Definiþiile noþiunilor de cooperare ºi pentru a explora o temã nouã ori a lansa idei,
colaborare sînt multiple ºi complexe: combinaþii noi sau chiar inovaþii autentice;
cooperare – faptul de a conlucra, colaborare cooperare – colaborare specificã în care se lucreazã
Didactica Pro..., Nr.2-3(36-37) anul
sistematicã a unor persoane; în grupuri mici; participanþii sînt evaluaþi pentru muncã
colaborare – participare alãturi de alþii la realizarea unei individualã, comunicã între ei; activitatea este structuratã.
acþiuni sau a unei opere care se efectueazã în comun; La prima lecturã toate aceste interpretãri par a fi
cooperare – modalitate de a studia cu asemãnãtoare. Dacã însã se insistã asupra diferenþelor,
eficienþã sporitã o temã teoreticã sau practicã în se poate stabili cã învãþarea prin cooperare este cel mai
echipã sau în grup, îmbinînd inteligenþa ºi efortul înalt nivel de colaborare. A colabora nu înseamnã altceva
individual cu inteligenþele ºi eforturile grupului; decît a participa alãturi de alþii la realizarea unei sarcini,
colaborare – metodã de predare ºi învãþare prin care pe cînd a coopera – a conlucra sistematic cu alþii.
elevii lucreazã împreunã, uneori în pereche, alteori în Pregãtirea elevului pentru integrarea activã în viaþa
grupuri mici, pentru a rezolva una ºi aceeaºi problemã, socialã presupune ºi dezvoltarea competenþelor de
43
DOCENDO DISCIMUS
relaþionare ºi cooperare. Realizarea acestora implicã: • coexistenþa cooperativã oferã mai multã
– participarea la dezbateri, negocieri, siguranþã partenerilor decît cea competitivã;
rezolvãri de probleme în grup; • comportamentul competitiv se bazeazã pe
– acceptarea ºi îndeplinirea unor sarcini sau anumite „recompense”: materiale, de status
respon-sabilitãþi cu rezonanþã socialã; în grupul respectiv, de imagine de sine etc.;
– exersarea unor roluri în cadrul activitãþilor de grup; • cooperarea este favorabilã atît în interiorul
– participarea la stabilirea scopurilor ºi gru-pului ºcolar (clasã) cît ºi ca formã de
regulilor grupului; comporta-ment între grupuri.
– identificarea situaþiilor care reclamã acþiune; Diverse aspecte ale cooperãrii ºi competiþiei dintre
– luarea de decizii privind acþiunile pertinente grupuri au fost studiate din perspectiva influenþei lor
diferi-telor situaþii; asupra performanþelor în procesul de învãþare. S-a
– influenþarea persoanelor ºi instituþiilor în constatat cã realizarea unei sarcini este stimulatã mai
scopul soluþionãrii unor probleme sociale; mult de cooperare decît de competiþie. Brown ºi Wade
– analizarea ºi aprecierea propriului (1987) au comparat situaþii de cooperare în care rolurile
comportament în grup; diferã ºi sînt bine definite cu situaþii în care rolurile sînt
– analizarea ºi aprecierea relaþiilor similare sau nedeterminate, stabilind cã mai favorabile
interpersonale dintre membrii grupului; pentru producþia cognitivã sînt cele din urmã.
– identificarea unor soluþii pentru situaþii conflictuale; În ºcoala tradiþionalã competiþia se cultivã atît direct
– respectarea personalitãþii celorlalþi, legalitãþii, cît ºi indirect. Spre exemplu, la o întrebare a profesorului
ordinii sociale, drepturilor ºi libertãþilor cetãþeneºti. ridicã mîna mai mulþi elevi, însã este întrebat numai unul,
Aceste abilitãþi au un impact deosebit în plan cognitiv, doar lui oferindu-i-se notã, deºi ºi alþii cunosc rãspunsul
afectiv-atitudinal ºi comportamental, ceea ce corect. Mai mult, unii elevi îºi doresc ca cel ce rãspunde
este foarte important pentru societate. sã greºeascã pentru a avea ocazia sã fie întrebaþi ei ºi sã
De regulã, realizînd o activitate, membrii unui grup primeascã recompensa (notã, laudã, premiu). O astfel de
se încadreazã în una dintre urmãtoarele tendinþe: viziune asupra procesului de învãþãmînt genereazã un
a) atmosfera de cooperare (cînd pãrþile implicate îºi cadru propice formãrii unei atitudini concurenþiale. De
vãd scopurile congruente ori acestea coincid); aceea considerãm cã o activitate de echipã care permite,
b) atmosfera de competiþie (cînd pãrþile implicate pe de o parte, implicarea tuturor elevilor ºi, pe de alta,
îºi vãd scopurile ca fiind contradictorii). oferirea unui feedback pozitiv celor ce-ºi îndeplinesc
Membrii grupului lucreazã împreunã pentru a misiunea reprezintã o perspectivã optimistã.
atinge obiectivele fixate, scopul fiecãruia dintre ei fiind Ideal ar fi sã se utilizeze corect ºi optim cooperarea
compa-tibil ori complementar cu scopurile celorlalþi. În dar ºi competiþia. Deutsch ºi Slavin relevã elementele
cazul competiþiei, aºa cum subliniazã Morton Deutsch, practice ale unui asemenea echilibru, ultimul propunînd o
membrii grupului cred cã pot sã-ºi atingã scopurile sumã de strategii pentru a spori eficienþa ºi învãþarea
doar dacã alþi membri eºueazã în acest efort. ºcolarã. În lucrarea „Concursul jocurilor de echipã” autorii
Unii cercetãtori considerã colaborarea ºi susþin urmãtoarele: coechipierii încearcã sã dezvolte
competiþia valori ale eficienþei grupului. Alfie Kohn, potenþialul fiecãruia, deoarece grupul nu va cîºtiga dacã
spre exemplu, susþine cã ,,atunci cînd un grup mãcar unul dintre membri va fi nepregãtit.
încearcã sã gãseascã soluþii la o problemã, reuºeºte Sugestive sînt rezultatele studiilor lui Neweth ºi
s-o facã mai bine dacã cei mai buni membri ai sãi Watchler (1983), Doise ºi Mugng (1981) sau cele ale
lucreazã singuri”. Studiind fenomenul dat, M. Deutsch lui Brown ºi Wade (1987): cooperarea nu înseamnã
ºi R. M. Krauss au fãcut urmãtoarea deducþie: uniformizarea conduitelor, ci crearea unui spaþiu
social finalizat de o sarcinã care le cere participanþilor
sã stabileascã o interdependenþã funcþionalã.
Pedagogia contemporanã plaseazã în centrul
atenþiei personalitatea care tinde spre manifestarea
maximalã a capacitãþii sale, orientatã spre asimilarea
noii experienþe, capabilã a alege conºtient ºi
responsabil. Dintre tehnologiile ce realizeazã acest
obiectiv, învãþarea cooperantã este cea mai eficientã.
Ideea instruirii în grup a apãrut în anii 20 ai sec. XX, dar
elaborarea tehnologiei învãþãrii cooperante în grupuri mici a
început în anii 70. Instruirea cooperantã este elementul
esenþial al abordãrii pragmatice a învãþãmîntului în filozofia
lui J. Dewey; studii valoroase au fost lansate
44
DOCENDO DISCIMUS
ºi în Anglia, Canada, Germania, Australia, Irlanda, 1) elevii trebuie sã se simtã siguri, dar provocaþi;
Japonia, Israel etc. Deºi vizeazã principii ºi tratãri comune, 2) grupurile trebuie sã fie mici, pentru ca fiecare
optica asupra acestui fenomen diferã de la o þarã la alta. membru sã aibã posibilitatea sã contribuie cu ceva;
Instruirea cooperantã cunoaºte mai multe variante: 3) sarcina grupului trebuie sã fie definitã clar.
I. Tehnologia învãþãrii în echipã, elaboratã la Univer- Învãþarea prin cooperare presupune:
sitatea D. Hopking, SUA, avînd la bazã cîteva principii: – participarea activã a elevilor;
– recompensã unicã; – propunerea unor proiecte ºi întrebãri interesante
– responsabilitate personalã; ºi provocatoare;
– posibilitãþi diferenþiate. – solicitarea diversitãþii de opinii ºi considerarea
Respectiva tehnologie presupune patru modalitãþi: tuturor contribuþiilor drept valoroase;
a) învãþarea cooperantã în grupuri mici (4 elevi). Sarci- – respectarea opiniei fiecãrui participant;
na se divizeazã, fiecare elev primind o parte din ea. – dezvoltarea abilitãþilor de soluþionare a
b) învãþarea în grup pe baza jocurilor. Este centratã conflictelor;
pe competiþia între echipe a cîte 3 elevi de acelaºi – valorificarea cunoºtinþelor ºi experienþei
nivel. anterioare;
c) învãþarea individualã în echipe. Implicã reparti- – definirea exactã a obiectivelor ºi ghidarea
zarea sarcinilor conform rezultatelor testãrii, studiu activitãþii grupurilor;
independent. – utilizarea multiplelor instrumente de cercetare,
d) învãþarea cooperantã a citirii ºi scrierii compu - materiale, informaþii.
nerilor creative. Este organizatã diferit în funcþie Învãþarea prin cooperare diferã de abordarea
de anumite criterii. tradiþionalã a învãþãrii: elevii lucreazã împreunã, dar nu
II. Tehnologia învãþãrii cooperante, elaboratã de concureazã. Dupã J. Richardson, lecþiile fundamentate pe
Elton Aronon (1978): cooperare au cîteva caracteristici generale:
• grupuri a cîte 6 persoane vor lucra cu materialul • interdependenþã pozitivã;
împãrþit în fragmente; • rãspundere individualã;
• fiecare membru studiazã un fragment; • caracterul eterogen al membrilor ºi al grupurilor;
• elevii ce studiazã acelaºi fragment se convoacã • conducere în comun;
în echipe de experþi; • formarea deprinderilor sociale;
• elevii revin în grupurile iniþiale ºi prezintã • rolul de observator al profesorului (care însã poate
rezultatele. • interveni cînd e nevoie);
III. Tehnologia ,,Învãþãm împreunã”, elaboratã de D. munca eficientã în grup.
Johnson ºi R. Johnson, Universitatea Minisota, 1987: Învãþarea prin cooperare dezvoltã ºi educã un
• clasa se grupeazã a cîte 3-5 persoane; comportament prosocial care, conform „Dicþionarului de
• fiecare grup realizeazã o sarcinã, parte a unei teme psihologie socialã” (1981), este „orientat spre valori
• mai mari; sociale”. Construirea demersului didactic axat pe
activitatea comunã a fiecãrui grup ºi a tuturor formarea unui astfel de comportament presupune proiec-
contribuie la însuºirea materiei în ansamblu. tarea unor activitãþi de învãþare care sã faciliteze integrarea
IV. Tehnologia „Lucrul de cercetare în echipe”, cunoºtinþelor, competenþelor ºi atitudinilor într-un profil
elaboratã de Shlomo Sharan, Universitatea Tel-Aviv, adecvat rolului cetãþeanului într-o societate aflatã în
1976: continuã schimbare. Conduita prosocialã se contureazã Didactica Pro..., Nr.2-3(36-37) anul 2006
• elevii lucreazã individual sau în grup; pe baza capacitãþilor de inserþie ºi participare la viaþa
• se alcãtuieºte raportul general al grupului, comunitãþii. Antrenarea elevilor în anumite tipuri de
• prezentat ulterior clasei; activitãþi cooperante conduce la cultivarea abilitãþilor de
pune accentul pe activitatea independentã. relaþionare, implicare, acþiune, ceea ce condiþioneazã
În Republica Moldova aceste tehnologii se aplicã cu exercitarea unor roluri ºi responsabilitãþi sociale.
succes, mai ales în învãþãmîntul preuniversitar. Învãþarea prin cooperare contribuie la înlãturarea
Învãþarea prin cooperare constituie un act specific: lacunelor formaþiei dupã „modelul unic”, stimuleazã
– elevii lucreazã în grupuri mici; efortul personal al elevului în îndeplinirea sarcinilor
– activitatea este structuratã; ºcolare, dar nu exclude prezenþa ºi activitatea educa-
– elevii sînt evaluaþi pentru munca individualã; torilor. Pentru a ºti ce ºi cum sã înveþe, elevii trebuie sã
– este apreciat lucrul realizat de întregul grup; beneficieze de o îndrumare sistematicã, pe parcursul
– elevii comunicã direct între ei – faþã în faþã; cãreia sã poatã dobîndi deprinderi, priceperi ºi capacitãþi
– elevii învaþã sã lucreze ca o echipã. intelectuale, sã fie pregãtiþi pentru studiu independent.
Pentru a crea un mediu adecvat învãþãrii prin Învãþarea prin cooperare este practicatã astãzi paralel cu
cooperare, este necesar a respecta trei condiþii: alte forme de organizare a instruirii. Ca urmare a cooperãrii
AVANTAJELE ÎNVÃÞÃRII PRIN COLABORARE ªI COOPERARE
45
DOCENDO DISCIMUS
sau colaborãrii în cadrul grupului, elevii sînt au abilitãþi de lucru în cooperare ºi misiunea profesorului
solidari în alegerea þelului comun, îºi pun la este de a le dezvolta, recurgînd la cîþiva paºi:
încercare spiritul de rãspundere ºi iniþiativa. 1. va propune sarcini care presupun ajutarea
Johnson ºi Johnson (1989) susþin cã învãþarea episodicã a colegilor de bancã;
prin colaborare se soldeazã cu rezultate mai bune: 2. va formula sarcini didactice care se
• performanþe superioare ºi capacitate de îndeplinesc în perechi;
reþinere sporitã; 3. va pregãti cercetarea în grup, formînd
• raþionamente de ordin superior, echipe eterogene de 4 persoane ce vor
înþelegere mai profundã ºi gîndire criticã; conlucra pe parcursul a cîtorva sãptãmîni;
• concentrare maximã ºi diminuare a 4. va stabili împreunã cu elevii niºte reguli de
comporta-mentului perturbator; conduitã în clasã;
• motivaþie pentru performanþã ºi motivaþie 5. va propune o activitate în grup, prin intermediul
intrinsecã pentru învãþare; cãreia elevii sã se cunoascã mai bine;
• capacitate sporitã de a vedea situaþia ºi 6. va menþine la început o structurã simplã ºi
din perspectiva celuilalt; va trasa direcþii clare, pentru ca apoi sã
• relaþii mai tolerante cu colegii, indiferent treacã la structuri mai complexe;
de etnie, sex, dexteritãþi intelectuale, 7. va pregãti o listã cu sarcini pentru
clasã socialã sau condiþie fizicã; activitãþi cooperante.
• stare de confort psihologic, capacitate de adaptare; Studiile ºcolare constituie un mic capital iniþial pe baza
• încredere în sine, bazatã pe acceptare de sine; cãruia omul continuã sã înveþe. Orice om cult este, în ultimã
• competenþe sociale înalte; instanþã, propriul sãu profesor. Pentru aceasta însã are
• atitudine pozitivã faþã de materiile de studiu, nevoie sã-ºi dezvolte abilitãþile de cooperare ºi colaborare
profesori, manageri ºi alte persoane din ºcoalã. Procesul
care-l vor ajuta sã înveþe de la alþii fãcînd ceva împreunã.
educaþional implicã colaborarea, cooperarea dar ºi
Inteligenþa indivizilor interacþioneazã generînd o
competiþia. Trecerea de la competiþie la colaborare
supraraþiune (termen folosit de Napoleon Hill în analiza
necesitã timp ºi efort atît din partea profesorului cît ºi a
comparativã a biografiilor de succes din lume). Suprara-
elevilor. În acest sens, cadrul didactic urmeazã: þiunea apare din uniunea armonioasã a douã sau mai multe
• sã propunã situaþii de problemã care vor fi persoane. Drept exemplu poate servi prietenia, dar ºi
rezol-vate în comun; cooperarea eficientã dintre Henry Ford (inventatorul
• sã contribuie la consolidarea încrederii între mem-
conveierului, al automobilului cu acelaºi nume), Thomas
brii grupului prin cultivarea dorinþei de a coopera;
Edison (filozof; inventatorul telefonului, lãmpii electrice,
• sã motiveze iniþiative reciproce;
aparatului de filmat etc.) ºi Harvey Firestone (industriaº,
• sã minimalizeze tendinþele de etichetare;
creatorul companiei de producere a anvelopelor pentru
• sã ofere elevilor ocazii de a participa
automobile). Supraraþiunea poate apãrea la orice grup de
împreunã la diverse activitãþi;
oameni ce-ºi unesc minþile pentru a realiza ceva împreunã.
• sã utilizeze mai multe interacþiuni
Fiecare poate folosi ceea ce îi oferã ceilalþi membri, deve-
cooperante, pentru a reduce tensiunea;
• sã stabileascã scopuri ºi obiective comune; nind în aºa mod mai creativ, mai inventiv, mai tolerant.
• sã aprecieze aportul fiecãrui participant; Abilitãþile de colaborare ºi cooperare sînt absolut
• sã menþinã un contact favorabil succesului ºi inte- necesare fiecãrui individ, pentru a fi util societãþii. Dezvol-
racþiunii pentru o perioadã de timp mai îndelungatã; tîndu-le în ºcoalã, vom forma personalitãþi puternice,
• sã creeze condiþii pentru asigurarea unui deschise spre nou ºi schimbare, capabile sã obþinã
climat afectiv-atractiv adecvat. performanþe cooperînd pe parcursul vieþii cu diferite grupuri
Pentru organizarea eficientã a colaborãrii, (la universitãþi, în partide politice, la serviciu, în familie etc.).
profesorul va da indicaþii cu privire la diviziunea Practica vieþii dovedeºte cã doar astfel de persoane vor
muncii, va distribui rolurile (singur sau împreunã cu putea face faþã viitorului, devenind oameni de succes.
elevii), va formula sarcini accesibile, va repartiza
eficient timpul ºi va insista asupra respectãrii acestuia. REFERINÞE BIBLIOGRAFICE:
Deseori profesorii sînt tentaþi sã monopolizeze 1. Dicþionar Enciclopedic Ilustrat, Editura
discuþia dintre elevi, dat fiind faptul cã au mai multã Cartier, Chiºinãu, 1999.
experienþã, ºtiu sã-ºi verbalizeze sentimentele etc. 2. Cosmovici, A., Iacob, L., Psihologie
Profesorul însã trebuie sã menþinã echilibrul între ºcolarã, Editura Polirom, Iaºi, 1998.
controlul procesului ºi libertatea elevilor de a conduce 3. Peretti, A., Educaþia în schimbare, Editura
discuþia care, la un moment dat, poate devia. Dacã Spiru Haret, Iaºi, 1996.
activitãþile preconizate nu reuºesc, înseamnã cã elevii nu 4. Neculau, A., A fi elev, Editura Albatros,
Bucureºti, 1983.
46
DOCENDO DISCIMUS
5. Bantoº, A., Pedagogie, Editura ALL 9. Cristea, S., Dicþionar de pedagogie, Grupul
Educaþional, Bucureºti, 1996. Editorial Litera, Chiºinãu-Bucureºti, 2000.
6. Albulescu, M., Albulescu, I., Studiul 10. Monteil, J.-M., Educaþie ºi formare,
disciplinelor socio-umane, Editura Dacia, Editura Polirom, Iaºi, 1997.
Cluj-Napoca, 2002. 11.Tãnasã, Gh., Metodica predãrii-învãþãrii
7. Patraºcu, D., Tehnologii educaþionale, istoriei în ºcoalã, Editura Polirom, Iaºi, 1996.
Chiºinãu, 2005.
8. Nicola, I., Tratat de pedagogie ºcolarã, Editura Silvia PETROVICI-GUZUN,
Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1996, Liceul “Ion Creangã”, mun. Chiºinãu
47