Descrierea subiectivă, descrierea obiectivă

Profesor: Ursan Anamaria Dorina, Colegiul Tehnic „ Traian Vuia”şi C.T. „Mihai
Viteazul”, Oradea

Descrierea e modul de expunere ce constă în zugrăvirea unor trăsături ale

obiectelor, fenomenelor, personajelor. Descrierile literare (expresive) pornesc de la
impresii şi păreri personale. Ele nu explică, ci se străduiesc să ne facă să simţim
frumuseţea, măreţia sau la nevoie urâţenia a ceea ce este descris.Într-o poezie lirică,
descrierea are rolul de a face cunoscute stările sufleteşti ale eului liric, stări declanşate de
contemplarea unui peisaj, de evocare a unei fiinţe dragi etc. În interiorul unei naraţiuni,
descrierea întrerupe cursul povestirii. La începutul acesteia, descrierea ajută la crearea
cadrului sau a atmosferei de basm în care se vor desfăşura întâmplările povestite. În
interior, pe parcursul naraţiunii, are funcţia de a crea o pauză în ritmul desfăşurării
acţiunii. La sfârşitul unei naraţiuni, descrierea poate realiza simetria compoziţiei, revenind la
decorul de început.

Descrierea subiectivă Descrierea obiectivă

Comunică informaţii prezentate prin prisma Comunică informaţii, date precise

unei percepţii personale; ( nume, ani, stiluri, detalii tehnice );

Foloseşte un limbaj mai puţin specializat, Foloseşte un limbaj tehnic de specialitate;

mai apropiat de cel familiar;

Se descrie prin implicarea observatorului în Se descrie printr-o prezentare neutră,

prezentare; detaşată a observatorului;

Foloseşte o gamă bogată de figuri de Foloseşte doar enumerarea şi nu alte figuri

stil(epitete, comparaţii, metafore, repetiţii de stil sau imagini artistice ;
etc.) şi imagini artistice;

Foloseşte în special persoana I , dar şi a II- Foloseşte numai persoana a III-a.

a şi a III-a.

Exemple:

Învierea misterelor în regatul de smarald

După o iarnă plină de greutăţi, în care sinistra linişte de argint ne-a fost stăpână, au
venit şi acele sfinte zile în care natura reînvie. Pulberea de diamant ce proteja împărăţia
pământească s-a transformat într-un val de strălucire cristalină odată ce stăpânul de aur a
regatului ceresc a scăpat din închisoare. Dansul de lumină a slujitorilor dragului nostru
amic strălucitor a început să împodobească natura cu ţandără de curcubeie. Curând totul a
luat aspect angelic, astfel că până dimineaţă pomul înflorise de verdeaţă, până când mari
vârfuri de arbori se mişcau pe cer, umplând pădurea cu luciri de smarald. Regatul de azur
s-a umplut de imn de slavă pentru sfânta primăvară, aducătoarea de viaţă. Ostaşii de
smarald a măritei noastre păduri s-au trezit din odihna lor de moarte şi şi-au reluat locurile
în împărăţia pădurii. Rădăcinile lor puternice au crescut ca viermii de mătase, căci
pământul acesta e atât de gras după ce a înghiţit vălul de argint al iernii, încât prinzi
rădăcini sub pas. Curând liniştea de moarte ce exista cândva în scumpa noastră pădure s-a
spart,coamele copacilor făcând un tumult nevăzut. Din desişurile proaspăt luminate de
strălucirea de smarald se văd mici pulberi de lumină,pe care necuvântătoarele le lasă în
urma lor. Chiar şi ei s-au trezit la viaţă odată ce oştile de lumină au început să domine.
Curând, împărăţia de smarald devine din nou răcoroasă şi foşnitoare ca o pădure.Scumpii
noştrii colindători cereşti mai zboară din când în când printre marile flori de smarald,
aducând cu ele melodii divine ca slavă pentru înţelepţii copaci bătrâni. Şi iată că încă
odată scumpa noastră inimă de smarald a reînviat,aducând cu ea frumuseţi de aspect
angelic, dar care încă ascund în ele mistere nemaivăzute.

Pădurea este o suprafaţă mare de teren pe care cresc în stare sălbatică specii de arbori şi
arbuşti, specii de plante erbacee, muşchi, dar şi diferite specii de animale.

Ecosistemul unei păduri Mediul de viaţă se caracterizează prin diferiţi factori naturali.
Cei lipsiţi de viaţă se numesc factori abiotici, iar vieţuitoarele sau produşiii acestora se
numesc factori biotici. Comunitatea de populaţii (plante, animale, microorganisme)
caracteristice unui biotop aflate în relaţii interspecifice se numeşte metamorfoza. Unitatea
structurală şi funcţională care se stabileşte între un biotop şi o biocenoză constituie un
ecosistem.

Ecosistemul unei păduri de stejar Pădurile de stejar se întind în zonele cu altitudine de

pâna la 700-800 m. În zonele de câmpie, aceste păduri sunt formate din stejar brumăriu şi
stejar pufos. În zonele joase, ele sunt formate din stejar în amestec cu cer sau gârniţă (rude
cu stejarul). În zona dealurilor înalte se întâlneşte gorunul care formează păduri întinse
numai de gorun (numite gorunete) sau în amestec cu alte specii de foioase.

Fauna şi vegetaţia pădurilor de stejar

 Fauna: rădaşcă, arici, salamandră, cuc, căprioară etc.

 Vegetaţia: ghiocel, porumbar etc.
 Caracteristici ale biotopului: -soluri: brune şi brun-roşcate de pădure;
-temperatura medie anuală în jur de 10 °C;
-lumina care ajunge până la suprafaţa solului, filtrată printre coroanele arborilor;
de aceea există numeroase plante erbacee şi arbuşti.
 Componente ale biocenozei:

-arbori  : carpen, ulm, tei, frasin, paltin de câmpie, arţar, cireş sălbatic;
-arbuşti: măceş, păducel, soc, lemn câinesc, corn, porumbar, gherghinar

-plante erbacee: golomăţ, păiuş etc.