în mod deplin în poporul Său,
atunci El va veni.
- Sigilarea şi pregătirea noastră pentru criză şi a doua venire se poate
face numai prin botezul Spiritului Sfânt.
➢ Adventiştii sunt în primejdie. De ce?

- Noi credem că suntem în siguranţă pentru că avem adevărata
lumină biblică.
- Dar nu ceea ce cunoaştem ne va salva ci doar CEL pe care-L
cunoaştem. (Ioan 17:3).
- Adventiştii au o problemă dificilă – starea laodiceană
- Soluţia lui Dumnezeu este să lăsăm pe Isus mai pe deplin în
vieţile noastre (Apoc. 3:20).
- Cum putem lăsa pe Isus să intre în vieţile noastre şi cum
putem avea acea relaţie intimă pe care trebuie să o avem cu
El?
- Studiul Bibliei cu meditaţie, timp în care să auzim în
minte vocea Lui care aplică cuvintele Bibliei la viaţa
noastră.
- Având timpuri planificate pentru rugăciunea în taină.
- Experimentând zilnic botezul cu Duhul Sfânt.
- Mergând cu Isus pentru a da mărturie despre El.
- Nu există o altă cale de pregătire.
➢ De aceea Dumnezeu ne cheamă:

- să primim zilnic botezul cu Spiritul Sfânt
- pentru ca prin botezul Spiritului să devenim asemenea lui Hristos
- pentru ca în felul acesta să fim pregătiţi pentru ploaia târzie.
- şi să fim astfel gata pentru revenirea lui Isus.
35
SECŢIUNEA II
SPIRITUL SFÂNT
ŞI RUGĂCIUNEA
Ziua 9
Un Spirit care dă
dorinţa de rugăciune
Atunci când primim botezul Spiritului Sfânt, o dorinţă interioară, adâncă, va începe
să se desvolte în interiorul nostru pentru a ne ruga mai mult Tatălui nostru ceresc:
„Atunci, voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh
de îndurare şi de rugăciune.” Zah. 12:10
Noi avem posibilitatea fie să ne predăm acestei dorinţe dată de Dumnezeu, fie s-o
ignorăm. Totuşi, dacă vrem să experimentăm lucrările adânci ale lui Dumnezeu şi
plinătatea lui Hristos în vieţile noastre, noi trebuie să cedăm acelei dorinţe de a ne
ruga. Dacă dorim să vedem manifestată în vieţile noastre puterea Sa eliberatoare
asupra lucrurilor pe care satan încearcă să le aducă asupra noastră şi să vedem
puterea lui Dumnezeu manifestată prin noi în binecuvântarea altora cu eliberarea Sa,
atunci trebuie să petrecem mult timp cu Dumnezeu în rugăciune.
Timp de ani de zile creştinii au cunoscut importanţa rugăciunii. De multe ori noi am
făcut eforturi ca să ne luăm timp pentru rugăciune, dar acele timpuri speciale de
rugăciune au fost motivate de unele crize din viaţa noastră şi nu am continuat mult
timp cu acel program special de legătură cu Dumnezeu. Necazul este că noi am
devenit foarte mulţumiţi de felul cum ne rezolvăm problemele noastre şi ale bisericii.
Noi am învăţat să ne bazăm pe propriile noastre eforturi în ceea ce priveşte lucrarea
pentru Dumnezeu. Am fos implicaţi în multă plănuire şi în multe programe. Noi am
învăţat să depindem de noi înşine, sau de firea noastră, ca să facem lucrarea lui
Dumnezeu. Este adevărat că Dumnezeu S-a îndurat de noi şi a binecuvântat slabele
noastre eforturi. Cu toate acestea, o binecuvântare care trece dincolo de cele mai
mari aşteptări ale noastre ne aşteaptă atunci când suntem botezaţi cu Duhul Sfânt şi
intrăm în relaţia de rugăciune pe care El o doreşte pentru noi. Numai atunci planurile
noastre vor fi planurile lui Dumnezeu, şi activităţile noastre vor fi acivităţile Sale.
Isus a avut acest fel de relaţie intensă, adâncă şi foarte semnificativă cu Tatăl Său.
De fapt această relaţie a fost aşa de apropiată şi intimă încât Isus a spus:
„Eu şi Tatăl una suntem." Ioan 10:30
Orice lucrare pe care a făcut-o Isus a fost făcută sub conducerea Tatălui Său.
Cuvintele şi acţiunile Sale au fost făcute toate sub controlul Tatălui. Isus a accentuat
aceasta atunci când a spus:
36
„Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele, pe care vi le

spun Eu, nu le spun de la Mine, ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste
lucrări ale Lui.” Ioan 14:10.
Cum a obţinut Isus o atât de strânsă identificare cu Tatăl Său? Aceasta s-a făcut
printr-o comuniune zilnică cu Tatăl.
De la această comuniune specială cu Tatăl Său, Isus Se întorcea pregătit ca să facă

lucrarea pentru care venise pe pământ. El a fost astfel împuternicit ca să fie victorios
asupra lui Satana şi să-l înfrângă complet:
„Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galilea, şi I s-a dus vestea în tot
ţinutul de primprejur.” Luca 4:14.
Programul de rugăciune din timpul celor 40 de zile la care te-ai hotărât să participi
este destinat să facă acelaş lucru pentru tine. În timpul acestor 40 de zile tu vei
experimenta împuternicirea necesară pentru a fi victorios asupra lui satana şi
deasemenea pentru a fi un martor al lui Hristos prin care El să lucreze pentru alţii.
Condu-ne Doamne, spre umilinţă. Pune în inimile noastre o dorinţă

puternică de a fi oameni ai rugăciunii şi de a ne întoarce de la căile noastre
rele. Ascultă rugăciunea noastră, şi vindecă-ne de recăderile noastre în
păcat.
1. De ce anume tind creştinii să depindă mai mult decât de rugăciune?
2. Ce fel de viaţă de rugăciune a avut Isus? Cum a descris Isus relaţia Sa intimă
cu Tatăl Său?
3. Ce fel de viaţă de rugăciune crezi că doreşte Isus ca tu să ai? Cum va

influenţa Spiritul Sfânt viaţa noastră de rugăciune?

devoţional.
1. pentru ca Dumnezeu să continue lucrarea pentru fiecare dintre voi prin

Spiritul Sfânt.
2. pentru ca Dumnezeu să vă dea o mai mare dorinţă de rugăciune.
3. pentru persoanele de pe listele voastre.
37
INTRODUCEŢI URMĂTORUL VERSET ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ: „dacă poporul Meu

peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea,
şi se va abate dela căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi
tămădui ţara.” 2 Cronici 7:14
****
Studiul 10
Recapitulare Ziua 9
Un Spirit care dă
dorinţa de rugăciune
Rezultate ale botezului cu Spiritul Sfânt:
➢ O dorinţă interioară, adâncă pentru a ne ruga mai mult.

➢ Dacă vrem, putem să ignorăm această dorinţă...
➢ Totuşi, dacă ne predăm acestei dorinţe,
- vom experimenta lucrările adânci ale lui Dumnezeu şi plinătatea lui
Hristos în vieţile noastre
- vom experimenta puterea Sa eliberatoare asupra lucrărilor lui
Satana cu care el încearcă să influenţeze viaţa noastră.
- vom vedea puterea lui Dumnezeu manifestată prin noi pentru
eliberarea altora.
➢ Uneori crizele din viaţa noastră ne-au determinat să facem eforturi ca să ne

luăm timp pentru rugăciune, dar aceasta nu a durat mult timp.
➢ Noi am devenit foarte mulţumiţi de felul cum ne rezolvăm problemele şi am
învăţat să depindem de propriile noastre eforturi în lucrarea pentru
Dumnezeu.
➢ Când suntem însă botezaţi cu Duhul Sfânt şi intrăm în relaţia de rugăciune pe
care Dumnezeu o doreşte de la noi, vom experimenta o binecuvântare cu
totul neaşteptată şi doar atunci planurile noastre vor fi planurile lui Dumnezeu
şi lucrările noastre vor fi lucrările Sale.
➢ Isus a avut o astfel de relaţie intensă şi adâncă cu Tatăl Său, încât a putut
spune: „Eu şi Tatăl una suntem.” Ioan 10:30
➢ Toate amănuntele din viaţa lui Isus (învăţăturile şi lucrările Sale) au fost
făcute sub conducerea Tatălui.
➢ Această identificare a lui Isus cu Tatăl a fost realizată printr-o comuniune
zilnică cu Tatăl. În felul acesta El a fost împuternicit ca să devină victorios
asupra lui satana. Programul acestor 40 de zile este destinat să facă acelaş
lucru pentru tine.
38
Ziua 10
Exemplul de rugăciune al
lui Isus şi al ucenicilor
Noi Îl putem vedea de multe ori pe Isus adâncit în rugăciune în timpul lucrării Sale
pe pământ. După învăţarea marilor mulţimi şi vindecarea bolilor lor, ni se spune
următoarele cuvinte despre Isus:
„Iar El se ducea în locuri pustii, şi Se ruga.” Luca 5:16
Luca ne raportează deasemenea ce a făcut Isus mai înainte de a chema pe cei

doisprezece ucenici:
„În zilele acelea, Isus S-a dus în munte să Se roage, şi a petrecut toată
noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Când s-a făcut ziuă, a chemat pe
ucenicii Săi, şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, şi
anume:...” Luca 6:12.13
Isus S-a rugat pe Muntele Schimbării La Faţă. (Luca 9:29). El a fost deasemenea dus
de Duhul Sfânt în pustie ca să petreacă acolo un timp mai îndelungat de comuniune
cu Tatăl Său ceresc. În felul acesta El a răspuns nevoii pe care o simţea adânc în
interiorul Său de a Se ruga. Ocupând poziţia omului, El ştia că numai prin astfel de
timpuri de rugăciune avea să fie într-adevăr una cu Tatăl şi împuternicit să facă
lucrarea pentru care venise să o facă.
Isus Şi-a obţinut victoriile asupra lucrărilor satanei în timpurile petrecute în

comuniune şi rugăciune cu Tatăl Său. Este adevărat că atunci când citim despre felul
cum Isus a înfruntat pe Satan în vieţile bărbaţilor şi femeilor şi în natură – în forma
posesiunii demonice, a bolilor, morţii, furtunii, etc. – noi nu-L vedem în acele
momente adâncit în rugăciune către Tatăl ca să primească puterea de a elibera sau
salva pentru că El deja primise acea putere în acele timpuri de comuniune intimă cu
Tatăl. Când L-a înfruntat pe satan în lucrările lui, Isus Şi-a rostit în mod simplu
cuvintele în puterea şi autoritatea Tatălui, şi astfel puterea lui Satan a fost zdrobită.
Cuvântul lui Hristos scotea demonii din oameni, vindeca pe cei bolnavi, învia pe
morţi şi potolea furtuna.
Lecţia pentru noi este foarte clară. Hristos a menţinut unitatea Sa cu Tatăl şi a primit
puterea Lui asupra inamicului, în timpul pe care l-a petrecut în comuniunea Sa intimă
cu Tatăl. El Se întorcea de la acele timpuri de rugăciune având cu El prezenţa
Tatălui. Isus a fost continuu conştient de prezenţa Tatălui cu El şi a menţinut această
conştienţă şi unitate foarte reală cu Tatăl de-alungul întregei Sale vieţi. Ori de câte
ori a avut o confruntare cu satan, El a fost pregătit să reziste provocării şi să obţină
victoria, ca rezultat al vieţii Sale de rugăciune.
Exemplul vieţii de rugăciune al lui Hristos nu a fost pierdut din vedere de către
ucenicii Săi. Rugăciunea a fost deasemenea partea centrală a lucrării lor. Când
creşterea bisericii a început să pretindă din ce în ce mai mult timp din partea
39
ucenicilor, a fost ales un grup de diaconi care „să slujească la mese”. Şi ucenicii au
vorbit astfel despre priorităţile lor:
„Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului."

Fapte 6:4
Membrii primei biserici au fost bărbaţi şi femei ai rugăciunii. Iată ce se spune despre
ei:
„Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii

şi în rugăciuni.” Fapte 2:42
Aceşti primi credincioşi s-au rugat în templu, în casele lor şi afară în natură.
„În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde
credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos, şi am vorbit femeilor,
care erau adunate laolaltă.” Fapte 16:13
Toţi apostolii au fost bărbaţi ai rugăciunii. Pavel a spus că el se ruga „zi şi noapte”
pentru cei credincioşi:
„Zi şi noapte Îl rugăm nespus să vă putem vedea faţa, şi să putem împlini ce

mai lipseşte credinţei voastre.” 1 Tes. 3:10
Ca urmare a faptului că apostolii au fost bărbaţi ai rugăciunii, ei au fost în Domnmul

oameni ai puterii. Primii creştini au fost deasemenea bărbaţi şi femei ai rugăciunii şi
în felul acesta Dumnezeu a putut să facă prin ei multe miracole. Şi pentru că Isus
le-a trimis Spiritul Sfânt, evanghelia a putut fi vestită cu mare putere în lumea de
atunci.
„negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără

să vă abateţi de la nădejdea E vangheliei, pe care aţi auzit-o, care a fost
propovăduită oricărei făpturi de sub cer, şi al cărei slujitor am fost făcut eu,
Pavel.” Coloseni 1:23
Dumnezeu cheamă pe fiecare creştin să devină un puternic luptător în rugăciune.
1. De ce a petrecut Isus atât de mult timp în rugăciune?
2. Cum a afectat pe ucenici exemplul lui Isus în ceea ce priveşte rugăciunea?
3. Ce fel de viaţă de rugăciune au avut primii membri ai bisericii creştine?
40
4. Cum doreşti să se schimbe viaţa ta de rugăciune?

devoţional.
a. pentru ca Dumnezeu să continue să vă conducă pe fiecare dintre voi prin

Spiritul Său.
b. pentru ca Dumnezeu să vă conducă să deveniţi luptători în rugăciune aşa cum
au fost Isus şi ucenicii Săi.
c. pentru persoanele de pe lista voastră de rugăciune.
INCLUDEŢI ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ ACEST VERSET: „Fă-mă să pricep calea

poruncilor Tale şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate.” Psalmul 119:27
Ajută-mă Doamne, să înţeleg învăţăturile Tale, şi să-mi iau în mod

constant timp liniştit ca să meditez şi să comunic cu Tine prin
rugăciune.
*****
Studiul 11
Recapitulare ziua 10
Exemplul de rugăciune
al lui Isus şi al ucenicilor
▪ Noi Îl putem vedea de multe ori pe Isus adâncit în rugăciune în timpul lucrării
Sale pe pământ. După învăţarea marilor mulţimi şi vindecarea bolilor lor, ni se
spune că El se ducea în locuri pustii, şi Se ruga acolo.
▪ Mai înainte de a chema pe ucenici, El a urcat pe munte ca să se roage acolo.
▪ El S-a rugat deasemenea pe Muntele schimbării la faţă.
▪ Isus a fost deasemenea dus de Duhul în pustie pentru un timp de rugăciune
mai îndelungat.
▪ Ocupând poziţia omului, El ştia că numai prin astfel de timpuri de rugăciune
avea să fie într-adevăr una cu Tatăl şi împuternicit să facă lucrarea pentru
care venise să o facă.
▪ Isus Şi-a obţinut victoriile asupra lucrărilor satanei în timpurile petrecute în
comuniune şi rugăciune cu Tatăl Său.
▪ Este adevărat că atunci când citim despre felul cum Isus a înfruntat pe Satan
în vieţile bărbaţilor şi femeilor şi în natură – în forma posesiunii demonice, a
bolilor, morţii, furtunii, etc. – noi nu-L vedem în acele momente adâncit în
rugăciune către Tatăl ca să primească puterea de a elibera sau salva pentru
că El deja primise acea putere în acele timpuri de comuniune intimă cu Tatăl.
41
▪ Rugăciunea a fost deasemenea partea centrală a lucrării ucenicilor.

▪ Toţi apostolii au fost bărbaţi ai rugăciunii. De exemplu Pavel a spus că el se
ruga „zi şi noapte” pentru cei credincioşi.
▪ Ca urmare a faptului că apostolii au fost bărbaţi ai rugăciunii, ei au fost în
Domnmul oameni ai puterii.
▪ Primii creştini au fost deasemenea bărbaţi şi femei ai rugăciunii şi în felul
acesta Dumnezeu a putut să facă prin ei multe miracole. Şi pentru că Isus
le-a trimis Spiritul Sfânt, evanghelia a putut fi vestită cu mare putere în lumea
de atunci.
▪ Dumnezeu cheamă pe fiecare creştin să devină un puternic luptător în
rugăciune.
Ziua 11
De ce este necesară
rugăciunea?
Chiar dacă cei mai mulţi creştini cred că rugăciunea este importantă, sunt totuşi
mulţi care nu înţeleg de ce ea este necesară. Sunt mulţi care întreabă în felul
următor: Dacă Dumnezeu este suveran şi în stare să facă tot ceea ce doreşte, atunci
de ce trebuie să ne rugăm pentru ceea ce El deja doreşte şi plănuieşte să facă? Unii
gândesc că rugăciunea este în primul rând pentru beneficiul nostru, cu toate că
Dumnezeu face ceea ce doreşte, indiferent dacă noi ne rugăm sau nu. Poate aţi auzit
această idee foarte populară şi anume că este un „privilegiu” să ne rugăm, dar că
totuşi rugăciunea nu este necesară pentru că Dumnezeu Îşi împlineşte oricum
voinţa Sa pe pământ. Realitatea este însă faptul că este foarte necesar pentru copiii
lui Dumnezeu să se roage. Dacă nu ar fi aşa de ce ne-ar mai fi spus Isus să ne
rugăm „facă-se voia Ta.”?
„Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: "Tatăl nostru care eşti în ceruri!
Sfinţească-se Numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi
pe pământ.” Matei 6:9.10
Dacă cei credincioşi nu se roagă, dorinţele lui Dumnezeu nu se vor împlini pe acest
pământ. Cartea Genezei raportează crearea acestei lumi şi a omenirii de pe ea:
„Apoi Dumnezeu a zis: "Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea
Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste
vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ."
Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui
Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” Gen. 1:26.27.
Cuvintele ebraice traduse aici „asemănarea” şi „chipul” ne arată că Dumnezeu a

creiat pe oameni asemenea Lui în multe privinţe.
Şi Dumnezeu a mai făcut ceva atunci când a creat pe om. Ni se spune în versetele
de mai sus că Dumnezeu a dat omului stăpânire peste această lume. Cuvântul ebraic
42
tradus aici „stăpânire” înseamnă „a conduce”, sau „a stăpâni” peste. Adam, ca

reprezentant al lui Dumnezeu, urma să fie domnitorul sau stăpânitorul acestei lumi:
„Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o

lucreze şi să o păzească.” Gen. 2:15
Responsabilitatea lui Adam de a „păzi” grădina Edenului sau pământul, pentru că el

avea stăpânire peste întreg pământul, însemna că el trebuia să-l ocrotească de orice
lucru care i-ar fi adus stricăciune. Adam urma să fie reprzentantul lui Dumnezeu
investit cu autoritate divină. El urma să fie gardianul sau paznicul pământului.
„L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu, şi l-ai încununat cu slavă şi
cu cinste.” Ps.8:5
Privind la originalul ebraic al cuvintelor traduse aici „slavă” şi „cinste” aflăm că

omului i s-a dat o autoritate asemănătoare cu aceea a unui rege care domneşte.
Este deci evident că la creaţie pământul a fost pus sub autoritatea lui Adam. Tot ce
se întâmpla pe pământ depindea de Adam.
Rugăciunea este necesară pentru că Dumnezeu a intenţionat de la început să lucreze

la îndeplinirea voinţei Sale pe pământ prin oameni, iar nu independent faţă de ei.
Dumnezeu lucrează prin rugăciunile poporului Său. Când Dumnezeu doreşte să facă
ceva pe acest pământ, El uneori invită oamenii să participe cu rugăciunile lor la
realizarea mântuirii în vieţile altora. Multe exemple se găsesc în această privinţă atât
în Vechiul cât şi în Noul Testament. Noi trebuie să cerem ca voia lui Dumnezeu să se
facă pe pământ (Mat. 6:10). Şi trebuie deasemenea să cerem lui Dumnezeu să ne
dea „astăzi” pâinea cea de toate zilele. (vers. 11)
Când Isus a văzut marea nevoie a mulţimilor, El a cerut ucenicilor Săi să adreseze
Tatălui ceresc următoarea cerere:
„Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi
risipite, ca nişte oi care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi: "Mare este
secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată
lucrători la secerişul Lui." Mat. 9:36-38.
Deşi Domnul doreşte să trimită lucrători care să participe la strângerea recoltei

spirituale de pe acest pământ, este totuşi necesar ca cei credincioşi să ceară lui
Dumnezeu să facă aceasta.
Deasemenea, Pavel a cerut credincioşilor să se roage pentru înaintarea vestirii

evangheliei:
„Încolo, fraţilor, rugaţi-vă pentru noi, ca Cuvântul Domnului să se

răspândească şi să fie proslăvit cum este la voi.” – 2 Tes. 3:1
Deşi toate lucrurile enumerate mai sus reprezintă voinţa lui Dumnezeu, este totuşi
necesar ca omul să se roage pentru ele pentru că rugăciunea deblochiază puterea lui
43
Dumnezeu ca să ducă la bun sfârşit voinţa Sa pe acest pământ. Nu uitaţi că încă de

la început Dumnezeu a plănuit să lucreze prin oameni, iar nu independent de noi.
Rugăciunile noastre sunt esenţiale pentru ca voinţa lui Dumnezeu să se realizeze în
vieţile noastre precum şi în vieţile celor pentru care noi ne rugăm.
Nu trebuie să uităm însă că marea luptă dintre Hristos şi Satana continuă să se

desfăşoare pe pământ. Cartea lui Iov ne dă o secvenţă din această luptă de veacuri
şi ne arată că satana a provocat pe Dumnezeu în faţa reprezentanţilor universului
(Adamii de pe celelalte planete locuite). Satana venise acolo să reprezinte planeta
noastră în locul lui Adam. El susţinea că legea lui Dumnezeu nu poate fi ţinută. Deci
dacă există vreun om care ţine legea Ta, aratămi-l şi mie.
La această provocare Dumnezeu răspunde: Ai văzut pe robul meu Iov? Nu este

nimeni ca el pe pământ... (1:8). Atunci satana provoacă pe Dumnezeu în faţa
reprezentanţilor universului şi-L acuză că îl forţează pe Iov să-I fie loial... Acum
înţelegem mai uşor de ce Dumnezeu nu poate interveni în viaţa păcătoşilor care
refuză să ceară ajutorul Său pentru mântuire. El nu poate forţa voinţa lor...
Deci dacă ai un membru de familie sau un prieten care vrei să fie mântuit, roagă-te
stăruitor pentru mântuirea lui, chiar dacă el însuş nu se roagă. Rugăciunile tale vor
debloca astfel calea lui Dumnezeu spre inima lui; rugăciunile tale vor da dreptul lui
Dumnezeu să intervină în viaţa lui, nu pentru a-i forţa voinţa, ci pentru a-i vorbi prin
conştiinţă sau pentru a-l trece prin anumite situaţii care-l vor face să caute pe
Dumnezeu şi mântuirea Sa. Aşadar rugăciunea este foarte necesară pentru că dă
dreptul lui Dumnezeu să intervină în viaţa oamenilor cu scopul de a-i mântui.
1. Deoarece Dumnezeu este „Dumnezeu” şi are putere să facă orice doreşte,

oare nu va aduce El la bun sfârşit voinţa Sa pe pământ, indiferent dacă noi ne
rugăm sau nu? De ce da, sau de ce nu?
2. Ce responsabilitate a avut Adam în ceea ce priveşte împlinirea voinţei lui

Dumnezeu pe pământ?
3. Este rugăciunea necesară, sau ea este doar un privilegiu? De ce?
4. Cum crezi că se simte satana când îţi iei timp de rugăciune şi comuniune cu
Dumnezeu?

devoţional.
44
- pentru ca Dumnezeu să continue să lucreze cu Spiritul Sfânt prin

voi.
- pentru ca Dumnezeu să vă dea o clară înţelegere în ceea ce
priveşte necesitatea rugăciunii.
- pentru persoanele de pe listele voastre.
INTRODUCEŢI VERSETUL URMĂTOR ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ: „Depărtează-mă

de calea necredincioşiei către Tine, şi dă-mi îndurarea Ta, ca să urmez Legea Ta!”
Ps. 119:29.
Studiul 12
De ce este necesară rugăciunea?
▪ Mulţi nu înţeleg de ce este necesară rugăciunea.

▪ În realitate însă ea este foarte necesară pentru că Isus ne-a învăţat să ne
rugăm „facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ”. Dacă credinioşii nu se
roagă, dorinţele lui Dumnezeu nu se vor împlini pe acest pământ.
▪ În acest studiu noi am învăţat că pământul a fost pus sub autoritatea lui
Adam. Tot ce se întâmpla pe pământ depindea astfel de Adam. Deci
rugăciunea este necesară pentru că Dumnezeu a intenţionat de la început să
aducă la îndeplinire voinţa Sa pe pământ prin oameni, şi nu independent faţă
de ei. Oare nu acesta este motivul pentru care El a zis că nu face nimic
important pe pământ fără să descopere planul Său servilor Săi prooroci? Amos
3:7.
▪ Dumnezeu lucrează prin rugăciunile poporului Său. Când El doreşte să facă
ceva pe acest pământ, El invită uneori pe oameni să participe cu rugăciunile
lor la realizarea mântuirii în vieţile altora. De aceea noi trebuie să cerem ca
voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ. De exemplu trebuie să ne rugăm ca
Dumnezeu să scoată secerători care să lucreze pe ogorul evangheliei. Voia lui
Dumnezeu este să fie acolo câţi mai mulţi lucrători, dar pentru a se îndeplini
această dorinţă a Sa, El are nevoie de rugăciuinile noastre.
▪ Având în vedere marea luptă dintre Hristos şi satana, rugăciunile noastre sunt
esenţiale pentru ca voinţa lui Dumnezeu să se realizeze în vieţile noastre
precum şi în vieţile celor pentru care noi ne rugăm.
Ziua 12
Rugăciunea şi Spiritul
Fiecare creştin este implicat în lupta cu inamicul său şi în această luptă sunt în joc
consecinţe veşnice. Această bătălie este tot atât de reală ca şi orice altă luptă ce a
avut loc vreodată între naţiunile de pe acest pământ. Ea are loc între împărăţia lui
Dumnezeu şi împărăţia întunericului. Pavel descrie această bătălie ca pe o luptă corp
la corp care are loc în viaţa noastră într-un mod foarte personal.
45
„Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva

căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui
veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” Ef. 6:12
Apoi Pavel descrie armura lui Dumnezeu pe care creştinul trebuie să o îmbrace în
vederea victoriei. El îşi încheie în felul următor descrierea acestei bătălii precum şi
acţiunile noastre de apărare sau ofensivă împotriva inamicului:
„Faceţi în toată vremea prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la
aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.” Ef. 6:18
Observaţi aici că Pavel ne porunceşte să ne rugăm „în toată vremea”. Fiecare dintre
noi trebuie să devină o persoană dominată de rugăciunea de mijlocire, rugându-ne în
mod consecvent şi persistent. Apoi el adaugă: „prin Duhul”. Deci dacă dorim să
obţinem victoria asupra inamicului, trebuie să observăm aici că rugăciunea „prin
Duhul” este tot la fel de importantă ca şi îmbrăcarea întregei armuri a lui Dumnezeu.
Întrebarea care se naşte acum în mintea noastră este aceasta: Ce înseamnă să te

rogi „prin Duhul”? O definiţie scurtă a acestui fel de rugăciune este că noi ne rugăm
prin Duhul atunci când rugăciunile noastre sunt sugerate sau inspirate de Spiritul
Sfânt. Noi trebuie să fim conduşi de Spiritul Sfânt atunci când ne alegem timpurile de
rugăciune precum şi subiectul pentru care să ne rugăm. Spiritul Sfânt trebuie să fie
Ghidul nostru în orice aspect al vieţii noastre de rugăciune. Când ne rugăm „prin”
Duhul Sfânt, rugăciunile noastre vor fi însoţite de puterea Spiritului. În cazul acesta
rugăciunile noastre vor fi eficace şi vor aduce rezultate puternice. De aici putem
vedea că pentru a ne ruga „prin” Duhul, noi trebuie să fim botezaţi cu Spiritul Sfânt.
Ellen White descrie în felul următor ce înseamnă să te rogi „prin Duhul”:
„Toate rugăciunile sincere sunt inspirate de Duhul şi asemenea rugăciuni sunt

plăcute lui Dumnezeu.” HLL. 189 engl.
Pavel a scris: „ Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum
trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi
Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte
pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.” Rom. 8:26.27
Referitor la declaraţia lui Pavel din Romani 8:26.27 Ellen White a spus:
„Noi nu trebuie numai să ne rugăm în numele Domnului Hristos, ci şi prin

inspiraţia Duhului Sfânt. Aceasta explică ceea ce trebuie să înţelegem când se
spune că Duhul "mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite." Romani 8,26. Lui
Dumnezeu Îi place să răspundă la asemenea rugăciuni. Când cu căldură şi
stăruinţă înălţăm o rugăciune în numele Domnului Hristos, în chiar această
stăruinţă se află garanţia din partea lui Dumnezeu că El este gata să răspundă
la rugăciunea noastră "nespus mai mult decât cerem sau gândim noi." Efeseni
3,20.” Parabole 147 engl.
46
Spiritul Sfânt este Cel care ne cheamă la rugăciune. El ne va arăta o nevoie

importantă pentru care trebuie să ne rugăm deoarece Dumnezeu doreşte să înceapă
să acţioneze în întâmpinarea acelei nevoi. Noi citim despre o astfel de experienţă cu
ocazia când Isus S-a rugat pentru Petru:
„Domnul a zis: "Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar
Eu M-am rugat pentru tine ca să nu se piardă credinţa ta şi după ce te vei
întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi." Luca 22:31.32
Spiritul Sfânt a convins pe Hristos să se roage pentru Petru – şi chiar a descoperit

faptul că planul de atac al lui Satana a fost conceput împotriva lui Petru. Îndată ce
Hristos a luat cunoştinţă de acest lucru, El a început să Se roage pentru Petru.
Spiritul Sfânt va face acelaş lucru prin noi; El va aduce în mintea noastră pe cineva
pentru care trebuie să ne rugăm. Uneori se poate că ne va descoperi şi nouă motivul
pentru care trebuie să ne rugăm pentru cineva, dar chiar dacă nu ne va descoperi
aceasta, noi trebuie să ascultăm de îndemnul Său şi să mijlocim pentru acea
persoană. Lucrul important pentru noi este ca noi să răspundem pozitiv la îndemnul
Spiritului de a ne ruga.
Dorim să gustăm îndurarea Ta, Doamne şi de aceea condu-ne la decizia de

a ne mărturisi păcatele noastre. Adu-ne la deplina bucurie pe care o putem
experimenta pe deplin în părtăşia cu Tine atunci când ne rugăm prin Duhul
Sfânt.
Meditaţie Personală şi Discuţie
1. Descriind lupta noastră spirituală cu satana, ce a spus Pavel despre

rugăciune?
2. Cum a explicat Ellen White ce înseamnă să ne rugăm prin Duhul?
3. Povesteşte o ocazie când Duhul Sfânt te-a convins să te rogi pentru cineva?
4. Doreşti să fii un creştin care se roagă prin Duhul? Ce paşi poţi face pentru ca
aceasta să devină o realitate în viaţa ta?
Avtivitate în domeniul rugăciunii

devoţional.
➢ Ruagă-te cu partenerul tău de rugăciune:
1. pentru ca Dumnezeu să vă convingă prin Spiritul Sfânt ce trebuie să faceţi.

2. pentru ca Dumnezeu să conducă rugăciunile voastre prin Duhul Sfânt.
47
3. pentru persoanele de pe lista voastră.
INCLUDEŢI ACEST VERSET ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ: „Satură-ne în fiecare

dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.”
Ps. 90:14
Studiul 13
Recapitulare Ziua 12
Rugăciunea şi Spiritul
➢ Noi toţi suntem implicaţi în lupta cu satana şi în această luptă sunt în joc
consecinţe veşnice.
➢ Pavel descrie armura lui Dumnezeu pe care creştinul trebuie să o îmbrace în
vederea victoriei şi apoi încheie referirile sale la armură prin cuvintele: „Faceţi
în toată vremea prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la
aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.” Ef. 6:18
➢ Versetul acesta este foarte bogat în idei:

▪ Rugăciunea este pusă în continuarea descrierii armurei spirituale, ca şi
când ea face parte integrantă din armură.
▪ Se ştie de către toţi că rugăciunea este RESPIRAŢIA sufletului.
Imaginaţi-vă un soldat care deşi este îmbrăcat cu TOATĂ armura, dar
totuşi, el gâfâie pentru că, dintr-un motiv sau altul, respiraţia lui este
împiedicată în timpul luptei. El va fi înfrânt cu siguranţă.
▪ Observaţi că rugăciunea este o poruncă a lui Dumnezeu pentru că atunci
când Pavel a scris-o, el a fost inspirat de Duhul Sfânt.
▪ Rugăciunea trebuie făcută în TOATĂ VREMEA (continuitate, neîncetat).
▪ Rugăciunea trebuie făcută PRIN DUHUL. Deci dacă dorim să obţinem
victoria asupra inamicului, trebuie să observăm aici că rugăciunea „prin
Duhul” este tot la fel de importantă ca şi îmbrăcarea întregei armuri a lui
Dumnezeu.
▪ Rugăciunea noastră trebuie să cuprindă toate aspectele ei. Sunt “tot felul
de rugăciuni şi cereri”, inclusiv “rugăciunea pentru toţi sfinţii”.
▪ Trebuie să VEGHEM “cu toată STĂRUINŢA” ca să aplicăm în rugăciunea
noastră toate aceste puncte.
➢ Noi ne rugăm prin Duhul atunci când rugăciunile noastre sunt sugerate sau
inspirate de Spiritul Sfânt. Noi trebuie să fim conduşi de Spiritul Sfânt atunci
când ne alegem timpurile de rugăciune precum şi subiectul pentru care să ne
rugăm. Spiritul Sfânt trebuie să fie Ghidul nostru în orice aspect al vieţii
noastre de rugăciune. Când ne rugăm „prin” Duhul Sfânt, rugăciunile noastre
vor fi însoţite de puterea Spiritului. În cazul acesta rugăciunile noastre vor fi
eficace şi vor aduce rezultate puternice. De aici putem vedea că pentru a ne
ruga „prin” Duhul, noi trebuie să fim botezaţi cu Spiritul Sfânt.
➢ Spiritul Sfânt este Cel care ne cheamă la rugăciune. El ne va arăta o nevoie

importantă pentru care trebuie să ne rugăm deoarece Dumnezeu doreşte să
48
înceapă să acţioneze în întâmpinarea acelei nevoi. De exemplu Spiritul Sfânt a

convins pe Isus că trebuie să se roage pentru Petru. Luca 22:31.32.
➢ Spiritul Sfânt va aduce în mintea noastră pe cineva pentru care trebuie să ne

rugăm. Uneori se poate că ne va descoperi şi nouă motivul pentru care
trebuie să ne rugăm pentru cineva, dar chiar dacă nu ne va descoperi
aceasta, noi trebuie să ascultăm de îndemnul Său şi să mijlocim pentru acea
persoană. Lucrul important pentru noi este ca să răspundem pozitiv la
îndemnul Spiritului de a ne ruga.
Ziua 13
RUGĂCIUNE UNITĂ
FĂCUTĂ PRIN DUHUL SFÂNT
Creştinii care se unesc în rugăciune pentru un scop specific au înţeles de-alungul

timpului că aceasta este o parte esenţială a vieţii de creştin. Altă dată eu am gândit
că rugăciunea unită se referă la doi sau mai mulţi creştini care se adună împreună ca
să se roage şi acolo fiecare se roagă pentru tot ceea ce îi trece prin minte. În acest
caz fiecare rugăciune va avea unele elemente comune dar şi un număr de cereri care
variază în rugăciunea fiecărui participant. Aceasta însă nu este definiţia biblică a
rugăciunii unite a creştinilor care se roagă împreună. Nu, ci adevărata rugăciune
unită este rugăciunea înălţată de de doi sau mai mulţi credincioşi care cer în
rugăciune acelaş lucru, sau se roagă pentru acelaş subiect. În felul acesta ei sunt
uniţi în dorinţă, scop şi cerere. Ei se roagă împreună în acelaş loc şi timp şi pentru
acelaş lucru sau acelaş subiect. Şi dacă ei nu se pot întâlni în acelaş loc ca să se
roage, atunci ei se roagă în acelaş timp dar concentrându-se asupra aceluiaş subiect,
sau ei pot să se roage în felul acesta prin telefon. Totuşi, atunci când este posibil să
se întâlnească în acelaş loc ca să se roage, aceasta este mult mai întăritor pentru
fiecare participant.
În vieţile noastre personale rugăciunea unită cu alţi credincioşi are o mai puternică
forţă contra lui Satana. De aceea Iacov ne sfătuieşte să ne unim împreună ca să ne
rugăm pentru cei bolnavi sau să ne rugăm unul pentru altul:
“Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii Bisericii, şi să se

roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.
Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va
însănătoşa; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiţi-vă unii altora
păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are
rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” Iacov 5:14-16
De fapt este necesar pentru cei care vor să fie pregătiţi pentru revenirea lui Isus, să
practice adevărata rugăciune unită în care se roagă unul pentru altul. Noi nu am fost
creaţi ca să rezistăm singuri în bătălia noastră cu Satana. Pentru o victorie completă
asupra inamicului, noi avem nevoie să ne rugăm unii pentru alţii.
Rugăciunea unită este deasemenea necesară pentru înaintarea Împărăţiei lui

Dumnezeu pe pământ. Satana se va împotrivi oricărei mişcări de înaintare a lucrării
49
lui Dumnezeu. Rugăciunea unită va creşte în mod semnificativ puterea lui Dumnezeu
pentru înaintarea cauzei Sale.
Vechiul Testament are numeroase referiri la credincioşi care s-au unit în rugăciune.
De pildă Eclesiastul oferă o lecţie semnificativă cu privire la importanţa de a ne unii
unii cu alţii în bătălia contra inamicului nostru, adică împotriva lui satana:
“Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia
împletită în trei nu se rupe uşor.” Ecl. 4:12
Deasemenea Leviticul ne spune:
“Cinci din voi vor urmări o sută şi o sută din voi vor urmări zece mii, şi
vrăjmaşii voştri vor cădea ucişi de sabie înaintea voastră.” Lev. 26:8
Dacă încercăm să rezistăm singuri în bătălia contra lui satana şi a ispitelor sale, noi
vom fi mult mai uşor biruiţi. Aşa cum spune Eclesiastul, unul singur poate fi biruit
mai uşor, în timp ce doi se pot apăra mult mai bine şi trei vor fi astfel foarte
puternici. De aceea părtăşia cu alţii în rugăciune este importantă şi plină de putere.
Isus a arătat importanţa şi chiar necesitatea unirii în părtăşie şi rugăciune a doi sau
mai mulţi credincioşi:
“Vă mai spun iarăşi, că dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un
lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este sus în ceruri. Căci acolo
unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.”
Matei 18:19.20
Când doi sau mai mulţi credincioşi se roagă prin Duhul Sfânt, ei pot fi siguri că
Dumnezeu va auzi şi va răspunde la rugăciunea lor:
“Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui,
ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că suntem stăpâni
pe lucrurile pe care I le-am cerut.” 1 Ioan 5:14.15
Ajută-mă, o Doamne, să nu mai doresc lucrurile acestei lumi şi întoarce-mi

ochii spre Tine. Restaurează viaţa mea spirituală şi ajută-mă să mă unesc
cu alţi credincioşi în special în rugăciune.
Meditaţie personală şi rugăciune
1. Explică ce se înţelege prin rugăciune unită făcută prin Duhul.
2. Cum arată Scriptura că rugăciunea unită este mai efectivă decât aceea făcută
de un singur creştin.
3. De ce nu doreşte satana ca noi să ne unim în rugăciune?
50
4. Ce poţi face să devii mai implicat în rugăciunea unită cu alţi credincioşi.

devoţional.
➢ Rugaţi-vă împreună pentru:
a. pentru ca Dumnezeu să vă conducă pe fiecare la rugăciunea făcută “prin“

Duhul Sfânt.
b. pentru ca Dumnezeu să vă ajute să vă uniţi mai des în rugăciune cu alţi
credincioşi.
c. pentru persoanele de pe lista voastră.
INCLUDEŢI ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ URMĂTORUL VERSET: “Abate-mi ochii de la

vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!” Ps. 119:37
****
Studiul 14
Rugăciunea unită
făcută prin Duhul Sfânt
➢ Rugăciunea unită, care este făcută prin Duhul Sfânt, este o parte esenţială a
vieţii de creştin.
➢ Rugăciunea unită nu este aceea când doi sau mai mulţi credincioşi se
întâlnesc şi se roagă pentru ceea ce le trece prin minte în momentele când ei
se roagă. În acest caz rugăciunile lor vor avea elemente comune dar şi un
număr de cereri diferite.
➢ Rugăciunea unită este aceea în care cei prezenţi se unesc să ceară acelaş
lucru. În felul acesta ei sunt uniţi în dorinţă, scop şi cerere. Ei se roagă în
acelaş loc, timp şi pentru acelaş lucru.
➢ Este posibil ca ei să se roage fiecare la el acasă, dar în acelaş timp şi pentru
acelaş subiect. Deşi ei se pot ruga în felul acesta şi prin telefon, este totuşi
mult mai întăritor pentru ei să se roage în acelaş loc.
➢ Rugăciunea unită are o putere mai mare împotriva lui satana.
➢ Cei care vor să fie pregătiţi pentru a doua venire trebuie să se roage
împreună şi unul pentru altul. Noi nu am fost creaţi ca să rezistăm singuri în
bătălia noastră cu Satana. De aceea trebuie să ne rugăm unii pentru alţii.
➢ Rugăciunea unită este necesară şi pentru înaintarea Împărăţiei lui Dumnezeu.
Ea va da posibilitate lui Dumnezeu să-şi manifeste puterea într-un mod
semnificativ pentru înaintarea cauzei Sale. În cartea Faptelor citim despre
rugăciunea unită în vederea predicării evangheliei cu putere. (4:24.29-31).
51
➢ Dacă încercăm să rezistăm singuri în bătălia contra lui satana şi a ispitelor

sale, noi vom fi mult mai uşor biruiţi.
➢ Isus a arătat importanţa şi necesitatea rugăciunii unite. Mat. 18:19.20. Şi
Iacov deasemenea (5:14-16).
➢ Când doi sau mai mulţi credincioşi se unesc ca să se roage prin Duhul Sfânt,
ei pot fi siguri că Dumnezeu va auzi şi va răspunde la rugăciunea lor. 1 Ioan
5:14.15
Ziua 14
Rugăciunea stăruitoare
şi Spiritul
Rugăciunea stăruitoare a fost considerată de-alungul secolelor ca fiind o parte

esenţială a înaintării Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Totuşi aceia dintre noi care
trăiesc în cultura vestică tind să dorească răspunsuri sau soluţii imediate la
dificultăţile prin care ei trec. Şi de multe ori această atitudine se strecoară chiar şi în
viaţa noastră de rugăciune.
Foarte adesea noi ne rugăm doar ocazional pentru vreo nevoie pe care o avem, şi nu
perseverăm în rugăciune. Adevărul este însă că rugăciunea stăruitoare nu este deloc
o opţiune; ea este un imperativ tot la fel cum rugăciunea unită este un imperativ,
dacă dorim – ca individ sau ca biserică - să fim victorioşi asupra adversarului nostru.
Aceia care sunt gata să întâmpine pe Isus cunosc din experienţă personală ce
înseamnă să stăruiască în rugăciune.
Isus a fost familiarizat în mod personal cu necesitatea rugăciunii stăruitoare. De

multe ori El petrecea nopţi întregi în rugăciune. Mântuitorul relatează în Luca 18 o
istorisire care ilustrează cu claritate adevărul că fiecare credincios trebuie să practice
rugăciunea stăruitoare. În acea parabolă există două fraze cheie care scot în
evidenţă acest lucru. Luca începe parabola cu aceste cuvinte:
„Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să

nu se lase.” Luca 18:1.
Scopul acestei parabole a fost să ne înveţe că stăruinţa în rugăciune este foarte

necesară. Luca a cunoscut faptul că Isus a învăţat pe urmaşii Săi că ei trebuie să se
roage necurmat şi să nu se lase, adică să nu înceteze rugăciunea până nu primesc
răspunsul. Forma verbului din limba greacă se referă aici la o acţiune continuă. Isus
ne învaţă în această parabolă că noi trebuie să continuăm a ne ruga cu
perseverenţă.
Cea de a doua frază care întăreşte importanţa rugăciunii stăruitoare este aceasta:
„Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El,
măcar că zăboveşte faţă de ei?” – Versetul 7
Aici Isus învaţă cu claritate că de multe ori răspunsurile lui Dumnezeu la rugăciunile
noastre vor veni numai ca un rezultat al strigătelor noastre „zi şi noapte” către El.
52
Rugăciunea grăbită nu va aduce rezultatele pe care le va aduce cu sine rugăciunea

perseverentă.
Ellen White a simţit slăbiciunea spirituală din mijlocul poporului lui Dumnezeu din
zilele ei şi a întrebat pe îngerul lui Dumnezeu cu privire la cauza acelei slăbiciuni. Şi
iată aici răspunsul îngerului:
„L-am întrebat pe înger de ce nu mai era credinţă şi putere în Israel. El a spus: "Voi
daţi drumul prea curând la braţul Domnului. Stăruiţi cu cererile voastre înaintea
tronului şi prin credinţă puternică, prindeţi-vă bine de el. Făgăduinţele sunt sigure.
Credeţi că primiţi lucrurile pe care le cereţi, şi le veţi avea." Atenţia mi-a fost apoi
atrasă asupra lui Ilie. Şi el era supus aceloraşi pasiuni ca şi noi, şi s-a rugat cu
hotărâre. Credinţa lui a trecut cu bine încercarea. De şapte ori s-a rugat înaintea
Domnului şi, în cele din urmă, norul s-a arătat.” Exp. şi Viz. 73 engl.
Este un adevăr faptul că mulţi dintre noi „dau drumul prea curând la braţul
Domnului.” Noi trebuie însă să învăţăm cum să izbutim să petrecem mult timp cu
Domnul în rugăciune.
1. Ce înseamnă să perseverezi în rugăciune?
2. Crezi că rugăciunea stăruitoare este o practică uşoară pentru cea mai mare
parte a creştinilor din lumea vestică?
3. Ce a spus Isus despre importanţa rugăciunii stăruitoare?
4. Vorbind cu Ellen White, ce a precizat îngerul cu privire la cauza pentru care

există aşa de puţină putere în biserica lui Dumnezeu din zilele noastre?

devoţional.
- pentru ca Dumnezeu să continue să vă binecuvinteze pe fiecare

dintre voi cu Spiritul Său Cel Sfânt.
- pentru ca Dumnezeu să vă conducă să învăţaţi cum să perseveraţi
în rugăciune.
- pentru persoanele de pe lista voastră de rugăciune.
53
Te rog, Doamne, să ne faci în stare să ne rugăm Ţie în mod constant până

când ne vei înviora spiritual şi ajută-ne să ne amintim întotdeauna că
trebuie să-Ţi mulţumim pentru binecuvântările pe care ni le dai.
****
Studiul 15
Rugăciunea Stăruitoare
şi Spiritul Sfânt
➢ Rugăciunea stăruitoare este o parte esenţială a înaintării Împărăţiei lui

Dumnezeu pe pământ.
➢ Foarte adesea noi ne rugăm doar ocazional pentru vreo nevoie pe care o
avem, şi nu perseverăm în rugăciune. Adevărul este însă că rugăciunea
stăruitoare nu este deloc o opţiune; ea este un imperativ tot la fel cum
rugăciunea unită este un imperativ, dacă dorim – ca individ sau ca biserică -
să fim victorioşi asupra adversarului nostru.
➢ Aceia care sunt gata să întâmpine pe Isus cunosc din experienţă personală ce
înseamnă să stăruiască în rugăciune.
➢ Isus a fost familiarizat în mod personal cu necesitatea rugăciunii stăruitoare.
De multe ori El petrecea nopţi întregi în rugăciune.
➢ Isus a spus că noi trebuie să ne rugăm „necurmat şi să nu ne lăsăm” Luca
18:1. Conform cu sensul dat aici de construcţia gramaticală din limba greacă,
a te ruga „necurmat” înseamnă a nu înceta rugăciunea până nu primeşti
răspunsul.
➢ În versetul 7 din Luca 18, Isus arată că de multe ori răspunsurile lui
Dumnezeu la rugăciunile noastre vor veni numai ca un rezultat al strigătelor
noastre „zi şi noapte” către El. Rugăciunea grăbită şi sporadică nu va aduce
rezultatele pe care le va aduce cu sine rugăciunea perseverentă.
➢ „L-am întrebat pe înger de ce nu mai era credinţă şi putere în Israel. El a
spus: "Voi daţi drumul prea curând la braţul Domnului. Stăruiţi cu cererile
voastre înaintea tronului şi prin credinţă puternică, prindeţi-vă bine de el.
Făgăduinţele sunt sigure. Credeţi că primiţi lucrurile pe care le cereţi, şi le veţi
avea." Atenţia mi-a fost apoi atrasă asupra lui Ilie. Şi el era supus aceloraşi
pasiuni ca şi noi, şi s-a rugat cu hotărâre. Credinţa lui a trecut cu bine
încercarea. De şapte ori s-a rugat înaintea Domnului şi, în cele din urmă,
norul s-a arătat.” Exp. şi Viz. 73 engl.
➢ Este un adevăr faptul că mulţi dintre noi „dau drumul prea curând la braţul
Domnului.” Noi trebuie însă să învăţăm cum să izbutim să petrecem mult timp
cu Domnul în rugăciune.
54
Ziua 15
Rugăciunea de mijlocire
prin Spiritul Sfânt
Principiul rugăciunii UNITE şi STĂRUITOARE, ce este făcută PRIN DUHUL Sfânt, şi

despre care am studiat zilele trecute, se aplică la orice parte a vieţii creştinului,
inclusiv la eforturile noastre de a conduce pe alţii la Hristos. Din studiile devoţionale
pe care le-am parcurs împreună până aici reiese cu claritate faptul că rugăciunile
noastre sunt necesare pentru salvarea sau mântuirea celor din cercul familiei noastre
sau al prietenilor noştri. Rugăciunile noastre liberează calea înaintea lui Dumnezeu
şi-I permite să intervină în vieţile celor pentru care ne rugăm.
Pavel sfătuieşte pe creştini să mijlocească pentru toţi oamenii:
„Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, MIJLOCIRI,

mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi
în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată
evlavia şi cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui
Dumnezeu, Mântuitorul nostru.” 1 Tim. 2:1-3
Noi trebuie să avem ÎNTÂLNIRI cu Dumnezeu prin rugăciunea de mijlocire.

Rugăciunile noastre pentru cei pierduţi produc întrevederi de împăcare între ei şi
Dumnezeu precum şi întâlniri de adio între ei şi satan. Rugăciunea de mijlocire este
un element major în lucrarea de împăcare la care fiecare creştin este chemat să se
implice:
„Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin
Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării. Că adică, Dumnezeu era în
Hristos, împăcând lumea cu sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi
ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări.” 1 Cor. 5:18.19
În rugăciunea Sa din Ioan 17, Isus prezintă Tatălui o rugăciune de mijlocire pentru
ca unitatea să ia loc între Dumnezeu şi cei credincioşi:
„Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin
cuvântul lor. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în
Tine, ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.”
Ioan 17:20.21
Acolo Isus se roagă pentru împăcarea completă între Dumnezeu Tatăl şi toţi
credincioşii. El însă nu S-a rugat pentru noi acea rugăciune de mijlocire doar acum
2000 de ani în urmă, ci continuă şi astăzi să mijlocească pentru noi:
„De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de

Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.”
Evrei 7:25
55
Noi citim de-alungul epistolelor lui Pavel despre mijlocirea sa continuă la Dumnezeu
pentru cei cărora le scrie:
„Dumnezeu, căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor
că vă pomenesc neâncetat în rugăciunile mele.” Rom. 1:9
„De aceea şi eu, de când am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în
voi, şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii, nu încetez să aduc
mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele.” Efes. 1:15.16
Un alt exemplu din scrierile sale se află la Col. 1:9:
„De aceea şi noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne
rugăm pentru voi, şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voiei Lui, în orice
fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească.”
Pavel îi cunoştea bine şi îi iubea profund. Cu siguranţă că el a înţeles necesitatea

rugăciunii continue de mijlocire pentru toţi credincioşii. Şi el încurajează pe fiecare
creştin să facă la fel unul pentru altul:
aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.” Efes. 6:18
Dumnezeu a descoperit necesitatea rugăciunii de mijlocire atunci când Samuel a

mustrat pe poporul Israel pentru faptul că ei au cerut să fie ales un împărat care să
domnească peste ei:
„Departe iarăşi de mine să PĂCĂTUIESC ÎMPOTRIVA DOMNULUI, încetând să

mă rog pentru voi! Vă voi învăţa calea cea bună şi cea dreaptă.” 1 Sam. 12:23
Din acest verset învăţăm că noi păcătuim împotriva lui Dumnezeu atunci când
refuzăm să ne rugăm unii pentru alţii. Şi este uşor de înţeles de ce această
neglijenţă este un păcat împotriva lui Dumnezeu:
● Domnul Isus S-a descoperit uneori În Vechiul Testament sub numele de

„Îngerul Domnului”. Vezi ca exemplu Exodul 3 unde se spune că Îngerul
Domnului care S-a descoperit lui Moise în rugul aprins, era „Domnul” [în limba
originală este Numele Yahweh (YHWH) – în pronunţia veche IEHOVA, despre
care Moise spune în Ex. 3 că era „Dumnezeu”]. Isus a pretins că El era „EU
SUNT” din Ex. 3:14 şi ca urmare iudeii au vrut să-L ucidă cu pietre (Ioan
8:58.59; 10:33).
În jurul fiecărui om se duce o luptă titanică pentru salvarea sau pierderea lui.
Şi contra celor care nu trec de partea Domnului în lupta pentru salvarea
altora, Isus rosteşte blestemul spus împotriva cetăţii Meroza: „Blestemaţi pe
Meroza, a zis Îngerul Domnului, Blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui, căci
n-au venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului, printre oamenii viteji."
Judges 5:23
56
● Nepăsare faţă de pierzarea altora? În cazul acesta arătăm nepăsare nu numai

pentru soarta veşnică a celor pierduţi, ci chiar şi în ceea ce priveşte suferinţele
şi moartea lui Isus pentru ei.
● În timp ce Isus şi-a dat viaţa pentru ei, noi dăm pe faţă atitudinea lui Cain:
„Ce, sunt eu păzitorul fratelui meu?”
● Isus ne-a învăţat să ne rugăm „facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe
pământ”, dar această atitudine de nepăsare faţă de cei pierduţi este o
atitudine împotriva voinţei lui Dumnezeu, care doreşte să mântuiască pe toţi
oamenii. Un guvernator a fost acuzat de înaltă trădare faţă de împărat şi a
fost condamnat la moarte. Familia şi prietenii au mijlocit pentru el cerând
împăratului graţierea sa. Împăratul a scris un ordin de graţiere care trebuia
trimis urgent la închisoarea respectivă pentru a anula sentinţa. Ordinul de
graţiere a ajuns însă în mâna celui mai înverşunat duşman al guvernatorului şi
acesta nu l-a mai transmis unde trebuia să ajungă. Sentiţa a fost astfel
executată în ciuda iertării împăratului. Ei bine, Dumnezeu a dat bisericii Sale
ordinul de graţiere pentru toţi oamenii care se pocăiesc şi cred în Isus. Tu ai
în mână ordinul de graţiere al fratelui tău, al fiului tău sau al vecinului tău...
Tot cerul se întreabă acum şi urmăreşte cu atenţie ce faci tu cu acel oridin
graţiere...
Ellen White a încurajat cu aceste cuvinte practicarea rugăciunii de mijlocire:
„Deşi Dumnezeu nu locuieşte în temple făcute de mâini omeneşti, El onorează

totuşi cu prezenţa Sa adunările poporului Său. El a promis că atunci când ei
se adună ca să-L caute, să-şi recunoască păcatele şi să se roage unul pentru
altul, va fi şi El prezent în mijlocul lor prin Spiritul Lui cel Sfânt. Dar aceia care
se adună să se închine lui Dumnezeu trebuie să lase la o parte orice lucru rău.
Dacă ei nu se închină Lui în „spirit şi adevăr” şi în frumuseţea sfinţeniei,
strângerea lor laolaltă nu va fi de nici un folos.” RH. Nov. 30, 1905.
Atunci cînd creştinii experimentează zilnic umplerea cu Duhul Sfânt, Dumnezeu îi

conduce în viaţa lor la rugăciunea de mijlocire. El va aduce în mintea lor persoanele
pentru care ei trebuie să se roage şi adesea chiar şi pentru ce nevoi din viaţa lor să
se roage. De aici putem vedea cu claritate de ce satana va face orice efort posibil ca
să ne facă să credem că nu este esenţial sau important ca să ne rugăm în mod
specific unul pentru altul. El doreşte să credem că nu este cu adevărat necesar să ne
rugăm pentru cei care sunt pierduţi. Şi dacă noi am înţeles acest lucru, putem
declara cu hotărâre că zicala bine cunoscută, care spune „Degeaba ne rugăm pentru
cineva dacă el însuşi nu se roagă pentru sine” este o amăgire a lui Satana. Sau
satana doreşte să credem că Dumnezeu va lucra oricum pentru mântuirea celor
pierduţi chiar dacă noi nu ne rugăm în mod specific pentru ei. Eu sper însă că
dumneavoastră nu veţi crede minciunile lui. Aşadar acesta este motivul pentru care
satana va ataca viaţa noastră de rugăciune pentru alţii, poate mai mult decât oricare
alt aspect al vieţii spirituale, şi va încerca toate metodele posibile ca să ne umple
timpul cu alte preocupări.
57
1. Ce fac creştinii în realitate atunci când mijlocesc în rugăciune pentru cineva?
2. Cum a atacat satana viaţa ta de rugăciune?
3. Cum poţi deveni un mijlocitor mai puternic în rugăciunea pentru alţii?
4. Aşa cum deja am văzut, Biblia spune că neglijarea rugăciunii de mijlocire este
un păcat contra lui Dumnezeu. De ce însă această neglijenţă este un păcat
contra lui Dumnezeu şi nu doar împotriva aproapelui nostru?

devoţional.
1. pentru ca Dumnezeu să continue să lucreze prin Spiritul Sfânt în fiecare

din voi.
2. pentru ca Dumnezeu să vă conducă să deveniţi în rugăciune mijlocitori
efectivi.
INCLUDEŢI ÎN RUGĂCIUNILE VOASTRE ACESTE VERSETE INSPIRATE: „Vă voi stropi

cu apă curată, şi veţi fi curăţiţi, vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi
idolii voştri. Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din
trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în
voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele.”
Ezec. 36:25-27.
****
Studiul 16
Rugăciunea de mijlocire
o Principiul rugăciunii stăruitoare prin Duhul se aplică şi la rugăciunea de

mijlocire.
o Rugăciunile noastre sunt necesare pentru mântuirea altora.
o Noi toţi trebuie să avem ÎNTÂLNIRI cu Dumnezeu prin rugăciunea de
mijlocire.
58
o Moise a mijlocit pentru iertarea lui Aaron, pentru că Dumnezeu a vrut să-l
„piardă” (Deut. 9:20).
o Mijlocirea lui Moise pentru poporul Israel este uimitoare. „M-am aruncat cu
faţa la pământ înaintea Domnului, ca mai înainte, PATRUZECI DE ZILE ŞI
PATRUZECI DE NOPŢI, FĂRĂ SĂ MĂNÂNC ŞI FĂRĂ SĂ BEAU APĂ, din pricina
tuturor păcatelor pe care le săvârşiserăţi, făcând ce este rău înaintea
Domnului, ca să-L mâniaţi. Căci mă îngrozisem la vederea mâniei şi urgiei de
care era cuprins Domnul împotriva voastră, până acolo încât voia să vă
nimicească. Dar Domnul m-a ascultat şi de data aceasta.” Deut. 9:18.19
o Pavel a mijlocit „neîncetat” pentru credincioşii cărora le scriea (Col. 1:9 etc.),
şi el spune că şi noi trebuie să facem la fel (Ef. 6:18).
o Rugăciunea de mijlocire a lui Isus din Ioan 17 este bine cunoscută de noi toţi.
o 1 Sam. 12:23 ne precizează că neglijarea rugăciunii de mijlocire este un
PĂCAT comis ÎMPOTRIVA LUI DUMNEZEU. Cei care nu participă de partea
Domnului în lupta pentru salvarea altora, se află sub blestemul pe care Isus
l-a rostit împotriva cetăţii Meroza (Jud. 5:23).
o Ellen White în RH. Nov. 30, 1905:
„Deşi Dumnezeu nu locuieşte în temple făcute de mâini omeneşti, El
onorează totuşi cu prezenţa Sa adunările poporului Său. El a promis că
atunci când ei se adună ca să-L CAUTE, să-şi RECUNOASCĂ PĂCATELE
şi să se ROAGE UNUL PENTRU ALTUL, va fi şi El prezent în mijlocul lor
prin Spiritul Lui cel Sfânt. Dar aceia care se adună să se închine lui
Dumnezeu trebuie SĂ LASE LA O PARTE ORICE LUCRU RĂU. Dacă ei
nu se închină Lui în „spirit şi adevăr” şi în frumuseţea sfinţeniei,
strângerea lor laolaltă nu va fi de nici un folos.”
o Atunci cînd creştinii experimentează zilnic umplerea cu Duhul Sfânt,

Dumnezeu îi conduce în viaţa lor la rugăciunea de mijlocire. El va aduce în
mintea lor persoanele pentru care ei trebuie să se roage şi adesea chiar şi
pentru ce nevoi din viaţa lor să se roage. De aici putem vedea cu claritate de
ce satana va face orice efort posibil ca să ne facă să credem că nu este
esenţial sau important ca să ne rugăm în mod specific unul pentru altul.
Ziua 16
Pretinderea făgăduinţelor divine
Dumnezeu ne-a dat în Biblie multe făgăduinţe ca să completeze în felul acesta orice
nevoie din viaţa noastră. Atât Vechiul cât şi Noul Testament au exemple remarcabile
ale copiilor lui Dumnezeu care pretind împlinirea făgăduinţelor din Cuvântul Său
atunci când întâmpină dificultăţi în viaţa lor.
Formula rugăciunii este foarte simplă:
CEREŢI. „Cereţi, şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va

deschide.” Matei 7:7
59
CREDEŢI. „De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să
credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” Marcu 11:24
PRETINDEŢI promisiunea divină şi mulţumiţi mai înainte ca răspunsul să fie

văzut. „Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii
sus, şi a zis: "Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. Ştiam că totdeauna Mă
asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că
Tu M-ai trimis." După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: "Lazăre,
vino afară!" Ioan 11:41-43.
În aceste versete vedem că Isus a mulţumit Tatălui pentru că a ascultat şi a răspuns

la rugăciunea Sa, chiar mai înainte de a exista vreo dovadă că rugăciunea Lui a fost
ascultată.
Promisiunile lui Dumnezeu sunt sigure şi de aceea putem fi siguri că Dumnezeu va

împlini ceea ce a promis:
„Dumnezeu nu este un om ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău.

Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini?” Numeri 23:19
Dumnezeu poate împlini ceea ce El promite:
„ "Ah! Doamne Dumnezeule, iată, Tu ai făcut cerurile şi pământul cu puterea

Ta cea mare şi cu braţul Tău întins: nimic nu este de mirat din partea Ta!”
Ieremia 32:17
Tot la fel de sigur cum stejarul se află într-o ghindă, împlinirea făgăduinţei lui
Dumnezeu se află în promisiunea pe care El a dat-o, dar cu condiţia ca ea să fie
pretinsă prin credinţă. Cu privire la făgăduinţele Cuvântului lui Dumnezeu, Ellen
White scrie:
„În orice poruncă şi în orice promisiune din Cuvîntul lui Dumnezeu se află
putere, adică chiar viaţa lui Dumnezeu, prin care atât porunca cât şi
promisiunea este îndeplinită.” Parabole 38
Puterea şi chiar viaţa lui Dumnezeu sunt conţinute în făgăduinţele din Biblie. Nimic
nu poate sta în calea promisiunilor Sale atunci când ele sunt pretinse cu credinţă şi
în rugăciune stăruitoare. Totuşi trebuie amintit aici că făgăduinţele lui Dumnezeu
sunt condiţionate. Vezi ca exemple Isaia 59:1.2 şi 58:13.14.
În 2 Cronici 20:6-12 găsim un exemplu minunat de rugăciune care pretinde

promisiunile lui Dumnezeu. Iosafat, împăratul lui Iuda, trebuia să facă faţă unei
invazii iminente din partea unei alianţe militare. Întărindu-şi armata şi cetăţile sale, el
făcuse deja pregătiri pentru o astfel de criză. Iosafat avea mai mult de un milion de
soldaţi instruiţi şi gata pentru luptă. Totuşi când ştirea despre ameninţarea
confederaţiei militare ce pornise împotriva lui Iuda a fost adusă la el, prima sa
reacţie nu a fost să-şi îndrepte atenţia spre pregătirile sale de război, ci mai de grabă
spre Domnul.
60
Tot la fel, cînd noi întâmpinăm în viaţa noastră dificultăţi, prima noastră grijă trebuie
să fie să căutăm pe Domnul pentru a depune în mâinile Sale rezolvarea acelor
dificultăţi. Aceasta nu înseamnă că trebuie să rămânem complet pasivi în situaţia
respectivă, şi să nu facem ceea ce putem pentru rezolvarea acelei situaţii dificile.
Primejdia pentru noi este însă aceea că noi avem tendinţa să apelăm mai întâi la
resursele umane pentru ajutor şi eliberare. Adesea mintea noastră începe imediat să
formuleze metode omeneşti de rezolvare şi ca urmare nu ne întoarcem mai întâi spre
Dumnezeu, cerând în rugăciune ajutorul Său. Reacţia imediată pe care a avut-o
Iosafat atunci când a primit vestea despre ameninţarea iminentă a unei invazii este
un bun exemplu de urmat pentru fiecare dintre noi.
Rugăciunea lui Iosafat ne descoperă cinci paşi care trebuie făcuţi pentru ca
rugăciunea care pretinde împlinirea făgăduinţei divine să fie o rugăciune biruitoare:
1. Regele a început să laude atributele lui Dumnezeu, în special pe acelea care

erau legate de problema căreia el trebuia să-i facă faţă (v.6). El şi-a amintit
astfel că Dumnezeu stăpâneşte peste împărăţiile lumii, că „puterea” este în
mâinile Sale şi de aceea nimeni nu poate să I se împotrivească.
2. Regele şi-a reamintit victoriile experimentate în trecut prin intervenţia

miraculoasă a lui Dumnezeu, şi care erau asemănătoare cu victoria pe care
Iuda avea nevoie să o experimenteze în prezent (v.7). Deci reamintirea
intervenţiei lui Dumnezeu în viaţa noastră din trecut, intervenţii venite în
ocazii oarecum asemănătoare, ne reaminteşte de credincioşia cu care
Dumnezeu îşi împlineşte făgăduinţele şi credinţa noastră este astfel întărită.
3. El s-a referit în rugăciunea sa la o făgăduinţă pe care Dumnezeu o făcuse

poporului Său în trecut şi acea promisiune era legată de dificultatea căreia el
trebuia să-i facă faţă în prezent (v. 8.9).
4. Apoi Iosafat a vorbit despre necazul său din prezent (v. 10-12).
5. El a lăudat pe Dumnezeu mai înainte de a vedea vreo dovadă despre

obţinerea victoriei (v. 18.19). Observă aici formula rugăciunii care pretinde
făgăduinţa lui Dumnezeu; ea nu este centrată în primul rând pe necazul
prezent:
a. laudă,
b. victoriile din trecut,
c. făgăduinţa divină,
d. necazul prezent,
e. laudă.
Pentru timpul care ne stă în faţă noi trebuie să învăţăm să trăim pretinzând cu
credinţă împlinirea făgăduinţele lui Dumnezeu. De exemplu, iată ce ne spune Ellen
White în această privinţă, în cartea Tragedia Veacurilor:
61
„Noaptea de groază a lui Iacov, atunci când s-a luptat în rugăciune pentru eliberarea
din mâna lui Esau, reprezintă experienţa poporului lui Dumnezeu în ultimul timp de
strâmtorare (Gen. 32,24-30).” - pag. 616
„Timpul de încercare şi de groază din faţa noastră va cere o credinţă care să suporte
oboseala, amânarea şi foamea - o credinţă care nu va slăbi, chiar dacă va fi aspru
încercată. Tuturor le este oferit timpul de har pentru a se pregăti pentru vremea
aceea. Iacov a biruit pentru că a fost stăruitor şi hotărât. Biruinţa lui este o dovadă a
puterii rugăciunii stăruitoare. Toţi aceia care se vor prinde de făgăduinţele lui
Dumnezeu aşa cum a făcut el şi vor fi sinceri şi stăruitori aşa cum a fost el vor reuşi
asemenea lui. Aceia care nu sunt gata să se lepede de sine, să se lupte înaintea lui
Dumnezeu, să se roage mult şi stăruitor pentru binecuvântarea Sa nu o vor primi. A
te lupta cu Dumnezeu - cât de puţini ştiu ce înseamnă lucrul acesta! Cât de puţini
sunt aceia care şi-au înălţat sufletul către Dumnezeu cu o dorinţă atât de puternică,
până când toată puterea a ajuns la limită. Când valurile disperării, pe care nici o
limbă nu o poate exprima, se revarsă peste cel care se roagă, cât de puţini se prind
cu credinţă statornică de făgăduinţele lui Dumnezeu!
„Aceia care acum pun la lucru puţină credinţă sunt în cea mai mare primejdie de a
cădea sub puterea amăgirilor satanice şi a decretului de constrângere a conştiinţei.
Chiar dacă vor rezista încercării, vor fi aruncaţi într-o groază şi într-un chin mai
adânc în timpul de strâmtorare, pentru că niciodată nu şi-au făcut obiceiul să se
încreadă în Dumnezeu. Lecţiile de credinţă pe care ei le-au neglijat vor fi siliţi să le
înveţe sub apăsare şi descurajare grozavă.
„Trebuie ca acum să facem cunoştinţă cu Dumnezeu, punând la încercare

făgăduinţele Sale. Îngerii înregistrează orice rugăciune sinceră şi stăruitoare. Trebuie
ca mai degrabă să ne lipsim de îngăduinţe egoiste decât să neglijăm comuniunea cu
Dumnezeu. Mai bine cea mai neagră sărăcie, cea mai mare lepădare de sine, cu
aprobarea Sa, decât bogăţie, onoruri, confort şi prietenie, dar fără ea. Trebuie să ne
luăm timp de rugăciune. Dacă îngăduim ca minţile noastre să fie năpădite de
interese pământeşti, Domnul ne poate da timp pentru a ne despărţi de idolii noştri
de aur, de case sau de ţarini fertile.” - pag. 621. 622
1. Povesteşte despre un timp când te-ai rugat bazat pe o făgăduinţă a lui

Dumnezeu şi deasemenea despre un timp diferit când te-ai concentrat în
rugăciune direct asupra dificultăţii în care ai avut nevoie de ajutor venit de
sus.
2. Care sunt elementele rugăciunii lui Iosafat? Cu care din aceste elemente te
lupţi ca să-l poţi aplica în viaţa ta de rugăciune?
3. Enumeră promisiunile tale favorite din Cuvântul lui Dumnezeu.
62

devoţional.
1. pentru ca Dumnezeu să continue să vă umple pe fiecare din voi cu Spiritul

Sfânt.
2. pentru ca Dumnezeu să vă conducă să învăţaţi cum să vă rugaţi
concentraţi mai de grabă pe făgăduinţele lui Dumnezeu decât pe
dificultatea căreia trebuie să-i faceţi faţă.
INCLUDEŢI ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ URMĂTORUL VERSET BIBLIC: „Dă-mi

pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s-o ţin din toată inima mea!” Ps. 119:34
Doamne, dă-mi Te rog dorinţa de a asculta de Tine din toată inima mea şi
ajută-mă să mă concentrez mai de grabă asupra promisiunilor Tale decât
asupra dificultăţilor prin care trec în viaţă.
Studiul 17
Pretinderea făgăduinţelor divine

➢ Făgăduinţele biblice completează orice nevoie din viaţa noastră.

➢ Pretinderea împlinirii făgăduinţelor divine este întâlnită în ambele Testamente.
➢ Formula rugăciunii: CEREŢI, CREDEŢI, PRETINDEŢI.
➢ În rugăciunea pentru învierea lui Lazăr, Isus a mulţumit pentru răspunsul
Tatălui chiar mai înainte de a exista vreo dovadă că rugăciunea Sa a fost
ascultată. La fel a procedat şi Iosafat.
➢ Putem fi siguri că Dumnezeu va împlini ceea ce a promis cu condiţia ca
promisiunea să fie pretinsă cu credinţă.
➢ După cum în ghindă se află embrionul din care va creşte stejarul, tot aşa în
orice promisiune divină se află putere, adică chiar viaţa lui Dumnezeu.
➢ Nimic nu poate sta în calea împlinirii promisiunilor divine atunci când ele sunt
pretinse cu credinţă şi rugăciune stăruitoare. Trebuie totuşi amintit că
făgăduinţele lui Dumnezeu sunt condiţionate (Is. 59:1.2; 58:13.14). De aceea
trebuie mai întâi să ne rugăm ca Duhul Sfânt să ne ajute să împlinim condiţiile
pe care Domnul le cere pentru împlnirea promisiunilor Sale.
➢ Un exemplu de rugăciune care pretinde promisiunea lui Dumnezeu este aceea
a lui Iosafat (2 Cr.20). În timp de criză primul lui gând a fost să caute pe
Domnul. Adesea mintea noastră începe imediat să formuleze metode
63
omeneşti de rezolvare, şi ca urmare nu ne întoarcem mai întâi spre Dumnezeu

ca să cerem ajutorul Său.
➢ Cinci paşi importanţi în rugăciunea lui Iosafat:
1. A lăudat atributele lui Dumnezeu (în special pe acelea legate de
criza din faţa sa).
2. El s-a referit în rugăciune la intervenţiile divine din trecut. Acestea
au întărit credinţa lui Iosafat.
3. El a pus înaintea Domnului propria Sa făgăduinţă cu privire la
stăpânirea pentru totdeauna a Canaanului.
4. Apoi Iosafat a vorbit despre necazul său din prezent şi a recunoscut
adevărata sa situaţie: „Noi suntem fără putere înaintea acestei mari
mulţimi... şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi
spre Tine.
5. El a lăudat pe Dumnezeu mai înainte de a vedea vreo dovadă
despre obţinerea victoriei.
➢ Pentru timpul strâmtorării care ne stă în faţă noi trebuie să învăţăm să trăim
pretinzând împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu. Va trebui să biruim prin
făgăduinţele lui Dumnezeu la fel cum a biruit Iacov în timpul strîmtorării sale.
➢ Dumnezeu poate împlini ceea ce a promis (De aceea nu este necesar ca
voinţa noastră să se amestece în planurile lui Dumnezeu ca să-I arate cum
trebuie să-Şi împlinească făgăduinţa. Un asemenea amestec al voinţei noastre
strică planul lui Dumnezeu. Gândeşte-te în această privinţă la faptul că
Avraam a încercat să schimbe felul cum trebuia să se împlinească făgăduinţa
lui Dumnezeu. În loc să se încreadă în făgăduinţa divină cu privire la naşterea
lui Isaac, el a luat de nevastă pe roaba soţiei sale şi apoi a spus Domnului:
„Să trăiască Ismael înaintea Ta!” – (vezi Gen.17:16-19).
64
SECŢIUNEA III
BOTEZUL SPIRITULUI
ŞI EVANGHELIZAREA
Ziua 17
Terminarea lucrării evangheliei
sub puterea Spiritului Sfânt
Isus a prezis că „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea,

ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul” Mat. 24:14.
Deci chiar înainte ca Isus să vină va avea loc o formidabilă explozie evanghelistică
care va face ca evanghelia să fie prezentată cu mare putere în toată lumea.
Profetul Ioel a prezis două mari revărsări ale Spiritului Sfânt – ploaia timpurie şi
ploaia târzie:
Joel 2:23 „Şi voi, copii ai Sionului, bucuraţi-vă şi veseliţi-vă în Domnul,

Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie
timpurie şi târzie, ca odinioară.” Ioel 2:23
Petru a precizat în predica sa din Ziua Cincizecimii că revărsarea Spiritului Sfânt a

început în ziua aceea:
„Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel: "În zilele de pe urmă, zice
Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele
voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa
visuri! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele
acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci.” Fapte 2:16-18.
Această ploaie timpurie a Spiritului Sfânt mai este numită şi botezul cu Duhul Sfânt:

Căci Ioan a botezat cu apă, d ar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu
Duhul Sfânt." Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat:
"Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?"
El le-a răspuns: "Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe
acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. Ci voi veţi primi o putere, când
Se va coborî Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată
Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului." Fapte 1:4-8
Cartea Faptelor descrie marea explozie evanghelistică care a avut loc în acel timp.
Mii au fost câştigaţi pentru Hristos. Col. 1:23 ne spune că evanghelizarea a fost
terminată în generaţia aceea.
Probabil că orice creştin care a citit cartea Faptelor a tânjit după timpul acela când
va avea loc pe pământ o nouă lucrare puternică a Duhului Sfânt, o lucrare care va fi
65
asemănătoare cu aceea care a început în Ziua Cincizecimii. Credincioşi „unşi” sau

„umpluţi cu Spiritul Sfânt” vor fi folosiţi în mod intens de către Dumnezeu ca să
câştige mii de oameni pentru Hristos. În ciuda mijloacelor sofisticate cu care se
predică astăzi evanghelia, nu evangheliştii profesionişti sau radioul şi televiziunea vor
termina lucrarea lui Dumnezeu din timpul sfârşitului, deşi toate acestea vor avea
totuşi un anumit rol în privinţa aceasta. Lucrarea lui Dumnezeu se va încheia însă
atunci când membrii bisericii vor căuta şi vor experimenta botezul cu Duhul Sfânt, şi
când vor permite lui Hristos să ajungă prin ei la alţi oameni. Lucrarea lui Dumnezeu
nu va fi terminată prin anumite programe sau metode noi, ci prin credincioşii Săi
umpluţi cu Spiritul Sfânt, care se predau pe ei înşişi în mod complet lui Hristos şi Îi
permit să trăiască în ei şi să lucreze prin ei pentru mântuiirea altor oameni. Acesta
este motivul pentru care Isus a spus ucenicilor să aştepte botezul cu Spiritul Sfânt
mai înainte ca ei să-şi înceapă misiunea de evanghelizare a lumii. (Fapte 1:4-8).
Chiar dacă ei fuseseră cu Isus şi au lucrat pentru binele altora împreună cu El timp
de trei ani şi jumătate, totuşi ei nu erau gata să-L prezinte lumii ca Mântuitor. Ei
aveau nevoie să aştepte mai întâi puterea Spiritului.
Când creştinii consacraţi vor experimenta în felul acesta plinătatea lui Isus, atunci
cea de a doua mare explozie evanghelistică din lumea noastră va avea loc pentru că
a doua mare revărsare a Spiritului Sfânt, care este numită şi „ploaia târzie”, va cădea
în mod abundent pe acest pământ. Secţiunea aceasta din cele 40 de studii
devoţionale are ca scop să ajute pe cititor să înţeleagă cum va avea loc această
mare explozie evanghelistică şi cum fiecare credincios poate fi o parte din ea. De
fapt toţi aceia care vor fi gata să întâmpine pe Isus la revenirea Sa, vor avea în ea o
parte activă.
1. Ai experimentat deja, tot atât de mult cât ţi-ar place, puterea Spiritului Sfânt
în lucrarea de a mărturisi altora pe Hristos? Dezvoltă răspunsul tău.
2. Care crezi că va fi factorul major în încheierea lucrării lui Dumnezeu pe

pământ?
3. Cum poţi deveni o parte a acesti ultime lucrări de evanghelizare pe care

Dumnezeu a plănuit să o desfăşoare pe planeta noastră?

devoţional.
1. pentru ca Dumnezeu să continue să vă ungă pe fiecare din voi cu Duhul

Sfânt.
66
2. pentru ca Dumnezeu să vă ajute să învăţaţi cum puteţi da mărturie cu succes

pentru Hristos.
3. pentru ca Dumnezeu să reverse ploaia târzie a Spiritului Sfânt.
INCLUDEŢI ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ URMĂTORUL VERSET BIBLIC: „Când am

auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însufleţeşte-ţi lucrarea în cursul anilor,
Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar în mânia Ta, adu-ţi aminte de
îndurările Tale!” Habacuc 3:2
Te rugăm, Tată ceresc, smulge-ne din robia păcatelor noastre; ai milă de

noi şi iartă-ne. Slăveşte Numele Tău prin marea lucrare a mântuirii.
Pregăteşte-ne pentru ploaia târzie şi revarsă Spiritul Sfânt peste poporul
Tău pentru ca lucrarea Ta să poată fi terminată.
Studiul 18
Terminarea lucrării evangheliei
sub puterea Spiritului Sfânt
➢ Chiar înainte de a doua venire va avea loc o explozie evanghelistică de

întindere mondială (Mat. 24:14).
➢ Profetul Ioel a prezis două mari revărsări ale Spiritului Sfânt – ploaia timpurie
şi ploaia târzie. Ioel s-a referit în principal la aceea din timpul sfârşitului dar
Petru, fiind inspirat de Duhul Sfânt, a precizat că şi evenimentul din Ziua
Cincizecimii este cuprins în profeţia lui Ioel.
➢ Cartea Faptelor descrie marea explozie evanghelistică care a avut loc în acel
timp. Mii au fost câştigaţi pentru Hristos.
➢ În timpul revărsării ploii târzii, credincioşi „unşi” sau „umpluţi cu Spiritul
Sfânt”, vor fi folosiţi în mod intens de către Dumnezeu ca să câştige mii de
oameni pentru Hristos.
➢ Lucrarea lui Dumnezeu se va încheia atunci când membrii bisericii vor căuta şi
vor experimenta botezul cu Duhul Sfânt, şi când vor permite lui Hristos să
ajungă prin ei la alţi oameni.
Ziua 18
Spiritul Sfânt şi
mărturisirea pentru Hristos
Adventiştii de Ziua a Şaptea, la fel ca şi mulţi alţi creştini, au anticipat timp de mulţi
ani cea de a doua venire a lui Isus, dar parabola celor zece fecioare învaţă că
venirea mirelui avea să fie întârziată.
Care sunt cauzele principale ale întârzierii lui Isus? Sunt trei motive pentru care Isus
încă nu a venit să ne ia la cer:
67
[1] Poporul lui Dumnezeu nu este gata. Hristos aşteaptă ca iubirea Sa incredibilă să
fie descoperită lumii în caracterul poporului Său.
[2] Hristos aşteaptă ca manifestarea deplină a nelegiuirii să fie descoperită în

această lume. El aşteaptă ca seminţele răzvrătirii să fie maturizate pe deplin în
inimile celor care au respins dragostea Sa. Apocalips 14 ne prezintă pe pământ două
secerişuri sau două recolte spirituale coapte. Deci atât seminţele neprihănirii cât şi
ale nelegiuirii trebuie să ajungă la maturitate mai înainte de revenirea lui Isus.
Geneza ne spune deasemenea că locuitorii Canaanului au fost pedepsiţi de
Dumnezeu prin invazia israeliţilor numai atunci când nelegiuirea lor a ajuns la
coacere sau „şi-a atins vârful”. Gen. 15:16.
[3] Lucrarea de predicare mondială a evangheliei şi de avertizare cu privire la

venirea lui Isus şi la evenimentele ce vor avea loc în jurul ei, încă nu s-au făcut aşa
cum ar fi trebuit. Soliile celor trei îngeri din Apocalips 14 nu au fost încă transmise
lumii aşa cum ar fi trebuit înainte de revenirea lui Hristos:
„Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie
veşnică pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam,
oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare:
"Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi
închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!" Apoi
a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: "A căzut, a căzut Babilonul, cetatea
cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!" Apoi a
urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: "Dacă se închină cineva
fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el
din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi
va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi
fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea, n-au
odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui
ei! Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa
lui Isus. Şi am auzit un glas din cer, care zicea: "Scrie: Ferice de acum încolo
de morţii, care mor în Domnul!" "Da", zice Duhul; "ei se vor odihni de
ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!" Apoi m-am uitat, şi iată un nor alb,
şi pe nor şedea cineva care semăna cu un fiu al omului, pe cap avea o cunună
de aur, iar în mână, o secere ascuţită.” Apoc. 14:6-14
Evenimente mari şi teribile urmează să vină pe planeta noastră chiar înainte de a

doua venire a lui Hristos. În trecut poporul lui Dumnezeu nu a fost gata pentru astfel
de evenimente, la fel cum a fost şi în zilele lui Noe, când potopul nu a venit până ce
nu a fost dată locuitorilor lumii avertizarea despre venirea acelui cataclism universal,
precum şi până ce corabia nu a fost gata pentru a salva pe cei care au crezut acel
mesaj de avertizare (Mat. 24:37). Deci solia de avertizare trebuie să fie dată astăzi
tuturor locuitorilor lumii şi deasemenea „corabia” sau biserica, trebuie să fie gata.
Atunci şi numai atunci va veni sfârşitul.
68
Cum a dat Hristos prin Noe cel mai serios mesaj de avertizare pentru lumea din
timpul acela? Moise şi Petru ne explică cum s-a întâmplat aceasta:
„Atunci Domnul a zis: "Duhul Meu nu va rămâne pururea în om, căci şi omul
nu este decât carne păcătoasă: totuşi, zilele lui vor fi de o sută douăzeci de
ani." Geneza 6:3
Termenul din limba ebraică tradus aici „rămâne” înseamnă „a judeca”, „a stăpâni”,
„a pleda” (sau „a insista”) şi „a se lupta”. De aceea unele Biblii se referă în acest
verset la faptul că Duhul Sfânt nu avea să se lupte la nesfârşit cu oamenii, sau în
oameni.
Traducerea Literală Nouă (2001 în limba Română): „Duhul Meu nu se

va lupta întotdeauna cu omul...”. [La nota de la subsolul paginii sunt
adăugate următoarele sensuri: „S-au ‚în oameni’ sau ‚între oameni’; unii
‚întotdeauna cu omul în rătăcirile lor’”.
În engleză:
KJV: „Spiritul Meu nu se va lupta întotdeauna cu omul”
NKJV: „Spiritul Meu nu se va lupta cu omul pentru totdeauna.”
NIV: „Spiritul Meu nu se va lupta cu omul pentru totdeauna.”
NASB: „Spiritul Meu nu se va lupta cu omul pentru totdeauna.”
„Atunci Domnul a zis.” Cuvântul „atunci” de aici sugerează că ceea ce se spune în

versetul 3 este o urmare a faptului că bărbaţii credincioşi sau căsătorit cu fetele ce
aparţineau taberei celor necredincioşi.
„Duhul Meu nu va rămânea pururea.” Faptul că această declaraţie urmează imediat

după referirea la acele căsătorii nesfinte dintre credincioşi şi necredincioşi, din
versetul precedent, sugerează că neplăcerea lui Dumnezeu a fost în mod deosebit
manifestată faţă de această practică rea. Robi ai patimilor lor, ei nu au mai fost
supuşi Spiritului lui Dumnezeu, sau dependenţi de El şi ca urmare s-au afundat cu
repeziciune în viaţa de păcat. În felul acesta omenirea a început să coboare repede
spre ceea ce Biblia numeşte „răutate mare pe pământ”, stare pe care ea o descrie în
în felul următor: „Toate întocmirile gândurilor din inima omului erau îndreptate în
fiecare zi numai spre rău” (v. 5). Aceste cuvinte arată că Spiritul Sfânt mai putea
să-Şi continue lucrarea doar puţină vreme şi că după aceea va fi retras de la acea
generaţie de oameni nerenăscuţi şi nepocăiţi. Chiar şi îndelunga răbdare a lui
Dumnezeu trebuie să aibă un sfârşit. Petru se referă la această lucrare a Spiritului
asupra inimilor antediluvienilor, spunând că Spiritul lui Hristos le-a predicat acestor
captivi ai lui Satana (1 Petru 3,18-20 în traducerea engleză). Pentru lămnurirea
acestui pasaj amintesc Numeri 27:15-17, unde ni se arată că Biblia foloseşte uneori
cuvântul „duhuri” ca să se refere la bărbaţi şi femei. Biblia foloseşte deasemenea
cuvântul „temniţă” sau „prinsoare” cu referire la bărbaţi şi femei care se află sub
puterea lui satana, în păcat şi amăgire).
„Căci şi omul nu este decât carne păcătoasă.” Această expresie poate fi tradusă şi
astfel: „în umblarea lui rătăcită omul este carne”; de la shagag, „a rătăci încoace şi
69
încolo”, „a apuca pe un drum greşit”. Prin umblarea după poftele cărnii, spune
Dumnezeu, oamenii s-au predat pe ei înşişi în aşa măsură în satisfacerea acestor
dorinţe, încât nu mai erau sensibili faţă de puterea Duhului Sfânt. Indiferenţa faţă de
influenţa divină era totală şi, începând de atunci înainte, Spiritul lui Dumnezeu urma
să fie retras după o perioadă de îndurare de 120 de ani. Nu mai era de nici un folos
„străduinţa” de a-i înfrâna sau de a-i îndrepta.
„Zilele lui”. Această prezicere divină nu poate să însemne că de aici înainte lungimea
vieţii omului urma să fie redusă la o sută douăzeci de ani (compară vârstele
oamenilor de după potop). Ea prezice mai degrabă că răbdarea lui Dumnezeu va
avea un sfârşit şi că punerea la probă se va încheia în cursul perioadei de 120 de ani
care a fost specificată aici. Atâta timp avea să se mai prelungească timpul îndurării.
Hristos a comparat procedura lui Dumnezeu cu antediluvienii cu lucrarea Sa pentru

neamul omenesc de la sfârşitul timpului (Matei 24,37-39). În împrejurări
asemănătoare, se poate aştepta ca Dumnezeu să lucreze în acelaşi fel. Totuşi,
încercările de a determina timpul venirii lui Hristos pe acest temei sunt întru totul
netemeinice. Noi trăim acum în apropiere de încheierea timpului, cunoscând că
nimicirea lumii va avea loc în curând (vezi 2 Petru 3,3-7). De asemenea, ştim că
Spiritul lui Dumnezeu nu va lupta fără încetare cu oamenii care nu au ales să dea
ascultare avertismentelor Sale şi să se pregătească pentru acel mare eveniment.
În concluzie, vedem din Biblie că Domnul Hristos a vorbit prin Spiritul Sfânt şi prin
Noe şi a avertizat acea generaţie de oameni cu privire la venirea potopului. Aşa cum
ne-a avertizat Domnul Hristos, în timpul sfârşitului, şi anume chiar înainte de
revenirea Sa, lucrurile acestea urmează să se repete (Mat. 24:37). Hristos va vorbi
din nou prin Spiritul Sfânt, şi anume prin credincioşii Săi umpluţi cu Duhul Sfânt, ca
să pregătească lumea pentru a doua Sa venire.
În biserica noastră, la fel ca şi în multe alte organizaţii creştine, s-au cheltuit mulţi
bani, timp şi energie în planuri, programe şi metode cu scopul de a prezenta lumii pe
Hristos ca Mântuitor. Noi nu suntem împotriva planurilor, programelor şi metodelor,
dar mă tem că cel mai adesea am depins de aceste lucruri în încercarea de a termina
lucrarea lui Dumnezeu pe pământ. Trebuie însă să precizez că planurile, programele
şi metodele nu vor încheia lucrarea lui Dumnezeu pe planeta noastră. Nici oratorii
noştri, minunatele noastre concerte creştine, şi nici sateliţii nu vor încheia lucrarea lui
Dumnezeu în această lume. Spiritul lui Dumnezeu va termina lucrarea lui Dumnezeu
– Spiritul Sfânt vorbind şi lucrând prin creştinii umpluţi cu Duhul Sfânt.
1. De ce crezi că Isus încă nu a venit?
2. Ce comparaţie a făcut Isus între timpul lui Noe şi timpul în care trăim noi?
70
3. Ce sau pe cine crezi că va folosi Domnul cel mai mult pentru terminarea
lucrării Sale pe pământ?
4. Ce poţi face ca să devii unul dintre aceia pe care Dumnezeu îi va folosi pentru
terminarea lucrării Sale?

devoţional.
1. pentru ca Dumnezeu să continue să vă atragă într-o umblare mai strânsă cu

Isus şi cu Spiritul Său.
2. pentru ca Dumnezeu să vă dea Spiritul Său pentru ca astfel El să dea lumii
prin voi o puternică mărturie, la fel cum a făcut aceasta şi prin Noe.
INCLUDEŢI ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ URMĂTORUL VERSET BIBLIC:

„Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea.” Ps. 119:35
Studiul 19
Spiritul Sfânt şi
mărturisirea pentru Hristos
➢ Parabola celor zece fecioare învaţă că venirea mirelui avea să fie întârziată.
➢ Cauzele întârzierii:
▪ Poporul lui Dumnezeu nu este gata. Hristos aşteaptă ca iubirea Sa
incredibilă să fie descoperită lumii în caracterul poporului Său.
▪ Isus aşteaptă ca seminţele răzvrătirii să fie maturizate pe deplin în
inimile celor care au respins dragostea Sa.
▪ Soliile celor trei îngeri din Apocalips 14 nu au fost încă transmise lumii
aşa cum ar fi trebuit să fie înainte de revenirea lui Hristos.
➢ Evenimente mari şi teribile urmează să vină pe planeta noastră chiar înainte

de a doua venire a lui Hristos. Locuitorii planetei noastre trebuie însă să fie
avertizaţi mai înainte de apariţia lor. Potopul nu a venit până ce nu a fost dată
locuitorilor lumii avertizarea despre venirea lui, precum şi până ce corabia nu
a fost gata pentru a salva pe cei care au crezut acel mesaj de avertizare (Mat.
24:37). Deci solia de avertizare trebuie să fie dată astăzi tuturor locuitorilor
71
lumii şi deasemenea „corabia” sau biserica, trebuie să fie gata. Atunci şi

numai atunci va veni sfârşitul.
➢ Cum a dat Hristos prin Noe cel mai serios mesaj de avertizare pentru lumea
din timpul acela? Domnul Hristos a vorbit prin Spiritul Sfânt şi prin Noe şi a
avertizat acea generaţie de oameni cu privire la venirea potopului. Chiar
înainte de revenirea lui Isus, lucrurile acestea urmează să se repete (Mat.
24:37). Hristos va vorbi din nou prin Spiritul Sfânt, şi anume prin credincioşii
Săi umpluţi cu Duhul Sfânt, ca să pregătească lumea pentru a doua Sa venire.
➢ Nu planurile, programele şi metodele noastre omeneşti vor încheia lucrarea lui

Dumnezeu şi nici oratorii noştri sau sateliţii... Spiritul lui Dumnezeu va termina
lucrarea lui Dumnezeu – Spiritul Sfânt vorbind şi lucrând prin creştinii umpluţi
cu Duhul Sfânt.
Ziua 19
Necesitatea botezului cu Spiritul Sfânt
în lucrarea misionară
Necesitatea botezului cu Duhul Sfânt în lucrarea misionară este arătată cu claritate în

Noul Testament. De exemplu putem observa aceasta în viaţa lui Isus Hristos.
Luca spune că Isus a fost plin de Duhul Sfânt şi a lucrat cu puterea Spiritului:
"Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor
Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să
propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau
drumul celor apăsaţi, şi să vestesc anul de îndurare al Domnului." Luca
4:18.19
„cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care
umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de
diavolul; căci Dumnezeu era cu El.” Fapte 10:38
Isus a cunoscut importanţa şi necesitatea slujirii cu puterea Duhului Sfânt. Acesta

este motivul pentru care El a spus ucenicilor să aştepte împlinirea promisiunii
botezului cu Spiritul Sfânt mai înainte ca ei să proclame evanghelia. Fapte 1:4.5. Şi
Isus a continuat spunându-le că ei urmau să primească putere ca să-L prezinte lumii
ca Mântuitor atunci când aveau să fie botezaţi cu Spiritul Sfânt (v.8).
Şi ucenicii au făcut ceea ce Isus le ceruse să facă. Ei au aşteptat într-adevăr aşa cum
le spusese Mântuitorul şi s-au unit în rugăciune pentru ca făgăduinţa botezului cu
Duhul Sfânt să fie împlinită în vieţile lor (v.14).
Ca răspuns la rugăciunile unite pe care ei le-au înălţat spre cer timp de zece zile,
Spiritul Sfânt a venit în Ziua Cincizecimii şi ei s-au umplut astfel de Duhul Sfânt.
Fapte 2:1-4.
72
Ceea ce s-a întâmplat după aceea ne descoperă însă unul dintre principalele scopuri
ale botezului cu Spiritul Sfânt. Dumnezeu a folosit pe acei credincioşi umpluţi cu
Spiritul Sfânt ca să vestească prin ei „lucrurile minunate ale lui Dumnezeu” (v. 7-11).
Şi Dumnezeu chiar a trecut peste barierele lingvistice pentru a transmite iudeilor ce
erau prezenţi acolo vestea bună despre un Mântuitor care înviase de curând dintre
cei morţi. Şi care a fost rezultatul? Trei mii au răspuns pozitiv la predica rostită de
Petru cu puterea Spiritului Sfânt (v. 41) şi în felul acesta biserica primară a continuat
să crească (v. 47).
Aceşti primi creştini au recunopscut urgenţa primirii botezului cu Spiritul Sfânt pentru
a putea trăi o viaţă evlavioasă precum şi pentru a putea mărturisi altora pe Hristos
într-un mod eficient. Pentru ei botezul Spiritului era aşa de important încât atunci
când mulţi samariteni au primit pe Isus ca Mântuitor al lor şi au fost botezaţi în apă,
ca urmare a lucrării lui Filip, Petru şi Ioan au fost trimişi de biserica din Ierusalim ca
să-şi pună mâinile peste ei şi să se roage pentru ca şi ei să fie umpluţi cu Spiritul
Sfânt. Fapte 8:12-17.
Noi putem observa aceiaşi prioritate sau urgenţă în chemarea lui Saul pe drumul
spre Damasc. Hristos Însuş S-a descoperit lui Saul într-o viziune:
„Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer
în jurul lui. El a căzut la pământ, şi a auzit un glas, care-i zicea: "Saule, Saule,
pentru ce Mă prigoneşti?" "Cine eşti Tu, Doamne?" a răspuns el. Şi Domnul a
zis: "Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul
într-un ţepuş." Tremurând şi plin de frică, el a zis: "Doamne, ce vrei să fac?
"Scoală-te", i-a zis Domnul, "intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să
faci." Oamenii care-l însoţeau, au rămas încremeniţi: auzeau în adevăr glasul,
dar nu vedeau pe nimeni.” Fapte 9:3-7
Mândrul fariseu, trântit astfel în ţărână, a întrebat: „Doamne, ce vrei să fac?”

"Scoală-te", i-a zis Domnul, "intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci." Apoi
Dumnezeu a trimis pe Anania ca să-şi pună mâinile peste el şi să se roage pentru ca
Saul să-şi poată primi vederea şi să fie umplut cu Spiritul Sfânt.
„Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul, şi a zis:
"Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca
să capeţi vederea, şi să te umpli de Duhul Sfânt." Chiar în clipa aceea, au căzut de
pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat, şi a fost
botezat.” (v. 17.18).
Şi ca rezultat al umplerii cu Spiritul Sfânt „Saul se întărea din ce în ce mai mult” (v.
22). Verbul „se întărea” de aici nu se referă în mod simplu la puterea fizică.
Contextul arată că Saul se întărea din punct de vedere spiritual şi creştea în puterea
cu care proclama evanghelia. (El „făcea de ruşine pe Iudeii, care locuiau în Damasc,
dovedind că Isus este Hristosul”). Această întărire spirituală şi putere de a mărturisi
iudeilor pe Hristos a fost rezultatul botezului cu Spiritul Sfânt pe care el l-a primit
atunci când Anania s-a rugat pentru el.
73
1. Când a devenit puternică sau foarte influentă lucrarea pe care Isus o făcea
pentru Tatăl Său şi cum descrie Biblia slujirea Sa când era „plin” sau „uns” cu
Spiritul Sfânt?
2. Ce a spus Isus ucenicilor să facă mai înainte ca ei să înceapă să prezinte lumii

evanghelia?
3. Ce rezultate a avut prima biserică după ce ei au primit botezul Spiritului

Sfânt?

devoţional.

Sfânt.
2. pentru ca Dumnezeu să vestească evanghelia prin voi cu puterea Duhului
Sfânt.
INTRODUCEŢI URMĂTORUL VERSET ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ: „Sufletul meu este

lipit de ţărână: înviorează-mă, după făgăduinţa Ta!” Ps. 119:25
Doamne, noi suntem departe de locul unde ar fi trebuit să fim din punct de
vedere spiritual. Te rugăm, restaurează-ne spiritual aşa cum ai promis. Şi
dă-ne putere ca să putem da mărturie pentru Tine.
74
Studiul 20
Necesitatea botezului cu Spiritul Sfânt
în lucrarea misionară
➢ Necesitatea botezului cu Duhul Sfânt în lucrarea misionară este arătată cu

claritate în Noul Testament:
▪ Isus a fost plin de Duhul Sfânt şi a lucrat cu puterea Spiritului:
o "Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc

săracilor Evanghelia...” Luca 4:18.19
o „Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care
umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca...” Fapte 10:38
o Isus a spus ucenicilor să aştepte împlinirea promisiunii botezului cu
Spiritul Sfânt mai înainte ca ei să proclame evanghelia. Fapte 1:4.5.8.
▪ Ucenicii lui Isus:
o Ei au aşteptat aşa cum le spusese Mântuitorul şi s-au unit în rugăciune

pentru ca făgăduinţa botezului cu Duhul Sfânt să fie împlinită în vieţile
lor (Fapte 1:14).
o Spiritul Sfânt a venit în Ziua Cincizecimii şi ei s-au umplut astfel de
Duhul Sfânt. Fapte 2:1-4.
o Ceea ce s-a întâmplat după aceea ne descoperă însă unul dintre
principalele scopuri ale botezului cu Spiritul Sfânt. Dumnezeu a folosit
pe acei credincioşi umpluţi cu Spiritul Sfânt ca să vestească prin ei
„lucrurile minunate ale lui Dumnezeu” (v. 7-11).
o Şi care a fost rezultatul? Trei mii au răspuns pozitiv la predica rostită de
Petru cu puterea Spiritului Sfânt (v. 41) şi în felul acesta biserica
primară a continuat să crească (v. 47).
o Ei au recunoscut urgenţa primirii botezului cu Spiritul Sfânt pentru a
putea trăi o viaţă evlavioasă precum şi pentru a putea mărturisi altora
pe Hristos într-un mod eficient. Pentru ei botezul Spiritului era aşa de
important încât atunci când mulţi samariteni au primit pe Isus ca
Mântuitor Petru şi Ioan au fost trimişi ca să se roage pentru ca şi ei să
fie umpluţi cu Spiritul Sfânt. Fapte 8:12-17.
▪ Saul:
o Noi putem observa aceiaşi prioritate sau urgenţă în chemarea lui Saul
pe drumul spre Damasc. Hristos Însuş S-a descoperit lui Saul într-o
viziune. Apoi Dumnezeu a trimis pe Anania ca să-şi pună mâinile peste
el şi să se roage pentru ca Saul să fie umplut cu Spiritul Sfânt (v.
17.18).
75
o Şi ca rezultat al umplerii cu Spiritul Sfânt, Saul se întărea din punct de

vedere spiritual, creştea în puterea cu care proclama evanghelia şi
dovedea iudeilor că Isus este Mesia.
Ziua 20
Botezul Spiritului şi pregătirea căii
pentru venirea lui Hristos
Profetul Maleahi a prezis că Dumnezeu va trimite pe Ilie – referindu-se desigur la un

„mesaj-Ilie” – chiar înainte de venirea lui Isus Hristos.
„Iată, vă voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua
aceea mare şi înfricoşată.” Maleahi 4:5
Profeţia aceasta are două aplicaţii; una se referă la prima venire a lui Isus, iar cea de
a doua la a doua Sa venire.
Luca ne spune în evanghelia sa că Ioan Botezătorul a împlinit prima aplicaţie a

profeţiei lui Maleahi:
„Dar îngerul i-a zis: "Nu te teme, Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost
ascultată. Nevastă-ta Elisaveta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele
Ioan.... El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. Va
merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă
inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea
celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.”
Luca 1:13.16.17
Ioan Botezătorul avea să meargă „înaintea lui Dumnezeu în duhul şi puterea lui Ilie.”
La ce se referă aceste cuvinte? Aceasta înseamnă că el urma să fie plin de Duhul
Sfânt şi să predice o solie „unsă” cu puterea Spiritului ca să pregătească pe poporul
din zilele sale pentru apariţia în curând a lui Mesia.
„Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură

ameţitoare, şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale.”
Luca 1:15
Puterea Spiritului Sfânt a însoţit predicarea lui Ioan. Mulţimile veneau să-l asculte şi
mulţi acceptau astfel să fie botezaţi de el în Iordan.
„În vremea aceea, a venit Ioan Botezătorul, şi propovăduia în pustia Iudeii. El

zicea: "Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape." Ioan acesta este
acela care fusese vestit prin proorocul Isaia, când zice: "Iată glasul celui ce
strigă în pustie: "Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările." Ioan purta o
haină de păr de cămilă şi la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se
hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică. Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudea
76
şi din toate împrejurimile Iordanului, au început să iasă la el; şi,

mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.” Matei 3:1-6.
Isus a fost familiarizat foarte bine cu profeţia lui Maleahi şi a aplicat-o la misiunea şi
mesajul lui Ioan Botezătorul:
„Căci până la Ioan au proorocit toţi proorocii şi Legea. Şi, dacă vreţi să
înţelegeţi, el este Ilie, care trebuia să vină. Cine are urechi de auzit, să audă.”
Matei 11:13-15.
Profeţia lui Maleahi are însă şi o a doua aplicaţie; ea se referă la un popor care va
proclama un mesaj de avertizare foarte serios şi solemn, chiar înainte de venirea lui
Isus, şi care este numit „întreita solie îngerească” (Apoc. 14:6-12).
Acest mesaj-Ilie din timpul sfârşitului are scopul de a pregăti pe oameni pentru a
doua venire a lui Hristos. Aşa cum Ioan Botezătorul a trebuit să fie umplut cu Duhul
Sfânt ca să transmită mesajul-Ilie pentru zilele sale, tot la fel credincioşii lui
Dumnezeu din timpul sfârşitului trebuie să fie plini de Duhul Sfânt ca să poată vesti
mesajul-Ilie în lumea din zilele noastre. Acest mesaj de avertizare din timpul
sfârşitului care va fi dat lumii de către un popor umplut cu Duhul Sfânt, va străbate
lumea „în spiritul şi puterea” lui Ilie, tot la fel ca şi solia lui Ioan Botezătorul.
Dar de ce încă nu a fost dat acest mesaj final cu o astfel de putere, pentru că el a
fost predicat de-alungul a mai mult de 150 de ani? Milioane de dolari au fost şi încă
sunt cheltuiţi ca să fie dat lumii acest mesaj. Este însă ceva greşit... Dar ce? Lipsa de
înţelegere şi de experimentare a botezului cu Spiritul Sfânt este răspunsul. Nu vreau
să spun că Dumnezeu nu a binecuvântat eforturile noastre de a avertiza lumea
despre apropiata revenire a lui Hristos şi despre evenimentele ce gravitează în jurul
ei. Vreau să spun însă că noi încă nu am primit glorioasa binecuvântare şi putere
care ne aşteaptă atunci când poporul lui Dumnezeu devine un popor umplut cu
Duhul Sfânt. Dar când aceasta are loc într-adevăr mesajul lui Ilie din timpul
sfârşitului va străbate toată lumea în „spiritul şi puterea” lui Ilie.
1. Care sunt cele două aplicaţii ale profeţiei lui Maleahi cu privire la Ilie?
2. Care este mesajul-Ilie pentru zilele noastre?
3. Ce experienţă spirituală este necesară pentru ca să poată fi împlinită cea de a

doua aplicaţie a profeţiei lui Maleahi?
4. Ce se va întâmpla atunci când mesajul final al lui Dumnezeu va fi dat în

„spiritul şi puterea lui Ilie”?
77

devoţional.
1. pentru ca Dumnezeu să continue să vă ungă pe fiecare din voi cu Spiritul

Sfânt.
2. pentru ca Dumnezeu să conducă pe poporul şi biserica Lui la experimentarea
umplerii cu Spiritul Sfânt.
INCLUDEŢI ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ URMĂTORUL VERSET BIBLIC: „Pleacă-mi

inima spre învăţăturile Tale şi nu spre câştig!” Ps. 119:36
Ajută-mă Doamne să iubesc învăţăturile şi sfaturile Tale şi întoarce-mi

inima de la iubirea de bani şi poziţie. Umple-mă, Te rog, cu Spiritul Tău ca
să fiu la fel de puternic ca şi Ilie.
Studiul 21
Botezul Spiritului şi pregătirea căii

pentru venirea lui Hristos
➢ Profetul Maleahi a prezis că Dumnezeu va trimite pe Ilie – referindu-se

desigur la un „mesaj-Ilie” – chiar înainte de venirea lui Isus Hristos.
➢ Profeţia aceasta are două aplicaţii; una se referă la prima venire a lui Isus, iar
cea de a doua la a doua Sa venire.
▪ Ioan Botezătorul a împlinit prima aplicaţie. El avea să-şi
îndeplinească misiunea „în duhul şi puterea lui Ilie.” Aceasta
înseamnă că el urma să fie plin de Duhul Sfânt şi să predice o solie
„unsă” cu puterea Spiritului ca să pregătească pe poporul din zilele
sale pentru apariţia în curând a lui Mesia. Puterea Spiritului Sfânt a
însoţit predicarea lui Ioan. Mulţimile veneau să-l asculte şi mulţi
acceptau astfel să fie botezaţi de el în Iordan.
Isus a aplicat profeţia lui Maleahi la misiunea şi mesajul lui Ioan

Botezătorul. Matei 11:13-15.
▪ Mişcarea AZŞ împlineşte cea de a doua aplicaţie. Mesajul-Ilie din

timpul sfârşitului este întreita solie îngerească din Apoc. 14 şi are
scopul de a pregăti pe oameni pentru a doua venire a lui Hristos.
Aşa cum Ioan Botezătorul a trebuit să fie umplut cu Duhul Sfânt ca

să transmită mesajul-Ilie pentru zilele sale, tot la fel credincioşii lui
78
Dumnezeu din timpul sfârşitului trebuie să fie plini de Duhul Sfânt

ca să poată vesti mesajul-Ilie în lumea din zilele noastre; acesta
deasemenea va străbate lumea „în spiritul şi puterea” lui Ilie.
Acest mesaj final a fost predicat de-alungul a mai mult de 150 de

ani. De ce nu a fost dat până acum „în duhul şi puterea lui Ilie?
Lipsa de înţelegere şi de experimentare a botezului cu Spiritul Sfânt
este răspunsul. Noi încă nu am primit glorioasa binecuvântare şi
putere care ne aşteaptă atunci când poporul lui Dumnezeu devine
un popor umplut cu Duhul Sfânt.
Ziua 21
Dificultatea
bisericii Laodiceea
În cartea Apocalipsei Dumnezeu a desfăşurat în mod profetic istoria bisericii creştine.

Capitolele 2 şi 3 descriu în istoria bisericii şapte perioade care se aseamănă sau au
anumite detalii ce corespund uneia sau alteia dintre cele şapte biserici literale din
Asia şi care sunt amintite în aceste două capitole. Aceste şapte perioade istorice ale
bisericii creştine se întind de-alungul timpului, de la biserica din timpul apostolilor şi
până la timpul sfârşitului.
„Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: "Iată ce zice Cel ce este Amin,
Martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: "Ştiu faptele
tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar,
fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.
Pentru că zici: "Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic" şi nu
ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la
Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti, şi haine albe, ca să te îmbraci
cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale, şi doctorie pentru ochi, ca
să-ţi ungi ochii, şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i
iubesc. Fii plin de râvnă dar, şi pocăieşte-te! Iată, Eu stau la uşă, şi bat. Dacă
aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu
Mine. Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie,
după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.
Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.” Apocalips 3:14-21
Perioada bisericii din zilele noastre este numită Laodicea. Cetatea Laodicea a fost
cunoscută pentru băile sale hidroterapeutice cu apă fierbinte şi rece. Beneficiile
hidroterapiei sunt foarte bine cunoscute în zilele noastre şi aceasta face să devină
plin de înţeles felul în care Dumnezeu descrie în profeţie biserica din zilele noastre, şi
anume ca fiind încropită, adică nici rece, nice fierbinte (v.16). Faptul acesta displace
lui Dumnezeu aşa de mult încât dacă biserica va rămâne în starea ei încropită,
Dumnezeu o va “vărsa” sau vomita din gura Lui. [Unele traduceri: “scuipa”].
De ce această stare de încropeală spirituală este aşa de gravă în ochii lui Dumnezeu?
Răspunsul se observă în dorinţa pe care El o are pentru biserica Sa. El doreşte ca
biserica să fie fierbinte sau rece – El doreşte ca biserica să aibă o valoare
79
“terapeutică” pentru acest pământ. Însă o biserică încropită nu are o influenţă

terapeutică; o asemenea biserică oferă puţin beneficiu celor care vin în contact cu
ea. Dumnezeu doreşte ca biserica să aducă viaţă spirituală oriunde ea ajunge.
Dorinţa aceasta a lui Dumnezeu poate fi observată într-o altă afirmaţie a lui Isus şi
anume cu privire la faptul că biserica urma să fie „sarea pământului”:
„Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va
căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie
lepădată afară, şi călcată în picioare de oameni.” Matei 5:13
Atât sarea cât şi apa fierbinte sau rece sunt terapeutice. Isus a spus în Apocalips că
aceia care rămân încropiţi, adică fără să aibă vreo influenţă terapeutică, vor fi
“scuipaţi” din gura Sa. În Matei El spune că sarea care şi-a pierdut gustul va fi
aruncată (5:13). Laodicea înseamnă “judecata poporului”. Isus nu va mijloci pentru
ei la judecată şi ca urmare vor fi respinşi.
De fapt El spune acelaş lucru, atât în Matei cât şi în Apocalips. Dacă biserica nu este
terapeutică, ea nu este de nici o valoare pentru Dumnezeu şi până la urmă El Se va
lipsi de ea. Isus a descoperit cum viaţa spirituală avea să curgă în afară din biserica
Sa:
“Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice
Scriptura." Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L
primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă
Isus nu fusese încă proslăvit." Ioan 7:38. 39
Noi putem vedea cu claritate că avertizarea lui Dumnezeu ce a fost dată creştinilor
din Laudicea ultimilor zile este foarte serioasă. Trebuie să ne trezim din starea
noastră şi să permitem lui Dumnezeu să ne transforme, făcându-ne folositori în
tratamentele spirituale; altfel nu vom fi gata să întâmpinăm pe Isus la a doua Sa
venire. Este trist, dar totuşi adevărat că cei din perioada Laodicea nu sunt nici măcar
conştienţi de starea lor primejdioasă:
“Pentru că zici: "Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic" şi nu

ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol.” Apoc. 3:17
Solia către Laodicea se încheie cu aceste cuvinte: “Cine are urechi, să asculte ce zice
Bisericilor Duhul.” (v. 22). Ioan se afla într-o vedenie dată de Duhul Sfânt atunci
când a primit porunca să scrie scrisoarea către Laodicea (Apoc. 1:10.11). Singura
concluzie logică este că Duhul Sfânt este Cel care “bate” sau “mijloceşte cu suspine
(Rom. 8:26) negrăite” la uşile inimilor (minţilor) noastre (Rom. 8:26) pentru ca să
aducă pe Isus în interiorul nostru. Gândiţi-vă la situaţia primejdioasă în care se
găsesc cei din Laodicea... Martorul Credincios care spune adevărul declară “eşti
ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol” şi în ciuda acestui fapt laodiceenii ţin pe Duhul
Sfânt în afara vieţii lor, spunând că ei nu au nevoie de nimic... Aceasta este o
adevărată sinucidere...
80
1. De ce doreşte Dumnezeu ca biserica Sa să fie rece sau fierbinte? La ce se

referă Dumnezeu atunci când spune că biserica din zilele noastre este
încropită?
2. Care crezi că sunt dovezile care arată că o congregaţie locală poate fi

încropită?
3. Care crezi că ar putea fi dovada că tu eşti un adventist încropit?

devoţional.
1. pentru ca Dumnezeu să continue să vă boteze pe fiecare din voi cu Spiritul

Sfânt.
2. pentru ca Dumnezeu să scoată biserica Sa din starea ei de încopeală
laodiceană.
INCLUDEŢI ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ URMĂTOARELE VERSETE: “Priveşte-mă şi ai

milă de mine, căci sunt părăsit şi nenorocit. Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă
din necazul meu! Uită-Te la ticăloşia şi truda mea, şi iartă-mi toate păcatele mele.”
Psalmul 25:16-18.
Îndură-Te de noi Doamne, pentru că suntem uscaţi şi bolnavi din punct de

vedere spiritual. Iartă-ne păcatele şi scoată-ne din starea noastră
laodiceană.
Studiul 22
Dificultatea
bisericii Laodicea
➢ Cele şapte scrisori către cele şapte biserici din Apocalips reprezintă şapte
perioade profetice care descriu istoria bisericii lui Dumnezeu, de la timpul
apostolilor şi până la timpul sfârşitului.
➢ Perioada bisericii din zilele noastre este numită Laodicea.
81
➢ Cetatea Laodicea a fost cunoscută pentru băile sale hidroterapeutice cu apă

fierbinte şi rece.
➢ Dumnezeu doreşte ca biserica să fie fierbinte sau rece, adică să aibă o valoare
“terapeutică” pentru acest pământ. Însă o biserică încropită nu are o influenţă
terapeutică - nu aduce viaţă spirituală în locurile unde ea ajunge.
➢ Acelaş concept divin poate fi observat în cuvintele lui Isus, când a spus că „voi
sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va
căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie
lepădată afară, şi călcată în picioare de oameni.”
➢ Atât sarea cât şi apa fierbinte sau rece sunt terapeutice. Isus a spus în
Apocalips că aceia care rămân încropiţi, adică fără să aibă vreo influenţă
terapeutică, vor fi “scuipaţi” din gura Sa, adică El nu va mai mijloci în folosul
lor la judecată.
➢ Isus a spus cum avea să curgă în afară viaţa spirituală din biserica Sa, şi
anume prin Duhul Sfânt.
➢ Trebuie să ne trezim din starea noastră şi să permitem lui Dumnezeu să ne
transforme, făcându-ne folositori în tratamentele spirituale; altfel nu vom fi
gata să întâmpinăm pe Isus la a doua Sa venire.
➢ Cei din Laodicea nu sunt nici măcar conştienţi de starea lor primejdioasă
(“ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol.”)
➢ Duhul Sfânt Se roagă de ei să deschidă uşa inimilor lor ca să le aducă pe Isus
înăuntru, dar ei Îl refuză spunând că au de toate şi nu duc lipsă de nimic.
Aceasta este o adevărată sinucidere...
Ziua 22
Soluţia pentru condiţia
laodiceană a bisericii
Întrebarea importantă pentru biserica din zilele noastre este aceasta: Cum putem noi
fi schimbaţi de la nefolositori la folositori din punct de vedere terapeutic? Solia lui
Dumnezeu către biserica Laodicea ne dă răspunsul. Isus spune că El stă la uşă şi
aşteaptă să intre în vieţile noastre:
„Iată, Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi
intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” Apoc. 3:20
Dar cum putem să cooperăm cu Isus ca să vină în imimile noastre? Fiind plini de zel
şi pocăindu-ne. (Rev. 3:19b). Dacă noi cooperăm cu voinţa, rugăciunea şi predarea
noastră, Duhul Sfânt ne va conduce la pocăinţă şi la naşterea din nou care va face
ca viaţa noastră să fie caracterizată de un zel sfânt. Isus spune, aşa cum a spus
altădată şi ucenicilor Săi, că El va veni la noi când Spiritul Sfânt va locui în noi.
Pentru ucenici aceasta a avut loc începând cu Ziua Cincizecimii. Deci prin botezul cu
Duhul Sfânt Isus ajunge să locuiască în credincioşii Săi.
„Cine păzeşte poruncile Lui, rămâne în El, şi El în el. Şi cunoaştem că El

rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat.” 1 Ioan 3:24
82
Ce va face botezul cu Spiritul Sfânt pentru un creştin încropit? Umplerea cu Spiritul

Sfânt va aduce redeşteptarea celui care o primeşte şi redeşteptarea aceasta este
singurul răspuns la situaţia în care se află biserica laodiceană. Numai în urma
redeşteptării va deveni biserica terapeutică pentru lumea noastră. Numai prin
redeşteptare va ajunge biserica într-o astfel de condiţie spirituală, încât Dumnezeu
să o poată folosi cu putere ca un mijloc de eliberare a bărbaţilor şi femeilor de sub
puterea întunericului.
Ellen White a cunoscut importanţa şi urgenţa redeşteptării, când a scris aceste

cuvinte:
„O redeşteptare a adevăratei evlavii în mijlocul nostru este cea mai mare şi

cea mai urgentă dintre toate nevoile noastre. Căutarea ei trebuie să fie cea
mai importantă lucrare din viaţa noastră.” Selected Messages, vol. 1, p. 121.
Dânsa a înţeles deasemenea relaţia dintre primirea botezului cu Duhul Sfânt şi

redeşteptare:
„Botezul Spiritului Sfânt ca în Ziua Cincizecimii va conduce la o redeşteptare a

adevăratei religii precum şi la realizarea multor lucrări minunate.” Selected
Messages, vol. 2, p. 57
Botezul Spiritului dă creştinului laodicean puterea necesară ca să fie reînsufleţit

spiritual şi deasemenea putere pentru a mărturisi altora pe Hristos ca Mântuitor.
Desigur că Isus a cunoscut importanţa a ceea ce avea să se întâmple când Spiritul
Sfânt avea să fie revărsat în puterea ploii timpurii din Ziua Cincizecimii. Vorbind
despre aceasta, El a spus:
„Eu am venit să arunc un foc pe pământ, şi ce vreau decât să fie aprins chiar
acum!” Luca 12:49
Despre ce foc vorbeşte aici Isus? Despre focul Spiritului Sfânt:
„Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: "Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar
vine Acela care este mai puternic decât mine, şi căruia eu nu sunt vrednic să-I
dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” Luca
3:16.
Cum primeşte creştinul laodicean botezul cu Spiritul Sfânt şi experienţa redeşteptării?

În acelaş fel cum Îl poate avea întotdeauna, adică pretinzând în rugăciune împlinirea
promisiunii lui Dumnezeu. Botezul Spiritului a fost primit în Ziua Cincizecimii de către
prima biserică ca rezultat al rugăciunii lor unite. Timp de zece zile ei au pretins
împlinirea făgăduinţei lui Hristos:

Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu
Duhul Sfânt." Fapte 1:4.5.
83
„Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi
martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile
pământului." Vers. 8
„Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu

femeile, şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.” Vers. 14.
Ellen White a confirmat aceasta:
„O redeşteptare este necesar să fie aşteptată numai ca răspuns la rugăciune”

Selected Messages, vol. 1, p. 121
Fiecare creştin din zilele noastre are nevoie să înalţe spre cer rugăciunea lui David:
„Nu ne vei înviora iarăşi, pentru ca să se bucure poporul Tău în Tine?” Ps.
85:6
1. Care este singura soluţie pentru starea de încropeală laodiceană a bisericii?
2. Care spune Ellen White că este cea mai mare nevoie a bisericii?
3. Care două lucruri trebuie să facă biserica noastră pentru ca să poată

experimenta adevărata redeşteptare?
4. Ce crezi că va fi văzut în viaţa unui membru adventist şi a unei biserici

adventiste care au experimentat redeşteptarea şi umplerea cu Spiritul Sfânt?

devoţional.

Sfânt.
2. pentru ca Dumnezeu să aducă redeşteptarea în viaţa voastră şi a bisericii.
84
INCLUDEŢI URMĂTORUL VERSET ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ: „Nu ne vei înviora

iarăşi, pentru ca să se bucure poporul Tău în Tine?” Ps. 85:6
Reînsufleţeşte-ne Doamne, şi fă din noi oameni care se bucură în Tine.

Umple-ne cu Spiritul Tău ca să putem fi zeloşi în lucrarea pentru slava
Numelui Tău.
Studiul 23
Soluţia pentru condiţia
laodiceană a bisericii
➢ Cum putem să fim schimbaţi de la nefolositori la folositori din punct de vedere

terapeutic? Prin intrarea lui Isus în vieţile noastre (Apoc. 3:20).
➢ Dar cum putem coopera cu Isus ca să-L lăsăm să intre în inimile noastre?
Fiind plini de zel şi pocăindu-ne. (Rev. 3:19b). Dacă noi cooperăm cu voinţa,
rugăciunea şi predarea noastră, Duhul Sfânt ne va conduce la pocăinţă şi la
naşterea din nou care va face ca viaţa noastră să fie caracterizată de un zel
sfânt.
➢ Deci prin botezul cu Duhul Sfânt Isus ajunge să locuiască în credincioşii Săi.
„Cunoaştem că El rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat.” 1 Ioan 3:24
➢ Ce va face botezul cu Spiritul Sfânt pentru un creştin încropit? Umplerea cu

Spiritul Sfânt va aduce redeşteptarea celui care o primeşte. Numai prin
redeşteptare va ajunge biserica într-o astfel de condiţie spirituală, încât
Dumnezeu să o poată folosi cu putere ca un mijloc de eliberare a oamenilor
de sub puterea întunericului.
➢ Ellen White a spus: „O redeşteptare a adevăratei evlavii în mijlocul nostru

este cea mai mare şi cea mai urgentă dintre toate nevoile noastre.
Căutarea ei trebuie să fie cea mai importantă lucrare din viaţa noastră.”
Selected Messages, vol. 1, p. 121.
„Botezul Spiritului Sfânt ca în Ziua Cincizecimii va conduce la o

redeşteptare a adevăratei religii precum şi la realizarea multor lucrări
minunate.” Selected Messages, vol. 2, p. 57
„O redeşteptare este necesar să fie aşteptată numai ca răspuns la

rugăciune” Selected Messages, vol. 1, p. 121
➢ Botezul Spiritului dă creştinului laodicean puterea necesară ca să fie

reînsufleţit spiritual şi deasemenea putere pentru a mărturisi altora pe Hristos
ca Mântuitor.
85
➢ Isus a cunoscut importanţa a ceea ce avea să se întâmple când Spiritul Sfânt

avea să fie revărsat în puterea ploii timpurii din Ziua Cincizecimii. Vorbind
despre aceasta, El a spus:
➢ „Eu am venit să arunc un foc pe pământ, şi ce vreau decât să fie aprins chiar
acum!” Luca 12:49
➢ Cum primeşte creştinul laodicean botezul cu Spiritul Sfânt şi experienţa
redeşteptării? În acelaş fel cum Îl poate avea întotdeauna, adică pretinzând în
rugăciune împlinirea promisiunii lui Dumnezeu. Botezul Spiritului a fost primit
în Ziua Cincizecimii de către prima biserică ca rezultat al rugăciunii lor unite.
Ziua 23
Rugăciunea şi evanghelizarea
Aşa cum am văzut în ultimul studiu, Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă că rugăciunea
este necesară pentru redeşteptarea noastră personală precum şi a bisericii.
Rugăciunea este deasemenea necesară pentru ca fortăreţele lui satan să fie
înlăturate şi cei pierduţi să fie mântuiţi.
„Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt
puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm
izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui
Dumnezeu, şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” 2 Cor. 10:4.5
Rugăciunea este necesară şi pentru ca un creştin să rămână tare în Domnul:”
aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.” Efes. 6:18
Ne aducem aminte că aceste cuvinte sunt o continuare a descrierii pe care Pavel o

face armurii creştinului. Pentru ca un creştin să fie biruitor în lupta cu satana, el are
nevoie nu numai să îmbrace toată armura spirituală ci şi să „respire” suficient de
bine, întrucât rugăciunea este respiraţia sufletului.
Este uimitor faptul că rugăciunea care pare atât de lipsită de putere şi importanţă
pentru un creştin firesc, este aşa de necesară şi plină de putere pentru o persoană
spirituală. De ce este rugăciunea aşa de necesară şi importantă în lucrarea lui
Dumnezeu?
„Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt
pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului
acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care
este chipul lui Dumnezeu.” 2 Cor. 4:3.4
Cei pierduţi sunt orbiţi ca să nu înţeleagă evanghelia pentru că ea este camumflată

pentru ochii lor ca să nu o vadă şi să nu o priceapă. Cuvântul care a fost tradus aici
„acoperită” se referă la o perdea sau camumflaj. Cheia pentru mântuirea celor
pierduţi este îndepărtarea acelui văl acoperitor care-i orbeşte. Deci în limba greacă
86
cuvântul „văl” sau „perdea” este „kalupsis”, dar prin adăugarea prefixului „apo”
cuvântul devine „descoperire” sau „dezvelire”. De aici se înţelege faptul că cei
pierduţi au nevoie de o dezvelire sau descoperire a adevărului lui Dumnezeu. Cei
pierduţi nu au nevoie de o mai multă informaţie ci de o dezvelire a înţelegerii lor
pentru ca să poată „vedea” adevărul evangheliei. Şi întrebarea care se naşte acum
este aceasta: Cum poate avea loc această dezvelire a înţelegerii în viaţa celor
pieruţi?
Rugăciunea de mijlocire va ridica de pe mintea necredinciosului vălul care cauzează

orbirea spirituală. Satana are imaginaţii sau concepţii false, gânduri sau fortăreţe
stabilite în minţile celor pierduţi. Vestea cea bună pentru noi este însă faptul că
Dumnezeu a dat creştinului autoritatea de a dărâma fortăreţele satanei şi de a „face
orice gând rob ascultării de Hristos” 2 Cor. 10:5.
Aceste două versete (2 Cor. 10:4.5) sunt foarte importante pentru înţelegerea rolului
pe care-l are rugăciunea de mijlocire pentru cei pierduţi. Ellen White a înţeles cu
claritate necesitatea rugăciunii pentru cei care sunt fără Hristos:
„Voi puteţi lucra pentru suflete prin multă rugăciune pentru că aceasta este
singura metodă prin care puteţi ajunge la inimile oamenilor. Aceasta nu este
lucrarea voastră ci a lui Hristos, care lucrează împreună cu voi şi
impresionează profund inimile lor.” Evangelizare 342.
În introducerea prezentată la acest studiu devoţional de 40 de zile este dată o listă

cu ceea ce doreşte Dumnezeu pentru cei nemântuiţi. Fiind credincioşi în Hristos noi
avem dreptul să insistăm cu aceste cereri înaintea tronului de har în numele celor
pierduţi. Includeţi în rugăciunile voastre următoarele cereri:
1. Dumnezeu să-i atragă la Sine. Ioan 6:44

2. Ei să caute pe Dumnezeu. Fapte 17:27
3. Ei să creadă în Cuvântul lui Dumnezeu. 1 Tes. 2:13
4. Satan să fie împiedicat să-i orbească ca să nu poată vedea adevărul divin şi să
fie îndepărtate influenţele lui din viaţa lor. 2 Cor. 4:4; 10:4.5
5. Spiritul Sfânt să lucreze în ei. Ioan 16:8-13
6. Ei să se întoarcă de la păcat. Fapte 3:19
7. Să creadă în Hristos ca Mântuitor al lor. Ioan 1:12
8. Să asculte de Hristos ca Domn al lor. Matei 7:21
9. Să prindă rădăcini şi să crească în Hristos. Col. 2:6.7
1. Ce spune Ellen White despre rugăciunea pentru cei pierduţi?
2. Ce face rugăciunea pentru aceia cărora le mărturisim pe Hristos?
87
3. Cum plănuieşti să aplici principiile rugăciunii pentru aceia de pe lista ta de

rugăciune?

devoţional.
1. pentru ca Dumnezeu să continue să vă ungă pe fiecare din voi cu Spiritul Său.

2. pentru ca Dumnezeu să aducă redeşteptarea în vieţile voastre şi ale bisericii
Sale.
3. pentru ca Dumnezeu să vă conducă ca să puteţi deveni adevăraţi luptători în
rugăciune pentru cei pierduţi.
INCLUDEŢI ÎN RUGĂCIUNILE VOASTRE URMĂTORUL VERSET BIBLIC: „Fie peste noi

bunăvoinţa Domnului, Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre,
da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!” Ps. 90:17
Dorim, Doamne, ca minunatul Tău caracter să fie văzut în vieţile noastre.

Binecuvintează eforturile noastre pentru înaintarea împărăţiei Tale în
această comunitate precum şi în localitatea noastră.
Studiul 24
Rugăciunea şi Evanghelizarea
➢ Rugăciunea este necesară pentru:

● redeşteptarea noastră personală
● redeşteptarea bisericii
● ca fortăreţele lui satan să fie înlăturate
● ca cei pierduţi să fie mântuiţi
● ca un creştin să rămână tare în Domnul
● a ridica de pe mintea necredinciosului vălul lui satana care cauzează
orbirea spirituală
➢ Satana are imaginaţii sau concepţii false, gânduri sau fortăreţe stabilite în
minţile celor pierduţi. Vestea cea bună pentru noi este însă faptul că
Dumnezeu a dat creştinului autoritatea de a dărâma fortăreţele satanei şi de a
„face orice gând rob ascultării de Hristos” 2 Cor. 10:5.
➢ Ellen White: „Voi puteţi lucra pentru suflete prin multă rugăciune pentru că
aceasta este singura metodă prin care puteţi ajunge la inimile oamenilor.
Aceasta nu este lucrarea voastră ci a lui Hristos, care lucrează împreună cu
voi şi impresionează profund inimile lor.” Evangelizare 342.
88
➢ Fiind credincioşi în Hristos noi avem dreptul să insistăm cu aceste cereri

înaintea tronului de har în numele celor pierduţi:
✓ Dumnezeu să-i atragă la Sine. Ioan 6:44
✓ Ei să caute pe Dumnezeu. Fapte 17:27
✓ Ei să creadă în Cuvântul lui Dumnezeu. 1 Tes. 2:13
✓ Satan să fie împiedicat să-i orbească ca să nu poată vedea adevărul
divin şi să fie îndepărtate influenţele lui din viaţa lor. 2 Cor. 4:4; 10:4.5
✓ Spiritul Sfânt să lucreze în ei. Ioan 16:8-13
✓ Ei să se întoarcă de la păcat. Fapte 3:19
✓ Să creadă în Hristos ca Mântuitor al lor. Ioan 1:12
✓ Să asculte de Hristos ca Domn al lor. Matei 7:21
✓ Să prindă rădăcini şi să crească în Hristos. Col. 2:6.7
Ziua 24
Metoda lui Isus
de evanghelizare
Ellen White ne-a dat o descriere foarte clară a metodei lui Isus de evanghelizare:
„Mântuitorul S-a unit cu oamenii ca unul care le dorea binele. El Şi-a arătat
simpatia faţă de ei, a îngrijit de nevoile lor şi le-a câştigat încrederea. Apoi
le-a spus: ‚Urmaţi-Mă!’” – Divina Vindecare 143 (engl.)
Deci aceasta a fost metoda lui Isus de a da mărturie. De aceea când noi primim
botezul Spiritului Sfânt şi Hristos începe să locuiască mai pe deplin în noi, El va
începe să lucreze prin noi, folosind aceiaşi metodă de a da mărturie. El va începe să
ne conducă la un contact mai strâns cu cei din cercul familiei sau al prietenilor
noştri, punând în inimile noastre dorinţa de a căuta binele lor. Şi cel mai mare bine
pentru ei este să ajungă să cunoască pe Isus Hristos ca Mântuitor al lor.
Metoda întrebuinţată de Hristos a fost să ia iniţiativa în contactarea acelora din jurul

Său. El doreşte ca tu şi cu mine să facem acelaş lucru. Dacă ţi se pare dificil de făcut
aceasta tu ai nevoie să continui să te rogi pentru ca Domnul să te ajute în această
privinţă, şi El te va ajuta cu siguranţă. Nu uita însă că Isus din interiorul tău te
îndeamnă să faci aceasta. Când continui să te predai pe tine însuţi sub controlul Său
în orice domeniu al vieţii tale, felul cum mărturiseşti pentru Hristos va deveni din ce
în ce mai asemănător cu propria Lui metodă.
Când noi continuăm să ne rugăm pentru botezul cu Spiritul Sfânt, iubirea lui
Dumnezeu se va manifesta din ce în ce mai mult în inimile noastre:
„Însă nădejdea aceasta nu înşeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost

turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.” Rom. 5:5
Această iubire va fi văzută în lucrarea noastră pentru alţii. Ei vor începe să observe şi
să aibă încredere în noi pentru faptul că le purtăm de grijă şi ca urmare vor fi dispuşi
să ne împărtăşească lucrurile care-i preocupă. Fiecare are dureri, deziluzii, frustrări şi
89
necazuri cu care se luptă. Acesta este motivul pentru care Hristos te conduce la ei. El
cunoaşte nevoile lor şi ştie deasemenea că tu ai răspunsul pentru ei. Isus doreşte ca
să le descopere prin tine acel răspuns. El doreşte să Se descopere lor prin tine. Cu
privire la aceasta Ellen White a scris:
„Sociabilitatea creştină este mult prea puţin cultivată de poporul lui

Dumnezeu. Această ramură a educaţiei nu ar trebui să fie neglijată sau
pierdută din vedere în şcolile noastre.... Ar trebui îndeosebi ca aceia care au
gustat iubirea lui Hristos să-şi dezvolte puterile lor sociale, deoarece în felul
acesta ei pot să câştige suflete la Mântuitorul.” 6T 172
„Tot aşa, prin legături personale şi tovărăşie, se întâmplă ca oamenii să fie

atinşi de puterea mântuitoare a Evangheliei. Ei nu sunt mântuiţi cu grămada,
ci fiecare în parte. Influenţa personală este o putere. Noi trebuie să ne
apropiem mai mult de aceia cărora vrem să le ajutăm.” Cugetări de pe Munte
36
Cum se aplică aceasta la creştinul umplut cu Spiritul Sfânt? Mai întâi roagă-te lui Isus
ca să continue să te umple cu Spiritul Sfânt şi să-ţi dea pasiunea pentru suflete pe
care El Însuş o are. Alcătuieşte o listă cu numele celor din cercul familiei tale sau al
prietenilor tăi despre care ştii că nu-L cunosc pe Hristos, sau care deşi sunt creştini,
nu cunosc importanţa mesajului despre a doua venire a lui Isus. Începe să te rogi în
fiecare zi pentru acele persoane, aplicând principiile rugăciunii care au fost
prezentate în secţiunea a doua din acest devoţional. Apoi roagă-te ca Dumnezeu
să-ţi ofere ocazia să începi să te aproprii de ei pentru ca să-i poţi ajuta în vreun fel.
Noi trebuie să fim dispuşi să investim timp şi energie ca să ne putem împrieteni cu
oamenii. Interesul nostru pentru ei trebuie să fie sincer, purtândule de grijă în mod
real şi aşteptând ocazia să-i putem ajuta. Şi atunci când te afli în prezenţa acelora
pentru care te rogi fi atent la ocaziile pe care ţi le dă Dumnezeu în această privinţă.
Aminteşte-ţi că Dumnezeu caută întotdeauna să atragă minţile şi interesele lor spre

Sine. În multe cazuri El chiar are nevoie de noi, pentru ca dându-le un cuvânt de
încurajare, să cooperăm astfel cu El în folosul lor. Dumnezeu îţi va da cuvintele pe
care trebuie să le spui. El cunoaşte ceea ce ei au nevoie să audă şi puterea Spiritului
Sfânt va însoţi cuvintele pe care tu le spui.
Binecuvintează Doamne, Cuvântul care a fost prezentat acestei

congregaţii şi binecuvintează cuvintele pe care eu le spun când dau
mărturie pentru Tine. Fie ca Sfântul Tău Cuvânt să îndeplinească scopul
pentru care l-ai trimis.
1. Enumeră elementele metodei lui Hristos de mărturisire.
2. De ce crezi că a ales Hristos această metodă de mărturisire?
90
3. Ce ar trebui creştinii să facă dacă nu au dorinţa de a da mărturie pentru

Hristos?
4. Ce ar trebui creştinii să ceară în mod specific lui Dumnezeu cu privire la

mărturisirea lui Hristos?
5. Cum plănuieşti să aplici metoda lui Hristos de mărturisire?

devoţional.
1. pentru ca Dumnezeu să continue să vă boteze pe fiecare dintre voi cu Spiritul

Său.
2. pentru ca Dumnezeu să aducă redeşteptarea în viaţa voastră şi a bisericii
Sale.
3. pentru ca Dumnezeu să vă conducă să mărturisiţi altora pe Hristos exact aşa
cum a făcut-o El Însuş.
INCLUDEŢI ACEST VERSET ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ: „tot aşa şi Cuvântul Meu,

care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va
împlini planurile Mele.” Isaia 55:11
Studiul 25
Metoda lui Isus de evanghelizare
Metoda lui Isus de evanghelizare:

✓ S-a unit cu oamenii
✓ Arăta că le dorea binele
✓ Şi-a arătat simpatia faţă de ei
✓ A îngrijit de nevoile lor
✓ Astfel le-a câştigat încredrea
✓ Apoi le-a spus: ‚Urmaţi-Mă!
➢ Pe scurt, Isus a luat iniţiativa să contacteze pe oamenii din jurul

Său. El doreşte ca şi noi să facem acelaş lucru.
➢ Dacă aceasta ţi se pare dificil de făcut, trebuie să continui să te rogi
pentru ca Domnul să te ajute în această privinţă.
➢ Nu uita însă că Isus din interiorul tău te îndeamnă să faci aceasta.
91
➢ Când primim botezul Spiritului şi Hristos locuieşte astfel mai pe deplin în noi,
El va începe să lucreze prin noi, folosind aceiaşi metodă.
➢ El va începe să ne conducă la un contact mai strâns cu oamenii, punând în
inimile noastre dorinţa de a căuta binele lor, adică acela de a-L cunoaşte pe
Isus ca Mântuitor.
➢ Când continui să te predai sub controlul Său în orice domeniu al vieţii tale,
felul cum mărturiseşti pentru Hristos va deveni din ce în ce mai asemănător
cu propria Lui metodă, pentru că Duhul Sfânt va „turna” din ce în ce mai mult
iubirea lui Dumnezeu în inima ta.
➢ Ei vor începe să observe şi să aibă încredere în noi pentru faptul că le purtăm
de grijă şi ca urmare vor fi dispuşi să ne împărtăşească lucrurile sau
necazurile care-i preocupă.
➢ Sociabilitatea creştină este mult prea puţin cultivată de poporul lui Dumnezeu.
➢ Influenţa personală este o putere. Noi trebuie să ne apropiem mai mult de
aceia cărora vrem să le ajutăm.
Câteva sfaturi practice:

▪ Mai întâi roagă-te lui Isus ca să continue să te umple cu Spiritul Sfânt şi să-ţi
dea pasiunea pentru suflete pe care El Însuş o are.
▪ Alcătuieşte o listă cu numele celor pentru care vrei să te rogi.
▪ Începe să te rogi în fiecare zi pentru acele persoane, aplicând principiile
rugăciunii care au fost prezentate în secţiunea a doua din acest devoţional.
▪ Apoi roagă-te ca Dumnezeu să-ţi ofere ocazia să începi să te aproprii de ei
pentru ca să-i poţi ajuta în vreun fel.
▪ Noi trebuie să fim dispuşi să investim timp şi energie ca să ne putem
împrieteni cu oamenii.
▪ Interesul nostru pentru ei trebuie să fie sincer, purtândule de grijă în mod real
şi aşteptând ocazia să-i putem ajuta.
▪ Şi atunci când te afli în prezenţa acelora pentru care te rogi fi atent la ocaziile
pe care ţi le dă Dumnezeu în această privinţă.
▪ Dumnezeu îţi va da cuvintele pe care trebuie să le spui. El cunoaşte ceea ce ei
au nevoie să audă şi puterea Spiritului Sfânt va însoţi cuvintele pe care tu le
spui.
92
SECŢIUNEA 4
BOTEZUL SPIRITULUI
ŞI RĂMÂNEREA ÎN HRISTOS
Ziua 25
Calea spre
experimentarea descoperirii
Doctrina biblică despre rămânerea în Hristos este unul dintre cele mai importante
adevăruri pe care un creştin poate să-l înţeleagă. Totul depinde de experimentarea
adevărului rămânerii noastre în Hristos şi al lui Hristos în noi. Totuşi fiecare creştin
care descoperă acest adevăr glorios despre rămânerea lui Hristos în noi urmează o
cale asemănătoare cu cea a multor alţi creştini. Ei l-au acceptat pe Isus ca Mântuitor
al lor, dar au fost împovăraţi şi chiar dezorientaţi de umblarea lor creştină ce s-a
caracterizat printr-o ascultare sporadică şi un serviciu fără rod. Ei au tânjit după o
umblare consecventă cu Domnul lor, dar pe care nu au aflat-o niciodată. Ea a fost
mereu înaintea ochilor lor ca un fel de „Fata Morgana”. Ei s-au luptat cu păcatele
care-i asaltau sau îi hărţuiau, dar se părea că întotdeauna acele păcate câştigau
bătălia. Ei s-au rugat şi şi-au studiat Biblia dar acestea păreau să nu aducă victoria
după care ei tânjeau. Şi poate după ani de luptă ei au ajuns la disperare şi epuizare.
Simţământul lor de faliment total era de-adreptul copleşitor. Viaţa de biruinţă
continuă asupra păcatului părea imposibil de exeprimentat.
Apoi a venit şi ziua când au experimentat adevărul despre misterioasa unire cu

Hristos – Hristos trăind în fiinţa lor prin Duhul Sfânt. Şi experimentând acest adevăr,
ei au fost uimiţi cât de simplu şi minunat putea el să fie şi cu toate acestea cât de
neînţeles a fost el de-alungul anilor. După această descoperire viaţa lor nu a mai fost
niciodată aceiaşi. Bucuria lor în Domnul a devenit profundă şi totodată constantă.
Viaţa lor era caracterizată acum de o continuă victorie, chiar şi asupra vechilor lor
păcate care îi hărţuiseră aşa de mult în anii de mai înainte. Ei nu se mai simţeau
împovăraţi şi îngrijoraţi în slujirea lor pentru Domnul şi astfel serviciul lor a devenit
cel mai roditor.
Adevărul cu privire la rămânerea noastră în Hristos şi al lui Hristos în noi, şi despre

cum putem experimenta o viaţă creştină biruitoare, este aşa de simplu şi totuşi aşa
de evaziv (vag) încât cei mai mulţi creştini nu l-au descoperit niciodată în modul cel
mai deplin. Dumnezeu ne chiamă astăzi la această viaţă minunată în Hristos. Şi de
ce aceasta? Pentru că Isus vine în curând. Toţi aceia care sunt gata să se întâlnească
cu El vor fi, aşa cum se spune în limba originală, „chiar ca” El:
vedea aşa cum este.” – 1 Ioan 3:2
Viaţa lor zilnică va deveni o viaţă de biruinţă completă în Hristos:
„Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a
lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. "El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu
93
s-a găsit vicleşug." Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri, şi când era
chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea Dreptului Judecător.” 1 Petru 2:21-23
Deaceea, acest minunat adevăr biblic nu este de o mică însemnătate pentru creştinii
care trăiesc în zilele noastre. Isus vine în curând şi Dumnezeu ne chiamă la o mult
mai profundă experienţă cu El decât au avut-o vreodată cei mai mulţi dintre noi.
Această secţiune devoţională este dedicată scopului de a conduce pe toţi cititorii la
înţelegerea şi experimentarea perseverenţei pe care Dumnezeu ne-o oferă; Hristos în
noi prin botezul cu Duhul Sfânt, nădejdea slavei pentru poporul Său:
„cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei
acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.” – Col. 1:27
Când acest adevăr este descoperit şi înţeles, credinciosul va declara cu toată

convingerea: „Hristos a făcut toate acestea”. Eliberarea pe care Hristos ne-o
dăruieşte aruncă în ţărână toată lauda omenească. Omul nu poate pretinde nici un
pic de merit pentru victoriile obţinute asupra ispitelor şi a păcatului. Toată slava va fi
dată lui Dumnezeu şi va fi proclamată de-alungul veşniciei:

neprihănire, sfinţire şi răscumpărare, pentru ca, după cum este scris: "Cine se
laudă, să se laude în Domnul." – 1 Cor. 1:29-31
Scoate-ne Doamne din întunericul nostru spiritual. Vino în mijlocul nostru

şi descoperă prin noi slava caracterului Tău. Atrage pe mulţi din localitatea
noastră la lumina adevărului pe care Tu ni l-ai dat.
1. Descrie calea pe care au urmată-o cei mai mulţi creştini care au descoperit
adevărul despre „Hristos în voi, nădejdea slavei”.
2. Cum va schimba viaţa creştinului înţelegerea şi experimentarea acestui

adevăr? De ce este important ca acest adevăr să fie nu numai înţeles, ci şi
experimentat?
3. Având în faţă un grafic ce se întinde în sus de la 1 la 10 – şi 10 fiind punctul

cel mai înalt – indică pe el cât de doritor eşti să înţelegi şi să experimentezi
adevărul rămânerii în Hristos şi a lui Hristos în tine. După aceea explică
răspunsul tău.

devoţional.
94
1. pentru ca Dumnezeu să continue să vă conducă pe fiecare din voi cu Spiritul

Său Cel Sfânt.
2. pentru ca Dumnezeu să vă ajute să înţelegeţi adevărul biblic despre
rămânerea în Hristos.
INCLUDEŢI ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ următoarele versete biblice: „Căci iată,

întunericul acopere pământul, şi negură mare popoarele, dar peste tine răsare
Domnul, şi slava Lui se arată peste tine. Neamuri vor umbla în lumina ta, şi împăraţi
în strălucirea razelor tale.” – Isaia 60:2.3
Studiul 26
Calea spre
experimentarea decoperirii
● Doctrina despre rămânerea în Hristos este foarte importantă şi trebuie

înţeleasă. Totul depinde de experimentarea adevărului rămânerii noastre în
Hristos şi al lui Hristos în noi.
● Totuşi fiecare creştin care descoperă acest adevăr întâmpină mari dificultăţi:
● După acceptarea lui Isus ca Mântuitor ascultarea lor a fost
sporadică şi servirea lor fără rod.
● Umblarea consecventă cu Domnul a fost mereu înaintea ochilor lor
ca un fel de „Fata Morgana”.
● Ei s-au luptat cu păcatele care-i asaltau sau îi hărţuiau, dar se părea
că întotdeauna acele păcate câştigau bătălia.
● Ei s-au rugat şi şi-au studiat Biblia dar acestea păreau să nu aducă
victoria după care ei tânjeau.
● Şi poate după ani de luptă ei au ajuns la disperare şi epuizare.
● Simţământul lor de faliment total era de-adreptul copleşitor.
● Viaţa de biruinţă continuă asupra păcatului părea imposibil de
experimentat.
✓ Apoi vine ziua când ei încep să experimenteze misterioasa unire cu Hristos –

Hristos trăind în fiinţa lor prin Duhul Sfânt.
✓ Ei au rămas uimiţi cât de simplu şi minunat putea el să fie şi cu toate acestea
cât de neînţeles a fost el de-alungul anilor.
✓ După această descoperire viaţa lor nu a mai fost niciodată aceiaşi.
✓ Bucuria lor în Domnul a devenit profundă şi totodată constantă.
✓ Viaţa lor a devenit caracterizată acum de o continuă victorie, chiar
şi asupra vechilor lor păcate care îi hărţuiseră aşa de mult în anii de
mai înainte.
✓ Ei nu se mai simt împovăraţi şi îngrijoraţi în slujirea lor pentru
Domnul şi astfel serviciul lor a devenit cel mai roditor.
95
Adevărul cu privire la rămânerea noastră în Hristos şi al lui Hristos în noi, şi despre

cum putem experimenta o viaţă creştină biruitoare, este aşa de simplu şi totuşi aşa
de evaziv (vag) încât cei mai mulţi creştini nu l-au descoperit niciodată în modul cel
mai deplin. Dumnezeu ne cheamă astăzi la această viaţă minunată în Hristos.
Când acest adevăr este descoperit, înţeles şi experimentat, credinciosul va declara

cu toată convingerea: „Hristos a făcut toate acestea”. Eliberarea pe care Hristos ne-o
dăruieşte aruncă în ţărână toată lauda omenească.

neprihănire, sfinţire şi răscumpărare..." – 1 Cor. 1:29-31
Ziua 26
Lupta creştinilor
Acest studiu devoţional este intitulat „Lupta creştinilor” pentru că necredincioşii nu

experimentează lupta pe care o are creştinul în viaţa sa. Omul neconvertit nu are
Spiritul lui Dumnezeu şi de aceea este stăpânit numai de mintea sa firească. Aşa
cum spune Pavel, „umblarea după lucrurile firii pământeşti [în engleză „mintea
carnală” sau firească] este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune
Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.” Rom. 8:7. Necreştinul ascultă din
motive personale, egoiste, din cauza constrângerii sociale, etc. Sau poate el a
crescut într-o familie cu convingeri ferme şi ca urmare are o conştiinţă care-l
conduce la trăirea unei vieţi respectabile.
Creştinul, pe de altă parte, ascultă de Dumnezeu pentru că Spiritul lui Dumnezeu a

pus în inima sa dorinţa de a asculta:
„Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai
păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii, pe care aţi
primit-o.” Rom. 6:17
Creştinul nou-născut doreşte foarte mult să împlineacă voia lui Dumnezeu în viaţa
sa. Pavel numeşte aceasta „plăcere”. El spune: „Fiindcă, după omul din lăuntru îmi
place Legea lui Dumnezeu.” Rom. 7:22. Potrivit cu promisiunea noului legământ,
Spiritul Sfânt începe să scrie legea lui Dumnezeu în inima şi mintea sa. Evrei 8:8-10;
2 Cor. 3:3.
Totuşi noul credincios descoperă foarte curând că mai există în el o altă dorinţă
foarte puternică, şi anume pofta pentru păcat. Acum când are Spiritul lui Dumnezeu,
el este conştient de dorinţele sale păcătoase, deşi mai înainte multe dintre ele în
realitate nici nu le observa sau nu-l interesau. În felul acesta creştinul descoperă că
acum el are în interiorul său două naturi, sau două firi – una care doreşte păcatul şi
cealaltă care doreşte ascultarea de Dumnezeu. Pavel descrie foarte clar acest conflict
intens care are loc în mintea fiecărui creştin:
96
„Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească: dar eu sunt pământesc,

vândut rob păcatului. Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.
Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună. Şi
atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în
mine. Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea
pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea
să-l fac. Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau
să-l fac, iată ce fac! Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face
lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Găsesc dar în mine legea
aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă, după omul
din lăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă
lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii
păcatului, care este în mădularele mele. O, nenorocitul de mine! cine mă va
izbăvi de acest trup de moarte?... Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus
Hristos, Domnul nostru!... Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu;
dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului.” Rom. 7:14-25
Orice creştin poate recunoaşte cu claritate că lupta pe care o descire Pavel este chiar
lupta din propria sa minte. Adesea creştinii continuă această luptă zi după zi, lună
după lună şi an după an, dar nu obţin niciodată victoria pe care ei doresc să o aibă
asupra păcatului. Fiecare creştin este conştient că există o „lege a păcatului”, care
locuieşte în fiinţa lui, şi care stârneşte războiul împotriva dorinţei de a asculta de
legea lui Dumnezeu. El a dorit foarte mult să asculte de Dumnezeu în toate lucrurile;
totuşi şi-a dat seama că era imposibil să facă aceasta. Natura sa păcătoasă a căutat
în mod constant ca să-l facă un sclav al legii păcatului.
Şi recunoscând imposibilitatea ascultării de Dumnezeu din cauza puterii păcatului din

viaţa sa, Pavel a exclamat: „O, nenorocitul de mine! cine mă va izbăvi de acest trup
de moarte?...” Apoi el declară că eliberarea de sub puterea legii păcatului poate să
aibă loc „prin Isus Hristos, Domnul nostru!...” - vers. 24.25.
În Romani 8:1-4, Pavel dă soluţia la această situaţie dificilă din viaţa credinciosului.
Soluţia la dilema creştinului este să permitem ca prin legea Spiritului de viaţă, Isus
Hristos să ne elibereze de sub puterea legii păcatului şi a morţii. Cu alte cuvinte noi
trebuie să lăsăm pe Isus să-Şi trăiască continuu viaţa Sa în noi prin botezul Spiritului
Sfânt. Aceasta este ceea ce Pavel numeşte „umblare după îndemnurile Spiritului”.
(Rom. 8:1.4 etc.). Şi el continuă acest subiect în epistola către Galateni:
„Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci
firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii
pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce
voiţi.” Gal. 5:16. 17
Pavel ne spune că „neprihănirea legii” (Biblia engl. KJV) sau cerinţele ei neprihănite
(în tr. Cornilescu: „porunca legii”) va fi împlinită „în noi” atunci când avem pe Isus
locuind în noi prin botezul cu Spiritul Sfânt:
97
„pentru ca porunca Legii (engleză: „neprihănirea legii”) să fie împlinită în noi,

care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.”
Rom. 8:4
1. Care este diferenţa dintre atitudinea sinceră faţă de păcat a unui adevărat
creştin şi a unui necreştin?
2. Cum descrie Pavel lupta pe care creştinul o are cu păcatul şi care este soluţia
biruinţei în această bătălie?
3. Care este experienţa pe care o ai în ceea ce priveşte lupta ta personală cu

păcatul?
➢ Cheamă pe partenerul tău de rugăciune şi discută cu el acest devoţional.

1. pentru ca Dumnezeu să continue să vă ungă pe fiecare din voi cu Spiritul Său

Cel Sfânt.
2. pentru ca Dumnezeu să aducă redeşteptarea spirituală în viaţa voastră şi a
bisericii Sale.
3. pentru ca Dumnezeu să vă conducă la o adevărată experimentare a rămânerii
în Hristos a cărei rod este o victorie deplină asupra păcatului.
INCLUDEŢI ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ URMĂTOARELE VERSETE BIBLICE: „Şi mă

rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de
înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii, ca
să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui
în sfinţi, şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale,
după lucrarea puterii tăriei Lui.” Efes. 1:17-19
98
Studiul 27
Lupta creştinilor
● Necredincioşii nu experimentează lupta pe care o au creştinii în viaţa lor. De

ce?
● Omul neconvertit nu are Spiritul lui Dumnezeu şi de aceea este stăpânit
numai de mintea sa firească. El ascultă din motive personale, egoiste, din
cauza constrângerii sociale, educaţiei părinţilor, etc.
● Creştinul doreşte şi ascultă de Dumnezeu pentru că Spiritul lui Dumnezeu a
pus în inima sa dorinţa de a asculta, adică a „scris legea în inima” lui.
● Totuşi noul credincios descoperă foarte curând că mai există în el o altă
dorinţă foarte puternică - pofta pentru păcat.
● Acum când are Spiritul lui Dumnezeu, creştinul este conştient de dorinţele
sale păcătoase, deşi mai înainte multe dintre ele în realitate nici nu le observa
sau nu-l interesau.
● El descoperă astfel că acum are în interiorul său două naturi, sau două firi –
una care doreşte păcatul şi cealaltă care doreşte ascultarea de Dumnezeu. Şi
astfel el descoperă că nu poate face ce vrea. Rom 7:14-24. Aceasta este chiar
lupta din propria noastră minte.
● Adesea creştinii continuă această luptă ani de zile, dar nu obţin niciodată
victoria asupra păcatului. Natura lor păcătoasă a căutat în mod constant să-i
facă sclavi ai păcatului.
● Soluţia la dilema creştinului este să permitem ca prin legea Spiritului de viaţă,
Isus Hristos să ne elibereze de sub puterea „legii păcatului şi a morţii.” Cu alte
cuvinte noi trebuie să lăsăm pe Isus să-Şi trăiască continuu viaţa Sa în noi
prin botezul Spiritului Sfânt. Aceasta este ceea ce Pavel numeşte „umblare
după îndemnurile Spiritului”. (Rom. 8:1.4 etc.).
● Pavel ne spune că „neprihănirea legii” (Biblia engl. KJV) sau cerinţele ei
neprihănite (în tr. Cornilescu: „porunca legii”) va fi împlinită „în noi” atunci
când avem pe Isus locuind în noi prin botezul cu Spiritul Sfânt: „pentru ca
porunca Legii (engleză: „neprihănirea legii”) să fie împlinită în noi, care trăim
nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.” Rom. 8:4
Ziua 27
Puterea păcatului
este zdrobită
Vestea bună a evangheliei lui Hristos are multe aspecte. Una dintre acestea este
faptul că la cruce puterea naturii păcătoase a fost zdrobită în cazul tuturor celor care
cred şi acceptă pe Hristos ca Mântuitor al lor:
99
„Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El pentru ca
trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim
robi ai păcatului.” Rom. 6:6
„Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu,
în Isus Hristos, Domnul nostru.” – Vers. 11
Atunci când Isus a murit pe cruce puterea naturii păcatoase în viaţa fiecărui
credincios a fost zdrobită. Acesta este însă doar un fapt istoric. El poate deveni totuşi
o realitate numai în viaţa creştinului care crede aceasta.
Aceasta înseamnă că tu cel lipsit de iubire, tu cel neiertător şi stăpânit de mânie, tu

care eşti lipsit de răbdare, tu care te-ai lăsat pradă senzualităţii – şi lista poate
continua astfel mai departe – da, chiar tu personal ai murit la cruce. Aceasta este o
veste minunată, nu este aşa? Este evident în cazul acesta că tu nu trebuie să mai fi
stăpânit de atitudinile tale lipsite de iubire, de egoismul şi mânia ta, şi nici de
gânduri sau dorinţe senzuale păcătoase, etc. De ce? Pentru că puterea acestor
dorinţe, atitudini şi comportări păcătoase este zdrobită.
Dificultatea cu care se confruntă cei mai mulţi creştini atunci când citesc aceste
versete din Biblie este aceea că ei încep să creadă că trebuie să fie în stare să
asculte de Dumnezeu cu ajutorul Său. Să ne gândim, de exemplu, la creştinul care
se luptă cu temperamentul său mânios. El crede astfel că dacă puterea mâniei lui
păcătoase a fost zdrobită la cruce, acum, când se vor mai întâmpla lucruri care altă
dată l-ar fi făcut să izbugnească într-un acces de furie, el va putea rămâne liniştit şi
complet stăpân pe sine. Deci el simte acum o mare uşurare, fiind convins că va
obţine însfârşit victoria asupra temperamentului său impulsiv.
Curând însă se întâmplă ceva care-l face din nou să se înfurie. De exemplu cineva
apare brusc în faţa maşinii pe care o conduce şi-l forţează astfel să frâneze, sau
cineva i se adresează cu cuvinte jignitoare... Atunci mânia izbugneşte din nou fără să
o poată stăpâni. El este sincer şi face toate eforturile să se stăpânească dar constată
că mânia lui continuă totuşi să exite. El nu doreşte acele simţăminte de mânie, dar
totuşi este evident că nu se poate descotorosi de ele. Fiind într-o stare de confuzie,
el se întreabă de ce mânia continuă să apară în viaţa sa... Concluzia la care ajunge
este că el nu a cerut suficient de mult ajutorul lui Dumnezeu sau că încă nu a primit
de la El suficientă putere care să-l ajute în eforturile sale de a birui mânia. El insistă
astfel în rugăciune, cerând lui Dumnezeu să-l elibereze de sub stăpânirea
temperamentului său dificil, şi să-i dea puterea necesară pentru victorie. Rezultatul
este însă faptul că în ciuda acestor rugăciuni disperate el continuă să experimenteze
o înfrângere după alta în lupta cu păcate-le care-l hărţuiesc în mod nemilos.
Simţămintele de confuzie, frustrare şi înfrângere îl copleşesc. El se întreabă din nou
cu privire la sinceritatea cu care caută mântuirea şi nu are de loc pace în umblarea
sa cu Isus pe calea credinţei.
Cu toate acestea este foarte adevărat faptul că puterea naturii noastre păcătoase a
fost zdrobită la cruce. Nu înseamnă însă că dacă acum credem acest lucru, noi
putem începe să ascultăm de Dumnezeu p rin efortul nostru de a face aceasta. Nu
100
uita că n
oi n-avem abilitatea de a asculta de Dumnezeu chiar dacă influenţa
copleşitoare a naturii noastre păcătoase a fost zdrobită la cruce. Simpla cunoaştere a
acestui adevăr şi acceptarea lui în credinţă nu sunt suficiente pentru ca noi să putem
obţine biruinţa. Nu. În realitate există numai o singură cale prin care putem obţine
victoria pe care o dorim. Biruinţa asupra ispitelor şi păcatelor va avea loc în viaţa
noastră numai atunci când credem adevărul despre crucificarea naturii noastre
păcătoase la Golgota Ş I deasemenea, când vom permite lui Hristos să ne dea
victoria Sa. Trebuie să înţelegem că vom fi victorioşi asupra păcatului şi ispitei numai
când permitem lui Isus să-Şi trăiască viaţa Sa victorioasă în noi:
„pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, au

căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi, şi nu s-au supus astfel
neprihănirii, pe care o dă Dumnezeu. Căci Hristos este sfârşitul Legii (ca o
cale de a ajunge la neprihănirea cerută de Dumnezeu), pentru ca oricine
crede în El, să poată căpăta neprihănirea.” Rom. 10.3.4. „ Căci pentru mine, a
trăi este Hristos şi a muri este un câştig.” Flip. 1:21
1. Ce s-a întâmplat la cruce cu puterea naturii păcătoase a creştinului? Dacă

cineva cunoaşte şi crede acest adevăr înseamnă că acum poate începe să
asculte în mod consecvent de Dumnezeu?
2. Ai cerut vreodată ca Dumnezeu să elimine un anumit păcat din viaţa ta, şi

totuşi lupta ta cu acel păcat a continuat şi după aceea? Te-ai simţit atunci ca
şi când nu erai un bun creştin deoarece păcatul acela se repeta? Cum doreşte
Dumnezeu să tratezi acele simţăminte?

devoţional.

Său cel Sfânt.
2. pentru ca Dumnezeu să vă ajute să permiteţi lui Isus să-Şi trăiască continuu
viaţa Sa de victorie în şi prin voi.
INCLUDEŢI URMĂTOARELE VERSETE ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ: „şi-L rog ca,

potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în
omul dinlăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru
ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi
sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea, şi să cunoaşteţi
dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată
plinătatea lui Dumnezeu.” Efes. 3:16-19
101
Umple-ne Doamne cu Spiritul Tău. Întăreşte-ne prin puterea Spiritului

Sfânt pentru ca să putem rezista la toate atacurile inamicului. Umple-ne cu
iubirea Ta şi deschide-ne ochii să înţelegem iubirea lui Hristos pentru ca să
putem descoperi altora iubira Sa prin cuvintele şi acţiunile noastre.
Studiul 28
Puterea păcatului
este zdrobită
➢ La cruce puterea naturii păcătoase a fost zdrobită în cazul tuturor celor care
cred şi acceptă pe Hristos ca Mântuitor al lor. Rom. 6:6.11
➢ Atunci când Isus a murit pe cruce puterea naturii păcatoase în viaţa fiecărui
credincios a fost zdrobită. Acesta este însă doar un fapt istoric. El poate
deveni totuşi o realitate numai în viaţa creştinului care crede aceasta.
✓ Aceasta înseamnă că tu cel lipsit de iubire, tu cel neiertător şi stăpânit de

mânie, tu care eşti lipsit de răbdare, tu care te-ai lăsat pradă senzualităţii – şi
lista poate continua astfel mai departe – da, chiar tu personal ai murit la
cruce.
✓ Este evident în cazul acesta că tu nu trebuie să mai fi stăpânit de atitudinile
tale lipsite de iubire, de egoismul şi mânia ta, şi nici de gânduri sau dorinţe
senzuale păcătoase, etc. De ce? Pentru că puterea acestor dorinţe, atitudini şi
comportări păcătoase este zdrobită.
❖ Dificultatea cu care ne confrunăm este însă aceea că începem să credem că

NOI trebuie să fim în stare să ascultăm de Dumnezeu cu ajutorul Său.
❖ Este foarte adevărat faptul că puterea naturii noastre păcătoase a fost
zdrobită la cruce. Nu înseamnă însă că dacă acum credem acest lucru, noi
putem începe să ascultăm de Dumnezeu p rin efortul nostru de a face
aceasta.
❖ Noi nu avem abilitatea de a asculta de Dumnezeu chiar dacă influenţa
copleşitoare a naturii noastre păcătoase a fost zdrobită la cruce. Simpla
cunoaştere a acestui adevăr şi acceptarea lui în credinţă nu sunt suficiente
pentru ca noi să putem obţine biruinţa.
❖ Biruinţa asupra ispitelor şi păcatelor va avea loc în viaţa noastră n umai
atunci când credem adevărul despre crucificarea naturii noastre păcătoase
easemenea, când vom p
la Golgota ŞI d ermite lui Hristos să ne dea victoria
Sa. Trebuie să înţelegem că vom fi victorioşi asupta păcatului şi ispitei numai
când permitem lui Isus să-Şi trăiască viaţa Sa victorioasă în noi:
„pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă

Dumnezeu, a u căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor
înşişi, şi nu s-au supus astfel neprihănirii, pe care o dă
Dumnezeu. Căci Hristos este sfârşitul Legii (ca o cale de a ajunge la
102
neprihănirea cerută de Dumnezeu), pentru ca oricine crede în El, să

poată căpăta neprihănirea.” Rom. 10.3.4. „ Căci pentru mine, a
trăi
este Hristos şi a muri este un câştig.” Flip. 1:21
Ziua 28
Hristos dă victoria
Creştinul nu va experimenta viaţa de ascultare consecventă pe care o doreşte dacă

nu va ajunge să înţeleagă şi să experimenteze ce înseamnă să lase pe Hristos să-i
dea victoria Sa. În studiul devoţional de astăzi voi prezenta cum trebuie să laşi pe
Hristos să trăiască în mod permanent viaţa Sa de biruinţă în tine. Când vei ajunge să
înţelegi şi să experimentezi acest adevăr viaţa ta de credinţă nu va mai fi niciodată
aceiaşi. În locul unei vieţi de ascultare sporadică şi promisiuni nerespectate pe care
le-ai făcut lui Dumnezeu, tu vei experimenta până la urmă o viaţă de biruinţă prin
Hristos asupra oricăror ispite şi păcat pe care satana le aduce în calea ta.
Oare este cu adevărat posibilă o astfel de viaţă de ascultare consecventă? Putem noi
să obţinem victoria asupra fiecărei ispite şi asupra oricărui păcat din viaţa noastră?
Acesta este modul de viaţă la care suntem chemaţi de Dumnezeu în Romani 6:6 şi
11-14.
Ellen White este de acord:
„Acela care nu are suficientă credinţă în Hristos ca să creadă că El îl poate

păzi de păcătuire, nu are acea credinţă care-i va da intrare liberă în împărăţia
lui Dumnezeu.” – Manuscript 161, 1897, p. 9
Deci care este răspunsul la întrebarea despre cum putem trăi în mod consecvent o
viaţă creştină de biruinţă? Răspunsul este să lăsăm pe Isus să-şi trăiască în mod
permanent viaţa Sa de biruinţă în noi, adevăr ce este învăţat pretutindeni în Sfânta
Scriptură (Ps. 16:8; Is. 26:3.4; Ioan 15:4.5). Aceste pasaje biblice şi altele indică
spre dependenţa noastră de Isus şi de lumina Sa călăuzitoare în vieţile noastre.
Mintea lui Hristos a fost umplută cu gânduri pure, sfinte şi virtuase. Dacă I-am cerut
lui Isus să trăiască în noi prin botezul Spiritului Sfânt, dacă credem că El face
aceasta, şi dacă credem că El va manifesta dragostea Sa minunată în mintea noastră
– precum şi gândurile Sale pure, sfinte şi virtuase – atunci putem fi siguri că El va
face aceasta. De fapt aceasta nu este altceva decât o chestiune de credinţă – să
credem că El se va manifesta pe Sine în vieţile noastre. Pavel a recunoscut acest fapt
când a scris cuvintele din Gal. 2:20; şi Ef. 3:16.17.
Crede că Isus te va ajuta, şi cere-I să-Şi manifeste virtutea în tine în priviţa ispitei.
Fii specific. Aceasta se va întâmpla atunci când primeşti zilnic un nou botez cu
Spiritul Sfânt. (Ioan 14:16-18 şi 1 Ioan 3:24).
Cu Isus trăind în tine, tu ai „gândul” Lui:
103
„Căci "cine a cunoscut gândul Domnului ca să-I poată da învăţătură?" Noi, însă,
avem gândul lui Hristos.” 1 Cor. 2:16
Noi avem astfel dragostea, bucuria, pacea şi îndelunga Sa răbdare; deasemenea,

bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea şi înfrânarea poftelor, care au
fost manifestate în caracterul Său. Toate acestea sunt însă „roada Spiritului” Gal.
5:22.23
Prin Isus care trăieşte în noi prin botezul Spiritului, noi avem ceea ce Lui Îi place sau
Îi displace, gândurile Sale pure, iertarea Lui – şi lista poate fi completată cu multe
altele. Fiecare calitate a caracterului lui Hristos ne aparţine prin experimentarea
rămânerii Lui în noi.
Cum urmează creştinul să aplice la viaţa sa acest adevăr? Va fi foarte simplu, dacă
pui în practică cei câţiva paşi prezentaţi mai jos. Atunci când devii conştient de
apariţia unei ispite care te atrage la păcat:
1. Întoarce-ţi mintea imediat de la acea ispită:
„Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste,
tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce
este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă
însufleţească.” Filip. 4:8
2. Crede că puterea atracţiei ce vine de la natura ta păcătoasă ca să te

stăpânească este în realitate zdrobită.
3. Crede că Isus este în tine şi cere-I să-Şi manifeste virtutea în privinţa ispitei.
Fii specific.
4. Crede că El Se va manifesta pe Sine în felul acesta, odihneşte-te în această
credinţă şi nu te lupta cu ispita. Atunci când ne luptăm cu ispita, în realitate
noi ne concentrăm asupra ei şi încercăm mai de grabă să-i rezistăm în propria
noastră putere decât să privim cu nădejde spre Isus pentru victorie. În afară
de asta secretul biruinţei constă în a nu-i permite ispitei să se cuibărească în
mintea noastră. Lupta cu ea nu face altceva decât să deschidă uşa minţii
noastre şi să-i dea astfel posibilitatea să se cuibărească acolo, iar rezultatul
sigur va fi înfrângerea noastră. Recitând versete potrivite din Cuvântul lui
Dumnezeu, Isus a închis uşa minţii Sale în faţa ispitei şi a continuat astfel să
rămână victorios pe poziţie. În felul acesta satana nu L-a putut înfrânge cu
ispitele Sale.
„Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să
dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să
alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la
Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru
bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade
la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” Evrei 12:1.2
5. Mulţumeşte lui Dumnezeu pentru eliberarea pe care El tocmai ţi-a dat-o.

104
1. Ce învaţă Biblia despre rămânerea în Isus? Oferă versete biblice.
2. Care este beneficiul locuirii Spiritului în noi?
3. Care sunt paşii necesari pentrui a permite lui Isus să ne dea victoria asupra
ispitei?
4. Cum plănuieşti să aplici această învăţătură la viaţa ta personală?

devoţional.
1. pentru ca Dumnezeu să continue să vă umple pe fiecare dintre voi cu Spiritul

Sfânt.
2. pentru ca Dumnezeu să aducă redeşteptarea în familiile voastre şi în biserica
Lui.
3. pentru ca Dumnezeu să vă dea prin Isus victorie asupra ispitelor cu care
sunteţi asaltaţi.
INCLUDEŢI ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ URMĂTORUL VERSET BIBLIC: „ Iar a Celui

ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau
gândim noi,...” Efes. 3:20
Te rugăm, Doamne, deschide priceperea minţii noastre pentru ca niciodată

să nu ne îndoim de puterea Ta de a ne elibera din păcat. Reînsufleţeşte-ne
pe noi, ca indivizi şi biserică, şi răspândeşte evanghelia în localitatea
noastră. Ajută-ne să credem că cea mai mare putere din univers locuieşte
în noi prin Spiritul Tău Cel Sfânt.
105
Studiul 29
Hristos dă victoria
➢ Dacă nu înţelegem şi nu învăţăm în mod practic ce înseamnă să lăsăm pe

Hristos să trăiască permanent în noi şi în felul acesta să ne dea nouă victoria
Sa, noi nu putem avea o viaţă de ascultare consecventă.
➢ În locul unei vieţi de ascultare sporadică şi promisiuni nerespectate pe care
le-ai făcut lui Dumnezeu, tu vei experimenta până la urmă prin Hristos o viaţă
de biruinţă asupra oricăror ispite şi păcate pe care satana le aduce în calea ta.
➢ „Acela care nu are suficientă credinţă în Hristos ca să creadă că El îl poate
păzi de păcătuire, nu are acea credinţă care-i va da intrare liberă în împărăţia
lui Dumnezeu.” – Manuscript 161, 1897, p. 9
➢ Dacă I-am cerut lui Isus să trăiască în noi prin botezul Spiritului Sfânt, dacă
credem că El face aceasta, şi dacă credem că El va manifesta dragostea Sa
minunată în mintea noastră – precum şi gândurile Sale pure, sfinte şi virtuase
– atunci putem fi siguri că El va face aceasta.
➢ Prin Isus care trăieşte în noi prin botezul Spiritului, noi avem ceea ce Lui Îi
place sau Îi displace, gândurile Sale pure, iertarea Lui – şi lista poate fi
completată cu multe altele. Fiecare calitate a caracterului lui Hristos ne
aparţine prin experimentarea rămânerii Lui în noi.
➢ Noi avem astfel dragostea, bucuria, pacea şi îndelunga Sa răbdare;
deasemenea, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea şi înfrânarea
poftelor, care au fost manifestate în caracterul Său. Toate acestea sunt însă
„roada Spiritului” Gal. 5:22.23
Atunci când devii conştient de apariţia unei ispite care te atrage la păcat:
[1] Întoarce-ţi mintea imediat de la acea ispită:
[2] Crede că puterea atracţiei ce vine de la natura ta păcătoasă ca să te stăpânească

este în realitate zdrobită.
[3] Crede că Isus este în tine şi cere-I să-Şi manifeste virtutea în privinţa ispitei. Fii
specific.
[4] Crede că El Se va manifesta pe Sine în felul acesta, odihneşte-te în această

credinţă şi nu te lupta cu ispita. Atunci când ne luptăm cu ispita, în realitate noi ne
concentrăm asupra ei şi încercăm mai de grabă să-i rezistăm în propria noastră
putere decât să privim cu nădejde spre Isus pentru victorie. În afară de asta secretul
biruinţei constă în a nu-i permite ispitei să se cuibărească în mintea noastră. Lupta
cu ea nu face altceva decât să deschidă uşa minţii noastre şi să-i dea astfel
posibilitatea să se cuibărească acolo, iar rezultatul sigur va fi înfrângerea noastră.
Recitând versete potrivite din Cuvântul lui Dumnezeu, Isus a închis uşa minţii Sale în
faţa ispitei şi a continuat astfel să rămână victorios pe poziţie. În felul acesta satana
nu L-a putut înfrânge cu ispitele Sale.
106
[5] Mulţumeşte lui Dumnezeu pentru eliberarea pe care El tocmai ţi-a dat-o.
Ziua 29
Neprihănirea
prin credinţă
Neprihănirea prin credinţă înseamnă în mod simplu a privi cu nădejde spre Hristos
pentru ca El să-Şi manifeste în viaţa noastră propria Sa viaţă neprihănită. Dumnezeu
doreşte ca noi să privim în felul acesta spre Hristos pentru victorie şi nu spre noi
înşine:
„Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să
dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să
alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. S ă ne uităm ţintă la
Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru
bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade
la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” Evrei 12:1.2
Aceasta este adevărata neprihănire prin credinţă şi în acelaş timp voia lui Dumnezeu
pentru fiecare creştin. Oswald Chambers – un bine cunoscut autor creştin – a
prezentat cu claritate acest adevăr minunat, în devoţionalul său zilnic, intitulat „My
Utmost for His Highest” (Efortul meu maxim pentru cel mai înalt ideal al Său) – la
ziua de 23 Iulie:
„ Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi
... sfinţire.” 1 Cor. 1:30
„Cel mai minunat secret al trăirii unei vieţi sfinte nu constă deloc în imitarea
lui Isus ci în permiterea calităţilor lui Isus să se manifeste în viaţa mea.
Sfinţirea este „Hristos în voi...” Col. 1:27. Ea este viaţa Lui minunată ce-mi
este dată prin sfinţirea împărtăşită prin credinţă ca pe un dar suveran al
harului lui Dumnezeu. Eu sunt dispus să permit lui Dumnezeu să facă sfinţirea
tot aşa de reală în viaţa mea cum este prezentată în Cuvântul Său.
„Sfinţirea înseamnă să primesc de la Isus Hristos calităţile Lui sfinte. Ea este

darul răbdării Sale, al iubirii Sale, al sfinţeniei, purităţii şi evlaviei Sale ce au
fost manifestate în şi prin fiecare credincios sfinţit. Sfinţirea nu trage de la
Hristos puterea necesară ca să devin sfânt, ci ea trage de la El chiar sfinţenia
care a fost manifestată în El, atunci când a fost pe pământ şi care acum se
manifestă în mine. Deci sfinţirea este o împărtăşire, nu o simplă imitaţie.
Imitaţia este cu totul altceva. Desăvârşirea din toate punctele de vedere este
în Isus Hristos şi taina desăvârşirii este faptul că toate calităţile desăvârşite
ale lui Isus sunt la dispoziţia mea. Prin urmare, încet dar sigur, eu încep să
trăiesc o viaţă de inexprimabilă ordine, corectitudine şi sfinţenie - ...”păzit de
puterea lui Dumnezeu, prin credinţă...” 1 Petru 1:5”
Poţi observa frumuseţea acestui adevăr? Partea noastră este să privim cu speranţă
spre Isus şi să facem aceasta în credinţă, încrezându-ne în făgăduinţa lui Dumnezeu
107
de a manifesta în noi pe Hristos şi neprihănirea Lui. Singura noastră parte este să

alegem să lăsăm să se întâmple aceasta în viaţa noastră şi să credem în mod ferm
că se va întâmpla cu adevărat. Când vin dorinţe păcătoase şi ispite, noi nu trebuie să
luptăm împotriva lor, ci trebuie să ne întoarcem spre Hristos şi să-I cerem să
manifeste propria Sa neprihănire în noi. Evrei 12:1.2. Apoi trebuie să aşteptăm în
credinţă, crezând că El va face aceasta.
Atunci cînd Isus Se va întoarce, noi vom fi în stare să „stăm în picioare”, adică să
stăm în prezenţa slavei Sale, fără ca ea să ne mistuie. Aceasta este promisiunea lui
Dumnezeu pentru copiii Săi şi ea va fi împlinită în viaţa noastră când vom învăţa să
privim cu nădejde şi credinţă spre Hristos pentru minunata Sa manifestare în noi:
„Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă

înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale.” Iuda 24
1. Potrivit cu studiul devoţional de astăzi, care este voia lui Dumnezeu pentru
fiecare creştin?
2. Descrie în propriile tale cuvinte ce a scris Oswald Chambers.
3. Cum plănuieşti să aplici neprihănirea prin credinţă la viaţa ta personală.

devoţional.
1. pentru ca Dumnezeu să continue să vă ungă pe fiecare din voi cu Spiritul Sfânt.

2. pentru ca Dumnezeu să aducă redeşteptarea în viaţa voastră şi a bisericii Sale.
3. pentru ca Dumnezeu să vă ajute să experimentaţi neprihănirea numai prin
credinţa în Isus.
INCLUDEŢI ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ URMĂTOARELE VERSETE BIBLICE: „Căci voi

turna ape peste pământul însetat şi râuri pe pământul uscat, voi turna Duhul Meu
peste sămânţa ta, şi binecuvântarea Mea peste odraslele tale, şi vor răsări ca firele
de iarbă între ape, ca sălciile lângă pâraiele de apă.” Isaia 44:3.4
Doamne, noi suntem din punct de vedere spiritual la fel ca şi un pământ

uscat. De aceea, te rugăm să reverşi peste noi Spiritul Tău Cel Sfânt.
Reînsufleţeşte-ne şi dă-ne posibilitatea să creştem spre plinătatea lui
Hristos. Fie ca planurile Tale să fie împlinite cu fidelitate în vieţile noastre.
108
Studiul 30
Neprihănirea
prin credinţă
Neprihănirea prin credinţă înseamnă în mod simplu a privi cu nădejde spre Hristos
pentru ca El să-Şi manifeste în viaţa noastră propria Sa viaţă neprihănită. Dumnezeu
doreşte ca noi să privim în felul acesta spre Hristos pentru victorie, iar nu spre noi
înşine. Aceasta a vrut să spună Pavel când a scris că Isus „a fost făcut de Dumnezeu
pentru noi ... sfinţire.” 1 Cor. 1:30. Deci cel mai minunat secret al trăirii unei vieţi
sfinte nu constă deloc în imitarea lui Isus ci în permiterea calităţilor lui Isus să se
manifeste în viaţa noastră.
Ce este sfinţirea?
● Sfinţirea este „Hristos în noi...” Col. 1:27.
● Ea este viaţa minunată a lui Isus ce ne este dată prin sfinţirea împărtăşită prin
credinţă ca pe un dar suveran al harului lui Dumnezeu. Trebuie însă să
permitem lui Dumnezeu să facă sfinţirea tot aşa de reală în viaţa noastră cum
este prezentată în Cuvântul Său.
● Sfinţirea înseamnă să primesc de la Isus Hristos calităţile Lui sfinte.
● Ea este darul răbdării Sale, al iubirii Sale, al sfinţeniei, purităţii şi evlaviei Sale
ce au fost manifestate în şi prin fiecare credincios sfinţit.
● Sfinţirea nu trage de la Hristos puterea necesară ca să devenim sfinţi, ci ea
trage de la El chiar sfinţenia care a fost manifestată în El, atunci când a fost
pe pământ şi care acum se manifestă în noi.
● Deci sfinţirea este o împărtăşire, iar nu o simplă imitaţie. Imitaţia este cu totul
altceva. Desăvârşirea din toate punctele de vedere este în Isus Hristos şi taina
desăvârşirii este faptul că toate calităţile desăvârşite ale lui Isus sunt la
dispoziţia noastră. Prin urmare, încet dar sigur, noi începem să trăim o viaţă
de inexprimabilă ordine, corectitudine şi sfinţenie - ...”păziţi de puterea lui
Dumnezeu, prin credinţă...” 1 Petru 1:5”
● Poţi observa frumuseţea acestui adevăr? Partea noastră este să privim cu
speranţă spre Isus şi să facem aceasta în credinţă, încrezându-ne în
făgăduinţa lui Dumnezeu de a manifesta în noi pe Hristos şi neprihănirea Lui.
● Singura noastră parte este să alegem să lăsăm să se întâmple aceasta în viaţa
noastră şi să credem în mod ferm că se va întâmpla cu adevărat.
● Când vin dorinţe păcătoase şi ispite, noi nu trebuie să luptăm împotriva lor, ci
trebuie să ne întoarcem spre Hristos şi să-I cerem să manifeste propria Sa
neprihănire în noi. Evrei 12:1.2. Apoi trebuie să aşteptăm în credinţă, crezând
că El va face aceasta.
La venirea lui Isus noi vom fi în stare să stăm în prezenţa slavei Sale, fără ca ea să
ne mistuie. Aceasta este promisiunea lui Dumnezeu şi ea va fi împlinită în viaţa
noastră când vom învăţa să privim cu nădejde şi credinţă spre Hristos pentru
minunata Sa manifestare în noi. El va putea astfel să ne „păzească de orice cădere”.
(Iuda 24).
109
Ziua 30
Poruncile lui Dumnezeu
şi rămânerea în Hristos
Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu şi rămânerea în Hristos merg mână în mână.

Nu poţi avea una fără cealaltă. Isus a spus:
„Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu
am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în dragostea Lui.” Ioan 15:10.
Isus, Spiritul Sfânt şi legea lui Dumnezeu sunt inseparabile. Când rămânem în
Hristos şi El rămâne în noi, Cele Zece Porunci vor deveni o parte integrală a vieţii
noastre, pentru că Spiritul Sfânt le va scrie în inima noastră.
„Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui,
nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului cel viu, nu pe nişte table de piatră,
ci pe nişte table care sunt inimi de carne.” 2 Cor. 3:3
De fapt Isus a fost cel care, înainte de întruparea Sa, a dat lui Moise Cele Zece
Porunci. Dumnezeul care a dat poruncile S-a descoperit pe Sine lui Moise sub numele
de EU SUNT (Ex. 3:14). Mai târziu, Isus S-a identificat pe Sine cu EU SUNT din
Vechiul Testament (Ioan 8:58). (Potrivit cu textul din Biblia engleză, Isus a spus:
"Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, Eu sunt." Deci
numele „EU SUNT” se află în ambele versete).
În epistolele lui Pavel se găsesc multe instrucţiuni cu privire la atitudinile şi

comportările pe care Domnul doreşte să le manifestăm în vieţile noastre. De
exemplu în Efes. 4:22-32 el se referă la comportare în cuvinte foarte clare.
De ce este repartizat în Biblie aşa de mult spaţiu pentru comportarea pe care

Dumnezeu doreşte să o avem? Motivul este că noi trebuie să cunoaştem atitudinile
şi comportările pe care Domnul doreşte să le avem, în aşa fel ca să putem
recunoaşte situaţiile în care suntem ispitiţi la o comportare greşită. Dacă nu am
cunoaşte voinţa lui Dumnezeu în astfel de domenii, noi nu am alege să lăsăm pe
Hristos să-Şi manifeste în noi acel aspect al caracterului Său. De exemplu, dacă
credincioşii nu ştiu că este greşit să păstreze mânia şi să spună ceva grav atunci
când cineva le greşeşte, ei nu vor îndepărta din mintea lor gândurile mânioase şi
spiritul de critică care a început să-i domine. Ei nu vor alege să lase pe Hristos să-Şi
manifeste în acea situaţie spiritul Său lipsit de mânie şi critică, pentru că ei nu sunt
conştienţi că un asemenea spirit de mânie şi critică este greşit. În felul acesta ei nu
vor reflecta caracterul lui Hristos în situaţia respectivă. Astfel ei nu au început să
dezvolte în interiorul lor caracterul lui Hristos cu privire la acel aspect din viaţa lor.
Deasemenea, Cele Zece Porunci sunt legate de dragoste în mod inseparabil. Isus a
clarificat acest fapt în învăţăturile Sale. (Mat. 19:16-19 şi 22:35-40).
Apostolul Pavel a învăţat că dragostea şi cele Zece Porunci ale lui Dumnezeu se
referă la aceiaşi experineţă din viaţa credinciosului:
110
„Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte
pe alţii, a împlinit Legea. De fapt: "Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci
nici o mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti", şi orice altă poruncă mai poate
fi, se cuprind în porunca aceasta: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine
însuţi." Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci, este împlinirea
Legii.” Romani 13:8-10.
Primele patru porunci ne descoperă cum trebuie să iubim pe Dumnezeu şi

următoarele şase ne arată cum trebuie să iubim pe oameni. Prin urmare, rămânrerea
lui Hristos în noi, Cele Zece Porunci, dragostea şi cunoaşterea în mod intim a lui Isus
sunt toate strâns legate unele de altele. Tu nu poţi avea pe una dintre ele, fără să le
ai şi pe celălalte. Ioan a scris despre această legătură strânsă în prima sa epistolă:
„Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem (GINOSKO – cunoaştere personală,

intimă şi experimentală; vezi Mat. 1:25), dacă păzim poruncile Lui. Cine zice:
"Îl cunosc" (ginosko) şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi
adevărul nu este în el. Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui
Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El. Cine zice că
rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.” 1 Ioan 2:3-6.
Este foarte evident aici că Ioan leagă împreună relaţia cu Isus, poruncile Lui,
dragostea şi rămânerea noastră în El. Ioan spune că dacă rămânem în Isus, noi vom
„umbla” sau vom trăi aşa cuma trăit El. De ce? Pentru că vom creşte tot mai mult
spre asemănarea cu Isus în dragoste şi caracter, iar vieţile noastre vor deveni astfel
vieţi în care Cele Zece Porunci sunt păzite.
Îndepărtează, Doamne, de la noi tendinţele de violare a legii Tale şi dă-ne

o inimă căreia să-i placă ascultarea. Scrie Legea Ta în inimile noastre
pentru ca să putem fi credincioşi Cuvântului Tău.
1. Cum a legat Isus rămânerea în El şi dragostea cu Cele zece Porunci?
2. Unde şi cum scrie astăzi Dumnezeu Cele Zece Porunci?
3. Cum plănuieşti să aplici săptămâna aceasta la viaţa ta lecţia din acest studiu
devoţional?
4. Doreşti să ai o experimentare mai profundă a prezenţei Spiritului Sfânt în

viaţa ta precum şi în slujirea Domnului?
111

devoţional.

Său Cel Sfânt.
2. pentru ca Dumnezeu să aducă redeşteptarea în vieţile voastre precum şi în
Biserica Sa.
3. pentru ca Dumnezeu să scrie legea Celor Zece Porunci în inimile voastre.
INCLUDEŢI ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ URMĂTORUL VERSET BIBLIC: „Este vremea

ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta.” Ps. 119:126
Studiul 31
Poruncile lui Dumnezeu
şi rămânerea în Hristos
➢ Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu şi rămânerea în Hristos merg mână în

mână. Nu poţi avea una fără cealaltă.
➢ Isus, Spiritul Sfânt şi legea lui Dumnezeu sunt inseparabile. Când rămânem în
Hristos şi El rămâne în noi, Cele Zece Porunci vor deveni o parte integrală a
vieţii noastre, pentru că Spiritul Sfânt le va scrie în inima noastră.
➢ De fapt Isus a fost Cel care, înainte de întruparea Sa, a dat lui Moise Cele
Zece Porunci.
➢ În epistolele lui Pavel se găsesc multe instrucţiuni cu privire la atitudinile şi
comportările pe care Domnul doreşte să le manifestăm în vieţile noastre. De
exemplu în Efes. 4:22-32.
➢ De ce este repartizat în Biblie aşa de mult spaţiu pentru comportarea pe care
Dumnezeu doreşte să o avem? Pentru că noi trebuie să cunoaştem atitudinile
şi comportările pe care Domnul doreşte să le avem, în aşa fel ca să putem
recunoaşte situaţiile în care suntem ispitiţi la o comportare greşită. Dacă nu
am cunoaşte voinţa lui Dumnezeu în astfel de domenii, noi nu am alege să
lăsăm pe Hristos să-Şi manifeste în noi acel aspect al caracterului Său. În felul
acesta noi nu vor reflecta caracterul lui Hristos în situaţia respectivă. Şi de
fapt nici nu am început să dezvoltăm în interiorul nostru caracterul lui Hristos
cu privire la acel aspect din viaţa noastră.
➢ Deasemenea, Cele Zece Porunci sunt legate de dragoste în mod inseparabil.
Isus a clarificat acest fapt în învăţăturile Sale. (Mat. 19:16-19 şi 22:35-40).
➢ Apostolul Pavel a învăţat că dragostea şi cele Zece Porunci ale lui Dumnezeu
se referă la aceiaşi experienţă din viaţa credinciosului.
➢ Primele patru porunci ne descoperă cum trebuie să iubim pe Dumnezeu şi
următoarele şase ne arată cum trebuie să iubim pe oameni. Prin urmare,
rămânerea lui Hristos în noi, Cele Zece Porunci, dragostea şi cunoaşterea în
112
mod intim a lui Isus sunt toate strâns legate unele de altele. Tu nu poţi avea
pe una dintre ele, fără să le ai şi pe celălalte.
Ioan a spus: „Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui. Cine
zice: "Îl cunosc" şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în
el. Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită;
prin aceasta ştim că suntem în El. Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el
cum a trăit Isus.” 1 Ioan 2:3-6.
Este foarte evident că el leagă împreună relaţia cu Isus, poruncile Lui, dragostea şi
rămânerea noastră în El. Ioan spune că dacă rămânem în Isus, noi vom „umbla” sau
vom trăi aşa cum a trăit El. De ce? Pentru că vom creşte tot mai mult spre
asemănarea cu Isus în dragoste şi caracter, iar vieţile noastre vor deveni astfel vieţi
în care Cele Zece Porunci sunt păzite.
Ziua 31
Rămânerea în Hristos
şi serviciul pentru Domnul
Uneori serviciul pentru Domnul poate deveni o povară grea, plină de îngrijorare şi
stres mai înainte ca noi să înţelegem şi să experimentăm adevărata rămânere în
Hristos precum şi rămânerea Sa în noi. Totuşi lucrurile se schimbă, îndată ce taina
rămânerii în Hristos începe să fie experimentată. Serviciul făcut pentru Domnul este
o bucurie, iar stresul şi împovărarea sunt îndepărtate.
Ellen White a scris despre pacea profundă pe care o avea Isus când a slujit pe
pământ. Descriind răspunsul Său în timpul furtunii care a ameninţat pe ucenicii Săi şi
pe El, dânsa a scris:
„Când a fost trezit pentru a întâmpina furtuna, Isus era perfect liniştit. Nu era
nici urmă de teamă în cuvânt sau privire, pentru că în inima Lui nu era teamă.
Dar El nu era liniştit pentru că puterea Sa era nemărginită. Nu ca un "Domn al
cerului şi al pământului" stătea El aşa liniştit. El renunţase la puterea aceea,
pentru că zice: "De la Mine Însumi nu pot face nimic" (Ioan 5,30). El Se
încredea în puterea Tatălui. Isus Se sprijinea pe credinţă - credinţă în iubirea
şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu - şi puterea acelui cuvânt care a liniştit
furtuna era puterea lui Dumnezeu.” HLL. 336 engl.
Şi mai departe dânsa ne-a provocat să ne încredem în acelaş fel în Domnul nostru:
„După cum Isus Se sprijinea prin credinţă pe purtarea de grijă a Tatălui, tot
astfel şi noi trebuie să ne încredem în purtarea de grijă a Mântuitorului nostru.
Dacă s-ar fi încrezut în El, ucenicii ar fi rămas liniştiţi. Teama lor în timpul
primejdiei le-a descoperit necredinţa. În strădania lor de a se salva singuri, ei
113
au uitat de Isus; şi numai atunci când, ajunşi la disperare, nu s-au mai

încrezut în ei înşişi, ci s-au îndreptat către El, Isus a putut să le dea ajutor.
De câte ori nu avem şi noi aceeaşi experienţă ca ucenicii! Când se adună

furtuna ispitelor, când fulgerele sălbatice strălucesc şi când valurile se
prăvălesc peste noi, ne luptăm singuri cu furtuna, uitând că este Unul care ne
poate ajuta. Ne încredem în propria putere, până când pierdem orice nădejde
şi suntem aproape de pieire. Atunci ne aducem aminte de Isus şi, dacă-L
strigăm să ne mântuiască, chemarea noastră nu va fi în zadar. Deşi, plin de
întristare, El mustră necredinţa şi încrederea noastră în noi înşine, niciodată
nu ne lasă fără ajutor când avem nevoie. Fie pe uscat, fie pe mare, dacă
avem pe Mântuitorul în inima noastră, nu trebuie să ne temem. Credinţa vie
în Răscumpărătorul va linişti marea vieţii şi El ne va scăpa din primejdie, cum
ştie că este mai bine.” Idem.
Când experimentăm cu adevărat rămânerea în Hristos precum şi rămânerea Sa în

noi, prezenţa Sa este într-adevăr o realitate. Odihna noastră în El va deveni atunci
foarte reală, nu doar o simplă teorie, şi va fi deasemenea consistentă. Toată teama,
îngrijorarea şi stresul din serviciu sau viaţă vor dispărea. Povara slujirii va fi ridicată
şi înlocuită cu odihna în prezenţa lui Isus. Aşa cum Ellen White spune, noi trebuie să
ajungem la disperare în ceea ce priveşte dependenţa de noi înşine şi să ne întoarcem
spre Hristos. Când rămânem în Hristos, noi vom avea acea relaţie cu El pe care El
Însuş a avut-o cu Tatăl Său – o relaţie care I-a dat posibilitatea să Se odihnească în
asigurarea că Tatăl avea să vorbească şi să lucreze prin El.
„Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele, pe care vi le

spun Eu, nu le spun de la Mine, ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste
lucrări ale Lui.” Ioan 14:10.
Ajută-ne Doamne să ne încredem în Tine, iar nu în lucrurile pământeşti şi

apoi binecuvintează-ne în mod abundent.
1. A fost nechibzuită teama ucenicilor când se aflau în barcă în timp de furtună?

De ce, sau de ce nu?
2. Cum reacţionezi de obicei când vin cercările, ispitele sau dificultăţile în viaţa
ta?
3. Cum doreşte Dumnezeu ca tu să reacţionezi în situaţii dificile sau

insuportabile?
4. Cum plănuieşti să aplici săptămâna aceasta la viaţa ta lecţia din acest studiu
devoţional
114

devoţional.
[1] pentru ca Dumnezeu să continue să vă umple pe fiecare dintre voi cu Spiritul Său
Cel Sfânt.
[2] pentru ca Dumnezeu să aducă redeşteptarea în vieţile voastre precum şi în
Biserica Sa.
[3] pentru ca Dumnezeu să-ţi reamintească să priveşti spre Isus atunci când va veni
ocazia următoare pentru servirea Lui sau când o nouă încercare va apre în viaţa ta.
[4] pentru persoanele de pe lista voastră de rugăciune.
INCLUDEŢI ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ URMĂTORUL VERSET BIBLIC: „Gustaţi şi

vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” Ps. 34:8
Studiul 32
Rămânerea în Hristos
şi serviciul pentru Domnul
Uneori serviciul pentru Domnul poate deveni o povară grea, plină de îngrijorare şi
stres, mai înainte ca noi să înţelegem şi să experimentăm adevărata rămânere în
Hristos, precum şi rămânerea Sa în noi.
Când a slujit pe pământ, Isus avea o pace profundă. De exemplu, atunci când a
dormit în barca ameninţată să se scufunde din cauza furtunii, El nu avea nici o urmă
de teamă în cuvânt sau privire, pentru că în inima Lui nu era teamă. Isus S-a bazat
atunci pe credinţa în iubirea şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
Dacă s-ar fi încrezut în Isus, ucenicii ar fi rămas liniştiţi. Teama lor în timpul
primejdiei le-a descoperit necredinţa. În strădania lor de a se salva singuri, ei au
uitat de Isus; şi numai atunci când, ajunşi la disperare, nu s-au mai încrezut în ei
înşişi, ci s-au îndreptat către El, Isus a putut să le dea ajutor.
De câte ori nu facem şi noi la fel? Când se adună furtuna ispitelor, când fulgerele
sălbatice strălucesc şi când valurile se prăvălesc peste noi, ne luptăm singuri cu
furtuna, uitând că este Unul care ne poate ajuta. Ne încredem în propria noastră
putere, până când pierdem orice nădejde şi suntem aproape de pieire. Atunci ne
aducem aminte de Isus şi, dacă-L strigăm să ne mântuiască, chemarea noastră nu
va fi în zadar. Plin de întristare, El mustră necredinţa şi încrederea noastră în noi
înşine, dar niciodată nu ne lasă fără ajutor atunci când avem nevoie.
Când experimentăm cu adevărat rămânerea în Hristos, precum şi rămânerea Sa în

noi, prezenţa Sa este într-adevăr o realitate. Odihna noastră în El va deveni atunci
115
foarte reală, nu doar o simplă teorie, şi va fi deasemenea consistentă. Toată teama,

îngrijorarea şi stresul din serviciu sau viaţă vor dispărea. Povara slujirii va fi ridicată
şi înlocuită cu odihna în prezenţa lui Isus. Noi trebuie să ajungem la disperare în
ceea ce priveşte dependenţa de noi înşine şi să ne întoarcem spre Hristos. Când
rămânem în Hristos, noi vom avea acea relaţie cu El pe care El Însuş a avut-o cu
Tatăl Său – o relaţie care I-a dat posibilitatea să Se odihnească în asugurarea că
Tatăl avea să vorbească şi să lucreze prin El.
Ziua 32
Odihna de Sabat
Evanghelia este învăţată chiar şi în istorisirea despre creaţia pământului:
„Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul, şi toată oştirea lor. În ziua a

şaptea, Dumnezeu a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a
odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.” Gen. 2:1.2
Noi descoperim aici că Dumnezeu a lucrat şi apoi S-a odihnit. Situaţia pentru Adam a
fost însă cu totul opusă. El a intrat mai întâi în odihna lui Dumnezeu, deoarece ziua a
şaptea a fost prima sa zi plină. După ce a intrat în odihna lui Dumnezeu din ziua a
şaptea, el apoi a lucrat.
Aceeaşi succesiune este adevărată şi în mântuire. În Hristos, Dumnezeu a terminat

lucrarea de mântuire, prin viaţa Lui fără păcat, şi deasemenea prin moartea şi
învierea Lui. Noi începem să experimentăm în vieţile noastre lucrarea mântuitoare a
lui Dumnezeu, odihnindu-ne în ceea ce Dumnezeu deja a făcut pentru noi. Este
evident că noi ne odihnim în faptul că Isus a murit pentru păcatele noastre şi ne-a
dat în mod gratuit viaţa veşnică. Ne odihnim şi în faptul că avem neprihănirea lui
Isus care ne acoperă păcatele mărturisite şi iertate. Ne odihnim deasemenea şi în
faptul că la cruce puterea naturii noastre păcătoase a fost zdrobită şi acum suntem
liberi ca să servim lui Dumnezeu. Şi ne odihnim zilnic în faptul că Hristos Îşi trăieşte
viaţa în noi şi prin noi, dacă alegem să-L lăsăm să facă aceasta.
Odată ce credincioşii se odihnesc în aceste adevăruri, ei sunt apoi în stare să

„lucreze”, adică să-L servească cu credincioşie şi să asculte de Dumnezeu în viaţa şi
slujirea lor. Această odihnă le este necesară pentru a servi cu credincioşie pe
Dumnezeu. Prin „odihnă” se înţelege că ei acceptă prin credinţă ceea ce Dumnezeu a
făcut pentru mântuirea lor, şi deasemenea că ei se încred în Hristos.
În Evrei 4 noi găsim o descriere asemănătoare a conceptului despre odihnă în

istorisirea despre eşecul lui Israel de a intra în odihna lui Dumnezeu din timpul
călătoriei lor prin pustie:
„Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă
cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit
Dumnezeu de lucrările Sale. Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta,
pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare.” Evrei 4:9-11
116
Cuvântul lui Dumnezeu este foarte clar cu privire la conceptul odihnei. Când intrăm
în odihna lui Dumnezeu noi încetăm propriile noastre eforturi. Ni se spune
deasemenea că este important pentru noi să intrăm în această odihnă. Altfel vom
cădea în neascultare faţă de Dumnezeu din cauza necredinţei noasatre.
Singura cale de a obţine victoria asupra ispitelor şi păcatelor este să ne odihnim în

faptul că Isus rămâne în noi şi să-I permitem să-Şi trăiască viaţa în şi prin noi.
Trebuie să ne odihnim prin credinţă în acest adevăr şi să nu împiedicăm lucrarea lui
Dumnezeu de mântuire în vieţile noastre, încercând să ascultăm în propriile noastre
eforturi. Partea noastră este să credem şi să vrem să-L lăsăm pe Hristos să-Şi
trăiască viaţa în noi. Lucrarea Sa este terminată şi noi trebuie să ne odihnim în ea.
Această odihnă în Hristos este adevărata semnificaţie a odihnei de Sabat pe care
Dumnezeu ne chiamă să o experimentăm:
„Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile, şi să-ţi
faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului,
Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica
ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.
Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în
ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de
odihnă şi a sfinţit-o.” Ex. 20:8-11.
Partea noastră este să vrem şi să credem. Aceasta cere din partea noastră un
procentaj de predare personală lui Hristos de 100% şi deasemenea 100% din timp
pentru ca El să poată astfel manifesta în noi o eliberare zilnică şi moment după
moment.
Doamne, fă-ne în stare să te căutăm şi să părăsim căile şi gândurile

noastre rele. Ajută-ne să ne întoarcem la Tine cu toată inima. Te rugăm să
ai milă de noi şi să ne ierţi. Ajută-ne deasemenea să experimentăm
adevărata odihnă de Sabat, aşa cum Tu ai intenţionat de la început.
1. Cum este explicată evanghelia în relatarea despre creaţia pământului?
2. Care sunt adevărurile despre Isus în care trebuie să se odihnească creştinii?
3. Cum este legată odihna în Isus cu viaţa de ascultare a creştinului?
4. Care este adevărata semnificaţie a odihnei din ziua Sabatului?
117

devoţional.

Său Cel Sfânt.
Biserica Sa.
7. pentru ca Dumnezeu să vă conducă să intraţi în adevărata semnificaţie a
odihnei de Sabat.
INCLUDEŢI ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ ŞI ACESTE DOUĂ VERSETE BIBLICE:

"Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L, câtă vreme este aproape.
Să se lase cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se
întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte
iertând.” Isaia 55:6.7
Studiul 33
Odihna de Sabat
Noi descoperim în Geneza că Dumnezeu a lucrat şi apoi S-a odihnit. Situaţia pentru
Adam a fost însă cu totul opusă. El a intrat mai întâi în odihna lui Dumnezeu din ziua
a şaptea şi apoi a lucrat.
Aceeaşi succesiune este adevărată şi în mântuire.

● În Hristos, Dumnezeu a terminat lucrarea de mântuire, prin viaţa Lui fără
păcat, şi deasemenea prin moartea şi învierea Lui.
● Noi începem să experimentăm în vieţile noastre lucrarea mântuitoare a lui
Dumnezeu, odihnindu-ne în ceea ce Dumnezeu deja a făcut pentru noi.
● Ne odihnim în faptul că Isus a murit pentru păcatele noastre şi ne-a dat în
mod gratuit viaţa veşnică.
● Ne odihnim şi în faptul că avem neprihănirea lui Isus care ne acoperă păcatele
mărturisite şi iertate.
● Ne odihnim deasemenea în faptul că la cruce puterea naturii noastre
păcătoase a fost zdrobită şi acum suntem liberi ca să servim lui Dumnezeu.
● Şi ne odihnim zilnic în faptul că Hristos Îşi trăieşte viaţa în noi şi prin noi, dacă
alegem să-L lăsăm să facă aceasta.
Odată ce credincioşii se odihnesc în aceste adevăruri, ei sunt apoi în stare să

„lucreze”, adică să-L servească cu credincioşie şi să asculte de Dumnezeu în viaţa şi
slujirea lor. Această odihnă le este necesară pentru a servi cu credincioşie pe
118
Dumnezeu. Prin „odihnă” se înţelege că ei acceptă prin credinţă ceea ce Dumnezeu a

făcut pentru mântuirea lor, şi deasemenea că ei se încred în Hristos.
● Când intrăm în odihna lui Dumnezeu noi încetăm propriile noastre eforturi.
● Este important pentru noi să intrăm în această odihnă. Altfel vom cădea în
neascultare faţă de Dumnezeu din cauza necredinţei noastre.
● Singura cale de a obţine victoria asupra ispitelor şi păcatelor este să ne

odihnim în faptul că Isus rămâne în noi şi să-I permitem să-Şi trăiască viaţa în
şi prin noi. Trebuie să ne odihnim prin credinţă în acest adevăr şi să nu
împiedicăm lucrarea lui Dumnezeu de mântuire în vieţile noastre, încercând să
ascultăm în propriile noastre eforturi. Partea noastră este să credem şi să
vrem să-L lăsăm pe Hristos să-Şi trăiască viaţa în noi. Lucrarea Sa este
terminată şi noi trebuie să ne odihnim în ea. Această odihnă în Hristos este
adevărata semnificaţie a odihnei de Sabat pe care Dumnezeu ne chiamă să o
experimentăm.
Deci partea noastră este să vrem şi să credem. Aceasta cere din partea noastră un
procentaj de predare personală lui Hristos de 100% şi deasemenea 100% din timp
pentru ca El să poată astfel manifesta în noi o eliberare zilnică şi moment după
moment.
SECŢIUNEA 5
BOTEZUL SPIRITULUI
ŞI PĂRTAŞIA
Ziua 33
Ceva care lipseşte
Botezul Spiritului Sfânt este o experienţă foarte necesară pentru creştini dacă ei
doresc să devină într-adevăr ca Isus în viaţa şi slujirea lor. Ca un rezultat al acestei
relaţii intime cu Isus, noi vom începe să experimentăm cele mai mari victorii din
viaţa noastră împotriva păcatului şi vom dezvolta cea mai semnificativă relaţie
posibilă cu Mântuitorul nostru.
Relaţia dintre botezul Spiritului Sfânt şi adevărata părtăşie creştină este deasemenea
esenţială şi trebuie înţeleasă şi experimentată. Chiar dacă putem primi botezul
Spiritului Sfânt, noi nu vom creşte spiritual aşa cum intenţionează Dumnezeu, fără o
părtăşie reciprocă şi plină de semnificaţie cu alţi credincioşi plini de Duhul Sfânt. A
deveni umpluţi cu Spiritul Sfânt, şi totuşi a rămâne cumva izolaţi şi independenţi de
alţi creştini umpluţi cu Spiritul Sfânt, nu numai că va stânjeni sau chiar împiedica
creşterea noastră spirituală, dar poate conduce la pierderea plinătăţii prezenţei
Spiritului în viaţa noastră.
Denominaţiunile care se concentrează asupra Bibliei, inclusiv Adventiştii de Ziua a

Şaptea, tind să fie foarte intelectuali în religia lor. Este adevărat că noi cunoaştem
foarte multe adevăruri biblice vitale. Eforturile noastre evanghelistice se
concentrează asupra acelor adevăruri care ne deosebesc de celelalte denominaţiuni.
119
Rezultatul este că mulţi care aleg să devină membri ai bisericii noastre fac aceasta
din cauza acelor adevăruri.
Un fapt care ar trebui să ne îngrijoreze însă este slăbiciunea generală a adventiştilor

în ceea ce priveşte părtăşia creştină. Noi suntem mai de grabă un grup independent
de credincioşi. În primul rând cineva trebuie să aibă un fel de spirit independent ca
să devină un adventist de ziua a şaptea, pentru că alegând să păzim Sabatul zilei a
şaptea, noi ne aşeazăm pe o poziţie care ne deosebeşte mult de celelalte
denominaţiuni.
Iată de exemplu descrierea inspirată a credincioşilor de după Cincizecime:
“Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii

În ceea ce priveşte doctrina biblică a organizaţiei AZŞ, noi suntem corecţi. Dar în
ceea ce priveşte părtăşia, nu ne putem lăuda aşa cum o facem în privinţa doctrinei.
Cei mai mulţi adevntişti sunt lucrători harnici care procură cele necesare familiilor lor,
şi fac ce pot mai bine ca să frecventeze serviciul de închinare din diminaţa zilei de
Sabat. Cele mai multe servicii ale bisericii sunt oarecum formaliste, cu prea puţin
timp sau deloc pentru influenţă reciprocă între credincioşi. De aceea părtăşia lor
constă mai mult din salutări călduroase înainte şi după serviciile divine. După aceea
cei mai mulţi dintre ei se grăbesc să se întoarcă acasă pentru ca să mai revină după
o săptămână, în Sabatul următor. Multe dintre comunităţile noastre au adunări de
rugăciune la mijlocul săptămânii, care de obicei constau dintr-o lectură biblică
prezentată de pastor şi care este urmată de un timp repartizat rugăciunii. Totuşi cei
mai mulţi dintre membrii comunităţilor noastre se simt prea ocupaţi sau pra obosiţi
ca să mai frecventeze această adunare de rugăciune.
Este însă foarte necesar să înţelegem că pentru noi, ca adventişti de ziua a şaptea,
părtăşia ar trebui să joace un rol mult mai important decât o face în realitate.
Următoarele studii devoţionale vor arăta de ce creştinii umpluţi cu Spiritul Sfânt
trebuie să intre într-o strânsă părtăşie cu alţi credincioşi care sunt umpluţi cu Spiritul
Sfânt, dacă ei doresc să crească spre plinătatea lui Hristos şi să fie gata pentru
revenirea Lui.
Ai milă de noi, Doamne, şi liberează-ne de egoismul nostru. Restaurează în

noi puterea spirituală şi ajută-ne să găsim creştini cu aceleaşi gânduri şi
aspiraţii spirituale ca şi noi, ca să putem avea părtăşie cu ei, şi să ne
pregătim astfel pentru revenirea Ta.
1. Care sunt caracteristicile primei biserici creştine, şi pe care le găsim în Fapte 2:42?
2. Gândeşte-te la cât de multă părtăşie adevărată experimentezi acum sau ai avut în

trecut.
120
3. De ce crezi că părtăşia creştină este necesară ca să fii gata pentru a doua venire a
lui Isus? Ce beneficiu procură ea pentru credincios?

devoţional.

Său Cel Sfânt.
Biserica Sa.
3. pentru ca Dumnezeu să vă facă să înţelegeţi de ce părtăşia creştină este
importantă.
INCLUDEŢI ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ URMĂTORUL VERSET BIBLIC: “Pot să se

mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine,
şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine."
Isaia 54:10
Studiul 34
Ceva care lipseşte
● Relaţia dintre botezul Spiritului Sfânt şi adevărata părtăşie creştină este

esenţială şi trebuie înţeleasă şi experimentată.
● Chiar dacă putem primi botezul Spiritului Sfânt, noi nu vom creşte spiritual
aşa cum intenţionează Dumnezeu, fără o părtăşie reciprocă şi plină de
semnificaţie cu alţi credincioşi plini de Duhul Sfânt.
● A deveni umpluţi cu Spiritul Sfânt, şi totuşi a rămâne cumva izolaţi şi

independenţi de alţi creştini umpluţi cu Spiritul Sfânt, nu numai că va stânjeni
sau chiar împiedica creşterea noastră spirituală, dar poate conduce la
pierderea plinătăţii prezenţei Spiritului în viaţa noastră.
● Un fapt care ar trebui să ne îngrijoreze însă este slăbiciunea generală a
adventiştilor în ceea ce priveşte părtăşia creştină.
● Cele mai multe servicii ale bisericii sunt oarecum formaliste, cu prea puţin
timp sau deloc pentru influenţă reciprocă între credincioşi. De aceea părtăşia
lor constă mai mult din salutări călduroase înainte şi după serviciile divine.
● Cei mai mulţi dintre membrii comunităţilor noastre se simt prea ocupaţi sau
pra obosiţi ca să mai frecventeze adunările de rugăciune.
121
● Creştinii umpluţi cu Spiritul Sfânt trebuie să intre într-o strânsă părtăşie cu alţi
credincioşi care sunt umpluţi cu Spiritul Sfânt, dacă ei doresc să crească spre
plinătatea lui Hristos şi să fie gata pentru revenirea Lui.
Ziua 34
Prima biserică
şi părtăşia
Eu cred că Domnul influenţează pe poporul Său să privească mai îndeaproape la

biserica Noului Testament ca să vadă cum a fost ea în realitate. Adventiştii de Ziua a
Şaptea s-au considerat pe ei înşişi rămăşiţa lui Dumnezeu timp de mulţi ani. Noi
ne-am străduit să păstrăm învăţăturile Cuvântului lui Dumnezeu aşa cum a făcut şi
biserica Noului Testament. Eu cred însă că acum Domnul ne chiamă nu numai să
continuăm “să stăruim în învăţătura apăostolilor”, dar să fim la fel de statornici şi în
“legătura frăţească (părtăşie), în frângerea pâinii şi în rugăciuni.” Fapte 2:42.
Dumnezeu cheamă pe copiii Săi ca să fie poporul rămăşiţei Sale chiar aşa cum a fost
prima biserică, nu numai în ceea ce priveşte doctrina ci şi în părtăşia lor. Părtăşia
este un aspect important al ramaşitei poporului lui Dumnezeu. Şi acum, având
aceasta în mintea noastră, să privim mai îndeaproape la biserica primară.
Cartea Faptelor ne spune că primii creştini s-au întâlnit atât la templu cât şi în casele
lor:
“Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea

acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă.” Fapte 2:46
Când creştinii nu au mai fost bineveniţi în templul sau sinagogile iudeilor, casele lor
au devenit locul de întâlnire pentru închinare şi părătşie. Căminele lor au fost locurile
unde se adunau pentru a preamări pe Dumnezeu, precum şi pentru părtăşie şi
învăţătură spirituală. Multe versete din Noul Testament fac referiri la casele unde se
întâlneau creştinii din zilele acelea. (Fapte 20:20; Rom. 16:5; 1 Cor. 1:16; 1 Cor.
16:19; Col. 4:15). Câteva versete selectate mai jos ilustrează părtăşia pe care ei o
aveau împreună:
“Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau:
Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui
Alfeu, Simon Zilotul, şi Iuda, fiul lui Iacov.” Fapte 1:13.
“Una din ele numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o
femeie temătoare de Dumnezeu, şi asculta. Domnul i-a deschis inima ca să ia
aminte la cele ce spunea Pavel. După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a
rugat şi ne-a zis: "Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi
în casa mea." Şi ne-a silit să intrăm.” Fapte 16:14.15
“Dar Iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără

căpătâi din mulţime, au făcut gloată, şi au întărâtat cetatea. S-au năpustit
122
asupra casei lui Iason, şi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să-i aducă afară la
norod. Fiindcă nu i-au găsit, au târât pe Iason şi pe vreo câţiva fraţi înaintea
dregătorilor cetăţii, şi strigau: "Oamenii aceştia, care au răscolit lumea au
venit şi aici, şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor
Cezarului, şi spun că este un alt Împărat: Isus." Prin aceste vorbe, Iudeii au
tulburat norodul şi pe dregătorii cetăţii, care au dat drumul lui Iason şi
celorlalţi, numai după ce au căpătat de la ei un zălog.” Fapte 17:5-9
Cu siguranţă că apostolii au înţeles importanţa unei părtăşii creştine ce se desfăşoară

într-o casă mică. Timp de trei ani şi jumătate ei se închinaseră şi avuseseră părtăşie
cu Isus în acest fel. Noi putem înţelege astfel cât de natural a fost pentru apostoli să
continue acest fel de părtăşie din cadrul grupelor mici, atunci când sutele şi miile de
oameni au acceptat pe Hristos ca Mântuitor al lor. Stilul părtăşiei de cămin al bisericii
avea să facă mult mai uşoară asimilarea şi organizarea mulţimilor care se uneau cu
biserica chiar şi pe o bază zilnică:
“Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul

adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.” Fapte 2:47
Aceste grupe mici de părtăşie au servit foarte bine la creşterea bisericii. S-a estimat
că în secolul al treilea au trăit în Imperiul Roman şase milioane de creştini. Aceste
grupe mici de părtăşie au favorizat creşterea bisericii. Noii membri au fost asimilaţi
foarte repede şi complet. Este deasemenea evident că aceste grupe nu au fost
organizate doar pentru educare ci ele erau în acelaş timp şi evanghelistice în natura
lor. Grupele mici din diferite case au dat bisericii posibilitatea să crească chiar şi în
timpuri de persecuţie severă. Şi când membrii unei biserici de cămin se înmulţeau,
participanţii erau astfel forţaţi să se dividă şi să formeze un nou grup într-o altă casă.
Părtăşia strânsă şi intimă care rezultă în grupele mici creează o legătură foarte
strânsă între membrii grupului. Încurajarea reciprocă se dezvoltă foarte uşor între
membrii grupului. În felul acesta credincioşii primesc unul de la altul tărie şi
încurajare. Oamenii sunt creaţi în aşa fel încât să reziste mai bine la dificultăţi atunci
când se unesc cu alţii, decât când sunt singuri. Creştinii din zilele noastre au nevoie
de tăria care vine din părtăşia strânsă şi intimă pe care a experimentat-o prima
biserică. Aşa cum Dumnezeu a spus la început, că “nu este bine ca omul să fie
singur” (Gen. 2:18), nu este bine nici pentru creştin să încerce să se împotrivească
singur la atacurile forţelor satanice sau ale lumii.
1. Unde s-au întâlnit primii creştini pentru părtăşie şi de ce?
2. Care sunt beneficiile grupelor de părtăşie în cămin?
3. Crezi că va veni un timp când părtăşia experimentată în grupele mici va

deveni din nou necesară? De ce, sau de ce nu?
123
4. Ţi-ar place să faci parte dintr-un grup de părtăşie în cămin, umplut cu Spiritul
Sfânt? Dacă da, atunci cum poţi deveni o parte a unui asemenea grup?
Activitate în someniul rugăciunii

devoţional.

Său Cel Sfânt.
Biserica Sa.
3. pentru ca Dumnezeu să vă conducă să deveniţi o parte a unui astfel de grup
de părtăşie.
INCLUDEŢI ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ URMĂTOARELE DOUA VERSETE BIBLICE:

“Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus nişte străjeri, care nu vor tăcea niciodată, nici
zi, nici noapte! Voi care aduceţi aminte Domnului de el, nu vă odihniţi de loc! Şi nu-I
daţi răgaz, până nu va aşeza din nou Ierusalimul, şi-l va face o laudă pe pământ.”
Isa. 62:6, 7.
Studiul 35
Prima biserică
şi părtăşia
● Domnul ne chiamă nu numai să continuăm “să stăruim în învăţătura

apăostolilor”, dar să fim la fel de statornici şi în “legătura frăţească (părtăşie),
în frângerea pâinii şi în rugăciuni.” Fapte 2:42.
● Cartea Faptelor ne spune că primii creştini s-au întâlnit atât la templu cât şi în
casele lor.
● Multe versete din Noul Testament fac referiri la casele unde se întâlneau
creştinii din zilele acelea. (Fapte 20:20; Rom. 16:5; 1 Cor. 1:16; 1 Cor. 16:19;
Col. 4:15).
● Stilul părtăşiei de cămin al bisericii primare a făcut mult mai uşoară asimilarea
şi organizarea mulţimilor care se uneau cu biserica chiar şi pe o bază zilnică.
● Aceste grupe mici de părtăşie au servit foarte bine la creşterea bisericii. S-a
estimat că în secolul al treilea au trăit în Imperiul Roman şase milioane de
creştini. Noii membri au fost asimilaţi foarte repede şi complet.
● Aceste grupe nu au fost organizate numai pentru educare ci erau în acelaş
timp şi evanghelistice în natura lor.
● Grupele mici din diferite case au dat bisericii posibilitatea să crească chiar şi în
timpuri de persecuţie severă. Când membrii unei biserici de cămin se
înmulţeau, participanţii erau astfel forţaţi să se dividă şi să formeze un nou
124
grup într-o altă casă. Se naşte însă întrebarea: Cine educa din punct de
vedere doctrinal pe noii veniţi în grupele de părtăşie – apostolii sau membrii
laici umpluţi cu Spiritul Sfânt? Desigur că membrii laici.
● Părtăşia strânsă şi intimă care rezultă în grupele mici creează o legătură

foarte strânsă între membrii grupului. Încurajarea reciprocă se dezvoltă foarte
uşor între membrii grupului. În felul acesta credincioşii primesc unul de la altul
tărie şi încurajare. Oamenii sunt creaţi în aşa fel încât să reziste mai bine la
dificultăţi atunci când se unesc cu alţii, decât când sunt singuri.
● Creştinii din zilele noastre au nevoie de tăria care vine din părtăşia strânsă şi
intimă pe care a experimentat-o prima biserică.
Ziua 35
Botezul Spiritului
şi grupele de părtăşie
Botezul Spiritului Sfânt şi grupele de părtăşie merg mână în mână. Ambele sunt
necesare pentru creşterea creştinului spre plinătatea lui Hristos. Membrii care
formează nucleul grupului de părtăşie trebuie să fie plini de Duhul Sfânt pentru ca
astfel grupul să funcţioneze aşa cum doreşte Dumnezeu. Noi vedem lucrul acesta
ilustrat cu claritate în grupul de ucenici pe care l-a format Isus. Grupul celor 12
ucenici a fost un grup de relaţie strânsă cu Isus şi unul cu altul timp de trei ani şi
jumătate. Totuşi noi îi vedem ciondănindu-se unii cu alţii pe drumul spre cina
Pascală, chiar înainte ca Isus să fie arestat şi în final crucificat:
“Între apostoli s-a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca
cel mai mare?” Luca 22:24
În timpul celor trei ani şi jumătate ei încă nu ajunseseră la un nivel de părtăşie

iubitoare cu Dumnezeu sau unul cu altul. Deci simpla apartenenţă la grupul condus
de Isus, nu a fost suficientă ca să producă schimbările necesare pentru ca ei să
poată creşte astfel spre plinătatea carcaterului lui Isus. Mai târziu însă îi vedem
schimbaţi în mod dramatic. Primirea botezului cu Spiritul Sfânt din Ziua Cincizecimii a
făcut diferenţa. Începând cu acea zi, ei şi toţi ceilalţi care au fost prezenţi acolo, au
intrat într-o părăşie creştină autentică, pe care Dumnezeu doreşte să o
experimenteze orice credincios:
“Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii

“Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea

acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu,
şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la
numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.” versetele 46, 47.
Felul de părtăşie experimentat de biserica primară nu poate să aibă loc astăzi în

timpul servicului tradiţional de închinare din Sabat dimineaţa din cauza
125
interdependenţei dinamice cerută între credincioşii umpluţi cu Spiritul Sfânt. Singurul

loc în care acest fel de părtăşie poate să existe este în grupele mici de părtăşie
creştină. Serviciul de închinare tradiţional din Sabat este important. Totuşi el singur
nu este deajuns.
Importanţa credincioşilor umpluţi cu Spiritul Sfânt care au părtăşie împreună în

grupe mici este demonstrată de două ilustraţii biblice. În prima scrisoare către
Corinteni, capitolul 12, Pavel ne dă o ilustraţie cu privire la necesitatea unei legături
vii şi continue între credincioşi. El se foloseşte de corpul omenesc pentru a descrie
biserica şi pe membrii ei, şi arată cât de necesar este ca fiecare parte componentă a
corpului să-şi facă lucrarea în folosul celorlalte părţi. Tot la fel credincioşii umpluţi cu
Duhul Sfânt au nevoie unul de altul. Ei urmează să lucreze unul pentru altul tot la fel
cum inima, mâna dreaptă, ochii, etc. slujesc în folosul altor părţi ale corpului. Este
evident din această analogie că este necesar ca fiecare parte a corpului să rămână
într-o legătură vie şi foarte apropiată cu celelalte părţi ale trupului. În felul acesta
înţelegem că grupele mici de părtăşie în cămin fac pe credinciosul botezat cu Spiritul
Sfânt să păstreze o relaţie vie şi strânsă cu trupul lui Hristos, şi care împuterniceşte
pe membrii trupului să slujească unul în folosul celuilalt.
“Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este
dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre
cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia, credinţa prin acelaşi Duh; altuia,
darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia,
proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia,
tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care
dă fiecăruia în parte, cum voieşte. Căci, după cum trupul este unul şi are
multe mădulare şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai
multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos.” 1 Cor. 12:7-12.
Pavel mai vorbeşte despre trupul lui Hristos şi în Efeseni 4:11-16
O altă ilustraţie a importanţei grupurilor de părtăşie din cămin poate fi văzută în jurul
oricărui foc de tabără. Gândeşte-te la un timp când ai stat lângă un foc de tabără şi
ai privit la cărbunii aprinşi, dar care erau pe cale sa se stingă. Ca să întreţii focul era
foarte necesar să păstrezi carbunii foarte strâns lipiţi unul de altul şi din când în când
să pui în foc o nouă bucata de lemn. Dacă un cărbune aprins rămânea separat de
ceilalţi cărbuni care ardeau, el îşi pierdea focul şi în curând se stingea. Acest fapt
ilustrează în mod foarte clar importanţa strânsei părtăşii creştine. La fel ca şi
cărbunele aprins, credinciosul botezat cu Spiritul Sfânt are nevoie să-şi păstreze
“focul” ca să nu se stingă în viaţa sa; el însă poate face aceasta nu numai
continuând să ceară lui Dumnezeu umplerea cu Spiritul Sfânt (Ef. 5:18), dar şi
continuând să păstreze părtăşia cu ceilalţi credincioşi umpluţi cu Spiritul Sfânt.
126
1. Care este legătura dintre botezul Spiritului Sfânt şi grupurile de părtăşie creştină?
2. A fost suficientă asocierea ucenicilor cu Isus timp de trei ani şi jumătate ca să-i
pregătească pentru strânsa părtăşie pe care Isus a dorit ca ei să o experimenteze
între ei? De ce, sau de ce nu?
3. Simţi că strânsa părtăşie creştină este importantă pentru viaţa ta spirituală? De

ce?

devoţional
1. pentru ca Dumnezeu să continue să vă umple pe fiecare cu Spiritul Său Cel Sfânt.

2. pentru ca Dumnezeu să aducă redeşteptarea spirituală în viaţa voastră şi în
biserica Sa.
3. pentru ca Dumnezeu să binecuvinteze eforturile voastre de a deveni o parte a
unui grup de părtăşie.
INCLUDEŢI ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ URMĂTORUL VERSET BIBLIC: "Îmi plânge

sufletul de durere: ridică-mă, după Cuvântul Tău! Ps. 119:28.
Doamne, starea mea păcătoasă m-a slăbit de tot. Întoarce-mă de la

păcatul meu şi întăreşte-mă spiritual aşa cum mi-ai promis. Fă-mă o parte
activă în corpul Tău de credincioşi.
Studiul 36
Botezul Spiritului
şi grupele de părtăşie
Necesitatea părtăşiei:
● Botezul Spiritului Sfânt şi grupele de părtăşie merg mână în mână. Ambele
sunt necesare pentru creşterea creştinului spre plinătatea lui Hristos.
● Este necesar ca membrii care formează nucleul grupului de părtăşie să fie
plini de Duhul Sfânt pentru ca astfel grupul să funcţioneze aşa cum doreşte
Dumnezeu.
● Felul de părtăşie experimentat de biserica primară nu poate să aibă loc astăzi
în timpul servicului tradiţional de închinare din Sabat dimineaţa din cauza
interdependenţei dinamice cerută între credincioşii umpluţi cu Spiritul Sfânt.
127
Singurul loc în care acest fel de părtăşie poate să existe, este în grupele mici
de părtăşie creştină. Serviciul de închinare tradiţional din Sabat este
important. Totuşi el singur nu este deajuns.
● Importanţa părtăşiei – ilustraţii:
➢ Simpla apartenenţă la grupul condus de Isus, nu a fost suficientă ca

să producă părtăşia iubitoare cu Dumnezeu şi unul cu altul, şi să
poată creşte astfel spre plinătatea carcaterului lui Isus. Mai târziu
însă îi vedem pe ucenici schimbaţi în mod dramatic datotită
botezului cu Spiritul Sfânt.
➢ Fiecare parte componentă a corpului îşi face lucrarea în folosul

celorlalte părţi. Tot la fel credincioşii umpluţi cu Duhul Sfânt au
nevoie unul de altul. Ei urmează să lucreze unul pentru altul tot la
fel cum inima, mâna dreaptă, ochii, etc. slujesc în folosul altor părţi
ale corpului. Este deci necesar ca fiecare parte a corpului să rămână
într-o legătură vie şi foarte apropiată cu celelalte părţi ale trupului.
Tot la fel grupele mici de părtăşie în cămin fac pe credinciosul
botezat cu Spiritul Sfânt să păstreze o relaţie vie şi strânsă cu trupul
lui Hristos, care împuterniceşte pe membrii trupului să slujească
unul în folosul celuilalt.
➢ Ca să întreţii focul de tabără este necesar să păstrezi carbunii foarte

strâns lipiţi unul de altul. Dacă un cărbune aprins rămâne separat
de ceilalţi cărbuni care ard, el îşi pierd focul şi în curând se stinge.
La fel ca şi cărbunele aprins, credinciosul botezat cu Spiritul Sfânt
are nevoie să-şi păstreze “focul” ca să nu se stingă în viaţa sa; el
însă poate face aceasta nu numai continuând să ceară lui
Dumnezeu umplerea cu Spiritul Sfânt (Ef. 5:18), dar şi continuând
să păstreze părtăşia cu ceilalţi credincioşi umpluţi cu Spiritul Sfânt.
Ziua 36
Biserica
Cuvântul grecesc folosit în Noul Testament pentru biserică este ekklesia, şi înseamnă
“cei chemaţi afară”. Când oamenii răspund la convingerea Spiritului Sfânt că trebuie
să accepte pe Hristos ca Mântuitor al lor, ei devin astfel o parte din e
kklesia – cei
chemaţi afară.
Când studiem Noul Testament cu privire la acest subiect, descoperim că biserica are
două aspecte foarte importante. Cei care “sunt chemaţi afară” sunt chemaţi să
creadă învăţăturile Bibliei. Pavel descrie biserica în aceste cuvinte:
“Dar dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu,
care este Biserica Dumnezeului cel viu, stâlpul şi temelia adevărului.” 1 Tim
3:15
128
Aici Pavel numeşte biserica “stâlpul şi temelia adevărului.” Cei “chemaţi afară”
urmează să creadă, să trăiască şi să înveţe pe alţii adevărurile Cuvântului lui
Dumnezeu.
Un alt aspect important al bisericii este descoperit în prima epistolă a lui Ioan:
“deci, ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi

părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos.” 1
John 1:3.
Deci cel de al doilea aspect vital al bisericii este acela că Noul Testament cheamă la
părtăşie. Fără îndoială că părtăşia, în cel mai simplu sens al ei, nu este un concept
nou. De fapt, într-un anumit sens noi experimentăm părtăşia când ne închinăm în
Sabat la biserică, sau atunci când participăm împreună la o întâlnire socială
organizată de biserică. Conceptul Noului Testament cu privire la biserică este însă
mult mai larg decât înţeleg cei mai mulţi dintre membrii din zilele noastre.
Cuvântul grecesc tradus “părtăşie” este k oinonia. Forma substantivală a acestui

termen înseamnă “asociere la”, “participare la” şi “implicare activă în”. Forma verbală
a cuvântului înseamnă “a comunica”, “a transmite”, “a distribui”, a răspândi”, “a
împărtăşi”. Prin urmare, a avea k oinonia împreună înseamnă mult mai mult decât
doar a şedea în mod simplu împreună în clădirea bisericii pentru închinarea din ziua
de Sabat, sau a juca nişte jocuri nevinovate în cadrul unei întâlniri sociale.
Semnificaţia părtăşiei din Noul Testament merge mult mai profund decât acestea.
În esenţă aceasta înseamnă slujire unul în folosul altuia. Aceasta nu înseamnă în
mod simplu să cunoştem numele celorlalţi, adresele unde ei locuiesc şi să ne spunem
unii altora salutări şi complimente atunci când ne întâlnim la adunare în Sabat
dimineaţa. Adevărata părtăşie înseamnă însă să ne împărtăşim unul altuia
speranţele, visele, străduinţele şi durerile; înseamnă să permitem lui Dumnezeu să
ne folosească ca să slujim pentru împlinirea nevoilor celorlalţi. Potrivit cu Noului
Testament, biserica cu părtăşie între membrii ei, este o adunare formată din
credincioşi care au fost chemaţi de Dumnezeu afară din lume cu scopul de a deveni
o comunitate cu doctrine biblice comune şi care comunică, distribuie, împărtăşeşte şi
slujeşte unul altuia în mod activ.
Dacă creştinii nu sunt într-o astfel de relaţie unul cu altul ei au dat greş într-o foarte
mare măsură în ceea ce priveşte planul lui Dumnezeu pentru biserica Sa. Putem păzi
Sabatul şi putem merge la biserică, dar dacă acolo nu experimentăm adevărata
părtăşie-koinonia creştină, noi în realitate nu experimentăm în cel mai deplin sens
sau cuprins definiţia divină pentru biserică.
Fă-ne, Doamne, în stare să Te respectăm şi să Te adorăm din toată inima

noastră. Îndepărtează de la noi toate lucrurile care Te împiedică să
completezi nevoile noastre spirituale. Ajută-ne să experimentăm
adevărata părtăşie cu alţi credincioşi.
129
1. Ce înseamnă cuvântul “biserică” în Noul Testament?
2. Care au fost cele două aspecte vitale ale bisericii creştine din Noul Testament?
3. Ce înseamnă să fim unul cu altul în părtăşia-koinonia?
4. Eşti implicat în părtăşia-koinonia cu alţi creştini? Dacă da, explică cum este acest
fel de părtăşie pe care deja ai experimentat-o. Dacă nu, ai dori să o experimentezi?

devoţional.
1. pentru ca Dumnezeu să continue să vă boteze cu Spiritul Sfânt.

2. pentru ca Dumnezeu să aducă redeşteptarea în viaţa voastră şi în Biserica Sa.
3. pentru ca Dumnezeu să binecuvinteze eforturile voastre ca să deveniţi o parte
dintr-un grup de părtăşie-koinonia sau să binecuvinteze grupul vostru de
părtşie dacă deja faceţi parte dintr-un asemenea grup.
INCLUDEŢI URMĂTORUL VERSET ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ: “Temeţi-vă de

Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!” Ps. 34:9
Studiul 37
Biserica
Cuvântul tradus “biserică” înseamnă “cei chemaţi afară”. Când oamenii răspund la
convingerea Spiritului Sfânt că trebuie să accepte pe Hristos ca Mântuitor al lor, ei
devin astfel o parte din “c ei chemaţi afară”.
În Noul Testament “biserica” are două aspecte importante:

1. Cei care “sunt chemaţi afară” sunt chemaţi să creadă învăţăturile Bibliei, să le
trăiască şi să le transmită mai departe la alţi oameni.
2. Cei care “sunt chemaţi afară” sunt chemaţi la părtăşie. Ioan a scris: “deci, ce
am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu
noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos.” 1 John 1:3.
Ce nu este părtăşia Noului Testament:

Într-un anumit sens noi experimentăm părtăşia când ne închinăm în Sabat la
130
biserică, sau atunci când participăm împreună la o întâlnire socială organizată

de biserică. Conceptul Noului Testament cu privire la biserică este însă mult
mai larg decât înţeleg cei mai mulţi dintre membrii din zilele noastre.
A avea împreună o părtăşie biblică înseamnă mult mai mult decât doar a
şedea în mod simplu împreună în clădirea bisericii pentru închinarea din ziua
de Sabat, sau a juca nişte jocuri nevinovate în cadrul unei întâlniri sociale.
Aceasta nu înseamnă în mod simplu să cunoştem numele celorlalţi, adresele

unde ei locuiesc şi să ne spunem unii altora salutări şi complimente atunci
când ne întâlnim la adunare în Sabat dimineaţa.
Ce este adevărata părtăşie?

Forma substantivală a cuvântului tradus părtăşie înseamnă “asociere la”,
“participare la” şi “implicare activă în”. Forma verbală a cuvântului înseamnă
“a comunica”, “a transmite”, “a distribui”, a răspândi”, “a împărtăşi”.
În esenţă, părtăşia biblică înseamnă slujire unul în folosul altuia. Adevărata părtăşie
înseamnă să ne împărtăşim unul altuia speranţele, visele, străduinţele şi durerile;
înseamnă să permitem lui Dumnezeu să ne folosească ca să slujim pentru împlinirea
nevoilor celorlalţi.
Potrivit cu Noului Testament, biserica cu părtăşie între membrii ei, este o adunare
formată din credincioşi care au fost chemaţi de Dumnezeu afară din lume cu scopul
de a deveni o comunitate cu doctrine biblice comune şi care comunică, distribuie,
împărtăşeşte şi slujeşte unul altuia în mod activ.
Dacă creştinii nu sunt într-o astfel de relaţie unul cu altul ei au dat greş în ceea ce
priveşte planul lui Dumnezeu pentru biserica Sa. Putem păzi Sabatul şi putem merge
la biserică, dar dacă acolo nu experimentăm adevărata părtăşie creştină, noi în
realitate nu experimentăm în cel mai deplin sens sau cuprins definiţia divină pentru
biserică.
Ziua 37
Familia lui Dumnezeu
Păcatul a dezbinat familia lui Dumnezeu, dar planul de mântuire a fost făcut ca să
restabilească unitatea ei. Pavel se adresează cu aceste cuvinte credincioşilor care au
răspuns la chemarea lui Dumnezeu pentru restabilirea relaţiilor dintre Dumnezeu şi
omenire:
“Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi
împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu.” Efeseni 2:19
Cuvântul grecesc tradus aici “casa” este o

ikeios. C
ând devenim credincioşi în Isus
Hristos, noi devenim membrii “ai casei” lui Dumnezeu, adică membri ai familiei Sale.
131
Tradiţional, noi tindem să ne gândim la biserică într-un sens mai larg, cuprinzând în
acest termen aspectul corporativ sau congregaţional. De aceea noi nu ne gândim la
biserică în termenii unei mici familii. Totuşi, privind prima biserică din perspectiva
biblică şi istorică, noi observăm că ea a fost alcătuită din mici grupe de părtăşie şi
aceste grupe funcţionau ca o adevărată familie.
Când Pavel descrie propriile sale simţăminte faţă de familia lui Dumnezeu din
Tesalonica, el arată relaţia care urmează să fie experimentată în familia lui
Dumnezeu:
“Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu

numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi viaţa noastră, atât de scumpi ne
ajunseserăţi.” 1 Tes. 2:8
Acest fel de relaţii afectuase nu pot să aibă loc într-o comunitate mai mare. Dacă
activităţile comunităţii noastre constau în primul rând din venirea la adunare în Sabat
dimineaţa, salutările prietenilor noştri, şi apoi întoarcerea acasă, noi nu putem
ajunge cu relaţiile noastre la nivelul la care se referă apostolul Pavel.
De exemplu să presupunem că ţi se povesteşte despre o familie a cărei membri

rămân separaţi toată săptămâna, dar că ei vin la adunare o dată pe săptămână
pentru o oră sau două, îşi oferă unul altuia scurte salutări, apoi se aşează pe scaune
şi ascultă lectura pe care cineva o prezintă în public. După aceea ei pleacă pe
drumurile lor diferite şi nu mai comunică unul cu altul până în Sabatul următor, cînd
vor fi din nou “împreună” prin scurte salutări, şedere pe scaune şi ascultarea unei
alte predici. Ce părere ai despre simţămintele de apropiere “afectuasă” şi “fericită”
pe care le experimentează acea familie? Eu cred că te vei întreba în primul rând dacă
ei sunt cu adevărat o “familie”.... Cei mai mulţi dintre noi vor avea convingerea că
stilul lor de relaţie afectuasă de familie lasă mult loc pentru o urgentă îmbunătăţire.
Este uimitor şi totuşi trist faptul că cei mai mulţi creştini caută să fie o familie
bisericească folosind acest model de familie.
Într-o familie sănătoasă din punct de vedere spiritual, membrii ei se cunosc unul pe
altul în mod intim. Ei îşi cunosc în mod reciproc temerile, speranţele, visurile,
frustrările şi strădaniile. Într-o familie iubitoare şi grijulie fiecare membru este acolo
ca să se încurajeze unul pe altul cu cuvinte şi chiar cu acţiuni. Familia lui Dumnezeu
trebuie să funcţioneze în acelaş fel. Totuşi, familia lui Dumnezeu are un important
avantaj în comparaţie cu familiile obişnuite din lume. Familia lui Dumnezeu
experimentează roada şi darurile Spiritului Sfânt care activează în mijlocul lor.
Dumnezeu Însuş este Cel care slujeşte în interesul membrilor familiei şi El face
aceasta lucrând prin fiecare membru al familiei când ei continuă să primească
botezul Spiritului Sfânt. Relaţia intimă cu Dumnezeu din cadrul botezului zilnic cu
Spiritul Sfânt permite lui Hristos să trăiască în şi să lucreze prin fiecare credincios,
dar acest tip de familie energică poate exista numai în cadrul unui grup mai mic de
părtăşie creştină.
132
1. Ce fel de relaţie a plănuit Dumnezeu la început pentru copiii Săi?
2. Ce face planul de mântuire pentru familia dezbinată a lui Dumnezeu?
3. Ce fel de relaţii doreşte Dumnezeu să aibă unul cu altul membrii bisericii Sale?
4. Ce cadru ajută cel mai mult pentru ca aceasta să poată avea loc?

devoţional.

6. pentru ca Dumnezeu să aducă redeşteptarea în viaţa voastră şi în Biserica Sa.
7. pentru ca Dumnezeu să vă conducă în acel fel de familie bisericească pe care
El îl doreşte pentru voi.
INCLUDEŢI ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ ŞI ACEST VERSET BIBLIC: “De multe ori vine
nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.” Ps. 34:19
Studiul 38
Familia lui Dumnezeu
Păcatul a dezbinat familia lui Dumnezeu, dar planul de mântuire a fost făcut ca să
restabilească unitatea ei.
Când devenim credincioşi în Isus Hristos, noi devenim membrii “ai casei” lui
Dumnezeu, adică membri ai familiei Sale.
Tradiţional, noi ne gândim la biserică sub aspectul corporativ sau congregaţional. De

aceea noi nu ne gândim la biserică în termenii unei mici familii. Totuşi, privind prima
biserică din perspectiva biblică şi istorică, noi observăm că ea a fost alcătuită din mici
grupe de părtăşie şi aceste grupe funcţionau ca o adevărată familie.
Pavel, descriind propriile sale simţăminte, arată relaţia care urmează să fie
experimentată în familia lui Dumnezeu:
133
“Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu

numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi viaţa noastră, atât de scumpi ne
ajunseserăţi.” 1 Tes. 2:8
Acest fel de relaţii afectuase nu pot să aibă loc într-o comunitate mai mare. Dacă
activităţile comunităţii noastre constau în primul rând din venirea la adunare în Sabat
dimineaţa, salutările prietenilor noştri, şi apoi întoarcerea acasă, noi nu putem
ajunge cu relaţiile noastre la nivelul la care se referă apostolul Pavel.
Într-o familie sănătoasă din punct de vedere spiritual, membrii ei se cunosc unul pe
altul în mod intim. Ei îşi cunosc în mod reciproc temerile, speranţele, visurile,
frustrările şi strădaniile. Într-o familie iubitoare şi grijulie fiecare membru este acolo
ca să se încurajeze unul pe altul cu cuvinte şi chiar cu acţiuni. Familia lui Dumnezeu
trebuie să funcţioneze în acelaş fel.
Totuşi, familia lui Dumnezeu are un important avantaj în comparaţie cu familiile

obişnuite din lume. Familia lui Dumnezeu experimentează roada şi darurile Spiritului
Sfânt care activează în mijlocul lor. Dumnezeu Însuş este Cel care slujeşte în
interesul membrilor familiei şi El face aceasta lucrând prin fiecare membru al familiei
când ei continuă să primească botezul Spiritului Sfânt. Relaţia intimă cu Dumnezeu
din cadrul botezului zilnic cu Spiritul Sfânt permite lui Hristos să trăiască în şi să
lucreze prin fiecare credincios, dar acest tip de familie energică poate exista numai în
cadrul unui grup mai mic de părtăşie creştină.
Ziua 38
Roada Spiritului
şi părtăşia
Două elemente esenţiale ale grupelor de părtăşie creştină efectivă sunt roada
Spiritului şi darurile Sale manifestate în vieţile participanţilor. Există însă mumai o
singură cale posibilă pentru ca acestea să fie prezente în vieţile lor – participanţii
trebuie să fie umpluţi cu Spiritul Sfânt.
În studiul devoţional de astăzi vom lua în consideraţie rolul pe care îl are roada
Spiritului în părtăşia creştină. Dacă roada Spiritului nu este prezentă şi nu se
maturizează în vieţile participanţilor, ei nu vor primi beneficiul maxim care rezultă din
participarea la un grup de părtăşie şi nici nu vor avea caracterul necesar ca să
slujească nevoilor pe care le au ceilalţi participanţi. Roada Spiritului este definită în
epistola lui Pavel către Galateni:
"Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga

răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea
poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.." Gal. 5:22, 23.
Primul rod este dragostea. Cuvântul grecesc de aici este dragostea agape, care este
134
cea mai înaltă formă a dragostei. Ea este dragostea cu care ne iubeşte Dumnezeu;
ea face tot ceea ce este mai bine pentru cel iubit. Isus a descris acest fel de
dragoste în Matei 5:44:
“Dar Eu vă spun: "Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă

bleastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc
şi vă prigonesc.”
Pavel a descris iubirea agape în 1 Cor. 13:4-7
"Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu

pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă, nu se poartă necuviincios, nu
caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de
nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte
totul, sufere totul."
Acest rod al dragostei va da posibilitate participanţilor la grupul de părtăşie să

manifeste înţelegere şi sensibilitate faţă de ceilalţi din grup. Exemplul lor va tinde să
liniştească orice tonuri sau atitudini jignitoare ce ar putea apare în comportarea
unora din grup. Deasemenea, ei nu vor avea o atitudine judecătorească atunci când
un participant împărtăşeşte grupului luptele sale personale, ci mai de grabă roada
dragostei îi vor face să se identifice cu tovarăşul lor de grup şi să simtă compasiune
pentru el. Ei îi vor pansa rănile cu cuvinte vindecătoare, încurajatoare şi pline de
speranţă.
Fiecare roadă care urmează în lista lui Pavel joacă un rol la fel de important în
menţinerea felului de atmosferă care este necesară pentru ca grupul de părtăşie
creştină să funcţioneze aşa cum doreşte Dumnezeu.
Aceste calităţi care alcătuiesc roada Spiritului sunt imposibil de realizat fără umplerea
cu Spiritul Sfânt. Prezenţa creştinilor umpluţi cu Spiritul Sfânt este necesară dacă
grupul de părtăşie urmează să-şi îndeplinească scopul de a procura o atmosferă în
care toţi participanţii pot creşte spre plinătatea lui Hristos:
"Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii,

păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire,
pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a
cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii
plinătăţii lui Hristos, ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi
de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în
mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în
toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Din El tot trupul,
bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte
creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în
dragoste. " - Eph. 4:11-16.
Roada Spiritului, care este manifestată în viaţa credinciosului numai prin botezul cu
135
Spiritul Sfânt, trebuie să fie prezentă în vieţile celor care alcătuiesc nucleul grupului
de părtăşie. Această roadă aduce carcaterul lui Hristos în grup. În felul acesta
Dumnezeu Îşi manifestă dragostea Sa pentru noi prin oameni; adică prin creştinii
umpluţi cu Spiritul Sfânt Dumnezeu îşi va manifesta iubirea Sa pentru toţi cei care
participă la părtăşie, indiferent dacă ei sunt creştini sau nu.
1. Ce trebuie să aibă fiecare participant la părtăşie pentru ca roada Spiritului să fie

prezentă?
2. Enumeră componentele din roada Spiritului şi arată cum fiecare dintre ele este o
binecuvântare pentru toţi cei care compun grupul de părtăşie.
3. Cum plănuieşti să devii o parte a unui grup de părtăşie creştină?

devoţional.

10. pentru ca Dumnezeu să-şi manifeste roada Spiritului în viaţa voastră şi să vă
conducă la un grup de părtăşie umplut cu Duhul Sfânt.
INCLUDEŢI ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ URMĂTORUL VERSET BIBLIC: “Purtaţi-vă

sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos.” Gal. 6:2.
Slăveşte Numele Tău, Doamne, în părtăşia pe care o avem împreună, în

această întrunire şi în lume în timp ce noi ne purtăm poverile unii altora.
Studiul 39
Roada Spiritului
şi părtăşia
Cele două elemente esenţiale ale grupelor de părtăşie efectivă sunt roada Spiritului
şi darurile Sale, şi acestea sunt manifestate numai în vieţile celor umpluţi cu Duhul
Sfânt.
Dacă roada Spiritului nu este prezentă şi nu se maturizează în vieţile participanţilor,

atunci:
136
● ei nu vor primi beneficiul maxim care rezultă din participarea la un grup de

părtăşie,
● şi nici nu vor avea caracterul necesar ca să slujească nevoilor pe care le au
ceilalţi participanţi.
Roada Spiritului este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea,

facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.
Primul rod din lista lui Pavel este dragostea “agape”:

● Ea este cea mai înaltă formă a dragostei. Nu este dragostea-sentiment ci
dragostea-principiu.
● Este dragostea cu care ne iubeşte Dumnezeu.
● Ea face tot ceea ce este mai bine pentru cel iubit.
● Ea nu este produsul inimii omeneşti ci este darul lui Dumnezeu pentru noi.
Descrierea inspirată a dragostei “agape”:

● "Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă bleastămă, faceţi bine
celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc.”
● "Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu
pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă, nu se poartă necuviincios, nu
caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de
nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte
totul, sufere totul."
Acestrod al dragostei:
● va manifesta înţelegere şi sensibilitate faţă de ceilalţi din grup.
● va tinde să liniştească în grup orice tonuri sau atitudini jignitoare.
● nu va avea o atitudine judecătorească atunci când un participant împărtăşeşte
grupului luptele sale personale.
● ci mai de grabă se va identifica cu el şi va simţi compasiune pentru el.
● îi va pansa rănile cu cuvinte vindecătoare, încurajatoare şi pline de speranţă.
Roada Spiritului:
● Fiecare ingredinet din roada Spiritului va ajuta la menţinerea în grup a
atmosferei pe care o doreşte Dumnezeu.
● apare numai prin botezul cu Spiritul Sfânt.
● trebuie să fie prezentă în vieţile celor care alcătuiesc nucleul grupului de
părtăşie.
● aduce carcaterul lui Hristos în grup.
● În felul acesta Dumnezeu Îşi manifestă dragostea Sa pentru noi prin oameni;
adică prin creştinii umpluţi cu Spiritul Sfânt Dumnezeu îşi va manifesta iubirea
Sa pentru toţi cei care participă la părtăşie, indiferent dacă ei sunt creştini sau
nu.
137
Ziua 39
Darurile Spiritului
şi părtăşia
Alte ingrediente esenţiale pentru succesul grupului de părtăşie sunt darurile

Spiritului. Deoarece darurile spirituale sunt manifestate prin credincioşii umpluţi cu
Spiuritul Sfânt este important ca participanţii la întâlnirile grupului să fie botezaţi cu
Spiritul Sfânt.
Sunt câteva capitole din Noul Testament care prezintă darurile spirituale. Pasajele
cele mai proeminente cu privire la acest subiect se află în epistolele lui Pavel:
"Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au
toate aceeaşi slujbă, tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup
în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora. Deoarece avem
felurite daruri după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, să-l
întrebuinţeze după măsura credinţei lui. Cine este chemat la o slujbă, să se
ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură. Cine
îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă
largă. Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă; cine face milostenie, s-o facă
cu bucurie." Rom. 12:4-8.
"Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este
dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre
cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia, credinţa prin acelaşi Duh; altuia,
darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia,
proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia,
tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care
dă fiecăruia în parte, cum voieşte. Căci, după cum trupul este unul şi are
multe mădulare şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai
multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos." 1 Cor. 12:7-12.
"Dar fiecăruia din noi, harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos. De
aceea este zis: "S-a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor."....
Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii,
păstori şi învăţători," Eph. 4:7-11.
Aceste daruri au un rol foarte important - acela de a ajuta la creşterea spirituală a

credinciosului şi a bisericii în general. Pavel foloseşte o analogie în care se referă la
corpul uman şi enumeră diferite părţi ale lui, arătând importanţa pe care o are
fiecare în funcţionarea întregului complex al corpului omenesc. Concluzia este
evidentă. Este necesar ca fiecare parte a corpului să funcţioneze în mod efectiv
pentru ca întregul corp să fie sănătos şi eficace în ceea ce priveşte îndeplinirea
misiunii lui. 1 Cor. 12:14-22
Pavel spune că mădularele trebuie “să îngrijească deopotrivă unele de altele” (v. 25).
Când activează în corpul bisericii, darurile spirituale procură o mare binecuvântare
pentru fiecare membru al trupului lui Hristos. Trebuie să fie foarte clar din descrierea
138
pe care o face Pavel că darurile Spiritului sunt necesare pentru creşterea

credinciosului şi a bisericii ca un întreg.
Afirmaţia lui Pavel că membrii trebuie “să îngrijească deopotrivă unii de alţii” este o
clară referire la adevărata părtăşie creştină. Pentru ca să experimentăm o adâncă
identificare cu simţămintele pe care le au ceilalţi membri ai grupului, noi trebuie să-i
cunoaştem foarte bine. Dacă urmează să ne ajutăm reciproc, noi trebuie să ne
simţim liberi ca să ne exprimăm cele mai profunde nevoi ale noastre, precum şi
luptele, speranţele şi visurile noastre. Pavel s-a referit la importanţa slujirii unuia
pentru nevoile altuia, atunci cînd a scris aceste cuvinte:
“Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos.” Gal. 6:2
Acest fel de părtăşie nu poate avea loc prin participarea la adunare în modul
tradiţional. Dacă singura noastră legătură cu membrii bisericii noastre este întâlnirea
cu ei în Sabat dimineaţa, când le dăm un călduros salut şi aceasta este totul, atunci
va fi imposibil să experimentăm acea părtăşie pe care o recomandă Biblia.
Darurile spirituale vor funcţiona într-o manieră foarte practică pentru binecuvântarea
celor care participă la părătăşia creştină. De exemplu darul de învăţător se referă în
Noul Testament la cineva care instruieşte în cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu.
Este uşor de înţeles cât de vital este să existe acest dar într-un grup de părtăşie.
Darul acesta va fi o mare binecuvântare pentru toţi cei care participă. Lecţiile vor fi
în general scurte şi bazate mai de grabă pe Scriptură; ele nu trebuie să constea în
sesiuni lungi de predare a învăţăturii. Accentuările vor fi făcute asupra aplicării
practice a Scripturii la deosebirile individuale de opinii care apar în grupul respectiv.
Este deci evident că darul de învăţător va aduce grupul la o unitate de credinţă.
Un alt exemplu este darul sfătuirii sau al îndemnării. Când acest dar este prezent,
Dumnezeu îl va folosi pentru a adresa cuvinte de încurajare, mângâiere şi speranţă,
în special pentru participanţii din grup care ofensează pe alţii şi au serioase
contradicţii în vieţile lor. Manifestarea acestui dar va aduce membrilor grupului
sfaturi biblice practice care vor ridica şi înobila pe membrii grupului. Astfel de daruri
spirituale care vor fi manifestate într-un grup de părtăşie creştină vor da posibilitate
Spiritului ca să lucreze în folosul tuturor participanţilor.
1. Ce trebuie să aibă fiecare participant pentru ca darurile spirituale să fie prezente

în grupul de părtăşie?
2. Numeşte câteva daruri ale Spiritului şi arată cum vor fi folosite de Dumnezeu în
folosul celor care compun grupul de părtăşie.
139
3. Ţi-ai dat seama cum Dumnezeu manifestă prin tine unele daruri spirituale spre
folosul altora? Dacă da, care sunt acele daruri?

devoţional.

Său Cel Sfânt.
Biserica Sa.
6. pentru ca Dumnezeu să vă folosească la slujirea în folosul altora prin darurile
spirituale pe care le-aţi primit.
INCLUDEŢI ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ URMĂTOARELE VERSETE BIBLICE: “Astfel,

trupul nu este un singur mădular, ci mai multe... Acum dar Dumnezeu a pus
mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.” 1 Cor. 12:14.18
Studiul 40
Darurile Spiritului
şi părtăşia
● Alte ingrediente esenţiale pentru succesul grupului de părtăşie sunt darurile

Spiritului. Deoarece darurile spirituale sunt manifestate prin credincioşii
umpluţi cu Spiuritul Sfânt este important ca participanţii la întâlnirile grupului
să fie botezaţi cu Spiritul Sfânt.
● Darurile spirituale ajută la creşterea spirituală a credinciosului şi a bisericii în

general.
● Pavel spune că diferitele părţi ale corpului omenesc trebuie “să îngrijească
deopotrivă unele de altele.” Aceasta este o referire la adevărata părtăşie
creştină. Când activează în corpul bisericii, darurile spirituale procură o mare
binecuvântare pentru fiecare membru al trupului lui Hristos.
Ca să ne identificăm cu simţămintele membrilor din grup, trebuie să-i cunoaştem

foarte bine. Şi dacă urmează să ne ajutăm reciproc, trebuie să ne simţim liberi ca să
ne exprimăm cele mai profunde nevoi ale noastre, precum şi luptele, speranţele şi
visurile noastre. Importanţa slujirii unuia pentru nevoile altuia, se vede în acest
verset: “Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos.” Gal. 6:2
Acest fel de părtăşie nu poate avea loc prin participarea la adunare în modul
tradiţional. Dacă singura noastră legătură cu membrii bisericii noastre este întâlnirea
140
cu ei în Sabat dimineaţa, când le dăm un călduros salut şi aceasta este totul, atunci
va fi imposibil să experimentăm acea părtăşie pe care o recomandă Biblia.
Darurile spirituale vor funcţiona într-o manieră foarte practică pentru binecuvântarea
întregului grup. De exemplu darul de învăţător se referă la cineva care instruieşte
în cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu. Darul acesta va fi o mare binecuvântare
pentru toţi cei care participă. Lecţiile vor fi în general scurte şi bazate mai de grabă
pe Scriptură; ele nu trebuie să constea în sesiuni lungi de predare a învăţăturii.
Accentuările vor fi făcute asupra aplicării practice a Scripturii la deosebirile
individuale de opinii care apar în grupul respectiv. Este deci evident că darul de
învăţător va aduce grupul la o unitate de credinţă.
Darul sfătuirii sau al îndemnării va fi folosit de Dumnezeu ca să adreseze

cuvinte de încurajare, mângâiere şi speranţă, în special pentru participanţii din grup
care ofensează pe alţii şi au serioase contradicţii în vieţile lor. Manifestarea acestui
dar va aduce membrilor grupului sfaturi biblice practice care vor ridica şi înobila pe
membrii grupului. Astfel de daruri spirituale care vor fi manifestate într-un grup de
părtăşie creştină vor da posibilitate Spiritului ca să lucreze în folosul tuturor
participanţilor.
Ziua 40
Grupele de părtăşie
şi creşterea bisericii
Părtăşia credincioşilor va juca un rol important în restaurarea lor spirituală,

emoţională şi chiar fizică, restaurare pe care Dumnezeu doreşte ca fiecare dintre noi
să o experimenteze.
Creşterea trebuie să fie ţinta fiecărui grup de părtăşie creştină. Dacă grupul nu
creşte, el nu funcţionează în modul în care doreşte Dumnezeu. Să ne amintim că
botezul Spiritului Sfânt este dat atât pentru creşterea noastră spirituală cât şi pentru
răspândirea evangheliei:
“Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi
martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile
pământului." Fapte 1:8
Se înţelege de aici că necredincioşii, sau cei care nu sunt membri ai bisericii ar trebui
să fie prezenţi în grupul de părtăşie.
Noi trebuie să fim implicaţi personal în câştigarea de suflete pentru Hristos, deoarece
aceasta este o cerinţă esenţială pentru creşterea noastră spirituală. Fiecare dintre noi
trebuie să dea atenţie în mod personal poruncii lui Dumnezeu: “Creşteţi, înmulţiţi-vă,
umpleţi pământul...” Gen. 1:28. Dumnezeu ar fi putut folosi îngeri pentru lucrarea de
câştigare de suflete; totuşi El nu a făcut aceasta. De ce? Pentru că El cunoaşte
importanţa faptului ca fiecare dintre noi să fie implicat personal în lucrarea de
câştigare a altor oameni pentru Hristos. Ellen White face o afirmaţie importantă în
141
privinţa aceasta:
"Dacă vei lucra aşa cum Domnul Hristos a stabilit că trebuie să lucreze
ucenicii Săi, câştigând suflete pentru El, atunci vei simţi nevoia unei
experienţe spirituale mai profunde, cum şi a unei cunoaşteri mai înalte a
lucrurilor dumnezeieşti; atunci vei înseta şi vei flămânzi după neprihănire. Vei
lupta atunci cu Dumnezeu în rugăciune şi, credinţa ta va fi întărită, iar sufletul
tău va bea şi mai mult din izvoarele mântuirii. Întâmpinând împotrivire şi
încercări, acestea te vor face să te apropii mai mult de Biblie, şi te vei ruga
mai mult. Atunci vei creşte în harul şi în cunoştinţa Domnului Hristos şi vei
obţine o experienţă bogată." - Calea către Hristos, p. 80 (engl.).
Sprijinul pe care-l dă grupul de părtăşie va avea un rol important în eforturile

personale de a câştiga pe alţii pentru Hristos. Membrii grupului se vor uni în
rugăciune pentru aceia la care noi dorim să ajungem cu mesajul evangheliei. În
afară de aceasta, sfatul celor cu mai multă experienţă în câştigarea de suflete va fi
un mare beneficiu pentru noi. Părinţii spirituali din grup vor fi folosiţi de Dumnezeu
pentru ca să ajute pe cei cu mai puţină experienţă în călăuzirea altora pe calea
credinţei.
Grupul de părtăşie va deveni un anturaj minunat pentru cei care caută pe

Dumnezeu, pentru că ei vor găsi acolo iubire, fraţi şi surori care le poartă de grijă şi
îi acceptă aşa cum sunt. Căutătorii se vor afla astfel într-o ambianţă în care Spiritul
lui Dumnezeu poate lucra într-un mod puternic pentru convertirea lor la Hristos. Noi
citim în această privinţă că atunci când primii creştini au continuat părtăşia de grup,
biserica a crescut:
"Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea

acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu,
şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la
numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.” Acts 2:46, 47.
Dumnezeu va sluji nevoilor tuturor celor care sunt prezenţi în grupul de părtăşie,
indiferent dacă ei sunt credincioşi sau necredincioşi. El va face aceasta prin
intermediul darurilor şi roadei Spiritului Sfânt. Cadrul pe care-l oferă grupele mici de
părtăşie schimbă complet forma tradiţională de evanghelism rece şi impersonal, ce
are loc atunci când oamenii încep să frecventeze o adunare evanghelistică ca
răspuns la invitaţiile puse în cutiile poştale. Esenţa grupului de părtăşie este relaţia
apropiată dintre membrii lui. Atunci când necredincioşii vin să experimenteze
creştinismul şi adevărurile biblice noi în cadrul acestei părtăşii, ei fac aceasta în
contextul unei relaţii strânse cu membrii grupului. Ei sunt astfel plasaţi într-o
ambianţă mântuitoare care contribuie la creşterea lor personală din punct de vedere
spiritual.
142
SA RECAPITULĂM STUDIUL DE ASTAZI
Grupele de părtăşie
şi creşterea bisericii
● Părtăşia credincioşilor va juca un rol important în restaurarea lor spirituală,

emoţională şi chiar fizică.
● Creşterea trebuie să fie ţinta fiecărui grup de părtăşie creştină.
● Dacă grupul nu creşte, el nu funcţionează în modul în care doreşte
Dumnezeu.
● Botezul Spiritului Sfânt este dat atât pentru creşterea noastră spirituală cât şi
pentru răspândirea evangheliei. Deci necredincioşii, sau cei care nu sunt
membri ai bisericii ar trebui să fie prezenţi în grupul de părtăşie.
● Noi trebuie să fim implicaţi personal în câştigarea de suflete deoarece aceasta
este o cerinţă esenţială pentru creşterea noastră spirituală.
Ellen White:
"Dacă vei lucra aşa cum Domnul Hristos a stabilit că trebuie să lucreze
ucenicii Săi, câştigând suflete pentru El, atunci vei simţi nevoia unei
experienţe spirituale mai profunde, cum şi a unei cunoaşteri mai înalte a
lucrurilor dumnezeieşti; atunci vei înseta şi vei flămânzi după neprihănire. Vei
lupta atunci cu Dumnezeu în rugăciune şi, credinţa ta va fi întărită, iar sufletul
tău va bea şi mai mult din izvoarele mântuirii. Întâmpinând împotrivire şi
încercări, acestea te vor face să te apropii mai mult de Biblie, şi te vei ruga
mai mult. Atunci vei creşte în harul şi în cunoştinţa Domnului Hristos şi vei
obţine o experienţă bogată." - Calea către Hristos, p. 80 (engl.).
Sprijinul grupului în câştigare de suflete:

● Membrii grupului se vor uni în rugăciune pentru aceia la care noi dorim să
ajungem cu mesajul evangheliei.
● Sfatul celor cu mai multă experienţă în câştigarea de suflete va fi un mare
beneficiu pentru noi.
● Părinţii spirituali din grup vor fi folosiţi de Dumnezeu ca să ajute pe cei cu mai
puţină experienţă în călăuzirea altora pe calea credinţei.
● Grupul de părtăşie va deveni un anturaj minunat pentru cei care caută pe
Dumnezeu, pentru că ei vor găsi acolo iubire, fraţi şi surori care le poartă de
grijă şi îi acceptă aşa cum sunt. Căutătorii se vor afla astfel într-o ambianţă în
care Spiritul lui Dumnezeu poate lucra într-un mod puternic pentru
convertirea lor la Hristos.
● Atunci când primii creştini au continuat părtăşia de grup, biserica a crescut:
Acts 2:46, 47.
● Cadrul pe care-l oferă grupele mici de părtăşie schimbă complet forma
tradiţională de evanghelism rece şi impersonal, ce are loc atunci când oamenii
încep să frecventeze o adunare evanghelistică ca răspuns la invitaţiile puse în
cutiile poştale.
143
● Dacă însă noii veniţi la credinţă sunt plasaţi în ambianţa mântuitoare pe care
o oferă grupul de părtăşie, aceasta contribuie la creşterea lor personală din
punct de vedere spiritual.
Condu-ne Doamne, la rugăciunea pentru botezul cu Spiritul Sfânt sub

forma ploii timpurii în vieţile noastre şi pentru revărsarea ploii târzii a
Duhului Sfânt. Descoperă prin noi darurile Spiritului Tău şi foloseşte-ne
pentru slava Numelui Tău. Descoperă puterea Ta în mijlocul nostru şi în
această localitate pentru ca mulţi să aibă ocazia să Te cunoască şi să se
încreadă în Tine ca Dumnezeu şi Mântuitor al lor.

1. Care sunt două scopuri importante ale grupelor de adevărată părtăşie creştină?
2. Fă o listă cu sugestiile despre cum este posibil ca un grup de părtăşie să devină

efectiv în câştigarea de suflete pentru Hristos.
3. Cum plănuieşti să devii o parte a unui grup de părtăşie care creşte şi să fii astfel
folosit de Dumnezeu ca să-L prezinţi altora pe Hristos ca Mântuitor?

devoţional.
1. pentru ca Dumnezeu să continue să reverse peste voi Spiritul Său Cel Sfânt.
2. pentru ca Dumnezeu să aducă redeşteptarea spirituală în viaţa voastră şi în
comunitatea voastră.
3. pentru ca Dumnezeu să vă conducă să deveniţi o parte dintr-un grup de
părtăşie care creşte în numărul de membri şi să fiţi folosiţi de El pentru a
aduce pe alţii la Hristos.
INCLUDEŢI ÎN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ URMĂTORUL VERSET BIBLIC: “După aceea,

voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor prooroci, bătrânii
voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii.” Ioel 2:28
Pentru alte publicații :

http://www.spiritbaptism.org/online-store/english.html
144

40 de Zile - Studiu Duhul Sfânt - Dennis Smith

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

40 de Zile - Studiu Duhul Sfânt - Dennis Smith

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cum să ne pregătim pentru

Secţiunea I - Botezul Spiritului Sfânt

Pentru alte publicații :

Resurse online de creștere spirituală

40 DE ZILE DE STUDIU ŞI RUGĂCIUNE

Scopul programului de 40 de zile:

Începutul pregătirii programului:

1. Găseşte un partener de rugăciune​ pe care îl vei contacta zilnic pentru:

2. Roagă-te ca Dumnezeu să-ţi arate pentru care persoane trebuie să

3. Sugestii cu privire la lista de cinci persoane.​ Acestea pot fi membri ai

4. Contactează pe fiecare dintre cele cinci persoane pe care le-ai ales.

„Începând cu data de ____________ biserica mea are un program special de

5. Alcătuieşte un card de rugăciune pentru fiecare persoană cu care

40 de zile de rugăciune (pune un „​√​” în dreptul zilei când te-ai rugat):

Activităţi de ajutorare: _______________________________________

b. Ei să caute pe Dumnezeu.​ (Fapte 17:27 „ca ei să caute pe Dumnezeu, şi

c. Ei să creadă în Cuvântul lui Dumnezeu.​ (1 Tes. 2:13 „De aceea, mulţumim

d. Satan să fie împiedicat să-i orbească ca să nu poată vedea adevărul divin

f. Ei să se întoarcă de la păcat.​ ​(Fapte 3:19 „Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la

g. Să creadă în Hristos ca Mântuitor al lor.​ (Ioan 1:12 „Dar tuturor celor ce

h. Să asculte de Hristos ca Domn al lor.​ („Mat. 7:21 „Nu orişicine-Mi zice:

i. Să prindă rădăcini şi să crească în Hristos.​ (Col. 2:6.7. „Astfel dar, după

7. Roagă-te pentru înţelepciune de sus ca să poţi înţelege ce fel de

a. Spune-le cât de mult îi apreciezi.

e. Invită-i să serviţi masa de prânz undeva în oraş.

➢ Rugăciunea este esenţială pentru creşterea spirituală personală

Următorul citat arată deasemenea necesitatea rugăciunii în lucrarea de a conduce pe

➢ Când lucrezi cu rugăciune ca să aduci pe alţii mai aproape de Hristos şi de

Puterea Spiritului Sfânt

Alegând să participi la aceste 40 de zile de studiu şi rugăciune, tu vei intra într-o

Isus a spus la Ioan 14:16.17:

„Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu

După ce a comunicat cu Dumnezeu în pustie şi a obţinut victoria asupra lui satana,

„Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe

„Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să

Meditaţie personală şi discuţie

1. Ce învaţă această lecţie despre lucrarea Spiritului Sfânt?

3. Enumeră două beneficii ale botezului cu Spiritul Sfânt.

4. Doreşti să ai o experienţă mai profundă în ceea ce priveşte primirea Spiritului

Activitate în domeniul rugăciunii

➢ Cheamă pe partenerul tău de rugăciune şi discută cu el acest devoţional.

a. pentru ca Dumnezeu să vă umple pe fiecare cu Spiritul Său Cel Sfânt.

INTRODUCEŢI ACEST VERSET IN RUGACIUNEA VOASTRA: „Eu - zice Domnul

Condu-ne şi învaţă-ne, Doamne, pentru ca să fim astfel în mod

Spiritul Sfânt – lucrări​:

Lumea nu poate primi Duhul Sfânt. De ce?

➢ Nu-L vede şi nu-L cunoaşte (ginosko = cunoaştere experimentală ).

Spiritul în viaţa lui Isus:

Paşi de făcut pentru a primi botezul cu Spiritul Sfânt​:

➢ Apelare la mijlocirea lui Isus pentru primirea botezului cu Spiritul Sfânt.

Nu toţi credincioşii au fost prezenţi acolo în ziua Cincizecimii. Întrebarea logică ce

Este evident deasemenea că Dumnezeu a condus bisereica creştină la primirea

Avem un exemplu similar de rugăciune însoţită de punerea mâinilor atunci când

Cu privire la creşterea noastră spirituală şi umplerea cu Spiritul Sfânt, dânsa a scris:

„Imprimaţi în mintea tuturor nevoia botezului cu Duhul Sfânt, a sfinţirii membrilor

1. De ce a spus Isus ucenicilor să aştepte botezul Spiritului Sfânt?

2. Care au fost condiţiile pe baza cărora ucenicii au primit botezul Spiritului

3. Ce a spus Ellen White despre importanţa primirii botezului cu Spiritul Sfânt.

4. Este necesară rugăciunea cu punerea mâinilor pentru primirea botezului cu

Activitate în domeniul rugăciunii

➢ Telefonează partenerului tău de rugăciune şi discută cu el/ea această

c. Pentru persoanele de pe lista voastră de rugăciune.

INTRODU ACEST VERSET IN RUGĂCIUNEA VOASTRĂ: „Noi suntem martori ai

1. Găseşte un partener de rugăciune pe care îl vei contacta zilnic pentru:

3. Sugestii cu privire la lista de cinci persoane. Acestea pot fi membri ai

40 de zile de rugăciune (pune un „√” în dreptul zilei când te-ai rugat):

b. Ei să caute pe Dumnezeu. (Fapte 17:27 „ca ei să caute pe Dumnezeu, şi

c. Ei să creadă în Cuvântul lui Dumnezeu. (1 Tes. 2:13 „De aceea, mulţumim

f. Ei să se întoarcă de la păcat. (Fapte 3:19 „Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la

g. Să creadă în Hristos ca Mântuitor al lor. (Ioan 1:12 „Dar tuturor celor ce

h. Să asculte de Hristos ca Domn al lor. („Mat. 7:21 „Nu orişicine-Mi zice:

i. Să prindă rădăcini şi să crească în Hristos. (Col. 2:6.7. „Astfel dar, după

Spiritul Sfânt – lucrări:

Paşi de făcut pentru a primi botezul cu Spiritul Sfânt:

„Cine păzeşte poruncile Lui, rămâne în El, şi El în el. Şi cunoaştem că El