PIAŢA BURSIERĂ ŞI PIAŢA EXTRABURSIERĂ: ABORDĂRI CONCEPTUALE,

PRACTICI NAŢIONALE ŞI INTERNAŢIONALE

8.1. Delimitări conceptuale privind piaţa bursieră
8.2. Tipologia burselor de valori
8.3. Funcţiile bursei de valori şi rolul acesteia pentru economia contemporană
8.4. Structura organizatorică a bursei de valori
8.4.1. Baza juridică şi administrarea bursei de valori
8.4.2. Membrii bursei de valori
8.5. Structura funcţională a bursei de valori
8.5.1. Particularităţi de admitere a valorilor mobiliare la cota bursei
8.5.2. Ordinele bursiere
8.6. Piaţa extrabursieră – caracteristici şi generalităţi
A. Bibliografie obligatorie:
  Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare, nr. 199-XIV din 18.11.98.// Monitorul Oficial nr.183-185/655 din
10.10.2008Anghelache G. Piaţa de capital: caracteristici, evoluţii, tranzacţii. Bucureşti: Editura Economică,2004.
354 p.
Badea D. Piaţa de capital şi restructurarea economică. - Bucureşti: Editura Economică, 2000, 288 p.
Darovanaia A. Bazele funcţionării pieţelor de capital. Chişinău: ASEM, 2005, 375p.
Ghilic-Micu B. Bursa de valori. Bucureşti: Editura Economică, 1997, 263p.
 
  B. Bibliografie suplimentară:
Bratu Ş. Piaţa de capital: teorie şi practică. Craiova: Universitaria, 2003, 340 p.
Ionescu. Pieţe de capital şi titluri de valoare. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine, 2003, 427 p.
Stoica V. Ionescu E. Pieţe de capital şi burse de valori. Bucureşti: Editura Economică, 2002, 375 p.

Bursa de valori este o componentă a pieţei secundare de capital, a cărei activitate se

bazează pe reglementări publice şi unde se negociază valorile mobiliare înscrise la cotă.
Bursa de valori este o instituţie cu personalitate juridică, care asigură publicului, prin
activitatea intermediarilor, autorizaţii, sisteme, mecanisme şi proceduri adecvate pentru
efectuarea tranzacţiilor cu valori mobiliare şi care constituie piaţa oficială şi organizată pentru
negocierea valorilor mobiliare admise la cotă, oferind economiilor investite în ele garanţie
morală şi securitate financiară prin măsurarea continuă a lichidităţii respectivelor valori
mobiliare.
Conform legislaţiei în vigoare, Bursa de Valori a Moldovei reprezintă societate pe
acţiuni ce desfăşoară activitate bursieră pe piaţa valorilor mobiliare în conformitate cu
prevederile Legii "Cu privire la piaţa valorilor mobiliare", cu Statutul Bursei şi Regulamentul
Bursei.
8.2. Tipologia burselor de valori
În dependenţă de forma de organizare:
 burse de stat (publice) – ceea ce presupune pentru momentul înfiinţării intervenţia
organelor administraţiei publice. Bursele de stat sunt instituţii cu caracter nelucrativ, organizate
şi administrate de stat, şi de regulă, accesul deschis pentru orice intermediar îndeplineşte
condiţiile impuse de regulamentele în vigoare.
burse private – care au apărut exclusiv prin iniţiativă privată. Bursele private sunt
instituţii cu caracter nelucrativ (bursa din SUA, NYSE, TSE) sau cu caracter lucrativ (în diferite
ţări din Europa, ca de ex: Anglia, Germania). Accesul este restricţionat la un anumit număr de
locuri (membri), prima condiţie pentru un intermediar care doreşte să participe la respectiva piaţă
fiind să aibă loc de tranzacţionare;
burse mixte – atât publice, cât şi private (bursele din Elveţia).
Bursele cu caracter lucrativ dau posibilitatea membrilor săi asociaţi să încaseze
dividende la capitalul investit.
Bursele cu caracter nelucrativ nu plătesc dividende la capitalul investit, iar membrii
acestuia îşi obţin profitul din activitatea agenţiilor de brokeraj pe care le deţin.
După obiectul tranzacţiei:
Burse generale – la care se negociază operaţiuni cu diferite mărfuri şi valori mobiliare,
valute.
Burse specializate – care se ocupă cu tranzacţionarea unei game determinate de mărfuri
sau numai valori mobiliare.
După numărului de membri (criteriul admiterii participanţilor ) pot fi:
Burse închise – la care este limitat numărul de membri fondatori. Calitatea de membru
(nou) se poate dobândi doar prin schimb (cu un membru vechi), prin moştenire, cumpărare sau
închiriere.
Burse deschise – la care numărul membrilor poate fi suplimentat într-o anumită
proporţie.
Participarea la Bursă este nelimitată cu condiţia respectării legislaţiei interne. Accesul poate fi
gratuit sau contra unei taxe de frecventare.
După modul de comunicare în vederea încheierii tranzacţiilor, se pot deosebi:
Burse cu strigare liberă (open outcy), în cadrul cărora tranzacţiile se încheie prin viu-
grai, fiind cea mai veche formă de comunicare;
Burse electronice – tranzacţiile realizându-se prin intermediul tehnologiilor moderne de
comunicare (telefon, fax, internet)
După modul de formare al preţului, bursele sunt organizate în:
Burse de licitaţie, ceea ce presupune existenţa unui conducător al şedinţei de
tranzacţionare (conducătorul fiind reprezentat de persoane fizice sau sisteme electronice),
caracteristic fiind faptul că la un moment dat în timp, pentru un anumit titlu, nu poate exista
decât un singur preţ de încheiere a tranzacţiilor;
Burse de negociere – unde pentru formarea preţului se utilizează negocierea directă
între participanţi, caracteristic fiind faptul că la un moment dat în timp, pentru acelaşi titlu, pot
exista simultan mai multe preţuri de încheiere a tranzacţiilor, datorită posibilităţii existenţei mai
multor negocieri simultane pentru respectivul titlu.
După disciplina de tranzacţionare, bursele pot fi clasificate în:
pieţe bazate pe ordine (order-driven market), în cadrul cărora cursul bursier se formează
pe baza ordinelor introduse în sistem de către intermediari (mai sunt numite şi pieţe de tip
„double auction”);
pieţe bazate pe cotaţii (quote-driven market), care presupun existenţa unor intermediari
formatori de piaţă (market-makeri), care afişează cotaţii ferme de cumpărare şi de vânzare pe un
anumit titlu financiar.
După forma sa organizatorică, bursa poate fi creată ca:
societate pe acţiuni;
asociaţie comercială.
După forma juridică de organizare, se disting:
a) Bursa de valori oficială este piaţa la care se negociază valorile mobiliare admise la
cotare. Operaţiunile se desfăşoară într-un spaţiu special amenajat conform unui regulament de
funcţionare. Tranzacţiile sunt centralizate şi accesibile informării continue a clienţilor.
Operaţiunile se desfăşoară cu exclusivitate în cadrul unui mecanism, folosindu-se un personal
specializat în negocierea tranzacţiilor şi un personal tehnic care se ocupă de pregătirea
negocierilor, evidenţa contractelor şi urmărirea realizării lor. Accesul în bursa este restrictiv.
Bursa de valori oficială poate fi:
bursa clasică;
bursa modernă.
La bursele de valori clasice se formează un curs unic, centralizat, întrucât procesul
negocierilor este supus regulamentului de funcţionare, adică este dirijat şi supravegheat,
preţurile formându-se pe bază de licitaţie publică
La bursele de valori moderne, procesele de negociere sunt automatizate, pe bază de
mijloace electronice şi computere, în exclusivitate sau în combinaţie cu mijloace clasice.
b) Bursa de valori neoficială este o bursă cu un acces mai puţin restrictiv. Pe aceasta
piaţă se negociază valorile mobiliare neînscrise la cotarea oficială. Se face referinţă la societăţi
mici şi mijlocii, care doresc să obţină fonduri pentru dezvoltare, dar nu pot îndeplini condiţiile
severe de admitere la piaţa oficială.
 c) Piaţa la ghişeu (OTC - Over The Counter) este piaţa organizată direct între operatori,
în afara burselor organizate şi care se derulează printr-o reţea de telecomunicaţii.
Pe această piaţă se pot vinde şi cumpăra valori mobiliare în cantităţi oricât de mici şi nu
numai pachete de acţiuni care să aibă la bază o unitate de măsură. Preţurile, deşi se formează pe
baza cursurilor cotate la Bursa oficială, sunt diferite, variind de la o firmă la alta.

8.3. Funcţiile bursei de valori şi rolul acesteia pentru economia contemporană

 Existenţa şi funcţionarea burselor de valori mobiliare este condiţionată de emisiunea şi utilizarea
valorilor mobiliare ca active financiare, ca şi de diversitatea produselor bursiere în calitatea lor
de instrumente de plasament a capitalurilor disponibile şi de acoperire a riscurilor
Printre principalele funcţii ale burselor de valori se pot menţiona:
concentrarea cererii şi ofertei de valori mobiliare într-un anumit loc şi la un moment
dat, realizându-se astfel o legătură directă între posesorii de capitaluri disponibile şi nevoia de
finanţare a agenţilor economici, statului, administraţiei publice etc;
efectuarea tranzacţiilor cu valori mobiliare, în conformitate cu ordinele clienţilor şi
respectând reglementările pieţei respective, oferind posibilitatea transformării titlurilor deţinute
în lichidităţi:
reflectarea conjuncturii economice a momentului, pentru spaţiul economic pe care îl
reprezintă.
reprezintă un sistem de urmărire continuă şi sistematică a cursului valorilor
mobiliare, nivelul preţului de tranzacţionare la un anumit moment oferind informaţii asupra
valorii de piaţă a societăţilor emitente de valori mobiliare.
În ceea ce priveşte funcţiile specifice, bursele de valori răspund la trei tipuri de nevoi,
apropiate una de cealaltă, dar totuşi diferite:
nevoi macroeconomice (pentru economia unei ţări);
nevoi microeconomice (pentru companii);
nevoi individuale (pentru acţionari şi pentru cei care dispun de bani pentru investiţii).
A. Funcţii macroeconomice:
Bursa asigură un circuit mai scurt şi mai eficient între economiile pe termen lung (ale
persoanelor private) şi nevoile de finanţare ale întreprinzătorilor şi colectivităţilor
publice. Astfel că bursa a devenit un competitor puternic al sistemului bancar. A devenit
o alternativă a creditului bancar în finanţarea economiei.
De menţionat, că emitenţii de acţiuni sau obligaţiuni nu ezită în a folosi ambele metode
de finanţare simultan (banii de la bănci şi banii de la bursă). Aceasta poate fi o soluţie potrivită
pentru economia autohtonă în scopul realizării unor proiecte importante, precum modernizarea
reţelelor de cale ferată şi telecomunicaţii, autostrăzi, construirea şi retehnologizarea de mari
capacităţi de producţie.
Bursa reprezintă un instrument pentru asigurarea lichidităţilor într-o economie. Cei ce
deţin valori mobiliare pot uşor, şi cu un cost redus (comisioanele de brokeraj sunt în jur de 1%
din valoarea tranzacţiilor), să le schimbe în bani.
Informaţiile oferite de bursa de valori sub forma cotaţiilor bursiere reprezintă baza
practică pentru evaluarea valorii de piaţă a capitalului (exprimată de capitalizarea
bursieră). Bursa este sursa unor informaţii care pot fi sau nu în concordanţă cu valoarea
reală (valoarea intrinsecă) a oricărei companii listate la bursă.
Bursele de valori reprezintă suportul şi instrumentul necesar pentru importante
reorganizări sectoriale. Mobilitatea capitalurilor creează oportunităţi de găsire - aproape
permanent - a celor mai bune investiţii ale momentului. Colectarea capitalurilor disponibile,
insuficient sau ineficient angajate, şi investirea lor în cele mai active sectoare ale vieţii
economice, este una dintre cele mai importante funcţii ale bursei de valori.
B. Funcţii microeconomice:
Bursa facilitează creşterea sau micşorarea notorietăţii companiilor listate şi
astfel influenţează motivarea întreprinzătorilor în a vinde sau a cumpăra (confirmarea sau
negarea propriilor analize asupra cotaţiilor anumitor valori mobiliare).
Bursa permite creşterea fondurilor proprii ale companiilor. Noile companii ce intră pe
piaţă pot realiza o creştere a capitalului numai indirect (vânzarea acţiunilor deţinute de vechii
acţionari nu creşte capitalul social), prin emisiunea de noi acţiuni, ce vor fi vândute prin
intermediul bursei.
Bursa stimulează un management mai bun al întreprinderilor, cu scopul creşterii
valorii activelor, ceea ce va genera o creştere a profiturilor acţionarilor. Acest management
este invocat, în special, de iniţiatorii burselor de valori în ţările emergente.
C. Funcţii individuale:
Bursa facilitează obţinerea de lichidităţi de către acţionari şi mijloceşte, de asemenea, o
evaluare a averii personale. Acţionarii pot în orice moment să vândă, total sau parţial, valorile
mobiliare pe care le deţin, în schimbul unui preţ de piaţă acceptabil.
Deţinătorii titlurilor trebuie să aibă posibilitatea, în orice moment, să cunoască nivelul la
care sunt cotate oficial titlurile în care au investit.
La nivelul economiei, bursa îndeplineşte rolul de:
Acumularea de capital pentru întreprinderi: bursa le oferă companiilor posibilitatea de a
acumula capitalul necesar extinderii acestora prin vânzarea de titluri financiare către publicul
investitor ;
Mobilizarea economiilor private pentru investiţii: investirea economiilor private în titluri
de valoare duce la o mai bună alocare a resurselor, deoarece fondurile, care altfel ar fi fost
consumate sau imobilizate în depozite bancare, sunt mobilizate şi redirecţionate, ele promovând
astfel comerţul şi industria;
Redistribuirea veniturilor: bursa oferă posibilitatea unui spectru larg de persoane de a
cumpăra diferite titluri şi, în consecinţă, de a deveni acţionarii unor societăți profitabile
Îmbunătăţirea modului de conducere a companiilor: având o multitudine de proprietari,
companiile au, în general, tendinţa de a-şi îmbunătăţi standardele şi eficienţa managerială pentru
a satisface cât mai bine cerinţele acţionarilor săi. Este evident faptul că, în majoritatea cazurilor,
companiile publice tind să aibă un mai bun management, decât cel al companiilor private;
Creează oportunităţi investiţionale pentru micii investitori: spre deosebire de alte
activităţi economice care necesită mobilizarea unui capital mare, investiţia făcută pe pieţele
bursiere este posibilă atât marilor, cât şi micilor investitori, fiecare persoană achiziționând
cantitatea de titluri de valoare pe care şi-o permite din punct de vedere material. Aşadar, bursa
oferă o altă sursă de venituri şi celor cu economii mici;
Guvernul poate colecta fonduri pentru dezvoltarea unor proiecte: guvernul şi chiar
autoritățile locale pot decide să împrumute fonduri necesare finanţării unor proiecte mari ce ţin
de infrastructură, cum ar fi construcţia de noi locuinţe sau dezvoltarea reţelei de drumuri, prin
punerea în vânzare a unor obligaţiuni.
Aceste obligaţiuni pot fi vândute la bursă, unde, prin plasarea publică, aceste valori
mobiliare pot fi cumpărate. Prin aceasta sursă alternativă de finanţare, guvernul sau autoritățile
locale nu mai sunt nevoite să mărească taxele şi impozitele pentru a strânge fondurile necesare
dezvoltării respectivelor proiecte.
Barometru al economiei: la bursă, preţul acţiunilor societăţilor tranzacţionate creşte şi
scade în funcţie de forţele pieţei, în general. Preţurile titlurilor tranzacţionate tind să crească sau
să rămână stabile atunci când societățile şi economia, în general, arată semne de stabilitate. În
concluzie, evoluţia cursurilor la bursă poate fi un indicator al trendului general de la nivelul
economiei.
 

8.4. Structura organizatorică a bursei de valori

 
8.4.1. Baza juridică şi administrarea bursei de valori
Statutul bursei conţine prevederi cu caracter general (numele instituţiei, sediul şi
obiectul activităţii), cu privire la modul de constituire (care sunt drepturile şi ce obligaţii au
membrii bursei, cum se poate dobândi sau pierde această calitate), la particularităţile
conducerii: generale sau executive a societăţii, la principiile generale privind desfăşurarea
activităţii (primirea ordinelor, procedura tranzacţiilor şi de executare a contractelor), la modul
de urmărire a veniturilor şi cheltuielilor de control asupra gestiunii, cât şi alte probleme
specifice (furnizarea de informaţii, soluţionarea litigiilor, încetarea activităţii).
Statutul bursei reprezintă actul fundamental de organizare şi de funcţionare prin care se
stabilesc drepturile şi obligaţiile membrilor bursei, forma de organizare şi de funcţionare a
acesteia, precum şi modul de soluţionare a litigiilor.
Regulamentul bursei reprezintă actul prin care se dezvoltă principiile stabilite în statut
şi în care se precizează obiectul tranzacţiilor, mecanismul de funcţionare, structura organelor
operative principale şi auxiliare, procedura stabilirii preţurilor şi procedura efectuării plăţilor.
Regulamentul bursei are, în general, prevederi specifice cu privire la cotarea titlurilor
(admiterea la cotă, condiţii de cotare, informaţiile ce se furnizează cu privire la valorile
naţionale sau străine), la mecanismul tranzacţiilor (tipurile de tranzacţii ce se efectuează,
procedura de negociere, modalităţile de formare şi de afişare a cursului) şi la activitatea agenţilor
de bursă.
Suportul credibilităţii bursei provine atât din legislaţia specifică, cât şi din statutul şi
regulamentul bursei, acestea fiind menite să garanteze profesionalismul şi corectitudinea
tranzacţiilor bursiere, adică să asigure, perceperea bursei printr-o imagine favorabilă de către
investitori.
  Potrivit practicii internaţionale, organizarea şi conducerea burselor de valori –
managementul bursei – se realizează diferit de la ţară la ţară şi chiar de la bursă la bursă.
Indiferent de caracteristicile particulare, se poate defini un model general al managementului
bursier, care include patru mari categorii de organisme: de decizie, de execuţie, de consultanţă
şi de control.
Bursa de valori a Republicii Moldova se creează şi funcţionează în formă de societate
pe  acţiuni cu capital social de cel puţin 500 mii de lei. Comisia  Naţională a Pieţei
Financiare  este  în drept să ceară bursei de  valori  majorarea capitalului social.
Organele de conducere ale bursei de valori sunt: adunarea generală a acţionarilor
bursei;      consiliul bursei; organul executiv; comisia de cenzori.
Adunarea generală a acţionarilor este organul suprem de conducere al bursei şi se ţine
cel puţin o dată pe an.
Adunarea generală a acţionarilor poate fi ordinară, anuală sau extraordinară.
Adunarea generală a acţionarilor ordinară se ţine cu prezenţa acţionarilor, prin
corespondenţă sau sub formă mixtă. Adunarea generală anuală nu poate fi ţinută prin
corespondenţă.
Adunarea generală ordinară anuală a acţionarilor se ţine nu mai devreme de o lună şi nu
mai târziu de două luni de la data primirii de către organul financiar corespunzător a dării de
seamă anuale a societăţii. Societatea cu un număr de acţionari mai mare de 5000 este obligată să
ţină adunări generale regionale, dacă la două adunări anterioare n-a fost întrunit cvorumul
prevăzut de lege. Ordinea de zi a acestor adunări va fi identică cu ordinea de zi a adunării
ordinare anuale sau a celei extraordinare care nu a avut loc. Adunarea generală ordinară a
acţionarilor se convoacă de organul executiv al societăţii în temeiul deciziei consiliului societăţii.
Adunările generale extraordinare ale acţionarilor se ţin în temeiul prevăzut de legislaţia
în vigoare, de statutul societăţii sau de adunarea generală. Termenul de ţinere a adunării generale
extraordinare a acţionarilor se stabileşte prin decizia consiliului societăţii, dar nu poate depăşi 30
de zile de la data primirii de către societate a cererii de a ţine o astfel de adunare.
Adunarea extraordinară soluţionează probleme de genul:
modificarea produsului bursier;
cooptarea noilor membri;
probleme ce ţin de formarea preţului
Consiliul societăţii (al bursei) reprezintă interesele acţionarilor în perioada dintre
adunările generale şi, în limitele atribuţiilor sale, exercită conducerea generală şi controlul asupra
activităţii societăţii. Consiliul societăţii este subordonat adunării generale a acţionarilor.
Membrii consiliului societăţii se aleg de adunarea generală a acţionarilor pe termenul prevăzut în
statut, dar nu mai mare de 4 ani. Aceleaşi persoane pot fi realese un număr nelimitat de ori.
Membri ai consiliului bursei nu pot fi persoanele care nu au obţinut atestatul de calificare al
Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, şi nici conducătorii şi specialiştii autorităţilor publice.
De competenţa organului executiv ţin toate chestiunile de conducere a activităţii curente
a societăţii, cu excepţia chestiunilor ce ţin de competenţa adunării generale a acţionarilor sau ale
consiliului societăţii. Organul executiv al societăţii asigură îndeplinirea hotărârilor adunării
generale a acţionarilor, deciziilor consiliului societăţii şi este subordonat consiliului societăţii şi
adunării generale a acţionarilor, dacă aceasta este prevăzută de statutul societăţii.
Comisia de cenzori a societăţii exercită controlul activităţii economico-financiare a
societăţii şi se subordonează numai adunării generale a acţionarilor.
Numărul cenzorilor trebuie să fie impar. În cazul în care statul deţine cel puţin 20% din
capitalul social, unul dintre cenzori va fi propus pentru alegere adunării generale a acţionarilor de
autorităţile centrale de specialitate ale administraţiei publice şi/sau, după caz, de autorităţile
administraţiei publice locale. Comisia de cenzori se alege (se numeşte) pe un termen de la 2 la 5
ani. Comisia de cenzori a societăţii exercită controlul obligatoriu al activităţii economico-
financiare a societăţii timp de un an.
Activitatea Bursei este realizată nemijlocit de Departamentele acesteia, ele efectuînd
funcţii clar determinate în baza propriilor regulamente privind organizarea şi funcţionarea,
aprobate de Preşedintele Bursei. În prezent, în cadrul Bursei îşi desfăşoara activitatea
următoarele subdiviziuni şi departamente:
1) Departamentul Listing, Marketing si Cotare, care se ocupă de înregistrarea valorilor
mobiliare la bursă, cercetarea şi înscrierea valorilor mobiliare la Cota Bursei.
Cota Bursei (listing) este un sistem de susţinere a pieţei care creează condiţii favorabile pentru
piaţa organizată, permite a depista cele mai sigure şi calitative valori mobiliare şi contribuie la
sporirea lichidităţii lor.
Obiectivele departamentului
 politica de acţionariat,
 politica valorilor mobiliare
 politica dividendelor.

Ca sursă de informare şi piaţă organizată, Bursei îi este atribuit un rol deosebit în răspîndirea
oricărei informaţii referitoare la valorile mobiliare
2) Departamentul Clearing şi Decontări. Clearingul reprezintă totalitatea acţiunilor
intreprinse de Departamentul specializat al Bursei în vederea colectării, verificării, corectării şi
confirmării informaţiei referitoare la tranzacţionarea valorilor mobiliare la Bursă, perfectarea
documentelor pentru executarea tranzacţiilor, precum şi stingerea obligaţiunilor de plată
reciproce între Membrii Bursei.
3) Departamentul pentru Supravegherea Pieţei realizează urmatoarele funcţii:
respectarea corespunderii normelor şi cerintelor legislaţiei la realizarea activităţii Bursei şi a
Membrilor ei;
supravegherea - urmărirea permanentă a activităţii Membrilor Bursei şi a activităţii cu
valorile mobiliare la Bursă în scopul asigurării comportamentului respectiv al Membrilor pe
piaţa valorilor mobiliare;
soluţionarea problemelor juridice.
4) Departamentul Sistemul Electronic. Funcţiile Departamentului respectiv sunt
supravegherea şi susţinerea sistemului electronic pentru tranzacţionare la Bursă.
8.4.2. Membrii bursei de valori
Persoanele, care se asociază pentru a înfiinţa o bursă de valori devin membri ai bursei,
calitate care le conferă anumite drepturi şi obligaţii.
Membrii bursei au dreptul de a efectua direct tranzacţii cu titluri pe piaţă. Numai
membrii bursei pot efectua operaţiuni cu titluri cotate pe piaţă. Calitatea de membru conferă, în
general, următoarele drepturi:
drepturi:
de a fi prezent – direct sau prin reprezentanţi – în incintă şi de a efectua operaţiuni
bursiere, în cont propriu sau/şi pentru terţi;
de a participa la elaborarea sau/şi la modificarea statului şi a regulamentului bursei;
de a participa la administrarea instituţiei bursei, de a alege şi de a fi ales în organele de
conducere.
Condiţiile generale de eligibilitatea ale membrilor bursei sunt:
 să aibă o autorizaţie din partea CNPF care solicită, din partea firmei ce doreşte să
primească licenţă, ca aceasta să aibă în obiectul de activitate efectuarea de
operaţiuni cu titluri financiare şi să dispună de persoane calificate;
 să posede un minim de capital în raport cu natura şi cu mărimea afacerilor pe care
le intenţionează să le desfăşoare, precum şi să prezinte garanţii prevăzute de lege
şi de regulamentul Bursei;
 să participe la fondurile bursei potrivit regulamentului acesteia;
 să respecte toate obligaţiile impuse de lege şi regulamentul bursei privind
negocierea, încheierea şi executarea tranzacţiilor bursiere.
În cazul burselor deschise diferenţierea membrilor bursei se face între membrii fondatori
şi membrii cooptaţi (asociaţi) astfel:
membrii fondatori sunt cei care au realizat începerea activităţii bursiere şi ar putea
dispune de mai multe voturi în asociaţia bursei;
membrii cooptaţi (asociaţi), respectiv cei care au fost atraşi ulterior în asociaţie şi care
pot fi membri afiliaţi care nu au drept de vot în AGA şi plătesc o taxă de admitere şi o cotizaţie
anuală mai mică sau membrii asociaţi care nu pot negocia direct în ringul bursei, ci numai prin
intermediul unui membru deplin sau a unui afiliat.
Calitatea de membru al bursei poate fi însă dobândită şi pe alte căi. Există astfel:
membri cu chirie – care şi-au închiriat un loc de membru al bursei;
membru parţiali – respectiv firmele care pot încheia tranzacţii în sala de negocieri, dar nu
pot lucra ca specialişti în bursă;
membri aliaţi – sunt acţionarii principali care nu pot efectua tranzacţii în sala de
negocieri;
membrii acceptaţi – sunt cei care au contribuţie de capital, dar nu pot avea nici un rol în
conducerea acesteia;
membrii corespondenţi – sunt cei care participă frecvent la tranzacţii (în sala de
negocieri), ocupându-se cu gestiunea conturilor clienţilor.
Componenţa membrilor burselor de valori nu este identică în diferite ţări. În SUA, Marea
Britanie membrii bursei de valori pot fi numai persoanele fizice, în Japonia – numai persoanele
juridice, în Italia, Germania – atât persoanele fizice, cât şi persoane juridice. În Republica
Moldova membrii bursei de valori se împart în:
membrii permanenţi:
membrii anuali cu drept la accesul fizic în sala de operaţiuni;
membrii anuali cu drept la accesul electronic în sala de operaţiuni etc.
8.5. Structura funcţională a bursei de valori
8.5.1. Particularităţile admiterii valorilor mobiliare la cota bursei
În general, structura pieţei bursiere cuprinde trei compartimente:
piaţa bursieră principală, rezervată celor mai mari şi dinamice firme emitente;
piaţa bursieră secundară, care negociază titlurile firmelor de talie şi importanţă mijlocie;
a treia piaţă bursieră, numită adesea în afara cotei, unde regulile de admitere sunt mai
elastice în raport cu piaţa (bursieră) secundară sau primară.
  Pentru înscrierea/menţinerea valorilor mobiliare la nivelul 1 de cotare, emitentul va
trebui să îndeplinească (fără a omite) următoarele cerinţe de calificare:
capitalul statutar achitat, nu mai puţin de 10 mln.lei;
emisia valorilor mobiliare nu mai puţin de 10 mln.lei;
emitentul desfăşoară activitate timp de nu mai puţin de trei ani şi dispune de rapoarte
financiare pe toată perioada menţionată;
emitentul trebuie să fi obţinut profit net în ultimii doi ani de activitate;
raportul financiar pentru ultimul an de activitate trebuie să corespundă standardelor
naţionale şi internaţionale şi să fie confirmat de către o organizaţie independentă de
audit.
În afară de cazul înscrierii iniţiale a valorilor mobiliare la nivelul 1 de cotare, clasa
respectivă de valori mobiliare trebuie să fie cotată la nivelul 2 nu mai puţin de 90 zile.
 Pentru înscrierea/menţinerea valorilor mobiliare la nivelul 2 de cotare, emitentul va
trebui să îndeplinească (fără a omite) următoarele cerinţe de calificare:
capitalul statutar achitat, nu mai puţin de 1 mln.lei;
emisia valorilor mobiliare nu mai puţin de 1 mln.lei;
 emitentul desfăşoară nu mai puţin de 3 ani activitate;
raportul financiar pentru ultimul an de activitate este confirmat de către o organizaţie
independentă de audit;
în rezultatul activităţii sale să obţină profit net în ultimul an de activitate;
activele nete ale întreprinderii nu trebuie să fie mai mici, decât capitalul statutar pe
parcursul ultimilor doi ani ai perioadei de activitate.
Pentru clasa de valori mobiliare, emitentul cărora nu satisface cerinţele de calificare nici
pentru unul din cele 2 niveluri de cotare sau emitentul nu doreşte să adere la condiţiile pentru
înscrierea şi menţinerea valorilor mobiliare la Cota Bursei, tranzacţiile la Bursă se vor efectua în
urma includerii acestora în lista valorilor mobiliare înregistrate la Bursă (non-listing).
Procedura de înregistrare a valorilor mobiliare în non-listing poate fi iniţiată atît de
emitent, cît şi de Membrul Bursei şi nu presupune semnarea vreunui contract cu emitentul sau
persoana iniţiatoare. În scopul înregistrării valorilor mobiliare la Bursă (non-listing), persoana
iniţiatoare va prezenta la Bursă ancheta emitentului după forma stabilită şi va achita un comision
de procesare, stabilit în procedurile Bursei.  
8.5.2 Ordinele bursiere
Ordinul bursier este o instrucţiune clară, dată de un operator economic ce doreşte să
cumpere/vândă titluri financiare, adresată unui agent de bursă, în formă scrisă, prin telex,
telegramă, telefon sau în mod verbal, în cursul şedinţei bursiere, sub rezerva confirmării ei
scrise.
Pot fi utilizate următoarele tipuri de ordine bursiere:
 ordinul de piaţă. Acest ordin se execută la primul curs cotat după primirea lui. Ordinul
de vânzare se execută la cel mai mare curs din interiorul bursei, din momentul în care
agentul îl primeşte. Ordinul de cumpărare se execută la cel mai scăzut curs din
momentul primirii. Atunci când ordinele de vânzare/cumpărare se primesc înaintea
deschiderii şedinţei bursiere, ele se execută la primul curs cotat.
 ordinul limită. Clientul stabileşte cursul maxim pe care îl acceptă, în cazul ordinului de
cumpărare, şi cursul minim, în cazul ordinului de vânzare. Nu se acceptă nici o abatere
de la preţul stabilit.
 ordinul la limită sau cu cauza „la un preţ mai bun” . În cazul ordinului cumpărare,
clientul stabileşte cursul maxim pe care îl acceptă, dar agentul de bursă poate să-l
cumpere şi la un curs mai mic, iar în cazul ordinului de vânzare, clientul precizează
cursul minim prestabilit, agentul putând să-l vândă şi la un curs superior.
 ordinul stop sau de limitare a pierderilor . Ordinul este cu cursul limitat, urmat de
menţiunea „stop”. Se utilizează pentru a limita riscurile investirii tendinţei pieţei şi pentru
 limitarea pierderii. Ordinul stop devin un ordin de piaţă din momentul în care a fost
atinsă limita maximă de client. Dacă el nu a fost executat integral sau parţial, ordinul nu
permite executarea lui ulterioară, în cazul în care cursul este inferior limitei fixate.
 ordinul cel mai bun este acela care nu comportă nici o indicaţie de curs. Dacă el permite
intermediarului înainte de închiderea şedinţei bursiere, trebuie să fie executat în totalitate
la primul curs cotat. Dacă ordinul nu poate executat decât parţial, din cauza unei
contrapartide insuficiente, se pot opera reduceri ale cererii sau ofertei, cu acordul
organismelor abilitate. Dacă ordinul parvine în timpul şedinţei bursiere, el este executat
imediat după recepţie, în funcţie de posibilităţile pieţei.
Ordinele de bursă pot fi adesea însoţite de menţiuni suplimentare, pentru a fi mai clare
intermediarului, cum sunt:
 menţiunea totul sau nimic. Clientul doreşte ca ordinul său să fie executat în totalitate,
altfel preferă să se retragă. Acest lucru obligă intermediarul să găsească o contrapartidă
integrală.
 menţiunea execută sau anulează ordonă cumpărarea/vînzarea imediată şi completă a
unui anumit volum de titluri ori renunţarea la executare;
 menţiunea N...într-o şedinţă. Acest ordin trebuie să fie completat cu una din menţiunile:
„totul sau nimic”, „maxim N titluri” sau „minim N titluri”. Clientul nu doreşte ca
ordinul său să precizeze un număr de titluri disproporţionat faţă de volumul total obişnuit
pe piaţă.
 menţiunea N...titluri în N...şedinţe Acest ordin, mai suplu decât precedentul permite
accelerarea sau încetinirea execuţiei ordinului potrivit dispoziţiilor pieţei şi realizarea
acestuia la o dată precizată.
 menţiunea cu grijă în jurul pieţei sau la apreciere. Reprezintă ordine prin care
intermediarului i se permite o marjă in care acesta poate acţiona, în vederea realizării
ordinului în cele mai bune condiţii, în interesul clientului său.
 ordinele unite sunt compuse din două elemente – o vânzare şi o cumpărare – a căror
execuţie trebuie să aibă loc în aceeaşi şedinţă bursieră. Clientul poate fixa abaterea
(beneficiul sau pierdere) între cele două cursuri de execuţie.
 Ordinul mai înainte şi apoi comportă de asemenea două elemente – vânzare şi cumpărare
– care trebuie să fie executate succesiv, într-o ordine indicată de client.
 Ordinul a se utiliza pentru nu indică decât totalul de capital care va fi investit într-un titlu
mobiliar desemnat, fără a preciza numărul de titluri ce vor fi cumpărate. Produsul între
cursul titlului şi numărul lor nu trebuie să depăşească suma totală fixată iniţial de client.
 
 
8.6. Concepte şi generalităţi privind piaţa extrabursieră
În prezent, majoritatea statelor cu economie de piaţă au, pe lângă o bursă de valori
oficială, şi o piaţă extrabursieră, care completează cu succes procesul investiţional pe piaţa de
capital. Piaţa extrabursieră sau piaţa interdealeri se mai numeşte piaţa „over the counter” (OTC),
adică piaţa „la ghişeu”. Societăţile care nu sunt cotate la bursă – afaceri noi sau de interes
regional – sunt obiectul tranzacţiilor la „ghişeele” firmelor de dealer.
Piaţa extrabursieră este o piaţă secundară de negocieri între cererea şi oferta de titluri de
valoare, lichiditatea asigurându-se prin concurenţa unui mare număr de comercianţi de titluri
(dealeri).
Piaţa extrabursieră este o piaţă electronică, imitând, într-o anumită măsură, tehnicile de
tranzacţionare şi exigenţele bursiere. Pe piaţa OTC se tranzacţionează de la distanţă, din sediile
de intermediere un număr mare de societăţi printr-un acces cât mai simplu.
În cadrul pieţei OTC se confruntă comercianţii (dealerii) cu brokerii (agenţii) de titluri.
Pieţele OTC nu sunt amplasate într-un singur loc, aşa cum se întâmplă cu bursele de
valori, care au ringuri de tranzacţionare în locuri bine determinate. „Piaţa” este, în realitate, o
reţea de telecomunicaţii constând în aceea că firmele aflate în orice loc din teritoriu pot participa
la tranzacţii folosind telefonul. Întru cât linii telefonice se găsesc aproape peste tot, se poate
spune că piaţa de tip OTC este „o piaţă fără bariere geografice”.