Iorga Liviu

“Cum să fii fericit”- o analiză critică

De cele mai multe ori cărțile numite ”motivaționale” păcătuiesc printr-o anumită lipsă
de substanță care pare , pentru ochiul critic al unui om de știință, un motiv întemeiat să fie
trecute , mai degrabă, în perimetrul lecturilor facile. ”Cum să fii fericit” nu este nici pe departe
o carte care să poată fi suspectată de simplitate sau diletantism. Argumentându-și sistematic și
științific tezele susținute , autoarea conferă cărții sale validitate și reușește să convingă
deoarece nu se opreșe la simpla enunțare a unor opinii personale, ci-și susține concluziile cu
exemple concrete. Teoria autoarei poate fi rezumată la faptul că în mare măsură, fericirea
noastră depinde de noi, poate fi considerată un deziderat tangibil pentru care, implicit, există
un algoritm de obținere. În consecință aceasta prezintă mai mulți pași necesari pentru atingerea
stării de fericire. Fără a avea pretenția că fericirea este garantată dacă pașii propuși sunt urmați,
autoarea promite că urmarea acestori pași se va traduce, inevitabil, în îmbogățirea,
normalizarea sau îmbunătățirea vieții personale.

Profesor de psihologie, cu un doctorat în psihologie socială, Sonja Lyubomirsky se

dezice de abordările nefundamentate științific care promit într-un număr finit de pași o
revoluție interioară care să transforme individual într-o persoană permanent fericită. Aceasta
propune în schimb 12 activități care luate chiar și individual sunt evident benefice pentru
optimizarea vieții cotidiene a oricărui individ.

Plecănd de la premise că mintea umană poate fi programată prin intermediul renunțării

la anumite obiceiuri nocive și înlocuirea acestora cu unele mai sănătoase, autoarea
demonstrează că fericirea poate fi obținută prin resurse proprii făcând din individ o persoană

1
Iorga Liviu

autonomă care nu mai depinde în mod exclusiv de feed-back-ul opținut din partea alterității
pentru a fi fericită sau pentru a-și crește stima de sine. Însăși această autonomie este o garanție
a îmbunătățirii vieții, deoarece, chiar dacă nu duce la sentimentul total al fericirii, face
individual să fie mai puțin vulnerabil la potențialele ”lovituri” din partea celorlalți reducând
considerabil probabilitatea instaurării depresiei sau a tristeții.

Folosindu-se la descoperiri de ultimă oră din domenii diferite ale științei, autoarea
propune o serie de recomandări concrete, ce pot fi puse în practică aducând un plus de valoare
modului în care alegem să ne organizăm existent.

În capitolul ”Este posibil să fii mai fericit?” autoarea încearcă să identifice activitățile
general umane care ne fac fericiți mergând pe premisa că o fiziologie similară a creierului va
reacționa în maniere similare la stimuli asemănători. Întrebarea esențială este dacă fericirea
este importantă, iar răspunsul evident este acela că ea este relevantă în economia existenței
unui individ. În acest sens , autoarea pune o întrebare relevantă: care sunt acțiunile care ne fac
fericiți. În consecință repetarea acestor acțiuni și transformarea lor în obișnuițe pot realiza
pattern-uri de comportament care să genereze o stare de bine. Logica algoritmică a activităților
presupune în primă instanță identificarea activităților care ne fac cu adevărat fericiți și
identificarea motivelor care generează această fericire. Excluderea surogatelor sau a acțiunilor
care teoretic ne fac fericiți , dar în esență sunt simple șabloane care se aplică generic, dar nu
particular, este primul pas pentru a porni pe o cale autentică a autodeterminării, autonomii și a
fericirii personale care nu are legătură cu validări exterioare.

Al doilea capitol este legat de o diagnosticare personală a nivelului de fericire . Într-o

logică a raționamentului specific științific, autoarea destructurează miturile legate de fericire
pentru a crea premisele unui start în care imixtiunile preconcepțiilor au fost înlăturate. Un mit

2
Iorga Liviu

pe care autoarea alege să-l trateze cu predilecție este credința existenței unei imixtiuni geneticii
în determinarea gradului de fericire al unui individ. Unul dintre motivele depresiei a fost
identificat de teoreticienii psihiatriei ca fiind experiențele mamei în timpul sarcinii. Ceea ce
autoarea încearcă să explice este că și o predispoziție determinată de trăirile mamei pe
parcursul sarcinii nu este definitorie pentru evoluția ulterioară a individului și că acesta poate
depășii formatările de natură genetică prin exercițiu, voință și autodeterminare.

În al doilea capitol, autoarea postulează că nu există activități apriorii generatoare de

fericire, ci există doar anumite activități care fac anumiți indivizi să fie fericiți . În consecință
nu există soluții magice, ci fiecare om este dator să identifice acțiunile care-i aduc satisfacție și
să le practice . O diagnosticare onestă , în opinia autoarei, poate fi făcută strict din perspectiva
individului. Mai exact nu i se poate impune nimănui să practice o activitate, activitatea și
individul care o exercită trebuie să fie compatibili intimi. Mai exact, o activitate care poate fi
generatoare de fericire pentru un individ poate crea disconfort unui alt individ.

În a doua parte a cărții autoarea definește mai mulți pași care sunt considerați relevanți
pentru a deveni fericiți.

Unul dintre cei mai importanți pași pentru a deveni fericiți este gândirea pozitivă.
Cultivarea optimismului este una dintre activitățile care, în opinia autoarei este importantă.
Eliminarea unei gândiri negative, a unei percepții de sine negative, a unui parcurs în care
individul se vede exclusiv în scenarii distructive trebuie eliminat ca o formă de igienă mentală,
ce o dată atinsă va permite accederea la o nouă stare de conștiințăÎn accepțiunea autoarei una
dintre variabile determinante ale fericirii este validarea socială. Legăturile sociale care se
traduc în acte de binefacere, altruism sau transcederea ego-ului sunt generatoare de fericire,
satisfac individul și-l fac să se simtă mai bine în rapot cu sine.

3
Iorga Liviu

În capitolul șase , autoarea propune o modalitate de gestionare a problemelor cu care

un individ trebuie să se confrunte și modul în care el trebuie să le gestioneze.

Capitolul 7 vorbește despre importanța alegerii de a trăi în prezent. Fără reseminte

legate de trecut, fără anxietatea legată de viitor. ..simplitatea momentului prezent, singurul pe
care îl posedăm cu adevărat. Această metodă, atât de folosită în filosofia zen și în meditație
este validată de milenii de practică.

Cel de-al optulea capitol vorbește despre necesitatea faptului că este important să te
dedici scopurilor propuse și mai alea să identifici scopurile care sunt relevante pentru ființa ta
și să creezi strategii relevante pentru a le atinge.

Ultimul pas este adoptarea unui stil de viață sănătos în care corpul este important și
tratat ca o parte a ființei de a cărei bunăstare depinde, în ultimă instanță fericirea individului.

Ultimele capitole sunt legate de religie, spiritualitate și dezvoltare a ființei interioare.

În ultima parte a cărții autoarea explică principalele motive care duc la un dezechilibru
al ființei, la acea stare perpetua de insadisfacție, la acel vid interior care, generic, a căpătat
numele de depresie.

În general, argumentele autoarei sunt fundamentate știinșific și riguros , dar sunt

anumite premise postulate în afara unui context valid. Spre exemplu meditația este prezentată
ca o tehnică de echilibrare emoțională cu toate că meditația este, în principiu o modalitate de
atingere a absolutului, a divinului, nu ca o metodă validă de supraviețuire, ci ca o modalitate
reală a ființei de a exista în realitatea cotidiană. Mai mult, validarea socială este relevantă într-

4
Iorga Liviu

o anumită măsură, dar nu este vitală pentru individ, iar actele altruiste trebuie să se petreacă
spontan , și nu in urma unui algoritm prestabilit.

În concluzie argumentele autoarei sunt fundamentate în mare măsură științific, iar

soluțiile sale sunt valide. Concluzia cărții este aceea că nu există o rețetă a fericirii, ci există
doar modalități în care individul se poate racorda la realitatea sa pentru ați îmbunătății propria
existență.