Meteoriții sunt obiecte de proveniență extraterestră ajunse pe suprafața Pământului ca urmare a

arderii incomplete în atmosferă a meteoroizilor (bucăți de diverse dimensiuni de fier și rocă,

rezultate în special în urma coliziunii dintre asteroizi).

Cuprins

 1Caracteristici
 2Cazuri de meteoriți tereștri
 3Zone de impact ale meteoriților
 4Origini
 5Note
 6Vezi și
 7Legături externe

Caracteristici[modificare | modificare sursă]
Există trei mari categorii de meteoriți:

 meteoriți pietroși, sau „aerolitici”, care sunt cei mai comuni și sunt formați
din piroxen, olivină și plagioclazi, minerale silicioase și o oarecare cantitate de nichel-fier.
Aceștia se subdivid în chondrite și achondrite.
 meteoriți feroși, sau „siderolitici”, care sunt compuși în cea mai mare parte din aliaje
nichel-fier.
 meteoriți micști, sau „pietroși-feroși”, ca de exemplu pallasitele, sunt rari și conțin
amestecuri de silicați și aliaj nichel-fier.
Unii meteoroizi (din a căror ardere incompletă provin meteoriții) s-au putut forma și în urma
dezintegrării cometelor în fragmente. Fenomenul luminos provocat de căderea prin atmosferă a
unui corp solid de dimensiuni mici se numește meteor (A nu se confunda cu meteorism!).
Fragmentele de cometă pot avea o energie de ciocnire asemănătoare cu cea a fragmentelor de
asteroizi, dar zboară cu o viteză mult mai mare și sunt mult mai mici. Din această cauză pe
Pământ încă nu au fost găsite resturi de comete, ci numai resturi de asteroizi.

Cazuri de meteoriți tereștri[modificare | modificare sursă]

Meteoroid >> meteor >> meteorit

Mulți meteoroizi cad spre Pământ, dar majoritatea ard din cauza frecării cu aerul încă înainte să
atingă Pământul, în momentul intrării lor în straturile înalte ale atmosferei. Există însă și cazuri în
care meteoroizii mari și chiar gigantici au intrat în atmosfera Pământului, nearzând complet și
rezultând astfel meteoriții. Așa s-a 3 întâmplat cu meteoritul Chicxulub (cuvânt din limba yucatec-
maya care se pronunță /tʃʼik.ʃu.luɓ/, v. AFI), care a căzut pe Pământ acum circa 65 milioane de
ani și a provocat printre altele un crater de 180 km în diametru cunoscut sub denumirea
de craterul Chicxulub. Mărimea meteoroidului care a intrat în atmosferă se apreciază că ar fi fost
de cel puțin 10 km. Locul impactului se află în mare, nu departe de coasta nordică a peninsulei
Yucatán și de orașul Chicxulub din Mexic. Craterul de sub mare a stat îngropat în sedimente
pietroase, din care cauză el nu a suferit erodări naturale și s-a păstrat foarte bine până în zilele
noastre. Una din teoriile referitoare la extincția dinozaurilor este „ipoteza Alvarez” bazată pe
ciocnirea meteoritului Chicxulub de Pământ.[1]
Cel mai mare meteorit care a lovit Pământul în epoca modernă este cel căzut la 30 iunie 1908 la
nord de râul Tunguska, deci acum circa 100 de ani, în Siberia centrală — în taiga (60° 55’ nord,
101° 57’ est). Explozia a doborât copaci numeroși, distrugând păduri cu o suprafață de circa
2.000 km2. Fenomenul Tunguska nu este încă elucidat, negăsindu-se încă resturi din meteorit, și
nici urmele unui crater. Cea mai răspândită teorie susține că acesta a fost un corp solid (o
stâncă) cu un diametru de circa 50 m, care a explodat cu o forță echivalentă cu aproximativ 10-
15 megatone de trinitrotoluen (ceea ce corespunde la circa 1.000 de bombe atomice Hiroșima),
la aproximativ 6 km deasupra solului. Explozia nu a produs victime umane, deoarece zona este
aproape pustie, însă o asemenea explozie ar putea distruge în întregime chiar și un oraș de
mărimea Bucureștiului. Actualmente (2008) este cercetat micul lac Ceco din apropierea
epicentrului exploziei, care ar putea să fi luat naștere chiar în craterul căutat.
Craterele care se găsesc pe Lună sunt datorate tot meteoriților, dar din cauza lipsei atmosferei,
nu există eroziune care să le estompeze cu timpul, așa cum se întâmplă pe Pământ.