Maladii ale sistemului locomotor

Scolioza reprezintă o deviere laterală importantă a coloanei vertebrale față de linia

verticală normală.[4]Scolioza este afecțiunea/ boala în care coloana vertebrală are o
curbă laterală, în loc să fie dreaptă. Curba poate să fie sub forma S sau C și poate
evolua de-a lungul timpului. Mulți oameni au un anumit grad de deviere a coloanei, iar
curburile coloanei vertebrale mai mici de 10 grade sunt considerate deviații normale
ale coloanei. Scolioza minoră spre medie poate să nu provoace durere, în timp ce
scolioza severă poate să afecteze respirația, inima, sistemul digestiv și mai ales să
provoace durere.Scolioza afecteaza peste 3% din populația lumii și de obicei apare la
tinerii cu vârsta între 10 și 20 de ani și la persoanele în vârstă afectate de diverse boli
degenerative, cum ar fi osteoporoza.Termenul vine din limba greacă veche:
σκολίωσις, iar în latină a fost preluat ca scoliosis și tradus scolioză ceea ce înseamnă
"o îndoire", în limba de proveniență.În cele mai multe cazuri, nu se cunoaște cauza
apariției scoliozei, fiind o scolioză idiopatică. Dar poate să fie cauzată și de spasmele
musculare, paralizia cerebrală, sindromul Marfan și tumori cum ar fi
neurofibromatoza. Se presupune că este o combinație între factorii genetici și de
mediu. Diagnosticul trebuie sa fie confirmat prin radiografia coloanei și stabilirea
gradului de curbură.Scolioza poate sa fie de tip structural, curba este fixă, sau
funcțională/subiacentă, în care coloana vertebrală este namelioreaz

Cifoza reprezintă o curbare antero-posterioara a coloanei vertebrale toracale , ce afectează

coloana dorsală între cei doi omoplaţi, rotunjind spatele şi proiectând gâtul în faţă.Cifoza apare ca
rezultat al unor probleme de dezvoltare, unei boli degenerative, cum ar fi artrita coloanei
vertebrale, unei osteoporoze cu fractura de compresie a vertebrelor sau unui traumatism al
coloanei vertebrale. Poate sa apara la orice varsta. Simptomele cifozei pot include:

 o postura aplecata inainte sau prezenta cocoasei

 dureri usoare de spate
 rigiditate a coloanei sau sensibilitate
 oboseala

In situatii mai severe, pacientul poate observa agravarea simptomelor. Cifoza poate progresa,
provocand o cocoasa mai exagerata. In cazuri rare, aceasta poate duce la comprimarea maduvei
spinarii cu simptome neurologice, inclusiv slabiciune, pierderea senzatiei sau pierderea controlului
intestinului si vezicii urinare.

Lordoza: definiţie
Lordoza afectează deopotrivă copiii şi adulţii şi se manifestă prin curbura
exagerată care se formează la nivelul coloanei vertebrale, în special în zona
lombară (scobitura rinichilor), motiv pentru care mai este numită şi „spate în şa”.
De asemenea, lordoza poate fi localizată şi în zona cervicală, la nivelul gâtului.
Postura incorectă, moştenirea genetică, anumite traume, afecţiuni sau intervenţii
la nivelul coloanei vertebrale se numără printre principalele cauze ale lordozei.
Lordoza: simptome
Principalul simptom al lordozei este durerea musculară survenită în special în
zona lombară, ca urmare a presiunii exercitate de coloana vertebrală curbată
anormal. În cazul lordozei cervicale, durerea se manifestă în zona gâtului,
umerilor şi partea din spate a trunchiului superior.

Cea mai simplă metodă de „diagnosticare acasă” a lordozei constă în aşezarea în

poziţia culcat pe spate pe o suprafaţă dură, plată – dacă spatele stă lipit de
suprafaţă, nu sunt motive de îngrijorare; în schimb, dacă între spate şi suprafaţa
există un spaţiu prin care puteţi strecura mâna, cel mai probabil suferiţi de
lordoză.

Amorţeala, furnicăturile în zona lombară sau cervicală, durerile

pătrunzătoare,incontinenţa urinară şi slăbiciunea musculară sunt, de asemenea,
simptome specifice lordozei.

Lordoza juvenilă, apărută la copii, se corectează de obicei de la sine, odată cu

înaintarea în vârstă, dar poate fi şi un semn al unei afecţiuni mai grave, precum:
paralizia cerebrală, mielomeningocel, distrofie musculară, atrofie musculară
spinală, artrogripoză.

În cazul femeilor însărcinate, curbura exagerată din zona lombară, simptom, de

altfel, specific lordozei, este o ajustare firească a coloanei vertebrale, ca urmare a
poziţionării fătului. După naştere, această curbură şi restul simptomelor se
ameliorează.

Lordoza: cauze
Lordoza afectează persoanele de orice vârstă, însă anumiţi factori sau diverse
afecţiuni pot creşte riscul de apariţie a acestei probleme, cum ar fi:

 Spondilolisteza – afecţiune care afectează alinierea corectă a vertebrelor

 Acondroplazia – o boală a creşterii oaselor care determină majoritatea tipurilor de
nanism
 Osteoporoza – o afecţiune care constă în pierderea densităţii osoase, ceea ce
creşte riscul de fracturi
 Osteosarcom – o formă de cancer osos care afectează de regulă oasele lungi
 Obezitatea - greutatea excesivă pune o presiune majoră asupra coloanei
vertebrale
 Sedentarismul
 Postura incorectă la birou


 Lordoza: diagnostic

Pentru stabilirea diagnosticului de lordoză, medicul va examina clinic pacientul,

va nota istoricul medical şi familial şi va recurge la anumite teste, cum ar fi
îndoirea trunchiului înainte sau într-o parte, pentru a observa dacă mişcarea
pacientului este limitată, coloana vertebrală se aliniază corect, curbura este
flexibilă sau nu etc. De asemenea, medicul va recomanda efectuarea CT sau RMN.

Lordoza: tratament
Majoritatea pacienţilor cu lordoză nu necesită tratament de specialitate decât dacă
simptomele sunt severe. Opţiunile de tratament includ medicamente pentru
reducerea durerii şi inflamaţiilor, kinetoterapie (exerciţii speciale pentru întărirea
musculaturii), scăderea în greutate, corectarea posturii la birou, purtarea unei
proteze, suplimentele cu vitamina D, intervenţie chirurgicală (rareori). 

Lordoza: prevenţie
Pentru a reduce la minimum riscul de lordoză, se recomandă:

 Menţinerea greutăţii corporale în limite normale

 Postura corectă la birou
 Evitarea statului prelungit în poziţia şezut
 Exerciţiile fizice zilnice (apropierea şi depărtarea omoplaţilor, ridicarea regiunii
cervicodorsale de pe sol, înclinarea şi răsucirea capului spre stânga şi spre
dreapta etc.)
 Achiziţionarea unui scaun de birou ergonomic, cu suport lombar

Informații generale
Artroza este o afecțiune ce afectează oasele, ligamentele și articulațiile, având ca
principlale simptome rigiditatea și durerile articulare. Artroza poate afecta orice
articulație, chiar și pe cele de la nivelul gâtului sau șoldului. Riscul ca o persoană să
dezvolte această afecțiune crește odată cu înaintarea în vârstă.

Diferența între artrită și artroză

Chiar dacă termenii artroză și artrită sunt oarecum similari, este bine să știm că între
aceștia este o mare diferență. Dacă artroza afectează oasele și distruge cartilajele,
artrita este o afecțiune ce se manifestă prin inflamarea articulațiilor.

Cauzele apariției artrozei

Principala cauza a apariției artritei este erodarea în timp a cartilajului care acoperă
oasele.  Dacă cartilajul se uzează complet, oasele ajung să se macine între ele.
Alte cauze ce determină apariția artrozei
 Vârsta – datorită înaintării în vârstă, structurile articulațiilor nu mai pot susține
greutatea corpului, iar cartilajul începe ușor, ușor să se macine.
 Factorul genetic – numeroase studii au dovedit faptul că artroza are o predispoziție
genetică. Astfel, genele influențează riscul fiecărei persoane de a dezvolta acestă boală.
 Traumatisme la nivelul articulațiilor – dacă articulația este afectată în urma unui
accident, a unei lovituri sau a unei leziuni profunde, mai devreme sau mai târziu oricare
din acești factori pot duce la o formă de artroză.
 Obezitatea – persoanele supraponderale sunt mai predispuse să sufere de
coxartroză, deoarece greutatea exercită o presiune mai mare asupra șoldului, articulațiile
acestuia fiind mai solicitate în timpul mersului.
 Factorii de mediu – de cele mai multe ori, artroza este considerată o boală legată de
profesie, ce apare în anumite tipuri de activități. Statul prelungit pe scaun poate duce la
apariția artrozei cervicale sau lombare, în timp ce persoanele care folosesc unelte sau
mașinării grele cu vibrații puternice vor dezvolta artroză la nivelul mâinilor, coatelor sau
umerilor.
 Alimentația necorespunzătoare – alimentele bogate în vitamina C, A și E sunt
importante în ajutarea reconstruirii cartilajului, având totodată și rol antiinflamator.

Simptomele artrozei
 durere la nivelul articulației;
 rigiditatea articulației;
 sensibilitate la durere în zonele din preajma articulațiilor afectate;
 reducerea flexibilității în articulațiile afectate;
 măcinarea oaselor
 apariția osteofite ce se poate dezvolta în preajma articulațiilor afectate de artroză

Tratament
Tratamentul artrozei urmărește două obiective și anume: diminuarea durerii și
prevenirea limitării mișcărilor.

Sunt recomandate antiinflamatoarele nesteroidiene cu efecte analgezice, injecțiile

cu cortizon ce pot calma durerea din articulațiile afectate, cremele pentru artroză ce
pot fi aplicate direct pe piele, pe zona afectată.

În funcție de tipul durerii medicul vă poate prescrie și un tratament medicamentos.

Tratamente alternative:
Balneoterapia – balneoterapia, combinată cu fizioterapia poate fi eficientă în ceea ce
privește calmarea durerii și îmbunătățirea articulațiilor, în tratamentul unor forme
avansate de artroză la nivelul genunchiului.

Kinetoterapia – are la bază o serie de mișcări efectuate prin mai multe programe de
recuperare medicală, bine structurate de specialist, pentru ca pacientul cu artroză să
își poată reface funcțiile care au fost diminuate din cauza bolii.

Masajul – poate să reducă durerea și rigiditatea articulară, precum și să

îmbunătățească mobilitatea articulațiilor.

Fizioterapia – cu ajutorul unui fizioterapeut, pacientul poate învăța să practice o serie

de exerciții care îl ajuă să își întărească și să își stabilizeze articulațiile afectate.

Osteoporoza este o afecţiune metabolică scheletală caracterizată prin scăderea

masei osoase şi degradarea microarhitecturii ţesutului osos, crescând fragilitatea
osului şi astfel susceptibilitatea la fracturi. Este o boală ”silenţioasă” şi deseori nu
există simptome până la prima fractură; cele mai frecvente locuri pentru fractură
sunt: coloana vertebrală, şoldul şi radiusul distal. 
 
Osteoporoza este cea mai frecventă boală metabolică osoasă din lume, estimată la 200
milioane de indivizi, fractura osteoporotică fiind o cauză importantă de morbiditate, având
un impact socio-economic marcat. După vârsta de 50 de ani, riscul de fractură creşte
exponenţial, 40% dintre femei şi 13% dintre bărbaţi prezintă cel puţin o fractură
osteoporotică. 
În jurul vârstei adulte de 26-30 de ani se atinge un maximum de creştere a masei osoase
denumit masa osoasă de vârf, care depinde de asemenea de factorii de risc, mai ales de
cei genetici. Există numeroşi factori de risc (tabel 11.1) implicaţi în pierderea masei
osoase, influenţa factorilor de mediu şi constituţionali fiind cea mai importantă în apariţia
osteoporozei şi a riscului de fractură de fragilitate secundară acesteia.
Duritatea oaselor este determinată de compoziţia acestora (minerală şi organică) şi de
activităţile celulelor sale (osteoblast, osteoclast, osteocit şi celule bordante) care
alcătuiesc un echilibru în remodelarea osoasă (resorbţia şi formarea de os). O scădere a
masei osoase se poate datora: eşecului de a obţine o masă osoasă de vârf adecvată
(genetică), resorbţiei excesive a osului, reducerii în formarea osului în timpul procesului
de remodelare.

Osteoporoza: simptome
Majoritatea pacienţilor cu osteoporoză sunt asimptomatici, până în momentul apariţiei
fracturii numită fractură de fragilitate (spre deosebire de pacienţii cu osteoporoză, la
indivizii normali acelaşi traumatism nu produce o fractură). Cele mai comune locuri
pentru fractură sunt: coloana vertebrală, şoldul şi antebraţul.